PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA

CAP. 1

DISPOZITII GENERALE

Lamurirea cauzei prin probe

ART. 62

In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sint obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Probele si aprecierea lor

ART. 63

(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savirsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

(2) Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

Alin. (2) al art. 63 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Mijloacele de proba

ART. 64

(1) Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sint: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

(2) Mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal.

Alin. (2) al art. 64 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sarcina administrarii probelor

ART. 65

Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata.

La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor

ART. 66

(1) Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.

(2) In cazul cind exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Denumirea marginala si alin. (1) ale art. 66 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Concludenta si utilitatea probei

ART. 67

In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.

Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.

Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Interzicerea mijloacelor de constringere

ART. 68

Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constringere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.

De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savirseasca sau sa continue savirsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

CAP. 2

MIJLOACELE DE PROBA

Sectiunea I

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

ART. 69

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sint coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Intrebari si lamuriri prealabile

ART. 70

(1) Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

(2) Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Daca invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.

(3) Daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

Alin. (2) si (3) ale art. 70 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modul de ascultare

ART. 71

Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.

In cursul urmaririi penale, daca sint mai multi invinuiti sau inculpati, fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.

Invinuitul sau inculpatul este mai intii lasat sa declare tot ce stie in cauza.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.

Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Intrebari cu privire la fapta

ART. 72

Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna.

Consemnarea declaratiilor

ART. 73

(1) Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.

(2) Cind invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa.

(3) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cind declaratia a fost luata printr-un interpret.

(4) Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.

Alin. (1) al art. 73 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla

ART. 74

Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Art. 74 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea II

Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente

Declaratiile celorlalte parti din proces

ART. 75

Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sint coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Explicatii prealabile

ART. 76

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana civilmente responsabila.

(2) Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare.

Alin. (2) al art. 76 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modul de ascultare

ART. 77

Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea III

Declaratiile martorilor

Martorul

ART. 78

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor.

Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional

ART. 79

Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul.

Calitatea de martor are intiietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

Ascultarea sotului si a rudelor apropiate

ART. 80

Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sint obligate sa depuna ca martori.

Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din art. 84.

Martor minor

ART. 81

Minorul poate fi ascultat ca martor. Pina la virsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.

Persoana vatamata

ART. 82

Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.

Obligatia de prezentare

ART. 83

Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.

Intrebari prealabile

ART. 84

Martorul este intrebat mai intii despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie.

In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba.

Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii.

Juramintul martorului

ART. 85

Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramint: 'Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!'.

In timpul depunerii juramintului martorul tine mina pe cruce sau pe biblie.

Referirea la divinitate din formula juramintului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

Martorului de alta religie decit cea crestina nu ii sint aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramint: 'Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu'.

Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramintul vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: 'Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu'.

Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar pe baza afirmatiilor facute de martor.

Dupa depunerea juramintului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin. 5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savirseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.

Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramint; i se atrage insa atentia sa spuna adevarul.

Modul si limitele ascultarii martorului

ART. 86

Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sint faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerindu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea martorului.

Protectia datelor de identificare a martorului

ART. 86^1

Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar.

Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.

Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum si de cel care a dispus masura.

Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupa caz, completului de judecata, in conditii de stricta confidentialitate.

In toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul, prin ordonanta sau, dupa caz, instanta, prin incheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protectie a martorului.

Declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum si declaratia martorului, consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Pot fi audiati ca martori carora li s-a atribuit o alta identitate si investigatorii sub acoperire.

Dispozitiile prevazute in alin. 1-6 se aplica si expertilor.

Art. 86^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Modalitati speciale de ascultare a martorul

ART. 86^2

In situatiile prevazute in art. 86^1, daca exista mijloace tehnice corespunzatoare, procurorul sau, dupa caz, instanta poate admite ca sa fie martorului ascultat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala sau in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.

Luarea declaratiei martorului, in conditiile aratate in alin. 1, se face in prezenta procurorului.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut.

Declaratia martorului ascultat, in conditiile aratate in alin. 1 si 2, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.

In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.

In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in dosarul depus la instanta, in conditiile prevazute in alin. 5.

Casetele video si audio pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditiile prevazute in alin. 5. Casetele video si audio inregistrate in cursul urmaririi penale vor fi inaintate la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si vor fi pastrate in aceleasi conditii.

Dispozitiile art. 78, 85 si ale art. 86 alin. 1 si 2 se aplica in mod corespunzator.

Art. 86^2 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Verificari privind mijloacele de ascultare a martorilor

ART. 86^3

Instanta de judecata poate admite, la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, in conditiile prevazute in art. 86^2.

Art. 86^3 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Audierea martorilor sub 16 ani in anumite cauze

ART. 86^4

In cauzele privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audio-video, in conditiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 si 7.

Art. 86^4 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Protejarea deplasarilor martorului

ART. 86^5

Procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa caz, instanta de judecata poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sa-i asigure o resedinta temporara supravegheata, precum si sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau la resedinta.

Masurile prevazute in alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupa caz, de instanta, cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat.

Art. 86^5 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IV

Confruntarea

Obiectul confruntarii

ART. 87

Cind se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.

Procedura confruntarii

ART. 88

Persoanele confruntate sint ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.

Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.

Sectiunea V

Inscrisurile

Mijloacele de proba scrise

ART. 89

Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

ART. 89^1

Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie, in faza de urmarire penala, vor fi in prealabil inregistrate si inseriate, ca formulare cu regim special, iar dupa completare vor fi introduse in dosarul cauzei.

Art. 89^1 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procesul-verbal ca mijloc de proba

ART. 90

Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sint mijloace de proba.

De asemenea, sint mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.

Cuprinsul si forma procesului-verbal

ART. 91

Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:

a) data si locul unde este incheiat;

b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cind exista;

d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfirsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

SECTIUNEA V^1

Interceptarile si inregistrarile audio sau video

Sectiunea 5^1 a capitolul 2 al titlului 3 a fost modificata de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Conditiile si cazurile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau comunicarilor

ART. 91^1

Interceptarile si inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicari se vor efectua cu autorizarea motivata a instantei, la cererea procurorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru aflarea adevarului. Autorizatia se da de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, in camera de consiliu. Interceptarea si inregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci cand stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe.

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie ori al unor alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori in cazul infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.

Autorizarea se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile.

Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata maxima a inregistrarilor autorizate este de 4 luni.

Masurile dispuse de instanta vor fi ridicate inainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, indata ce au incetat motivele care le-au justificat.

Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instantei de judecata.

Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea.

Art. 91^1 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea

ART. 91^2

Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art. 91 1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal.

In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, interceptarea si inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicarilor, comunicand aceasta instantei imediat, dar nu mai tarziu de 24 de ore.

Instanta trebuie sa se pronunte in cel mult 24 de ore asupra ordonantei procurorului si, daca o confirma si este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile art. 91^1 alin. 1-3. Daca instanta nu confirma ordonanta procurorului, ea trebuie sa dispuna incetarea, de indata, a interceptarilor si inregistrarilor si distrugerea celor efectuate.

Instanta dispune, pana la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, in scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

Art. 91^2 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Certificarea inregistrarilor

ART. 91^3

Despre efectuarea interceptarilor si inregistrarilor mentionate in art. 91^1 si 91^2, procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia data de instanta pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alt tip de suport pe care se face imprimarea.

Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de cercetare penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. In cazul in care procurorul procedeaza la interceptari si inregistrari, certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar verificarea si contrasemnarea, de catre procurorul ierarhic superior. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport, care contine inregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.

Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu inregistrarea convorbirii, redarea scrisa a acesteia si procesul-verbal se inainteaza instantei care, dupa ce asculta procurorul si partile, hotaraste care dintre informatiile culese prezinta interes in cercetarea si solutionarea cauzei, incheind un proces-verbal in acest sens. Convorbirile sau comunicarile care contin secrete de stat sau profesionale nu se mentioneaza in procesul-verbal. Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.

Banda magnetica sau orice alt tip de suport, insotita de transcrierea integrala si copii de pe procesele-verbale, se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat.

Instanta poate aproba, la cererea motivata a inculpatului, a partii civile sau a avocatului acestora, consultarea partilor din inregistrare si din transcrierea integrala, depuse la grefa, care nu sunt consemnate in procesul-verbal.

Instanta dispune prin incheiere distrugerea inregistrarilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba in cauza. Celelalte inregistrari vor fi pastrate pana la arhivarea dosarului.

Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba.

Art. 91^3 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alte inregistrari

ART. 91^4

Conditiile si modalitatile de efectuare a interceptarilor si inregistrarilor prevazute in art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si in cazul inregistrarii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate in conditiile legii.

Art. 91^4 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Inregistrarile de imagini

ART. 91^5

Dispozitiile art. 91^1 si 91^2 se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91^3, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.

Art. 91^5 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Verificarea mijloacelor de proba

ART. 91^6

Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.

Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.

Art. 91^6 a fost introdus de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea VI

Martorii asistenti

Prezenta martorilor asistenti

ART. 92

Cind legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin doi.

Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul procedural.

Stabilirea identitatii martorilor asistenti

ART. 93

Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionind si observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista.

Sectiunea VII

Mijloacele materiale de proba

Obiectele ca mijloc de proba

ART. 94

Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savirsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sint mijloace materiale de proba.

Corpuri delicte

ART. 95

Sint de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savirsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sint produsul infractiunii.

Sectiunea VIII

Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Efectuarea perchezitiilor

Ridicarea de obiecte si inscrisuri

ART. 96

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Predarea obiectelor si inscrisurilor

ART. 97

(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica, in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.

(2) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.

(3) Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Alin. (1) si (3) ale art. 97 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor

ART. 98

(1) Instanta de judecata, la propunerea procurorului, in cursul urmaririi penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.

(1^1) Masura prevazuta in alin. 1 se dispune daca sunt intrunite conditiile aratate in art. 91^1 alin. 1 si potrivit procedurii acolo prevazute.

(1^2) Retinerea si predarea scrisorilor, telegramelor si a oricaror alte corespondente ori obiecte la care se refera alin. 1 pot fi dispuse, in scris, in cazuri urgente si temeinic justificate si de procuror, care este obligat sa informeze de indata despre aceasta instanta.

(2) Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.

Alin. (1) al art. 98 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Alin. (1^1) si (1^2) ale art. 98 au fost introduse de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri

ART. 99

Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita.

In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala.

Perchezitia

ART. 100

Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, instanta de judecata, la cererea procurorului, in cursul urmaririi penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune, in scris si motivat, efectuarea acesteia.

In cazuri urgente si temeinic justificate, in cursul urmaririi penale, si procurorul poate dispune, in scris si motivat, efectuarea perchezitiei, fiind obligat sa informeze, de indata, despre aceasta instanta.

Perchezitia poate fi dispusa numai dupa ce a fost inceputa urmarirea penala, cu exceptia infractiunilor flagrante si ori de cate ori legea dispune altfel.

Perchezitia nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale decat cu consimtamantul persoanei in cauza.

Art. 100 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Perchezitia domiciliara in cursul urmaririi penale

ART. 101

Perchezitia dispusa in cursul urmaririi penale, potrivit art. 100, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi.

Art. 101 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Perchezitia domiciliara in cursul judecatii

ART. 102

Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari locale.

In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.

Timpul de efectuare a perchezitiei

ART. 103

Ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6,00-20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6,00-20,00 poate continua si in timpul noptii.

Art. 103 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Procedura perchezitiei

ART. 104

(1) Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, in prealabil, sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de instanta sau, dupa caz, a procurorului.

(2) Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, avind capacitate de exercitiu.

(3) Aceste operatiuni se efectueaza de organul judiciar in prezenta unor martori asistenti.

(4) Cind persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avind capacitate de exercitiu.

Alin. (1) si (3) ale art. 104 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Efectuarea perchezitiei domiciliare

ART. 105

Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.

Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savirsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna.

Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza, sa nu devina publice.

Efectuarea perchezitiei corporale

ART. 106

Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.

Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.

Indentificarea si pastrarea obiectelor

ART. 107

Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sint ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.

Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cit posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii.

Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.

Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar lipsa acestuia, uneia din persoanele aratate in art. 108 alin. final.

Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor

ART. 108

Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal.

Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.

In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.

Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.

Masuri privind obiectele ridicate

ART. 109

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod.

Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sint atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.

Pina la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul.

Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.

Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sint supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cind prin aceasta restituire s-ar putea stinjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pina la solutionarea definitiva a cauzei.

Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate

ART. 110

Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sint dintre acelea aratate in art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.

Dispozitii speciale privind unitatile publice si alte persoane juridice

ART. 111

Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci cand actele procedurale se efectueaza la o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau la o alta persoana juridica, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:

a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza reprezentantului unitatii publice sau al altei persoane juridice autorizatia data;

b) ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia se efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii;

c) atunci cind este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot face parte din personalul unitatii;

d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.

Denumirea marginala, partea introductiva si litera a) ale art. 111 au fost modificate de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea IX

Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala

Folosirea unor specialisti

ART. 112

Cind exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunind, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe linga institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.

Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice

ART. 113

Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.

Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sint insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.

Constatarea medico-legala

ART. 114

In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cind este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.

Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului.

Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala

ART. 115

Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sint precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize.

Cind refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.

Sectiunea X

Expertizele

Ordonarea efectuarii expertizei

ART. 116

Cind pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sint necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertiza obligatorie

ART. 117

Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cind organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instantei de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.

De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

Procedura expertizei

ART. 118

Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cind prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.

Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.

Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.

Experti oficiali

ART. 119

Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decit daca imprejurari deosebite ar cere aceasta.

Cind expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei.

Cind serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate folosi asistenta sau avizul acestora.

Lamuriri date expertului si partilor

ART. 120

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cind dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sint chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta.

(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor.

(3) Partile mai sint incunostiintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cite unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.

(4) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostiintindu-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.

(5) Abrogat.

Alin. (5) al art. 120 a fost abrogat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Drepturile expertului

ART. 121

Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire.

Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.

Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Raportul de expertiza

ART. 122

Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.

Cind sint mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sint deosebiri de pareri, opiniile separate sint consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.

Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.

Continutul raportului

ART. 123

Raportul de expertiza cuprinde:

a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cind s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;

b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;

c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Suplimentul de expertiza

ART. 124

Cind organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.

De asemenea, cind se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.

Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Efectuarea unei noi expertize

ART. 125

Daca organul de urmarirea penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exercitarea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.

Lamuriri cerute la institutul de emisiune

ART. 126

In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Prezentarea scriptelor de comparatie

ART. 127

In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie.

Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sint obligate a le elibera.

Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.

Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.

Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mina sa, ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face.

Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.

Sectiunea XI

Folosirea interpretilor

Cazurile si procedura de folosire a interpretilor

ART. 128

(1) Cand una dintre parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, organul de urmarire penala sau instanta de judecata ii asigura in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de parti; in acest din urma caz, el trebuie sa fie un interpret autorizat, potrivit legii.

(2) Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in cazul cind unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in instanta sint redactate intr-o alta limba decit cea romana.

(3) Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si interpretului.

Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.

Sectiunea XII

Cercetarea la fata locului si reconstituirea

Cercetarea la fata locului

ART. 129

Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cind este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savirsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savirsita.

Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cind aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cind este necesar. Neprezentarea partilor incunostiintate nu impiedica efectuarea cercetarii.

Cind invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cind participarea acestuia la judecata este obligatorie.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

Reconstituirea

ART. 130

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor data, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savirsita fapta.

Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Procesul-verbal de cercetare la fata locului

ART. 131

Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incit acestea sa fie redate cu precizie si pe cit posibil cu dimensiunile respective.

In caz de reconstituire a modului in care a fost savirsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.

In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

Sectiunea XIII

Comisia rogatorie si delegarea

Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii

ART. 132

Cind un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.

Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.

Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale in grad.

Continutul comisiei rogatorii

ART. 133

Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar in cazul cind urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si intrebarile ce trebuie sa i se puna.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in cursul ascultarii.

Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii

ART. 134

Cind comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.

Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.

Cind inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.

Delegarea

ART. 135

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.

Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator si in caz de delegare.