Diviziunile dreptului

Diviziunile dreptului

Conform juristului, dreptul roman era divizat in:

Drept public

Drept privat

I.    Dreptul public reglementa pe de-o parte organizarea statului si pe de alta parte relatiile dintre stat si cetateni.

II. Dreptul privat era impartit in 3 ramuri distincte:

Jus civilae (dreptul civil)

Jus naturae (dreptul natural)

Jus gentium (dreptul gentilor)

Dreptul civil are 3 sensuri:

a). cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre cetatenii romani (dreptul quirita). Era un drept exclusivist in sesnul ca actele juridice consacrate prin normele dreptului civil erau accesibile numai cetatenilor romani.

b). Dreptul civil se confunda cu jurisprudenta.

c). Dreptul civil care include dreptul privat, mai putin dreptul praetorian, creat de praetori pe cale procedural.

2. Dreptul natural = totalitatea normelor care reglementau relatiile omului cu divinitatea (legile naturale stabilite de divinitate). Acest drept era vesnic si imoabil.

3. Jus gentium avea rolul de a reglementa relatiile dintre cetateni si peregrini. Fata de jus civilae acest drept era mai evoluat intrucat el reflecta amploarea relatiilor comerciale, si de regula se formeaza prin simplul accord de vointa al partilor. Nu este strans in conditii de forma, cum este jus civilae. Cu timpul acest drept a inclus si dreptul civil. Astfel incat in timpul imparatului Justinian jus gentium se aplica la nivelul intregului imperiu.

Al doilea sens reglementa totalitatea normelor privind relatiile dintre statele cetatii (dreptul international public).

Uneori se confunda cu dreptul natural pentru ca, in opinia unor juristi clasici, existau in dreptul privat, norme cu caracter universal, ceea ce le apropia de dreptul natural.