DREPTURILE TITULARULUI ASUPRA MARCII SI INDICATIILOR GEOGRAFICE

1. TITULARUL DREPTULUI ASUPRA MARCII

Dreptul la marca poate fi dobandit de orice persoana fizica sau juridica care exercita o industrie, un comert sau presteaza un serviciu. Legea nr. 84/1998 a abandonat solutia obligativitatii marcilor, aliniindu-se astfel sistemelor de drept majoritare in care alegerea unei marci si folosirea acesteia pentru produsele sale sau serviciile oferite publicului este facultativa. In baza conventiilor internationale la care Romania este parte, titularul dreptului la marca poate fi o persoana fizica sau juridica, romana sau straina.

Dreptul la marca individuala apartine persoanelor fizice sau juridice care desfasoara sau nu o activitate de productie, de desfacere sau prestari servicii. Dar dreptul la marca poate apartine in comun mai multor persoane care exercita impreuna un comert sau industrie. Aceste persoane sunt co-titulari ai dreptului si trebuie sa-l exploateze in indiviziune dupa regulile dreptului comun.

O marca poate fi folosita de mai multe persoane impreuna pe baza consimtamantului pe care si l-au dat, dar aceasta anuleaza functia de concurenta a marcii, avand efecte monopoliste daca marca, simultan folosita, priveste produse similare.

Dreptul la marca colectiva apartine unor persoane juirdice care nu desfasoara direct o activitate comerciala sau industriala. Aceste persoane juridice sunt asociatii de fabricanti, de producatori, comercianti ori de prestatori de servicii.

Marcile colective individualizeaza produsele unor producatori diferiti, atestand o calitate rezultand din respectarea acelorasi reguli. Folosirea marcilor colective este supusa regulilor stabilite prin regulamentul asociatiei.

Potrivit art. 51 din Legea nr. 84/1998, o marca colectiva poate fi depusa spre inregistrare de o asociatie care reprezinta interesele unor intreprinderi care au constituit asociatia, desi asociatia profesionala care cere inregistrarea nu desfasoara o activitate industriala sau comerciala. Aceeasi marca poate fi inregistrata pentru unul sau mai multe produse ori servicii.

Conventia de la Paris recunoaste marca colectiva, aratand in art. 7 ca: "tarile Uniunii se obliga sa admita la depunere si sa protejeze marcile colective apartinand unor grupari colective a caror existenta nu este contrara legii tarii de origine, chiar daca aceste grupari colective nu poseda o intreprindere industriala sau comerciala".

Dreptul la marca de certificare. Marca de certificare este marca ce indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularii marcii in ceea ce priveste calitatea, materialul, modul de fabricatie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici.

Marcile de certificare pot fi inregistrate la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci de catre persoane juridice abilitate sa exercite controlul produselor sau al serviciilor in privinta calitatii, materialului, modului de fabricatie al produselor sau de prestare a serviciilor, precizia, etc.

Nu pot solicita inregistrarea unei marci de certificare persoanele juridice care fabrica, importa sau vand produse ori presteaza servicii, altele decat cele de control in domeniul calitatii.

2. DREPTURILE TITULARULUI MARCII

Drepturile asupra marcilor sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei, in conditiile Legii 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice.

De dispozitiile prezentei legi beneficiaza si persoanele fizice si juridice straine cu domiciliul sau cu sediul in afara teritoriului Romaniei, in conditiile conventiilor internationale privind marcile si indicatiile geografice la care Romania este parte.

Drepturile conferite prin inregistrarea unei marci curg de la data depunerii cererii specifice la O.S.I.M. si se mentin pe o perioada de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii lor pe perioade succesive de 1 deceniu, in mod nelimitat, atata timp cat sunt respectate conditiile legii.

Inregistrarea marcii confera titularului un drept exclusiv asupra marcii. Acesta poate solicita instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul titularului, un semn identic sau asemanator cu cel inregistrat ca marca, care se aplica unor produse ori servicii similare sau diferite, de natura sa induca clientii in eroare. In aplicarea acestei prevederi legale, titularul marcii poate solicita instantei sa interzica in mod explicit aplicarea semnului pe produse sau ambalaje, oferirea produselor sau comercializarea lor in acest scop, sau dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizare semnului pe documente sau pentru publicitate.

Produsele care au fost puse in circulatie de insusi titular sau cu consimtamantul acestuia, nu confera titularului dreptul de a solicita interzicerea detinerii, oferirii spre vanzare sau comercializare a marcii, cu exceptia cazului in care acesta probeaza ca marca corespunzatoare acestei marci a fost contrafacuta, calitatea produsului sau serviciului fiind astfel afectata. Folosirea de catre un tert in activitatea sa comerciala a denumirii, adresei, sediului titularului sau a indicatiilor care se refera la caracteristici calitative, cantitative sau de origine a marfii pe care o poarta acea marca, nu poate fi interzisa de catre titularul dreptului, cand acestea sunt necesare pentru a indica destinatia produsului sau serviciului, in special pentru accesorii sau piese detasabile.

3. DREPTURILE TITULARULUI INDICATIEI GEOGRAFICE

Persoanele autorizate sa foloseasca o indicatie geografica pentru anumite produse au dreptul sa o foloseasca in circuitul comercial pe aceste produse, in documente insotitoare, reclame, prospecte si pot sa aplice mentiunea 'indicatie geografica inregistrata '. Legea interzice folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre persoane neautorizate, chiar daca se indica originea reala a produselor ori daca se adauga mentiuni ca 'gen', 'tip', 'imitatie' si altele asemenea.

Persoanele autorizate de Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau produse spirtoase pot sa interzica folosirea acestei indicatii de catre orice alta persoana pentru vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicatia geografica respectiva, chiar in cazurile in care originea adevarata a produsului este mentionata expres ori in cazurile in care indicatia geografica este utilizata in traducere sau insotita de expresii cum sunt 'de genul', 'de tipul' si altele asemenea.

Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului poate proceda, din oficiu sau la sesizarea unei persoane interesate, la controlul calitatii produselor puse in circulatie sub indicatia geografica inregistrata.

4. TRANSMITEREA DREPTURILOR ASUPRA MARCILOR SI INDICATIILOR GEOGRAFICE

Marca inregistrata devine este element activ , care se poate comercializa.

Drepturile asupra marcilor se transmit prin cesiune si licenta pe perioada cat sunt protejate de lege. "Cesiunea asupra marcii opereaza separat de cesiunea fondului de comert in care aceasta este incorporata". Contractul necesita forma scrisa si consimtamantul ambelor parti sub sanctiunea nulitatii absolute.

Cesiunea poate fi totala sau partiala cu privire la continutul sau, dar nu poate fi limitata teritorial.

Spre deosebire de cesiune, licenta poate avea caracter teritorial. Titularul marcii poate autoriza tertii, in baza unui contract scris, sa foloseasca marca pe intreg teritoriul Romaniei sau pe o anumita suprafata, pentru toate sau numai pentru o parte din produsele ori serviciile pentru care marca a fost inregistrata. Pe intreaga durata a contractului de licenta, licentiatul este obligat sa foloseasca exclusiv marca care face obiectul licentei numai pentru acele produse si servicii pentru care s-a acordat licenta si sa mentioneze pe produsul respectiv ca este realizat sub licenta.

Atat contractele de cesiune cat si cele de licenta se inscriu in Registrul National al Marcilor.

Dreptul de folosire a unei indicatii geografice nu poate sa faca obiectul nici unei transmiteri[4].

5. STINGEREA DREPTURILOR ASUPRA MARCII

Drepturile asupra marcilor se pot stinge prin urmatoarele modalitati:

- prin expirarea termenului prevazut de lege daca inainte de expirarea termenului de 10 ani, titularul nu depune cerere de reinregistrare;

- prin renuntarea de buna voie la marca prin inscrierea in Registrul National al Marcilor

- prin decadere, in anumite situatii, expres si limitativ prevazute de lege, existand posibilitatea ca un tert sa poata solicita decaderea din drepturi a titularului marcii. Aceste situatii se refera, in principal, la neutilizarea pe o perioada mai mare de de 5 ani a marcii, la situatia cand marca, dupa introducere a devenit uzuala si susceptibila de a induce consumatorul in eroare, ori cand a fost inregistrata de o alta persoana decat cea care este indreptatita de lege a o inregistra;

- prin anulare, orice persoana interesata putand intenta actiune in anularea marcii, cand nu sunt indeplinite conditiile de fond sau de forma pentru inregistrare, cand inregistrarea s-a facut cu rea credinta sau cand inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anterior dobandite cu privire la un drept de autor sau alt drept de proprietate industriala. Termenul in care poate fi solicitata anularea este de 5 ani si curge de la data inregistrarii marcii.

"Cand exista un motiv de decadere sau nulitate pentru o parte din produse sau servicii asupra carora poarta o marca, decaderea sau nulitatea iti va produce efectele numai asupra acelor produse si servicii in legatura cu care se aplica marca"

CADRUL GENERAL AL PROTECTIEI DREPTURILOR TITULARULUI MARCII SI INDICATIILOR GEOGRAFICE

Legea confera titularului diverse optiuni pentru a-si proteja drepturile conferite de marca. Astfel, titularul poate invoca drepturile conferite de marca impotriva licentiatului care a incalcat clauzele contractului de licenta in ceea ce priveste: durata folosirii, aspectul marcii si natura produselor sau serviciilor pentru care licenta a fost acordata, teritoriul pe care marca poate fi folosita, calitatea produselor fabricate sau serviciilor furnizate de licentiat.

Titularul marcii poate solicita instantei confiscarea si distrugerea acelor produse purtatoare de simboluri care incalca prevederile legale sau dispunerea unor masuri asiguratorii, care se refera in special la incetarea incalcarii drepturilor titularului si la conservarea probelor pentru dovedirea provenientei produselor sau serviciilor ce poarta in mod ilicit o marca. Instanta poate sa dispuna de asemenea plata unei cautiuni din partea reclamatului. In cazul in care mijloacele de proba in sustinerea pretentiilor reclamatului se afla sub controlul paratului, instanta va putea sa ordone ca probele sa fie produse de catre parat, sub constitutia garantarii confidentialitatii informatiilor, potrivit legii. Titularul marcii va putea solicita paratului informatii despre: provenienta si reteaua de distributie a poduselor ilegal marcate, precum si despre identitatea fabricantului sau comerciantului, etc.

Nu in ultimul rand titularul are la dispozitie si actiunea in raspundere civila delictuala si poate solicita repararea prejudiciului cauzat si daune interese, conform dreptului comun.

Protectia marcii se realizeaza in primul rand pe cale administrativa prin intermediul OSIM. Acest organism are obligatia sa studieze cu foarte mare atentie, in termenele limitative prevazute de lege, cererile de inregistrare depuse de solicitant pentru a stabili daca sunt intrunite conditiile de forma si de fond cu privire la marca respectiva. Dupa aceea, trebuie sa se stabileasca motive intemeiate pentru respingerea cererii de inregistrare.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 84/1998 nu vor putea fi inregistrate marcile care:

sunt lipsite de caracter distinctiv;

sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii care pot servi in comert pentru a desemna specia, calitatea, destinatia, valoarea serviciului;

cea constituita exclusiv din forma produsului si care este impusa de natura acestuia ori este necesara obtinerii unui rezultat tehnic sau care da o dovada substantiala produsului;

cele care sunt de natura sa induca in eroare publicul cuprivire la originea geografica, calitatea sau natura produsului sau a serviciului;

care contin o indicatie geografica sau sunt consituite dintr-o astfel de indicatie pentru produsele care nu sunt originare din teritoriul indicat, daca utilizarea acestei indicatii este de natura sa induca publicul in eroare cu privire la locul adevarat de origine;

cele care sunt constiutite sau contin o indicatie geografica, identificand vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare din locul indicat;

marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;

care contine fara consimtamantul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei persoane care se bucura de renume in Romania;

cele care contin fara autorizatia organelor competente, reproduceri sau imitatii de steme, drapele, embleme de stat, insemne sau sigilii oficiale de control si garantie, blazoane apartinand tarilor Uniunii pentru protectia drepturilor intelectuale, si care intra sub incidenta art. 6 din Conventia de la Paris;

cele care cuprind asemenea insemne care apartin organizatiilor internationale, interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe tari ale Uniunii.

De asemenea, va fi refuzata de la inregistrare o marca daca este identica cu o marca anterioara, iar produsele sau serviciile pentru care inregistrarea marcii a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care marca anterioara este protejata; este identica cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioara este protejata, daca exista un risc de confuzie pentru public; este identica sau similara cu o marca notorie in Romania pentru produse identice sau similare, la data depunerii cererii de inregistrare a marcii (art. 6 din Legea nr.84/1998).

Pentru examinarea acestor motive de refuz a cererii, OSIM poate cere de la autoritati, institutii publice, precum si de la persoane juridice de drept privat, documentele in vederea stabilirii notorietatii in Romania.

Daca toate aceste conditii de forma si de fond cerute de lege sunt indeplinite, OSIM va putea decide inregistrarea marcii si publicarea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala (in termen de 2 luni de la luarea deciziei de inregistrare).

Dupa publicare, in termen de 3 luni, orice persoana interesata care se considera lezata in drepturi poate face opozitie (in scris) la OSIM cu privire la decizia luata cu privire la marca respectiva,

Aceste opozitii vor fi solutionate de catre o comisie de examinare din cadrul OSIM.

In asemenea situatii, comisia de examinare poate lua decizia admiterii sau respingerii inregistrarii marcii. Deciziile comisiei pot fi atacate cu apel la Tribunalul Municipiului Bucuresti, in termen de 30 de zile de la comunicare, iar sentintele acestei instante pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti.

In toate situatiile normale sau dupa solutionarea unor opozitii, cand deciziile de inregistrare a marcii raman definitive, acestea sunt inregistrate in Registrul National al Marcilor, iar titularului i se elibereaza un certificat de inregistrare.

Inregistrarea marcii produce efecte cu incepere de la data constituirii depozitului national reglementar si care coincide cu data depunerii cererii de inregistrare.

In cazul marcii de produs sau de serviciu, perioada de protectie este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar, cu posibilitatea de reinnoire nelimitata de catre titular a inregistrarii dupa fiecare termen de 10 ani.

Pe toata perioada de protectie, titularul marcii poate fi decazut din drepturile ce i se cuvin din creatia sa, atat din proprie initiativa, cat si la solicitarea altor persoane fizice sau juridice.

In cazul unei marci, titularul poate sa renunte la perioada de protectie pentru toate sau numai o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost inregistrata.

Renuntarea la marca se declara in scris la OSIM de catre titular sau persoana imputernicita de catre acesta, iar drepturile asupra marcii se sting la data inscrierii renuntarii in Registrul National al Marcilor.

Pe de alta parte, in cazul marcilor, orice persoana interesata poate solicita, prin actiune in anulare, Tribunalului Municipiului Bucuresti, oricand in cursul perioadei de protectie a acesteia, anularea inregistrarii marcii sau decaderea din drepturi a titularului.

Consideram a fi necesara o scurta prezentare a motivelor ce pot fi invocate in instanta civila pentru anularea inregistrarii marcii ori decaderea din drepturi a titularului unei asemenea valori ocrotite pentru ca in asemenea situatii titularul marcii nu le va mai putea invoca, in cazul unor activitati pe care le considera ilicite cu privire la drepturile sale.

In art. 48 alin. 1 din legea nr. 84/1998 se arata ca orice persoana intersata poate cere Tribunalului Municipiului Bucuresti anularea inregistrarii marcii pentru oricare din motivele urmatoare:

inregistrarea marcii s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor din art. 5 alin, 1 si art.6;

inregistrarea marcii a fost solicitata cu rea-credinta;

inregistrarea marcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane;

inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi anteior dobandite cu privire la o indicatie geografica protejata, un desen sau model industrial protejat sau un drept de autor.

De asemenea, potrivit art. 45 din Legea nr. 84/1998 se poate cere decaderea din drepturi a titularului unei marci daca:

fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul Romaniei intr-o perioada neintreupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost inregistrata;

dupa data inregistrarii, marca a devenit, ca urmare a actiunii sau inactiunii titularului, uzuala in comertul cu un produs sau serviciu pentru care a fost inregistrata;

dupa data inregistrarii si ca urmare a folosirii marcii de catre titular sau cu consimtamantul acestuia, marca a devenit susceptibila de a induce publicul in eroare, in special cu privire la natura, calitatea sau provenienta geografica a produselor sau a serviciilor pentru care a fost inregistrata;

marca a fost inregistrata de o persoana care nu are calitatea prevazuta de art.3 lit.g din lege (adica cererea de inregistrare a marcii a fost depusa la OSIM de catre o alta persoana decat titularul real al marcii.

Instanta abilitata sa solutioneze aceste cauze civile este Tribunalul Municipiului Bucuresti. Sentintele ramase definitive se comunica la OSIM, care va proceda la radierea marcilor respective din Registrul National si publicarea radierii in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Protectia juridica a marcilor si indicatiilor geografice se realizeaza si pe calea actiunii penale. Raspunderea penala pentru faptele ilicite considerate de legiuitor ca fiind infractiuni, este reglementata prin dispozitiile din Capitolul VIII (art. 83-91) din Legea nr. 84/1998.

Potrivit dispozitiei din art. 83 sunt considerate infractiuni urmatoarele fapte:

a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fara drept a unei marci in scopul inducerii in eroare a publicului asupra calitatii produselor sau serviciilor la care se refera marca;

b) punerea in circulatie, fara drept, a unui produs purtand o marca identica sau similara cu o marca inregistrata pentru produse identice sau similare si care prejudiciaza pe titularul marcii inregistrate;

c) punerea in circulatie a produselor care poarta indicatii geografice ce indica sau sugereaza ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica alta decat locul adevarat de origine, in scopul inducerii in eroare a publicului cu privire la originea geografica a produsului

Titularul marcii sau, dupa caz, Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului poate solicita instantei judecatoresti sa dispuna luarea unor masuri asiguratorii, atunci cand se considera ca exista un risc de incalcare de catre terti a drepturilor cu privire la marca sau indicatia geografica protejata si daca aceasta incalcare ameninta sa cauzeze un prejudiciu ireparabil, ori daca exista un risc de distrugere a elementelor de proba.

Masurile asiguratorii se vor referi, in special, la incetarea actelor de incalcare a drepturilor prevazute de lege si conservarea probelor pentru dovedirea provenientei produselor sau serviciilor purtand in mod ilicit o marca sau o indicatie geografica protejata.

Dispozitiile din dreptul comun referitoare la sechestrul asigurator sunt aplicabile si actelor care aduc atingere drepturilor cu privire la marca sau indicatia geografica protejata.

Instanta va putea pretinde reclamantului sa furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi ca este detinatorul dreptului ce a fost incalcat, ori a carui incalcare a fost inevitabila.

Instanta va putea ordona reclamantului sa plateasca toate daunele cauzate paratului, ca urmare a unei exercitari abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicatia geografica protejata.

7. ATRIBUTIILE OSIM PRINVIND MARCILE SI INDICATIILE GEOGRAFICE

In domeniul marcilor si indicatiilor geografice Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci are urmatoarele atributii:

a) inregistreaza, examineaza si publica cererile de inregistrare a marcilor;

b) examineaza marcile inregistrate sau depuse spre inregistrare la Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale conform Aranjamentului de la Madrid sau Protocolului referitor la Aranjament, recunoscand sau refuzand protectia acestora pe teritoriul Romaniei;

c) inregistreaza si publica cererile de inregistrare a indicatiilor geografice si acorda protectie acestora pe teritoriul Romaniei;

d) elibereaza certificate de inregistrare a marcilor;

e) elibereaza certificate de inregistrare a indicatiilor geografice si acorda dreptul de utilizare a acestora;

f) organizeaza si tine Registrul National al Marcilor si Registrul National al Indicatiilor Geografice;

g) elibereaza certificate de prioritate pentru marci;

h) efectueaza cercetari prealabile inregistrarii unei marci;

i) administreaza, conserva si dezvolta colectia nationala de marci si indicatii geografice si realizeaza baza de date informative in domeniu;

j) intretine relatii cu organe guvernamentale similare si organizatii regionale de proprietate industriala, reprezinta Romania in organizatii internationale de specialitate;

k) editeaza publicatia oficiala privind marcile si indicatiile geografice ale produselor si asigura schimbul de publicatii cu administratiile nationale similare straine si cu organismele si organizatiile internationale de profil.

l) indeplineste si alte atributii prevazute de lege.