Dreptul familiei

1. Definirea termenilor

In sens larg, filiatia desemneaza un sir neintrerupt de nasteri care leaga o persoana de un stramos al ei, un sir neintrerupt de persoane intre care faptul nasterii a stabilit legatura de la parinte la copil.

In sens restrans insa, filiatia este raportul de descendenta dintre copil si fiecare dintre parintii lui. Filiatia se intemeiaza pe legatura de sange dintre copil si parinti, care rezulta din faptul nasterii si cel al conceptiei (zamislirii).

Filiatia fata de mama se mai numeste maternitate, iar filiatia fata de tata se mai intituleaza paternitate. Fiecare dintre acestea poate fi din casatorie sau din afara acesteia.

2. Stabilirea filiatiei copilului fata de mama din casatorie si din afara acesteia

Filiatia produce efecte juridice daca este stabilita in conditiile prevazute de lege. Modul in care se stabileste filiatia fata de mama prezinta deosebiri fata de modul in care se stabileste filiatia fata de tata. Stabilirea maternitatii copilului cunoaste aceeasi reglementare juridica, fie ca este rezultat din casatorie, fie ca este din afara acesteia. Dimpotriva, stabilirea filiatiei fata de tatal sau a copilului rezultat din casatorie difera de modul in care se stabileste paternitatea copilului conceput in afara acesteia.

3. Elementele filiatiei fata de mama

Aceste elemente sunt faptul nasterii copilului si identitatea acestuia cu cel despre a carui filiatie este vorba. Stabilirea filiatiei fata de mama presupune dovedirea ambelor elemente.

4. Dovada filiatiei fata de mama

Conditiile in care se dovedeste filiatia fata de mama prin certificatul de nastere

Filiatia fata de mama se dovedeste, potrivit art. 47 alin. (2) din Codul familiei (C. fam.) " prin certificatul constatator al nasterii". Din formularea textului legislativ ar rezulta ca certificatul de nastere face dovada numai cu privire la faptul ca mama a nascut, nu si cu privire la identitatea copilului, de vreme ce el "constata" nasterea. Conform unei alte pareri din literatura de specialitate, certificatul constatator al nasterii face dovada atat a faptului nasterii, cat si a identitatii copilului, adica a filiatiei fata de mama. Daca , insa, se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii, dovada acesteia si a identitatii se poate face prin orice mijloc de proba, in fata instantei judecatoresti. Adoptarea uneia sau alteia din cele doua solutii prezinta o mare importanta teoretica, dar mai ales practica. Intr-adevar, starea civila a unei persoane, deci si filiatia fata de mama, nu poate fi supusa discutiei in cazul in care certificatul de nastere este conform cu folosirea starii civile , adica ambele arata ca mama a copilului pe aceeasi femeie, dovedindu-se astfel atat faptul nasterii cat si identitatea copilului.

Certificatul de nastere si folosirea starii civile concordante

Realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii nu poate fi contestata in orice imprejurare. Astfel, potrivit art. 51 din C. fam., starea civila care rezulta din certificatul de nastere si folosirea starii civile conforme cu acest certificat nu poate fi pusa in discutie, nici de catre copilul care ar reclama o alta stare civila, nici de catre o alta persoana care ar contesta-o. Existenta concordanta a certificatului de nastere si a folosirii starii civile creeaza prezumtia absoluta ca starea civila aratata in acest mod corespunde realitatii.

Cazurile in care prezumtia rezultata din certificatul de nastere conform cu folosirea starii civile nu ar corespunde cu realitatea sunt rare. Spre a exemplifica un astfel de caz, ne imaginam o ipoteza: o mama isi insuseste un copil caruia ii instituie, in mod fals, prin declaratia si purtarea sa, certificat de nastere si folosirea starii civile conforme, dar care nu corespunde cu realitatea. Tot asfel ar fi si situatia in care se substituie un copil sau se declara ca este nascut de o femeie care, in realitate, nu l-a nascut, cum este de exemplu, cazul in care intr-o maternitate se schimba copiii intre ei, nascuti din mame diferite. In acest caz, substituirea copilului intervenita inainte de intocmirea certificatului de nastere, caci, altfel, adica atunci cand substituirea s-a facut dupa intocmirea certificatului de nastere, acesta se refera la un alt copil si nu sunt indeplinite cerintele art. 51 din C. fam.

Copilul are o anumita posesie de stat, dar aceasta nu este conforma certificatului sau de nastere, ci corespunde certificatului de nastere al copilului caruia i-a fost substituit dupa declararea nasterii .

Substituirea copiilor facandu-se prin frauda sau prin eroare dupa ce actele de stare civila au fost intocmite, iar posesia de stat nu mai este conforma actelor de nastere, actiunea prin care se contesta identitatea copiilor respectivi si stabilirea situatiei reale este admisibila .

Dar, chiar in primul caz, atunci cand substituirea s-a facut inainte de intocmirea certificatului de nastere, s-ar putea obtine nulitatea certificatului de nastere in discutie, deoarece nu se refera la copilul in cauza, inlaturandu-se astfel unul dintre cele doua elemente ale prezumtiei stabilite de art. 51 C. fam., deoarece acel certificat de nastere nu se refera la acel copil ci la cel cu care a fost substituit. Se poate pune in discutie starea civila a copilului respectiv in cazul schimbarii unor copii intre ei, nascuti din mame diferite si se poate restabili adevarata stare civila a copiilor.

Folosirea starii civile

Folosirea starii civile (posesia de stat) este starea de fapt din care rezulta ca un copil este al unei anumite femei. Aceasta stare de fapt, rezulta, in principal, din intrunirea urmatoarelor elemente:

Ø     Acel copil poarta in mod constant numele mamei (nomen);

Ø     Acel copil este considerat ca atare de catre mama lui si familia acesteia (tractus);

Ø     Acel copil este considerat in aceasta calitate si de catre celelalte persoane (fama);

Dovada existentei acestor elemente se poate face prin orice mijloc de proba, dupa cum astfel poate fi si combatuta.

Cazurile in care se poate pune in discutie starea civila a copilului

Potrivit celor enuntate mai sus, starea civila a unei persoane poate fi pusa in discutie in situatiile:

a)      Copilul are certificat de nastere si folosinta starea civila, dar acestea nu sunt concordante. In aceasta situatie, copilul se poate adresa justitiei pentru stabilirea adevaratei filiatii;

b)      Copilul nu are nici certificat de nastere, nici folosirea starii civile; in acest caz, copilul poate porni o actiune in justitie in stabilirea filiatiei fata de mama;

c)      Copilul are certificat de nastere, dar nu are folosinta starii civile, in aceasta situatie, copilul poate intenta o actiune in justitie pentru stabilirea adevaratei filiatii.

Dovada nasterii in cazul adoptiei

Se intocmeste un nou act de nastere pentru cel adoptat, in care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti. De aceea, noul act de nastere nu face dovada faptului nasterii, fata de mama fireasca a copilului adoptat.

Legea prevede ca vechiul act de nastere se pastreaza si se fac mentiuni pe el despre intocmirea celui nou, in cazul in care va fi necesar, dovada nasterii se va face pe baza acestui prim act de nastere.

5. Stabilirea maternitatii prin recunoastere

In viziunea autorilor Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache si Codruta Hageanu, in lucrarea - Dreptul familiei, recunoasterea este actul prin care o femeie marturiseste legatura de filiatie dintre ea si un copil pe care il declara ca fiind al sau.

Recunoasterea este, asadar, o marturisire prin care femeia face cunoscuta nasterea si identifica pe un copil ca fiind acela pe care l-a nascut. Ea este insa si un act juridic care are drept efect stabilirea posesiunii de stat a copilului. Datorita naturii sale juridice complexe, recunoasterea este supusa atat regulilor privind marturisirea, cat si celor privind actele juridice.

5.1. Caracterele recunoasterii

a) recunoasterea are caracter declarativ, producand efecte retroactive, copilul fiind considerat ca are ca mama pe femeia care l-a recunoscut, din momentul nasterii sale. Se recunoaste , decei, un fapt preexistent si nu se creeaza o situatie noua. Trebuie, totusi, precizat faptul ca, o data facuta, recunoasterea modifica statutul copilului, care, din acel moment, nu va mai fi considerat nascut din parinti necunoscuti sau avand filiatia stabilita numai fata de tata;

b) un alt caracter al recunoasterii este irevocabilitatea acesteia. Ca urmare, femeia care a facut marturisirea nu mai poate reveni asupra ei, chiar daca a facut-o prin testament. Acest caracter se bazeaza pe argumentul ca, pentru intreaga ordine de drept este important ca statutul civil al unei persoane sa fie real si sa nu se bazeze pe minciuna . De asemenea, daca s-ar admite posibilitatea revocarii recunoasterii, s-ar infrange pricipiile marturisirii, care este irevocabila . Faptul ca mama poate contesta recunoasterea pe care a facut-o din eroare este in consens cu regulile ce guverneaza marturisirea si nici nu-i schimba caracterul irevocabil, caci contestarea este diferita de revocare;

c) recunoasterea are caracter personal, ceea ce inseamna ca nu poate fi indeplinita decat de catre mama. Nici mostenitorii, dupa moartea mamei, nici rudele acesteia si nici alt reprezentant legal al femeii incapabile nu pot efectua astfel de recunoastere. Se poate face doar de catre un mandatar cu procura speciala, autentica;

d) de asemenea, recunoasterea este facultativa, ea trebuind sa fie voluntara si liber consimtita;

e) recunoasterea este un act unilateral, o manifestare unilaterala de vointa;

f) si nu in ultimul rand, recunoasterea nu poate fi facuta decat in formele prevazute de lege.

5.2. Formele in care se poate face recunoasterea, conform art. 40, alin.(2) din Codul familiei, sunt:

Ø     declaratia la serviciul de stare civila, care poate fi facuta la orice serviciu de stare civila, dar ea poate inregistra doar localitatea de nastere a copilului;

Ø     inscrisul autentic notarial sau alt inscris considerat de lege autentic (art. 1171 din Codul civil);

Ø     testamentul, in orice forma: autentic, olograf, mistic sau privilegiat. Desi testamentul este revocabil[8], recunoasterea facuta in cadrul sau este irevocabila. Ca urmare, revocarea testamentului prin care s-a facut si o recunoastere de maternitate, nu produce efecte asupra acesteia din urma.

5.3. Capacitatea ceruta de lege pentru recunoastere

Singura conditie care se cere pentru valabilitatea recunoasterii, sub acest aspect este ca manifestarea de vointa sa fie facuta de o persoana constienta, cu discernamant. Recunoasterea va putea fi valabil facuta chiar de catre o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Recunoasterea facuta de mama, in cuprinsul unui act juridic nul pentru lipsa de capacitate, va fi considerata valabila.

5.4. Cazurile de recunoastere a maternitatii

Articolul 48 C. fam. prevede limitative 2 cazuri in care recunoasterea poate avea loc:

daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila;

in cazul in care, copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti;

In primul caz, neinregistrarea nasterii se poate datora unor imprejurari diferite:

Ø     nu au existat registre de stare civila;

Ø     desi au existat registre de stare civila, s-a omis inregistrarea, din vina ofiterului de stare civila care a facut inregistrarea sau din vina mamei care nu a declarat nasterea.

In cel de-al doilea caz, cand copilul a fost inregistrat din parinti necunoscuti, potrivit art. 22-23 din Legea nr. 119/1996, pot aparea mai multe situatii:

Ø      dupa ce nasterea a fost inregistrata legal pe baza declaratiei de nastere, mama abandoneaza copilul care, fiind gasit, este din nou inregistrat ca nascut din parinti necunoscuti;

Ø      copilul gasit a fost recunoscut de o femeie. Ulterior acesteia, o a doua recunoastere din partea mamei sale este posibila numai dupa contestarea cu succes a primei recunoasteri;

Ø      copilul inregistrat ca fiind nascut din parinti necunoscuti a fost ulterior adoptat de catre propria sa mama. Recunoasterea este necesara intrucat, ea produce efecte retroactive, de la data nasterii, iar adoptia, numai din momentul incheierii ei. Recunoasterea este admisibila si pentru ca adoptia este incompatibila cu rudenia de sange.

5.5. Copiii care pot fi recunoscuti

Art. 48 C. fam. facand referire numai la faptul ca poate fi recunoscut numai copilul nascut, s-a pus problema, in literatura de specialitate, daca poate fi recunoscut copilul conceput sau decedat.

In privinta copilului conceput s-au conturat 2 opinii:

Ø     recunoasterea acestuia nu este compatibila cu dispozitiile art. 48 C. fam.[9];

Ø     recunoasterea acestui copil este admisibila in lumina prevederilor art. 7, alin. (2) din Decretul nr. 31/1954.

In ceea ce priveste copilul decedat, exista mai multe opinii:

Ø     potrivit art. 57 C. fam. - recunoasterea copilului decedat de catre tata se poate face numai daca a lasat descendenti - ar trebui aplicata prin analogie si pentru cazul recunoasterii de catre mama;

Ø     recunoasterea copilului mort s-ar putea face, chiar daca nu a lasat descendenti, deoarece recunoasterea este un act unilateral pentru care nu se cere consimtamantul celui necunoscut.

Literatura juridica precizeaza, Codul nefacand nicio distinctie, ca poate fi recunoscut si copilul major.

5.6. Nulitatea recunoasterii

Codul familiei nu prevede nimic in legatura cu nulitatea recunoasterii de maternitate. Literatura juridica precizeaza in ce conditii intervine o astfel de sanctiune.

Nulitatea absoluta intervine:

Ø     daca recunoasterea este facuta de altcineva decat de mama copilului, personal sau prin mandatar cu procura speciala autentica;

Ø     daca recunoasterea este facuta cu incalcarea conditiilor de forma instituite prin art. 48 C. fam.

Nulitatea relativa intervine:

Ø     in cazul manifestarii viciilor de consimtamant (dolul, violenta si eroarea) asupra identitatii persoanei. In situatia de eroare asupra filiatiei, actiunea in anulare se confunda cu contestatia maternitatii. Alti autori sustin ca recunoasterea nu ar trebui anulata pentru vicii de consimtamant. Ceea ce intereseaza este numai situatia in care, recunoasterea facuta nu ar corespunde realitatii.

6. Recunoasterea fortata (in justitie)

Stabilirea si dovada maternitatii prin hotarare judecatoreasca

Conditii pentru exercitarea actiunii

Art. 50 C. fam. prevede ca stabilirea maternitatii prin hotarare judecatoreasca poate avea loc:

Ø     in cazul in care, din orice imprejurare, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii;

Ø     respectiv in cazul cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.

Putem opina insa ca situatiile in care actiunea in stabilirea maternitatii este admisibila sunt mai numeroase decat cele din prevederile de mai sus.

Astfel, sfera acestor situatii apare totusi mult mai restransa intrucat, in cazul primei ipoteze, prevederile din art. 50 C. fam. trebuie coroborate cu dispozitiile art. 24 din Decretul nr. 31/1954 si ale Legii nr. 119/1996, care reglementeaza cazurile in care poate avea loc reconstituirea actelor de stare civila sau intocmirea lor ulterioara.

Ca urmare, cand exista aceste posibilitati, actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama este inadmisibila, deoarece, nu este vorba de o imposibilitate absoluta de stabilire a maternitatii. In aceste cazuri ne lovim numai de o piedica temporara in prezentarea actului de nastere care poate fi inlaturata pe calea reconstituirii sau intocmirii ulterioare a actelor de stare civila.

Textul art. 50 C. fam. ar trebui interpretat in sensul ca se refera la acele situatii in care din actul de nastere al copilului nu rezulta filiatia fata de mama a acestuia sau in care nu exista certificate de nastere, dar aceasta se datoreaza altor imprejurari decat acelea in care se poate face reconstituirea sau intocmirea lor ulterioara, imprejurari care raman la latitudinea de apreciere a instantei de judecata.

Pentru cea de-a doua ipoteza trebuie avute in vedere si prevederile art. 51 alin. (1) din C. fam., astfel ca, actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama va fi admisibila numai in situatia in care exista neconcordante intre certificatul de nastere al copilului si folosirea starii civile.

Prin aceasta actiune va trebui sa se dovedeasca existenta a doua imprejurari:

Ø     aceea a sarcinii si a nasterii de catre femeia impotriva careia se exercita actiunea;

Ø     aceea a identitatii copilului nascut de ea cu copilul care exercita actiunea.

Numai dovedirea existentei cumulative a celor doua imprejurari este de natura sa faca dovada legaturii de filiatie fata de femeia despre care reclamantul pretinde a fi mama sa. Dovada acestor imprejurari poate fi facuta, asa cum rezulta din art. 50 C. fam. partea finala, prin orice mijloc de proba.

6.2. Cine poate exercita actiunea

Actiunea in stabilirea maternitatii, facand parte din categoria actiunilor de stat si avand un caracter strict personal, fapt ce se desprinde din insasi formularea art. 52 C. fam., poate fi introdusa numai de catre copil. Nicio alta persoana si nici chiar procurorul nu poate exercita o atare actiune, de vreme ce, textul precizeaza in mod expres faptul ca ea apartine in mod exclusiv copilului.

Copilul, chiar detinator al capacitatii de exercitiu restransa, poate introduce actiunea in stabilirea filiatiei materne fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal.

In cazul in care copilul este lipsit de capacitate de exercitiu, fiind sub 14 ani sau pus sub interdictie, actiunea va fi exercitata, potrivit art. 52 alin. (2) C. fam. de reprezentantul sau legal, fara ca acesta sa aiba nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare.

Curatorul, numit potrivit art. 152 C. fam., nu poate intenta actiunea in stabilirea maternitatii, intrucat el reprezinta pe copil numai in privinta intereselor sale patrimoniale, iar instituirea curatelei nu aduce atingere capacitatii celui astfel ocrotit.

Mostenitorii copilului decedat nu pot introduce actiunea, dar o pot continua pe cea introdusa de copil in timpul vietii (art. 52 alin. (2) C. fam.).

6.3. Impotriva cui se exercita actiunea

Actiunea se exercita impotriva femeii despre care se pretinde a fi mama a copilului, iar daca aceasta a decedat, se poate exercita si impotriva mostenitorilor acesteia, conform art. 52 alin. (3) din C. fam.

Actiunea este imprescriptibila in timpul vietii copilului (art. 52 alin. ultim C. fam.).

6.4. Hotararea judecatoreasca si efectele ei

Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in stabilirea filiatiei materne are caracter declarativ, ea constatand un fapt anterior si anume raportul de filiatie care se stabileste retroactiv, de la nasterea copilului. Copilul dobandeste fata de mama si rudele acesteia pozitia copilului nascut in afara casatoriei. Potrivit art. 23 din Decretul nr. 31/1954, o atare hotarare este opozabila erga omnes.

Speta privitoare la actiunea in stabilirea maternitatii. Introducere si renuntare. Principiul interesului superior al copilului.

In decizia nr. 180 din 15.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti se mentioneaza urmatoarele:

"Actiunea in stabilirea maternitatii apartine copilului. In ceea ce priveste introducerea actiunii, pentru copilul care nu are capacitate de exercitiu, actiunea se introduce in numele copilului de catre reprezentantul legal al acestuia.

Curtea in solutionarea recursului a retinut astfel ca pentru asigurarea principiului interesului superior al copilului reprezentantul legal nu poate renunta la actiune, datorita caracterului personal al acesteia, legea prevazand (tot in interesul copilului) numai introducerea actiunii (art. 52 alin. (1) Codul familiei) nu si renuntarea la actiunea introdusa.

S-a retinut ca in lipsa unui text care sa prevada expres posibilitatea renuntarii la actiune de catre de catre reprezentantul legal al copilului, aceasta renuntare nu poate fi admisa.

Cu atat mai mult se impune aceasta solutie, fata de principiul ce guverneaza legislatia privind protectia si promovarea drepturilor copilului (al interesului superior al copilului caruia ii sunt subordonate toate demersurile si deciziile intreprinse de autoritati, organisme, precum si in cazurile solutionate de instantele judecatoresti) - art.2 Legea 272/2004.

In consecinta s-a retinut ca instanta de apel, admitand apelul paratei si constatand ca reclamantul a renuntat la judecata actiunii, a pronuntat o hotarare nelegala, astfel incat Curtea in temeiul art.312 (1, 2 si 3) Cod procedura civila a admis recursul si a desfiintat decizia, iar in temeiul art.312 alin. (5) Cod procedura civila, fata de faptul ca instanta de apel a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului a trimis dosarul la tribunal pentru judecata in fond a apelului.

BIBLIOGRAFIE

Harbada, Maria - Dreptul familiei si starea civila, Ed, Junimea, Iasi, 2004.

Fr. Deak - Mostenirea testamentara. Transmitea si impartirea mostenirii, Ed. Actami, Bucuresti, 1996.

Bacaci, Alexandru; Dumitrache, Viorica-Claudia si Hageanu, Codruta - Dreptul familiei.

Penculescu, Gheorghe si Anghene, M. - Regimul juridic al actelor de stare civila, Bucuresti , Ed. Stiintifica, 1958.

Codul familiei, Legea nr. 4 din 04.01.1953, republicata, modificata si completata.