EXTRADAREA

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE DREPT

EXTRADAREA

EXTRADAREA

Extradarea este actul bilateral dintre doua state in baza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat, il preda la cerere , altui stat pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.

Extradarea este una dintre cele mai vechi forme de cooperare internationala si a fost la inceputuri mai mult un gest de curtoazie pe care un suveran il facea fata de alt suveran , care permitea monarhilor sa-si pedepseasca inamicii personali refugiati pe teritoriul altui stat . Putinele conventii care reglementau extradarea erau negociate si incheiate aproape exclusiv in interesul suveranilor . Monarhul statului solicitat hotara in mod discretionar daca acorda sau nu extradarea . Decizia depindea in mare masura de natura relatiilor cu statul solicitant , de dorinta suveranului de a determina o eventuala decizie pozitiva asupra unei cereri de extradare formulate de acesta , persoana extradabila nefiind luata in calcul decat intr-o mica masura .

Declaratia de la Philadelphia din 1776 , precum si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 26 august 1789 , adoptata in Franta , au consacrat noi principii pornind de la acela ca oamenii se nasc liberi si egali , pana la principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi acuzat , arestat sau detinut , in afara cazurilor determinate prin lege si dupa formele prescrise de aceasta .

In anul 1954 a fost semnata Conventia Europeana de extradare , care a fost completata prin doua Protocoale aditionale : primul semnat la Strassbourg , la 15.10.1975 , privitor la interpretarea restrictive a conceptului de infractiune politica , cu excluderea in principal a infractiunii de genocide , a crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii , precum si la principiul non bis in idem si , al doilea , semnat tot la Strassbourg , la 17.03.1978 privitor la conceptele de infractiune fiscala , judecarea in contumacie , precum si a unor reguli de procedura .

Astfel completata , Conventia constituie principalul izvor al extradarii in toate statele member ale Consiliului Europei care au ratificat-o . Alaturi de aceasta, pot constitui izvoare ale extradarii dispozitiile cuprinse in legile nationale de extradare , in codurile penale si de procedura penala ale statelor-parti .

Romania a ratificat conventia Europeana de extradare prin Legea nr. 80/9.05.1997 , asumandu-si astfel obligatia de respectare a acesteia . Ca urmare, coopereaza cu 36 de state semnatare ale acesteia . Cu 16 dintre aceste state , Romania avea incheiate conventii bilaterale de extradare inainte de ratificarea Conventiei , in timp ce , cu celelalte dintre statele mentionate , Romania nu avea relatii de cooperare in aceasta materie .

Romania a adoptat si legea nr. 302/2004 , modificata si completata prin legea 224/2006 , privind cooperarea judiciara internationala in materie penala , lege care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 594 din 01.07.2004 si care a intrat in vigoare la 60 de zile de la publicare , cu exceptia titlului III , care a intrat in vigoare la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana .

Faptele care dau loc la extradare .

Potrivit legii 302/2004 (art. 28 si art. 65) , extradarea va fi ceruta si, respectiv, acordata de Romania , in vederea urmaririi sau judecarii , numai pentru fapte a caror savarsire atrage , potrivit legislatiei partii solicitante si a partii solicitate , o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severa , iar in vederea executarii pedepsei , numai daca pedeapsa privativa de libertate este mai mare de un an sau mai severa .

Daca cererea de extradare vizeaza mai multe fapte distincte , dintre care numai unele indeplinesc conditia privind durata pedepsei , se prevede ca partea solicitata va avea facultatea sa acorde extradarea si pentru celelalte . Aceasta facultate va fi deopotriva aplicabila unor fapte care nu sunt pasibile decat de o sanctiune de natura pecuniara .

Infractiuni excluse , conditionat sau neconditionat de la extradare .

Din campul de aplicare a legii sunt excluse :

infractiunile politice

infractiunile militare

infractiunile fiscale

infractiunile savarsite in totul sau in parte pe teritoriul statului solicitat sau intr-un loc asimilat teritoriului sau . Infractiunile savarsite pe teritoriul statului solicitat intra sub jurisdictia acestuia , potrivit principiului suveranitatii sale , si , in consecinta , faptuitorii acestor fapte nu pot face obiectul extradarii .

infractiunile definitive judecate sau in curs de judecare pe teritoriul statului solicitat . Extradarea nu se va acorda atunci cand persoana reclamata a fost judecata definitiv de catre autoritatile competente ale partii solicitate , pentru fapta sau faptele pentru care se cere extradarea . Partile solicitate sunt autorizate sa refuze extradarea , daca autoritatile lor competente au hotarat sa nu porneasca urmarirea penala inceputa pentru aceeasi sau aceleasi fapte. Legea 302/2004, modificata si completata prin legea nr. 224/2006 , prevede ca nu este posibila cooperarea judiciara internationala daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca printr-o hotarire definitiv s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal, pedeapsa aplicata in cauza a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii , in totalitate ori asupra partii neexecutate . Aceste dispozitii sunt in concordanta cu principiul autoritatii lucrului judecat .

infractiunile pentru care s-a prescris raspunderea penala sau executarea pedepsei .

infractiunile pedepsite cu moartea in statul solicitant .

Alte situatii in care nu se acorda extradarea :

1. Lipsa plangerii prealabile - art. 32 din Legea nr. 302/2004 interzice extradarea in cazul in care , potrivit legislatiei romane si legislatiei statului solicitant , actiunea penala poate fi angajata numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate , iar aceasta persoana se opune extradarii .
2. Neasigurarea dreptului la aparare - art. 33 din aceeasi lege prevede ca Romania nu va acorda extradarea in cazurile in care persoana extradabila ar urma sa fie judecata in statul solicitant de un tribunal care nu asigura garantiile fundamentale de procedura si de protectie a dreptului la aparare sau de un tribunal national instituit anume pentru cazul respectiv , ori daca extradarea este ceruta pentru executarea unei pedepse pronuntate de acel tribunal .
3. Judecata in lipsa - extradarea poate fi refuzata de statul solicitat , daca , dupa parerea sa , procedura de judecata in statul solicitant nu a satisfacut minimul de drepturi de aparare recunoscute oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni . Extradarea se acorda totusi , daca statul solicitant da asigurari ca va garanta persoanei extradate dreptul la o noua procedura de judecata , care sa-i garanteze dreptul la aparare . In acest sens , in codul de procedura penala a fost introdus articolul 522 , potrivit caruia , in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa , cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta , la cererea condamnatului .
4. Gratierea - legea prevede ca actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta cererea de extradare , chiar daca celelalte conditii sunt indeplinite .

Persoane care nu pot fi extradate .

Cetatenii proprii - potrivit art. 23 alin. 1 lit. a) nu pot fi extradati din Romania cetatenii romani , daca nu sunt intrunite conditiile prevazute la art. 24 , care prevede ca acestia pot fi extradati din Romania in baza conventiilor internationale la care aceasta este parte si pe baza de reciprocitate , numai daca este indeplinita una din urmatoarele conditii :

in vederea urmaririi penale si a judecatii , daca statul solicitant asigura ca , in cazul condamnarii la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotarire judecatoreasca definitive , persoana extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in Romania .

persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data formularii cererii de extradare .

persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant .

persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene , daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene .

Persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil - conform art. 23 alin. 1 lit. b) din lege , nu pot fi extradate din Romania persoanele carora li s-a acordat dreptul de azil in aceasta tara .

Persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie .

Legea romana privind cooperarea judiciara internationala in materie penala prevede ca nu pot fi extradate din Romania persoanele straine care se bucura de imunitate de jurisdictie in limitele si in conditiile stabilite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale .

Deasemenea , nu pot fi extradate persoanele straine care au fost citate in strainatate , in cadrul relatiilor de asistenta judiciara internationala , in vederea audierii ca parti , martori sau experti , in fata autoritatii judiciare romane solicitante , in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala . Astfel , neextradarea apare ca o garantie a libertatii persoanelor citate in strainatate , in cadrul relatiilor de cooperare judiciara internationala in materie penala .

Principiul specialitatii

Legea prevede ca persoana care va fi predata statului solicitant nu va putea fi urmarita , nici judecata , nici detinuta in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta , nici supusa oricarei restrictii ale libertatii sale individuale pentru un fapt anterior predarii , altul decat cel care a motivate extradarea .

Exceptii de la aceasta regula , prevazute de Conventie , sunt:

1. cand statul solicitat consimte la aceasta , in urma unei cereri a statului solicitant , prezentata impreuna cu actele ce insotesc o cerere de extradare si cu un process-verbal judiciar consemnand declaratiile extradatului . Acest consimtamant se va da in cazul in care infractiunea pentru care este cerut atrage obligatia de extradare .
2. cand persoana extradata nu a parasit teritoriul partii careia ii fusese , desi avea posibilitatea sa o faca , in cele 45 de zile urmatoare eliberarii sale definitive , ori daca s-a inapoiat pe teritoriul statului solicitant dupa ce l-a parasit .

Procedura extradarii

Cererea de extradare trebuie sa fie formulata in scris si sa fie transmisa pe cale diplomatica sau pe o alta cale convenita prin intelegere directa intre doua sau mai multe parti .

In sprijinul cererii de extradare trebuie sa se prezinte :

originalul sau copie autentica de pe o hotarare de condamnare sau de pe mandatul de arestare sau de pe oricare alt act avand putere egala , eliberat in formele prescrise de legea partii solicitante ;

o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea , impreuna cu indicarea datei si a locului savarsirii lor , a calificarii lor legale si a dispozitiilor legale ce le sunt aplicabile ;

o copie de pe dispozitiile legale aplicabile sau o declaratie asupra dreptului aplicabil , precum si semnalmente cele mai precise posibile ale persoanei reclamate si orice alte informatii de natura a determina identitatea si nationalitatea acesteia . Daca informatiile communicate de partea solicitanta nu sunt suficiente pentru a permite partii solicitate sa pronunte o hotarire , pertea solicitata va cere complinirea informatiilor necesare si va putea fixa un termen pentru obtinerea acestor informatii .

Procedura extradarii pasive

Extradarea se hotaraste de justitie , procedura extradarii pasive are un character urgent si se desfasoara si in timpul vacantei judecatoresti . Extradarea pasiva cuprinde o etapa administrative si una judiciara .

Hotararea definitiva asupra extradarii se comunica Procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel care a judecat cauza in prima instanta, care o remite de indata compartimentului de specialitate din Ministerul Justitiei.

Predarea persoanei extradate

Legea prevede in art. 58 si 59 ca partea solicitata va comunica partii solicitante hoterarea sa asupra extradarii , precizand ca orice respingere totala sau partiala trebuie motivate , iar in caz de acceptare , partea solicitanta va fi informata despre locul si data predarii si asupra duratei detentiei executate in vederea extradarii de catre persoana a carei extradare s-a cerut .

Cu exceptia cazului de forta majora care impiedica predarea sau preluarea persoanei extradate , daca preluarea nu are loc la data fixate , persoana va putea fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile de la aceasta data si va fi , in orice caz , pusa in libertate la expirarea unui termen de 30 de zile , cand partea solicitata va putea refuza sa o extradeze pentru aceeasi fapta .

Daca exista un caz de forta majora care impiedica predarea sau primirea persoanei ce urma sa fie extradata , partea interesata va informa despre aceasta pe cealalta parte si ambele se vor pune de accord asupra unei noi date de predare , aplicabile dispozitiilor privitoare la termenele in care trebuie sa aiba loc predarea persoanei extradabile .

Extradarea activa

Extradarea active are loc in aceleasi conditii ca si extradarea pasiva . Aceasta inseamna ca nu va putea fi solicitata extradarea daca sunt indeplinite conditiile referitoare la infractiune la gravitatea pedepsei prevazute de lege si la pedeapsa aplicata , la persoanele supuse extradarii , precum si la principiile privitoare la drepturile fundamentale ale omului care trebuie sa fie respectate in procedura extradarii . Legea romana prevede in plus o conditie pentru solicitarea extradarii procesuale , respective se cere sa fie pusa in miscare actiunea penala , in conditiile prevazute de Codul de procedura penala . Procedura de solutionare a extradarii se face de catre presedintele sectiei penale a Curtii de Apel in circumscriptia careia se afla instanta care a emis mandatul de executare a pedepsei inchisorii sau mandatul de arestare preventive , ori a aplicat masura de siguranta .

Biroul National Interpol este obligat sa informeze instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventive de indata ce persoana care face obiectul mandatului a fost localizata , trimitand o copie de pe informare Ministerului Justitiei .

Instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventive apreciaza , printr-o incheiere motivate asupra indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru a solicita extradarea . Incheierea se da in camera de consiliu de un singur judecator , fara citarea partilor , insa ci participarea procurorului . Incheierea este definitive si se comunica in cel mult 48 de ore Curtii de Apel competente sa solicite extradarea .

In 72 de ore de la primirea incheierii prin care s-a propus extradarea , presedintele sectiei penale a Curtii de Apel competente formuleaza cererea de extradare si o transmite , insotita de actele ce se anexeaza , precum si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limbile engleza sau franceza , directiei de specialitate din Ministerul Justitiei , care examineaza conditiile de regularitate internationala pentru a se putea cere extradarea .

Daca se constata ca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii , directia de specialitate din Ministerul Justitiei asigura transmiterea cererii de extradare catre autoritatea competenta a statului solicitat .

Daca se constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii , directia de specialitate din Ministerul Justitiei intocmeste un act prin care propune ministrului justitiei sa nu se transmita cererea de extradare .

Daca si ministrul justitiei constata ca nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala pentru a se transmite cererea de extradare , acesta emite un ordin in acest sens . Acest ordin poate fi atacat cu recurs la sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie , de catre procurorul General al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in termen de 5 zile de la comunicare .

Cand extradarea este ceruta pentru executarea unei pedepse pronuntate printr-o hotarire data in lipsa , prin cererea de extradare statul roman va da asigurari privind rejudecarea cauzei in prezenta persoanei extradate .

Si statul roman poate cere , in caz de urgenta si daca sunt indeplinite conditiile pentru solicitarea extradarii , chiar inainte de formularea unei cereri de extradare , arestarea provizorie in vederea extradarii a persoanei urmarite international in baza unui mandate de arestare preventive sau de executare a pedepsei inchisorii , emis de autoritatea judiciara competenta .

Cererea de arestare provizorie in vederea extradarii este formulate de autoritatea judiciara care a emis mandatul de arestare preventive de executare a pedepsei inchisorii si se transmite Biroului National Interpol , care are obligatia de a o difuza pe canalele Interpol . Cererea de arestare provizorie poate fi transmisa prin intermediul Ministerului Justitiei . Daca persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventive sau de exacutare a pedepsei , autoritatile romane sunt obligate sa retraga cererea de arestare provizorie in vederea extradarii .

Persoana extradata , odata adusa in Romania , va fi predate de urgenta administratiei penitenciare - in cazul extradarii executive , autoritatii judiciare competente - in cazul extradarii procesuale .

Cheltuielile privind procedura de extradare effectuate pe teritoriul Romaniei se suporta de catre statul roman , prin bugetele autoritatilor si al institutiilor implicate . Cheltuielile de transit se suporta de catre statul solicitant .

BIBLIOGRAFIA :

1. Drept Penal International - note de curs , Dr. DANIELA I. LAMASANU , editura Universitas Timisiensis 2004
2. Revista Dreptul nr. 2/2006
3. Legea nr. 302/2004 modificata si completata prin legea nr. 224/2006
4. O.U.G. 103/2006
5. Conventia Europeana de extradare
6. Codul Penal