Judecata in prima instanta - Participantii si obicetul judecatii

Judecata in prima instanta

1. Participantii si obicetul judecatii

Participantii la judecata in prima instanta

In lumina dispozitiilor art.2 alin.(2) din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecatoreasca, modificata si republicata, instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamnetale ale cetatenilor. Rolul principal al instantei de judecata in activitatea procesuala face din acest organ judiciar subiectul oficial domninat al fazei judecatii, fara prezenta sa neputandu-se concepe infaptuirea judecatii .

Particularitatile fiecarei cauze penale impun uneori prezenta si procurorului,

partilor si a altor persoane ( aparatori, martori, experti, interpreti ), alterori insa participarea lor nu este obligatorie, judecata putandu-se defasura si in lipsa acestora.

1.1. Participarea procurorului la judecarea cauzelor in prima instanta

Potrivit art.315 alin.(2), participarea procurorului la sedintele de judecata in prima instanta ce au loc la tribunale, curti de apel, la instante militare indifernt de gradul acestora, precum si la Inalta Curte de Casatie si Jusittie, este obligatorie. Pirn exceptie, la sedintele de judecata ale judecatoriilor, participarea procuroului este obligatorie doar in 5 situatii ( art.315 alin.1 ):

a)     in cauzele in care instanta de judecata a fost seizata prin rechizitoriu ;

b)    in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita aedeapsa

inchisorii de 3 ani sau mai mare. Determinarea cu exactitate a cauzelor in care,

folosindu-se acest criteriu, prezenta procurorului este obligatorie, se face avand in vedere textul incriminator din Partea speciala a Codului penal ( in forma simpla sau calificata ), fara a se tine seama de circumstantele agravante sau atenuante din Partea sepciala.

Daca pentru infractiunea ce face obiectul judecarii cauzei, legea prevede pedeapsa inchisorii de 3 ani sau mai mare, prezenta procurorului este obligatorie chiar daca actiunea penala s-a pus in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate sau daca infractiunea a ramas in faza de tentaiva iar, in lumina in art.21 alin.(2), pedeapsa inchisorii este mai mare de 3 ani;

c) in cauzele in care vreunul din inculpati se afla in stare de detentie. Starea de detentie se poate datora fie luarii, in cauza in care se judeca sau intr-o alta cauza, a masurii arestarii preventive, fie executarii unei hotarari penale definitive pronuntate intr-un proces penal epuizat ;

d) in cauzele penale in care vreunul din inculpati se gaseste intr-una din situatiile prevazute de art.171 alin.(2) ( cazuri in care asistenta juridica este obligatorie ) ;

e) in cauzele penale in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu inchisoare .

Participarea procurorului la sedintele de judecata ce au loc la judecatorie mai este obligatorie si in alte situatii decit cele prevazute in art.315 alin. (1), insa ele nu vizeaza judecarea unor cauze penale in prima instanta ( in cazul reabilitarii judecatoresti, al recunoasterii pe cale principala a unor hotarari judecatoresti straine, al revizurii etc .).

Potrivit art.197 alin.(2), nerespectarea dispozitiilor privind participarea obligatorie a procuroului la sedintele de judecata atrage sanctiunea nulitatii absolute.

Participarea procurorului este obligatorie atat la judecarea laturii penale, cat si la judecarea laturii civile disjunse si este consemnata in partea introductiva a sentintei ( art.305 alin.1 lit.c ).

In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor, procurorul exrcita un rol activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii dipozitiilor legale ( art.316 alin.1 ): el trebuie sa isi spuna parea asupra tuturor problemelor ridicate de parti sau de aparare , putand formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii, dar numai motivat. Concluziile procurorului nu sustin in orice situatii invinuirea, ele putand fi de achitare a inculpatului sau de incetarea a procesului penal in situatiile prevazute de lege ( art.316 alin.3 ). Practic, procurorul participa la sedintele de judecata intr-o dubla calitate, si anume de a sustine in cursul judecatii actiunea penala, pe de o aparte, si de a manifesta rol activ in vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale in faza de judecata .

Participarea partilor la judecarea cazelor penale in prima instanta

Pentru a asigura prezenta partilor la judecata, acestea trebuie citate.

Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce presedintele completului a stabilit identitatea lor ( art.297 alin.2 ). Neprezenatarea partilor legal citate nu consituie un impediment pentru judecarea cauzei.

Datorita pozitiei procesuale specifice a iculpatului, legea ( art.3131 alin.2 ) prevede ca citatia trebuie sa fie inmanata cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat. Nerespectarea acestor dispozitii face ca procedura de citare a inculpatului pentru termenul respectiv sa nu fie legal indeplinita, producandu-se, totodata, o disfunctionalitate in exercitarea dreptului sau la aparare.

In cazul in care inculpatul se afla in stare de detinere, acestuia i se comunica si copia actului de sesizare a instantei . Judecata nu poate avea loc in absenta inculpatului cand acesta se afla in stare de detinere; starea de detinere nu se confunda cu starea de arest, sfera primei notiuni fiind mai larga . Mai mult, legea

prevede aducerea obligatorie a inculpatului arestat la judecarea cauzei ( art.314 alin.2 ). Obligatia de aducere incuba organului de detinere.

Ca urmare a admiterii exceptiei de neconstitutionalitate privitaore la vechile dispozitii ale art.174 alin.(1), inculpatul poate fi reprezentat orcand in cursul judecatii, indiferent de limitele pedespei si de gradul de jurisdictie .

Participarea altor persoane la judecarea cauzelor penale in prima

instanta

Uneori, pentru solutionarea pricinii, instanta de judecata poate aprecia ca este necesara prezenta la sedinta de judecata a altor persoane ( martori, experti, interpreti ), dispunand in acest sens citarea lor.

Daca persoana citata nu se prezinta la sedinta de judecata, instanta, apreciind ca prezenta ei este necesara, poate dipune aducerea cu mandat ( art.183 alin.1 ); de asemenea, poate dipune aplicare unei amenzi judiciare in conditiile art.198 alin.(1).

Obiectul judecatii in prima instanta

Ca o transpunere pe plan procesula penal a principiului iudex ne procedat ex ofiicio, art.317 arata ca judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei. Obiectul judecatii poate fi extins numai in conditiile prevazute de lege , situatie in care judecata se va face si cu privire la fapta si la persoana la care se refera extinderea.

Actul de sesizare a primei instante de judecata la care se refera art.137 este, de regula, rechizitoriul procurorului de trimitere a inculpatului in judecata sau plangerea prealbila a persoanei vatamate introdusa la instanta in confitiile art.279 alin.(2) lit.a). Aceste acte de sesizare, pentru a determina cu precizie obiectul judecatii, trebuie sa aiba un anumit continut si sa indeplinerasca anumite conditii. Nerespectarea dispozitiilor referitaoare la sesizarea instantei atrage, potrivit art.197 alin.(2), sanctiunea nulitatii absolute.

Potrivit noilor reglementari aduse in materie de Legea nr.281/2003, in anumite situatii exceptionale instanta de judecata mai poate fi sesizata prin plangerea pesoanei care, in conditiile art.278 ind.1, este nemultumita de solutia pronuntata de procurorul competent sa rezolve plangerea impotiva actelor si masurilor dispuse de procuror in timpul urmarii penale.

2. Etapele procesuale ale judecatii in prima instanta

Masurile premergatoare sedintei de judecata

Intre momentul sesizarii initiale si momentul de inceput al sedintei de judecata se impune o etapa procesuala in care sunt realizate acte premergatoare sau asa-zisa procedura preliminara , etapa care are menirea de a pune dosarul in stare de judecata .

Aceste masuri premergatoare nu se realizeaza de catre completul de judecata ( care nu este inca constituit ), ci de presedintele instantei si se refera la fixare termenului de judecata, stabilirea completului si asigurarea apararii.

Ca regula, stabilirea termenului de judecata ramane la aprecierea presedintelui instantei, care, in functie de ordinea intrarii dosarelor in instanta, de gradul de incarcare a agendei instatei, precum si de numarul de judecatori din care este alcatuita instanta, fixeaza data la care incepe judecata.

Prin exceptie de la acesta regula, potrivit art.293, in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv, judecata se face de urgenta si cu precadere. Mai mult, potrivit noilor dispozitii ale art.313 alin.(3), presedintele instantei este obligat, in cazurile in care inculpatul a fost trmis in judecata in stare de arest, sa fixeze un termen care n u poate depasi 48 de ore de la data primirii dosarului. De asemenea, potrivit art.472, in cazul judecatii unor infractiuni flagrante, presedintele instantei fixeaza termenul de judecata in urmatoarele 5 zile de la data primirii dosarului.

Activitatea de judecata se realizeaza de catre completul de judecata numit de presedintele instantei in etapa premergatoare sedintei. Reamintim ca, in prima

instanta, cauzele se judeca intr-un complet format dintr-un singur judecator. Desemnarea completului se face tinandu-se seama de anumite dispozitii legale adiacente, cum sunt cele privitaore la incompatibilitate, la procesura speciala de judecare a inculpatilor minori etc.

Tot in acesta etapa premergatoare sedintei, presedintele isnatntei ia masuri privind citarea partilor si a persoanelor care urmeaza sa participe la judecata, precum si pentru asigurarea apararii. Potrivit art.294, in cauzele penale in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, presdeintese instantei, o data cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea unui aparator. Aceste masuri constau in trimiterea unei adrese Baroului ce-si desfasoara activitatea in raza teritoriala corespunzatoare instantei la care se afla dosarul, in vederea desemnarii unuia dintre membrii sai in calitate de aparator din oficiu. Inculpatul, celelalte parti, precum si aparatorii au dreptul sa consulte dosarul in faza de judecata.

Pe langa atributiile ce revin presedintelui instantei, legea ( art.295 ) a prevazut anumite obligatii atat in sarcina presedintelui completului, cat si in sarcina grefierului. Astfel, presedintele completului are indatorirea sa ia din timp toate masurile necesare pentru ca, la termenul de judecata fixat, judecarea cauzei sa nu sufere amanare. Spre exemplu, el trebuie sa ia masuri ca inculpatului sa-i fie inmanata citatia cu cel putin cinci zile inaintea termenului fixat; totodata, trebuie sa se asigure ca iinculpatul aflat in stare de detinere i se comunica, o data cu citatia, si copia actului de sesizare a instantei. De asemenea, presedintele completului de judecata se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata de grefier spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului. La intocmirea listei se tine seama de ordinea intrarii cauzelor pe rolul instantei, avand prioritate cele in care sunt detinuti si cele cu privire la care legea prevede ca judecarea se face de urgenta .

Sedinta de judecata in prima instanta

Literatura de specialitate compartimenteaza sedinta de judecata in patru etape distincte: inceputul judecatii, cercetarea judecatoreasca, dezbaterile si ultimul cuvant al inculpatului.

In lumina modificarilor aduse prin Legea nr.281/2003, trebuie amintita obligatia grefierului de sedinta de a consemna toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecata. Consemnarea se face prin inregistrare cu mijlocare tehnice, urmata de transcriere. In cel mai scrut timp de la terminarea sedintei de judecata si oricum inainte de termenul urmator, partile primesc cate o copie de pe notele, grefierului sau de pe transcierea inregistrarilor ( art.304 ). Consideram ca, fata de numarul mare de cauze renunite intr-o singura sedinta de judecata, aceasta comunicare ar trebuie efectuata la cererea partilor interesate.

Inceputul judecatii

Inainte de a trece la efectuarea probatiunii in cauza, este necesar ca instanta sa se opreasca asupra anumitor aspecte cu caracter organizatoric :

sa declare sedinta deschisa;

sa daca strigarea cauzei si apelul celor citati;

sa verifice legalitatea sesizarii instantei;

sa faca unele verificari referitoare la inculpat;

sa ia anumite masuri privind martorii, expertii si interpretii;

sa dea lamuriri si sa se pronunte asupra cererilor si exceptiilor invocate.

a)     Deschiderea sedintei de judecata. Pentru a marca momentul de inceput al

sedintei de judecata, presedintele completului trebuie sa declare deschisa

sedinta de judecata. Sedinta de judecata va ramane deschsia, de regula, pana la epuizarea tuturor dosarelor afalte pe lista, insa daca se intrerupe din orice motive

( de regula cand se suspenda pentru o pauza ), la reluare este indicat ca presedintele sa ii atentioneze din nou pe cei prezenti asupra acestui moment .

Dupa deschiderea sedintei, cei prezenti in sala trebuie sa respecte ordinea si solemnitatea sedintei, in acest scop presedintele de complet putand lua unele masuri prevazute la art.298, ce se inscriu in asa-zisul drept de politie a audientei . Trebuie mentionat ca aceste masuri pot fi insotite si de aplicarea unei amnezi judiciare in temeiul art.198 alin.(3) lit.h).

b)    Strigarea cauzei si apelul celor citati. Intrucat pe lista sedintei de

judecata sunt inscrise mai multe cauze, potrivit art.297, presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista, cauza a carei judecata este la rand.

De regula, sedinta de judecata incepe cu stigarea cauzelor care se amana; dupa anuntarea unei cauze, presedintele dispune ca grefierul sa faca apelul partilor si a celorlalte persoane citate, pentru a constata care sin ele s-au prezentat. Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, insa numai dupa stabilirea identitatii lor de catre presedintele de complet.

Neindeplinirea procedurii de citare impune aminarea cauezi.

c)     Verificarea legalitatii sesizarii instantei. Potrivit art.300 alin.(1), la

prima infatisare, instanta este datoare sa verifice, din oficiu, regularizarea

actului de sesizare. In marea majoritate a cazurilor, actul de seiszare este fie rechizitoriu procurorului , fie plangerea prelabila a persoanei vatamate in cazul infractiunilor prevzute in art.279 alin.(2).

Pe langa aceste acte de sesizare principale , instanta mai poate fi sesizata pe cai suplimentare , prin extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale (art.335), prin extinderea procesului penal pentru alte fapte ( art.336 ) si prin extinderea procesului penal pentru alte prsoane ( art.337 ). De asemenea, instanta mai poate fi sesizata prin unele modalitati complimentarea sau de trimitere , si anume: casarea cu trimite ( art.385 ), declinarea de competenta( art.42 alin.1 ), stramutarea cauzei ( art.55 alin.1 ).

Potrivit noilor reglementari aduse in materie de Legea nr.281/2003, in anumite situatii exceptionale instanta de judecata mai poate fi sesizata prin plangerea persoanei care, in conditiile art.278 ind.1, este nemultumita de solutia pronuntata de procurorul competent sa rezolve plangerea impotriva actelor si masurilor dispuse de procuror in timpul urmarii penale.

Conform art.300 alin.(2), in cazul in care se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii , iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin

acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia. Se poate observa ca, prin exceptie de la regula conform careia nulitatile absolute nu pot fi aoperite in nici un mod , in acest caz, legea a optat pentru posibilitatea remedierii actului de sesizare in locul constatarii din oficiu a nulitatii aboslute.

Pentru inculpatul arestat, instanta este obligata sa verifice din oficiu, la prima infatisare, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea duratei arestarii preventive. Asupra acetor aspecte instanta se pronunta prin incheiere, ce poate fi atacata separat cu recus in conditiile prevazute de art.160 ind.a alin.(2).

d)    Verificari privitoare la inculpat. Datorita pozitiei procesuale specifice a

inculpatului, legea ( art.318 ) impune presedintelui, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, verificarea identitatii inculpatului, precum si a procedurii de citare a acestuia. Daca citatia nu i-a fost imanata inculpatului cu cel putin cinci zile inaintea termenului fixat sau daca, inculpatul aflat in stare de detinere, nu i-a fost comunicata copia actului de sesizarea ainstantei, judecata se amana, la cererea acestuia.

e)     Masuri privind marotrii, expertii si intepretii. Potrivit art.319 alin.(1),

dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor citati, presedintele cere

martorilor sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa. Chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatia, martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea acestora. Expertii raman in sala de sedinta, afara cand instanta dipune astfel.

f)      Lamuriri, experti si cereri. In vederea aflarii adevarului, instanta de

judecata isi exercita atributiile in mod activ. In acest sens, potrivit art.320, presedintele completului de judecata pune in vedere partii vatamate ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala se poate constiui parte civila, dar numai pana in momentul citirii actului de sesizare al instantei.

In vederea rezolvarii chestiunilor incidente ( contencioase ) , presedintele completului trebuie sa intrebe pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii,

cereri sau daca propund administrarea de probe noi. In lumina dispozitiilor legale, datorita carcterului lor absolut, exceptia de necompetenta materiala si ce a de necompetenta dupa calitatea persoanei trebuie rezolvate cu precadere inaintea altor chestiuni. In cazul in care se propun probe noi, trebuie sa se arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla mijloacele de proba respective, ia in ce priveste martorii si expertii, trebuie aratate identitatea si adresa acestora ( art.320 alin.3 ).

In legatura cu aceste drepturi trebuie mentionat si art.301, care determina limitele in care partile pot uza de ele. Astfel, partea vatamata poate formula cereri si ridica execeptii numai cu privire la latura penala a cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de conexitate, drepturile partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat vatamarea. Partea civila poate formula cereri si ridica exceptii numai in masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile.

Cercetarea judecatoreasca

Dupa rezolvarea chestiunilor incidente, cauza se afla in satre de judecata iar

sedinta de judecata trece intr-o etapa importanta, aceea a cercetarii judecatoresti sau a anchetei judecatoresti .

In vederea aflarii adevarului si a stabilrii in mod corect a situatiei de fapt, in cadrul cercetarii judecatoresti instanta verifica si readministreaza probele din vaza de urmarire penala, putand adminsitra si probe noi. Adminsitrarea acestor probe noi poate fi ceruta, in lumina art.320 alin.(4), de catre procuror si parti, nu numai in momentul de inceput al judecatii, ci si in cursul cercetarii judecatoresti.

Potrivit art.321 si urm., ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este urmatoarea : imceperea cercetarii judecatoresti, ascultarea inculpatului, ascultarea coinculpatilor, ascultarea celorlalte parti, ascultarea martorului, expertului sau interpretului . Daca inculpatul este prezent, schimbarea ordinii de efectuare a actelor de cercetarea judecatoreasca nu poate fi dispusa decat

dupa ascultarea acestuia, si numai atunci cand este necesar pentru buna desfasurare a acestei activitati procesuale.

a)     Inceputul cercetarii judecatoresti. Momentul de inceput al cercetarii

judecatoresti este dat de citirea, de catre grefierul de sedinta, a actului de seizare a instantei. Atunci cand instanta afost sesizata prin rechizitoriul procurorului, din motive de operativitate, in sedinta se citeste partea dispozitiva a acestuia.

Presedintele completului ii explica incuplatului in ce consta invinuirea ce i se aduce, aratandu-i ca are dreptul de a pune intrebari celorlalti participanti in proces si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca este necesr ( art.322 ).

b)    Ascultarea inculpatului. In lumina dispozitiilor art.323, administrarea

probelor incepe prin ascultarea inculpatului; nerespectarea acestei prevederi legale atrage nulitatea hotararii in conditiile art.197 alin.(1) si (4) .

Din coroborarea acestor dispozitii cu normele adiacente din Partea generala a codului reiese ca ascultarea inculpatului se face prin lasarea acestuia sa arate tot ceea ce stie despre fapta care a fost trimis in judecata; apoi i se pun intrebari de catre presedinte si de catre ceilalti memebrii ai completului, precum si de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmenete, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face. Intrebarile pe care acesti participanti in procesul penal le adreseaza inculpatului se pun prin intermediul presedintelui de complet, care poate incuviinta ca intrebarile sa fie adreste direct . De asemenea, intrebarile care nu sunt necesare in cauza pot fi respinse de instanta.

Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari ori exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, sau can inculpatul refuza sa dea noi declaratii, legea prevede ca acestuia i se pot citi declaratiile sale anterioare ( art.325 ).

Respectarea cu strictete a dispozitiilor legale referitaore la asculatarea inculpatului se impune in considerarea faptului ca acesta insitutie este considerata o garantie fundamnetala a dreptului la aparare .

Inculpatul poate fi reascultat in timpu cercetarii judecatoresti or de cate ori este necesar pentru limitarea cauzei si aflarea adevarului.

c)     Ascultarea coinculpatilor. De regula, in cazul in care sunt mai multi

inculpati, ascultarea fiecaruia se face in prezenta celorlalti iculpati (art.324 ); in situatii speciale, in vederea aflarii adevarului, instanta poate dispune ascultarea unuia din inculpati, far ca ceilalti sa fie de fata. In vederea realizarii publicitatii si contradictorialitaii sedintei de judecata, legea prevede ca declaratiile luate spearat sa fie citite obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor. Reascultarea inculpatului fiind permisa in orice moment al cercetaii judecatoresiti, se poate realiza fie in prezenta celorlalti inculpati, fie in prezenta doar a unora dintre ei.

d) Ascultarea celorlalte parti. Realizarea drepturilor procesuale ale partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente impun ascultarea lor in acest moment al sedintei de judecata, dupa o procedura identica cu cea dupa care a fost ascultat inculpatul ( art.326 ).

d)    Ascultarea martorului, expertului si interpretului. In vederea audierii,

martorii sunt introdusi pe rand in sala de sedinta; inainte de ascultarea propriu-zisa, li se iau datele de identitate si presteaza juramantul potrivit normelor din Partea generala a Codului .

Martorul este lasat sa declare tot ce stiecu privire la ceea ce este intrebat apoi, daca este necesr, i se pot pune intrebari, in ordine, de catre instanta, procuror, partea care la propus si aopi celelalte parti . Intrebarile pe care ceilalti participanti la procesul penal le adreseaza martorilor se pun prin intermediul presedintelui de complet, care poate incuviinta ca ele sa se adeseze si direct. Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt necesare in cauza.

Potrivit art.327 alin.(2), martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze insrisul iar instanta poate dispune retinerea insrisului la dosar, in original sau in copie.

In situatia in care ascultarea vreunuia din martori nu mai este posibila

( bunaoara, cand martorul a decedat ) , instanta dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine seama de ea la judecarea cauzei.

De asemenea, citirea in sedinta a declaratiilor anterioare se face in situatia in care martorul isi contrazice declaratiile date anterior. Prin citirea in instanta a unor insrisuri, in cazurile in care legea prevede expres, este realizat principiul oralitatii sedintei de judecata .

Daca un martor lipseste nejustificat, instanta, considerand audierea lui necesara pentru solutionarea cauzei, dispune amanarea cauzei si, eventual, aducerea lui silita la urmatorul termen de judecata.

In anumite siutatii exceptionale, ascultarea martorilor se face potrivit dispozitiilor cuprinse in art.86 ind.1 - 86 ind.5, ce prevad reguli speciale de audiere a martorilor a caror identitate a fost protejata.

Potrivit art.328, dupa ascultare, martorii ramand in sala de sedinta la dispozitia instantei, pana la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca ce se efectueza in cauza respectiva. Martorul ramas in sala dupa efectuarea apelului nu mai poate fi audiat .

Daca instanta considera ca prezenta martorilor nu mai este necesara, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta plecare, dupa ascultarea lor.

In art. 329 alin.(1) si (2) se arata ca procurorul si partile pot renunta la martorii propusi cu obligatia ca renuntarea sa fie pusa in discutie si instanta sa fie de acorde cu aceasta . Dispozitiile legale aplicabile in cazul ascultarii martorilor se aplica si in caz de ascultare a expertului sau interpretului.

De regula, o porba admisa motivat trebuie administarta, Legea ( art.329 alin.3) arata ca, daca administrarea unei prorbe anterior admise apare ca intutila in cursul cercetarii judecatoresti, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.

In situatia in care, in cauza dedusa judecatii, exista mijlocare materiale de proba, instanta, din oficiu sa la cerere, dispune aducerea si prezentarea acestora, daca este necesar. Daca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta poate dispune, dupa caz, judecarea cauzei in continuare, amanarea cauzei sau restituirea cauzei la procuror.

f) Terminarea cercetarii judecatoresti. Constand in administrarea probelor necesare aflarii adevarului, cercetarea judecatoreasca se termina, in mod firesc, in momentul in care problema probatiunii, cu toate implicatiile procesuale pe care le determina ( art. 332-337 ) a sfarsit . Prin natura lor juridica, aceste implicatii procesuale se deosebesc de restul activitatilor din cadrul cercetarii judecatoresti, care in principal constau in administrarea de probe .

Potrivit art.339 alin.(1), inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele completului intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.

Cercetarea judecatoreasca se considera termniata cand:

nu s-au formulat cereri noi;

cererile formulate au fost gasite neintemeiate de catre instanta si, in consecinta au fost respinse;

cererile formulate au fost admise si cercetarea judecatoreasca a fost completa.

Restituirea cauzei la procuror

Restituirea cauzei la procuror intervine cand cerecetarea penala a fost efectuata de un organ necompetent ( art.332 ) sau cand este necesara completarea urmaririi penale ( art.333 ).

Procedura prevazuta de art.332, in cazul in care se constata ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent, este diferita, dupa cum acesta constare are loc inainte sau dupa termninarea cercetarii judecatoresti.

Potrivit art.332 alin.(1), daca, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, se constata ca in cauza supusa judecatii urmarirea penala s-a efectuat de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care ia masura ca urmarirea sa fie facuta de organul competent.

Atunci cand constatarea prevazuta in alineatul precedent are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta, in urma cercetarii judecatoresti, schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune pentru care cercetarea penala ar fi revenit unui alt organ de urmarire, din motive de operativitate , cauza nu se restituie procurorului, ci ramane spre judecare instantei ( art.332 alin.2 ). Prin derogare de la regulile care guverneaza materia nulitatii absolute, in aceasta situatie de exceptie, desi au fost incalcate dipozitiile referitoare la competenta dupa materie, nulitatea abosluta nu este constatata automat, ci este acoperita.

Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si de catre inculpatul arestat in cauza, dispozitie declarata neconstitutionala in ce priveste limitare dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat. In consecinta, prin Legea nr.281/2003 aceste dispozitii au fost inlaturate din cuprinsul art.332 alin.(3).

Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instatnta sau in cel mult 5 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs.

De asemenea, instanta se poate desesiza si trimite cauza la procuror, atunci cand constata ca urmarirea nu este completa iar in fata instantei completarea nu s-ar putea face decat cu mare intarziere. Spre deosebire de ipoteza prevazuta in art.332, restituirea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale poate fi facuta in tot cursul judecatii , atat in timpul cerectarii judecatoresti, cat si in cadrul dezbaterilor ( art.333 alin.1 ).

Fata de aceste dispozitii, instanta nu se poate desesiza atat timp cat nu a administrat nici o proba, insa poate face acest lucru, in cazul extinderii procesului penal, dupa ce procurorul a declarat ( potrivit art.336 ) ca pune in miscare actiunea penala . De asemenea, instanta nu se poate desesiza pentru clarificare unor contradictii existente intre probele administrate si nici atunci cand se pune

problema clarificarii unor probleme ce privesc exclusiv solutionarea laturii civile .

Hotararea de restituire este o sentinta si reprezinta, potrivit art.272, actul pe baza careia se reia urmarirea. Intrucat dispozitiile instantei sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala, in hotararea de restituire trebuie sa se arate motivele pentru care s-a dispus restituirea, precum si faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba ( art.333 alin.2 ).

Impotriva acestei sentinte se poate face recurs de catre procuror si de catre inculpatul arestat in cauza, dispozitie declarata neconstitutionala in ce priveste limitare dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat. In consecinta, prin Legea nr.281/2003 aceste dispozitii au fost inlaturate din cuprinsul art.332 alin.(3).

Potrivit art.338, in cazurile in care instanta restituie dosarul la procuror in vederea refacerii sau completarii urmaririi penale, trebuie sa dispuna asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute de art.113-114 C.pen. si asupra masurilor asiguratorii existente in cauza penala. Asupra propriei hotarari de restituire instanta nu mai poate reveni, un asemenea procedeu fiind inadmisibil cata vreme legea nu ingaduie decat o eventuala reformare a hotararii in urma exercitarii recursului .

Schimbarea incadrarii juridice.

Incadrarea juridica a faptei presupuen realizarea, de catre organele judiciare, a unei concordante intre continutul legal al infractiunii si continutul concret al acesteia ; in acest sens tehnic, notiunea de incadrare juridica se deosebeste de cea a calificare a faptei, aceasta fiind opera legiuitorului.

Intrucat investirea instantei se face doar cu privire la fapta aratata in actul de sesizare ( art.317 ), iar stabilirea in mod corect a situatiei de fapt se face, in faza de judecata, prin readministrarea probelor din urmarirea penala si administrarea probelor noi, este posbil ca, in timpul cercetarii judecatoresti, sa se prefigureze concluzia ca incadrarea jurdica data faptei prin actul de sesizare trebuie schimbata.

Astfel, in lumina art.334, instanta este obligata sa puna in discutia partilor cu noua incadrare juridica si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau, eventual, amanarea judecatii pentru a-si pregati apararea. Cand cererea de schimbarea a incararii juridice a fost facuta de parti sau de procuror, dupa punerea in discutie, instanta este obligata sa se pronunte motivat asupra cererii .

In vederea respectaii garantiilor procesuale , procedura prevazuta in art.334 trebuie urmata si in ipoteza in care se face schimbarea intr-o incadrare mai usoara, deoarece si intr-o asemenea situatie inculpatul trebuie si-si organizeze o buna aparare in raport cu noua incadrare data faptei ce i se imputa , si indiferent de faptul ca inculpatul este minor .

Nerespectarea dispozitiilor legale amintite duce la casarea hotararii pronuntate .

Daca schimbarea incadrarii juridice se face inainate de terminarea cercetarii judecatoresti si se constata ca, potrivit noi incadrari juridice, cercetarea penala s-a efectuat de un organ necompetent, conform art.332 alin.(1), instanta de desesizeaza si restituie cauza procurorului care procedeaza potrivit art.268 alin.(1).

Daca schimbarea incadrarii juridice a intervenit dupa termninarea cercetarii judecatoresti sau dupa inceperea dezbaterilor, instanta, dupa caz, mentine cauza spre solutionare ( cand, potrivit noii incadrari juridice, nu se modifica competenta sau competenta revine unei instante inferioare ) sau isi declina competenta instantei superioare in grad .

In lumina noilor regelementari legale privind compunerea completului de juecata ( art.15, 16, 17 din Legea nr.92/1992, modificata si republicata ), schimbarea incararii juridice nu atrage modificarile in acest sens.

Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale

Actiunea penala poate fi extinsa si in privina altor acte materiale, descoperite in cursul judecatii, insa aceste alte acte materiale noi nu au autonomie infractionala, ele integrandu-se in mod obiectiv in elementul material al infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata .

Potrivit art.335 alin.(1), cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire al alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta, prin incheire, extinde actiunea penala cu privire la aceste acte si procedeaza, dupa caz, fie la judecarea infractiunii in intregul ei, fie la restituirea cauzei la procuror in vederea compeltarii urmaririi penale. Fata de obeictul judecatii stabilit in actul de sesizare initial, intr-o asemenea situatie, instanta se sesizeaza di oficiu cu judecarea actelor materiale noi ; fiind atributul exclusiv al instantei de judecata, acesta trebuie intotdeauna sa dea o incheiere de extindere a actiunii penale. Daca instanta retine cauza spre judecata, este obligat sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatia, in ce priveste incadrarea juridica, daca este necesar, si a dispozitiilor art.34.

Potrivit art.335 alin.(2), daca cu privire la unele din actele care intra in continutul aceleiasi infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instnat reuneste cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza hotararea anterioara. Acesta procedura exceptionala de desfiintare a unei hotarari judecatoresti definitive poate fi aplicata numai de catre instanta care a judecat in fond cauzele reunite.

Pentru a nu fi incalcat efectul negativ al autoritatii de lucru judecat ( art.10 lit.j), nu este suficienta trimiterea in judecata pentru noile acte de urmarire, ci trebuie ca existenta acestor acte materiale noi sa fie retinuta de catre instanta de judecata, modificandu-se astfel obiectul judecati .

Daca instanta care a extins prin incheiere actiunea penala si cu privire la alte acte materiale a judecat infractiunea in intregul ei fara a observa ca unele acte

materiale se pronuntase deja o hotarare anterioara definitiva, solutia care se impune este casarea hotararii cu trimitere spre rejudecare pentru a se tine cont si de dispozitiile art.335 alin.(2) . De asemenea, casarea hotararii se impune si in situatia in care instanta a dispus extinderea actiunii penale si reuni real cauzelor conform art.335 alin.(2), fara a se observa ca hotararea anterioara de condamnare s-a pronuntat nu pentru unele din actele materiale care intra in continutul aceleiasi infractiuni pentru care a fost trimis ulterioa in judecata, ci pentru o alta infractiune concurent .

Extinderea procesului penal

a)     Extinderea procesului penal cu privire la alte fapte. Extinderea

procesului penal pentru alte fapte se impune in cazul in care, in timpul judecatii, se descopera in sarcina inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazuta de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care este trimis in judecata. Faptele nou descoperite au autonomie infractionala si, fata de fapta care se judeca, se afla in concurs cu conexitate etiologica sau consecventionala .

Prevederile legale in materie nu fac nici o distinctie intre faptei noi ori persoane pentru care s-a dat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si fapte ori personae in privinta carora, anterior, nu s-a facut nici un act de urmarire penala .

Potrivit art.336, procedura privind extinderea procesului penal si la alte fapte este diferita, dupa cum procurorul este sau nu prezent la judecata.

Daca procurorul este prezent la judecata, el poate cere etinderea procesului penal si in ceea ce priveste fapta nou descoperita, iar cand instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si:

daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta

procedeaza la judecarea cauzei si cu privire la acesta infractiune;

daca procuroul declara ca nu pune in miscare actiune penaladare cere

trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale, instanta poate

reveni asupra extinderii procesului penal sau poate mentine procesului penal si trimite cauza la procuror.

In cazul in care procurorul nu participa la judecata, instanta extinde din oficiu proceul penal si procedeaza la judecarea cauzei sau, dupa caz, la trimiterea ei la procuror in vederea completarii urmaririi penale. In cazul in care instanta a respins cererea procurorului de extindere a procesului penal pentru o alta fapta decat cea pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, nu se mai poate dispune condamnarea si pentru acesta fapta, instanta nefiind legal sesizata .

In cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte, actiunea penala se pune in miscare prin declaratia orala a procurorului, cand acesta participa la juecata, prin incheierea instantei, can procurorul nu participa la judecata.

Potrivit art.336 alin.final, instanta este obligata sa puna in discutie actele cu privire la care s-a dipus extinderea, isr daca schimba incadrearea juridica a faptei, face si aplicatia dispozitiilor legale in acesta materie. Daca in urma extinderii, instanta restituie cauza procurorului in vederea completarii urmaririi penale, impotriva hotararii de desesizare pot face recurs inculpatul arestat ( dispozitie declarata neconstitutionala) si procurorul, in cazul in care a cesta nu a participat la proces.

b) Extinderea procesului penal pentru alte persoane. Extinderea prcesului penal pentur alte persoane care nu au fost retinute in actul de sesizare al instantei poate interveni in doua cazuri distincte, prevazute in art.337:

- primul caz se refera la situatia in care se descopera date cu privire la participarea si a altori persoane ( in calitate de auotiru, instigatori, complici ) la savarsirea infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.

al doilea caz se refera la situatia in care se descopera date cu privire la

savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului. In literatura de specialitate , aceasta legatura este impusa de catre starea de corelativitate sau conexitate existenta intre cele doua fapte.

Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane pota avea lor numai cand procurorul participa la judecata si numai la initiativa acestuia. Cand acesta nu este prezent, instanta nu poate opera direct extinderea, ca in cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte.

Potirvit art.337 alin.(2), instanata, admitand cererea procurorului de extindere a procesului penal pentru alte persoane, prcedeaza ca si in cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte. Omisiunea pronuntarii instatei de fond asupra unor cereri de extindere a procesului penal privind alte persoane echivaleaza cu nerezolvarea rezolvarii fondului cauzei, impunandu-se astfel desfiintarea hotararii in apel cu trimitere spre rejudecare .

Dupa extinderea procesului penal cu privire la ale persoane, cand judecata ramane in fata instantei, se impune citarea noilor inculpati.

Dezbaterile

Situatia de fapt si de drept stabilita in urma administrarii probelor in cadrul cercetarii judecatoresti este pusa in dicutia partilor, in conditii de publicitate si contradictorialitate, in cazul dezbaterilor.

Considerate punctul culminant al procesului penal , dezbaterile au ca obiect fondul cauzei .

Portivi art.340 alin.(1), presedintele completului de judecata da cuvantul in urmatoarea ordine, care nu poate fi schimbata: procuroului, partea varamata, partea civila, partea responsabila civilmente, inculpat. Respectandu-se aceeasi ordine, presedintele completului de judecata poate sa de acuvantul in replica; de asemenea, in cadrul dezbaterilor, presedintele are dreptul sa-i indrerupa pe cei care au cuvantul daca, in sustinerile lor, depasesc limitele cauzei ce se judeca.

Pentru motive temeincice dezbaterile pot fi intrerupte dar nu mai mult de 5 zile ( art.340 alin.final.).

Partile pot lua cuvantul personal sau prin aparator; atunci cand instanta socoteste necesar poate cere partilor ( dupa incheirea dezbaterilor ) sa depuna concluzii scrise. Procurorul si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta ( art.342 ).

Ultimul cuvant al inculpatului

Deosebit de cuvantul pe care inculpatul il are in cadrul dezbaterilor, instanta ii acorda inculpatului, potrivit art.341, un ultim cuvant inainte de a incheia sedinta de sedinta de judecata.

Spre deosebire de dezbateri, in timpul in care inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari si nu poate fi intrerupt .

Ultimul cuvant al inculpatului poate determina instanta sa dipuna reluarea cerceetarii judecatoresti daca:

inculpatul releva fapte sau imprejurari noi;

acestea sunt esentiale pentru solutionare cauzei ( art.341 alin.2 ).

Ultimul cuvant al inculpatului constituie si ultimul moment al sedintei de judecata.

Deliberarea si rezolvarea cauzei penale in prima instanta

Deliberarea

Desfasurata dupa epuizarea sedintei de judecata, etapa deliberarii reprezinta activitatea procesuala prin care se verifica si se evalueaza materialul proboator si pocesual din dosar, in vederea solutionarii fondului cauzei .

Aceasta activitate se realizeaza de catre membrii completului de judecata in fata caruia s-au desfasurat dezbaterile si, potrivit art.343, are loc mai intai asupra chestitunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept. Astfel, in cadrul deliberaririi completul examineaza in ordine: existenta faptei si vinovatia fapuitorului, dupa care delibereaza cu privire la stabilirea pedepsei, a masurilor educative ori a masurilor de siguranta, cand este cazul sa fie luata luata. In situatia in care in cauza a fost exercitata si o actiune civila, in obiectul deliberarii se includ si aspecte de fapt si de drept privitoare la latura civila.

Potrivit art.307, deliberarea are loc in secret, in camerea de consiliu, toti membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea spunandu-si parerea asupra fiecarei chestiuni, presedintele completului spunandu-si parerea ultimului.

Hotararea, care reprezinta actul final al deliberarii, trebuie sa fie rezultatul acordului mebrilor completului de judecata, acord obtinut prin unanimitate sau majorare. Motivarea opiniei separate este obligatorie. Cand unanimitateanu poate fi intrunita in completul format din doi judecatori, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta. Daca din deliberre rezulta mai mult de doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa ( art.308 ).

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii .

In lumina dispozitiilor art.334, instanta poate, in masura in acre, in cursul deliberarii, gaseste ca o anumita imprejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, sa repuna cauza pe rol. De asemenea, in situatia in care instanta aprecieaza ca lamurirea imprejurarilor care nu au fost indeajuns clarificate se poate face prin reluarea dezbaterilor, ea le pune in discutie in aceasi sedinta, daca este posibil, sau in alta sedinta, in continuare. Trebuie observat ca repunerea cauzei pe rol, indifernet de situatiile prevazute in art.344, presupune reluarea sedintei de judecata intr-una din etapele sale de inceput ( cercetarea judecatoreasca sau dezbateri ).

Rezolvarea cauzei penale

a) Rezolvarea laturii penale. Rezolvand fondul cauzei, instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii inculpatului, pronuntand una din cele trei solutii prin care actiunea penala se stinge, si anume:

condamnare;

achitarea;

incetarea procesului penal.

Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat ( art.345 alin.2 ).

Conditiile prevazute de lege trebuie indeplinite cumulativ .

Achitarea se pronunta de catre instanta de judecata in cazurile in care aceasta constata existenta unuia din cazurile prevazute la art.10 alin.(1) lit.a) - e), cazuri rezultand din lipsa de temei a actiunii penale . Cand achitarea se pronunta ca urmare a retinerii cazului prevazut de art.10 alin.(1) lit.b) ind.1 ( fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni ), instanta ii aplica celui condamnat o sanctiune cu caracter administrativ ( mustrarea, mustrarea cu avertisment, amenda de la 100.000 la 10.000.000 lei ).

Incetarea procesului penal se pronunta atunci cand instanta constata existenat vreunuia din cazurile prevazute de art.10 alin.(1) lit. f) - j), cazuri rezultand din lipsa de obiect a actiunii penale . Atunci cand incetarea procesului penal s-a pronuntat in urma retinerii cazului prevazut de art.10 alin.(1) lit.i) ( s-a dispus inlocuirea raspunderii penale ), instanta aplica una din sanctiunile penale cu caracter administrativ prevazute in art.91 C.pen.

Potivit art.350, instanta este obligata ca prin hotarare sa se pronunte cu privire la revocarea, mentinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului

( tinand semana de dispozitiile Partii generale ale codului ), precum si cu privire la incetarea de drept a masurilor de preventie care este obligatorie cand instanta pronunta:

a)     o pedeapsa cu inchisoarea cel mult egala cu durata retinerii sau arestari

preventive;

b)    o pedeapsa cu inchisoarea, cu suspendarea executarii pedepsei

( conditionata sau sub supraveghere ) sau cu executare la locul de munca;

c)     amenda;

d)    o masura educativa.

Observam o necorelare intre dipozitiile art.350 alin.(3) lit.c) si cele ale

art.136 alin.(6) care prevad ca masura retinerii preventive nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor pentru care legea prevede in mod alternativ pedeapsa amenzii.

Hotararile pronuntate in ipotezele de mai sus, potrivit legii ( art.350 alin.4 ),

sunt executorii .

b) Rezolvarea laturii civile. Potrivit art.346, in cazul in care in procesul penal a fost promovata o actiune civila, instanta este obligata ca, prin sentinta prin care rezolva latura penala a cauzei, sa se pronunte si asurpa actiunii civile. Astfel, instanta:

a) nu acorda despagubiri civile in cazul in care pronunta achitarea pe temiul art.10 alin.(1) lit.a) ( fapta nu exista ) sau art.10 alin.(1 ) lit.c) ( fapta nu a fost savarsita de inculpat ).

b) nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea in baua art.10 alin.(1) lit.b) ( fapta nu este prevazuta de legea penala ) sau cand se pronunta inetarea procesului penal in baza art.10 alin.(1) lit.f) ( lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege ) sau art.10 alin.(1) lit.j) ( exista autoritate de lucuru judecat ).

c) admite, in tot sau in parte, sau respinge actiunea civila, in functie de indeplinirea sau nu a conditiilor prevazute de lege pentru exercitarea cu succes a actiunii civile in procesul penal si indiferent de solutia pe care o pronunta pe latura penala a cauzei.

Chiar daca partea vatamata nu s-a constituit parte civila in procesul penal,instanta este obligata sa se pronunte asupra repararii pagubei in cazurile in care actiunea civila se exercita din oficiu , iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii ( art.348 ).

In cazul in care rezolvarea pretentiilor civile ar provoca intarzierea solutionarii laturii penale, legea prevede posibilitatea dijungerii actiunii civile si amanarea judecarii acesteia intr-o alta sedinta.

2.10. Pronuntarea hotararii

Potrivit art.310, hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului de judecata asistat de grefier, de fapt, ceea se pronunta

in sedinta publica este dispozitivul hotararii, care nu este altceva decat minuta intocmita in urma deliberarii.

Dupa pronntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel sau, dupa caz, recurs. Prezenta partilor la sedinta in care are loc pronuntarea ramane la aprecierea lor, legea prevazand ca ele nu trebuie citate.

Legat de momentul pronuntarii, legea fixeaza presedintelui de complet anumite obligatii in cazul in care se pronunta condamnarea cu suspendarea executarii pedepsei sau cu executarea pedepesi la locul de munca, ce impun aducerea la cunostinta celui condamnat, prezent la pronuntare, a anumitor dispozitii legale . Daca inculpatul nu este prezent si instanta aprecieaza ca nu este necesara chemarea lui, face o comunicare scrisa prin care ii atarge atentia asupra dispozitiilor legale. In toate cazurile cand s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea conditionata a aexecutarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsie sub supraveghere, instanta de executare aduce la cunostinta unitarii unde condamnatul isi desfasoara activitatea, iar in cazul susepndarii executarii pedepsei sub supraveghere, si organului de politie din localitatea unde domicilieaza condamnatul.

Partilor care au lipsit la judecata, cat si la pronuntare, trebuie sa li se comunice o copie de pe dispozitivul hotararii. In cazul in care inculpatul este detinut sau se afla in vreuna din situatiile prevazute in art.171 alin.(2) a lispit de la pronuntare, legea prevede obligatia instantei de a-i comunica o copie de pe dispozitiv, iar dupa redactarea hotararii in intregul ei, si o copie de pe aceasta

( art.360 ).

3. Structura si continutul hotararii judecatoresti

pronuntate in prima instanta

Conform dispozitiilor art.354, hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.

In literatura de specialitate se arata ca strucutra obligatorie pe care trebuie sa o aiba hotararea, ca act procedural scriptic, imprima acesteia un continut

sistematizat, continut care inlesneste verificarea legalitatii si temeiniciei judecatii desfasurate in cauza penala.

Partea introductiva, numai practicaua sau expozeu , cuprinde mentiunile prevazute la art.305 ce determina continutul incheireii de sedinta. In cazul in care pronuntarea hotararii nu a avut loc la termenul la care s-a judecat cauza si s-a amanat, partea introductiva se limiteaza doar la mentinulile prevazute de art.355 alin.(2). In aceasta situatie, lipsa incheierii de sedinta prin care s-a amanat pronuntarea atrage sanctiunea nuliatii abosolute .

In hotararile instantei militarea, parte introductiva trebuie sa indice si gradul militar al membrilor completului de jduecata, al procurorului si al completului, daca acesta este militar.

Potrivit art.356, partea a doua a hotararii, denumita expunere considerente sau partea demonstrativa , trebuie sa cuprinda:

a)     datele privind identitatea partilor;

b)    descrierea faptei ce face obiectul invinurii, cu aratarea timpului si locului

unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;

c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.

In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta retinerii de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstante atenuante sau agarvante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia. Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea.

d)aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.

Partea a treia a hotararii se numeste dispozitiv si consta in reprezentare in final a minutei redactate in urma deliberarii si citita in sedinta publica cu ocazia pronuntarii .

Continutul dispozitivului este prefigurat in dispozitiile art.357, unde se arata, in mod detaliat, ce trebuie sa cuprinda. Astfel, pe langa datele privitaore al persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, precum si cauza pe care se intemeiaza solutia, dispozitivul trebuie sa mai cuprinda cele hotarate de instanta cu privire la:
a) deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din pedeapsa executata in aces mod;

e)     masurile preventive;

f)      masurile asiguratorii;

g)     cheltuielile judiciare;

h)    restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii;

i)       rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu

executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art.71 C.pen., pe durata prevazuta in acelasi articol.

Instanta este obligata sa arate in dispozitiv ca hotararea este supusa apelului sau, dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate fi exercitat, precum si mentiunea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica ( art.357 alin.4 ).