IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTELE EXTERIOARE SAU DUPA METODA PORTRETULUI VORBIT

IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTELE EXTERIOARE SAU DUPA METODA PORTRETULUI VORBIT

Aceasta metoda de identificare, denumita diferit de autori, se foloseste pentru identificarea persoanelor disparute, a persoanelor care se ascund, a celor care sunt supuse urmaririi penale ori au fost condamnate, la identificarea cadavrelor necunoscute.

Descrierea semnalmentelor intereseaza intregul corp uman, cu relevarea constructiei anatomice si a particularitatilor anatomice care se pot observa.

Pentru ca activitatea de descriere prin aceasta metoda sa aiba utilitate, trasaturile care se descriu sunt grupate in: statice si dinamice.

a)     Trasaturile statice au ca sfera de cuprindere particularitatile fixe ale corpului care se afla fie in miscare, fie in repaus. Aceste trasaturi trebuie descrise cu referire la marimea corpului, marimea diferitelor parti ale acestuia, componentele fetei, cu relevarea anomaliilor sau infirmitatilor evidente, atunci cand acestea exista.

De regula, la descrierea trasaturilor statice ale unei persoane se incepe cu talia, constitutia fizica, forma capului si a fetei, caracteristici ale acestora.

Talia este apreciata in scunda, mijlocie, inalta. Trebuie tinut cont de faptul ca de multe ori cel care face descrierea va raporta talia persoanei descrise in raport de talia sa. In literatura criminalistica se apreciaza ca o persoana cu inaltime sub 160 cm are o talie scunda, intre 160 si 174 cm o talie mijlocie, iar peste 175 cm inalta. Aceste dimensiuni sunt folosite pentru aprecierea taliei la barbati, iar pentru femei se scad din aceste marimi 5 cm.

Constitutia fizica se apreciaza dupa dezvoltarea sistemului osos, a musculaturii si a tesutului adipos. Dupa primele doua (sistem osos si musculatura) persoana se apreciaza ca fiind solida, mijlocie sau osoasa, iar dupa cea de-a treia (tesut adipos) persoana poate fi grasa, mijlocie sau slaba.

Marimea capului se apreciaza prin raportare la marimea de ansamblu a corpului, acesta putand fi mic, mijlociu sau mare.

Fata se apreciaza dupa forma acesteia si poate fi ovala, patrata, dreptunghiulara, rombica, triunghiulara cu baza sus, triunghiulara cu baza jos.

Parul va fi descris dupa culoare, grosime, insertiune frontala, prezentare a firului de par. Astfel, un par poate fi negru, castaniu, roscat, blond, alb, grizonat, carunt platinat. Firul de par va putea fi apreciat ca fiind gros, mjlociu sau subtire. Firul se poate prezenta ca fiind drept, ondulat, carliontat. Insertiunea frontala, respectiv forma in care se delimiteaza partea cu par a capului de frunte, poate fi arcuita, ascutita sau dreapta. Atunci cand parul este cazut intr-o anumita proportie se va descrie si tipul de chelie, respectiv parietala, frontala, tonsorala, totala.

Fruntea va fi apreciata dupa latime, inaltime, profil sau alte particularitati. Latimea fruntii este distanta dintre cele doua tample si in raport de marimea capului se va aprecia ca lata, mijlocie si ingusta. Inaltimea consta in distanta de la insertiunea parului pana la radacina nasului si poate fi apreciata ca inalta, mijlocie si scunda. Profilul fruntii se poate prezenta in raport de pozitia corpului ca fiind dreapta, concava, convexa, ondulata, avansata sau oblica.

Sprancenele se descriu dupa contur si grosime. Dupa contur pot fi arcuite, drepte, unghiulare, serpuite, iar dupa grosime sunt apreciate ca subtiri, mijlocii, groase, iar o particularitate o constituie sprancenele imbinate.

Ochii se descriu dupa culoare, marime, proeminenta, distanta oculara si eventuale particularitati de privire.

Nasul se descrie dupa marime, contur, proeminenta, latime, pozitia bazei sale sau dupa radacina. Atunci cand exista, se descriu si particularitatile de culoare ale nasului.

Gura se descrie dupa marime, pozitie, tinuta, contur.

Buzele se descriu dupa grosime, dupa proeminenta (buza superioara in raport cu buza inferioara), dupa particularitati sau eventuale malformatii.

Dintii. Se descriu aceia dintre dintii care se vad in timpul vorbirii, respectiv doar incisivii si caninii. La acestia se descriu eventuale particularitati (plombe, proteze, lipsa unora, ruperea altora, eventuale materiale speciale de confectionare). Ca particularitate se descrie si felul in care se descopera gingiile in timp ce persoana vorbeste sau rade.

Barbia poate fi descrisa dupa inaltime, latime, inclinatie, particularitati.

Tenul se descrie dupa culoare (alb, brun, negru, roz, galben, roscat), dupa pori, eczeme, negi.

Ridurile fetei se descriu dupa forma si adancime, fiind mai importante cele frontale si oculare.

Pavilionul urechii are cele mai multe detalii si este descris dupa aspectul general sub raportul marimii, formei si pozitiei fata de cap.

Dupa o descriere a persoanei in raport de elementele aratate mai sus este necesar a se trece la prezentarea eventualelor semne particulare ale persoanei, care au putut aparea datorita unor accidente, interventii chirurgicale, tatuaje sau anomalii anatomice.

b)     Trasaturile dinamice, denumite si trasaturi functionale, constau in unele elemente de individualizare care au aparut datorita anumitor deprinderi ale omului. In descrierea unei persoane intereseaza mai mult tinuta corpului, pozitia capului, mersul, mimica, privirea, vocea, rasul, tusea.

Ținuta corpului este diferita de multe ori in raport de ocupatia unei persoane. Astfel, la persoane cu pregatire militara, sportivi, tinuta este dreapta, la persoane cu activitate de birou (functionari, profesori, bibliotecari) tinuta este aplecata cu umerii adusi inainte sau cu un umar mai jos decat celalalt. Daca se retin anumite anomalii de tinuta acestea vor fi importante pentru o mai usoara identificare.

Ținuta mainilor poate constitui un element de identificare pentru ca unele persoane tin mainile la spate, in buzunare, gesticuleaza cu acestea cand vorbesc, iti freaca mainile etc.

Ținuta capului poate fi dreapta, aplecata inainte sau in spate ori spre stanga sau spre dreapta. Pot fi retinute si anumite particularitati, ca de exemplu miscarea capului ca tic nervos, tremurul capului etc.

Mersul este un element care poate duce la identificarea unei persoane intrucat prin trecerea anilor acesta se stabilizeaza pe anumite caracteristici. Astfel, la persoanele de mica statura sau la persoanele colerice ori sanguinice se va constata un mers grabit, cu pasi mici, cu o miscare ritmica a bratelor. Persoanele de statura masiva sau inalte au un mers lent cu pasi rari.

Vocea este caracteristica pentru fiecare persoana si poate fi descrisa ca folosind o vorbire clara sau neclara, grabita sau rara, cu sunete inalte sau joase, cu anumite defecte de pronuntie, cu folosire de regionalisme, cu accent strain, cu exprimare peltica sau graseiata. Element important poate fi si tusea folosita ca un tic.

In descrierea trasaturilor dinamice este importanta si mimica sau pantomima intrucat unele persoane isi formeaza in timp anumite obiceiuri de incretire a fruntii sau de miscare a gurii, care devin caracteristice si care exprima, de multe ori, anumite atitudini sau stari sufletesti.