CONTRACTUL DE SCHIMB

Contractul de schimb

Contractul de schimb este acel contract prin care partile denumite compermutanti sau coschimbasi, se obliga fiecare sa transmita celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun in schimbul unui alt bun (art. 1405 C. civ.).

Daca bunurile schimbate nu sunt echivalente valoric, echilibrul patrimonial se stabileste prin plata unei sume de bani, denumita 'sulta' (lat. solutum) care reprezinta diferenta dintre valorile bunurilor schimbate : sulta nu poate depasi jumatate din valoarea bunului primit in schimb, deoarece contractul nu ar mai fi de schimb ci vanzare-cumparare.

Contractului de schimb ii sunt aplicabile in principiu regulile aplicabile contractului de vanzare - cumparare cu unele deosebiri care constituie reguli specifice contractului de schimb si anume :

- cheltuielile contractului se suporta de ambele parti, daca in contract nu s-a prevazut altfel;

- garantia pentru evictiune revine in sarcina ambelor parti;

- schimbul lucrului altuia este nul de drept;

- daca vanzatorul nu-si executa obligatia de predare a lucrului (de gen), cumparatorul are dreptul sa isi procure lucrul de pe piata prin intermediul unui agent oficial, iar cand cumparatorul nu-si executa obligatia de a lua in primire bunul, vanzatorul are dreptul, fie sa depuna bunul la casa acreditata de comert, fie sa vanda bunul (art. 68 C.com.).