EVAZIUNEA FISCALA Sl REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR

EVAZIUNEA FISCALA Sl REPERCUSIUNEA IMPOZITELOR

1. Caracterizarea si formele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste reopotriva atat pe plan national, cat si international.

intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sustra-gerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, con-tributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asi-gurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine'¹

in functie de modul cum este realizata, sustragerea de la impunere poate fi: sustragere realizata la adapostul legii si sustragere care se realizeaza cu incalcarea legii, fiind, deci, ilicita sau frauduloasa

Sustragerea realizata la adapostul legii este posibila, deoarece legislatia din di-feerite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri, parti de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte si fapte care, in conditiile res-cectarii riguroase a cerintelor principiilor impunerii, nu ar trebui sa scape de la impozitare. Prezentam, in continuare, cateva exemple de sustragere la adapostul legii.

Impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decat media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva

in uneie tari, legea da dreptul unui intreprinzator persoana fizica sa si declare sotia si copiii drept asociati, chiar daca acestia nu au nici o contributie la capitalul social sau la activitatea firmei. O astfel de asociatie permite ca profitul sa fie repar-tizat intre asociati fictivi, iar impunerea sa se faca separat. in acest mod, se ajunge za impozitul platit statului sa fie mai mic.

Se intalnesc, de asemenea, situatii cand, in vederea impunerii, venitul total al sotilor sa fie impartit in mod egal, intre acestia, indiferent de aportul concret al -ecaruia la realizarea lui. in acest fel se creeaza conditii pentru ca impozitul datorat statului sa fie diminuat.

Totodata in practica fiscala din unele tari, o persoana fizica poate opta fie rentru impunerea utilizata in cazul veniturilor realizate de persoanele fizice, fiepentru cea care se aplica profitului societatilor de capital (corporatiilor). Optand pentru cel de-al doilea sistem de impunere, persoana fizica respectiva are posibilitatea de a sustrage de la impunere o parte din venit, deoarece cotele de impozit care se aplica asupra profitului corporatiilor sunt mai reduse (la acelasi venit) decat cele care se aplica la impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. De mentionat ca o astfel de practica este considerata licita si in tarile in care se practica impozite distincte pe veniturile persoanelor fizice si pe cele ale persoanelor juridice.

Facilitatile fiscale, care se acorda agentilor economici din anumite ramuri ale economiei la infiintarea sau pe parcursul desfasurarii activitatii sub forma unor scutiri sau reduceri de impozit pe profit, permit, de asemenea, ca, la adapostul legii, o parte din venit sa scape de la impunere. Amortizarea accelerata, atunci cand e permisa de lege pentru unele categorii de mijloace fixe, conduce la diminuarea profitului impozabil in favoarea constituirii unui fond de amortizare mai mare decat cel impus de valoarea uzurii fizice si morale, inregistrate de mijloacele fixe respective in perioada luata in calcul.

Atunci cand statul se confrunta cu dificultati financiare mai deosebite, scoate de sub incidenta impozitarii dobanzile si/sau castigurile aferente imprumuturilor contractate de el pe piata in schimb, dobanzile aferente creditelor acordate de bancile comerciale sunt impozabile. Drept urmare, persoanele fizice si juridice care au disponibilitati banesti temporare sunt dispuse sa le plaseze in inscrisuri ale imprumuturilor de stat, stiind ca nu vor plati impozite pentru dobanzile incasate in calitate de creditori ai statului.

Sustragerea de la impunere in baza legii poate fi evitata prin corectarea, perfectionarea si imbunatatirea continutului legilor care au facut-o posibila

Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara larga si se infaptuieste cu incalcarea prevederilor legale, bazandu-se, deci, pe frauda si pe rea credinta Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic, fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi: tinerea unor registre contabile nereale; distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele incasate sau platite etc; intocmirea de documente de plata fictive; modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare; practicarea unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decat al celor afisate, declarate sau inregistrate in contabilitate; intocmirea unor declaratii vamale false la importul sau exportul de marfuri; intocmirea de declaratii de impunere false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate etc.

Din cele prezentate pana aici se poate desprinde ideea ca Indiferent daca agentul economic foloseste calea neinregistrarii corecte (nedeclararii la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate din activitatea de baza ori din alte surse sau pe aceea a incarcarii nejustificate a costurilor de productie, a cheltuielilor de circulatie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmarit de acesta este unul singur, si anume diminuarea profitului impozabil si, pe aceasta baza, reducerea la minimum a impozitului datorat'².

Pe masura adancirii cooperarii economice internationale si a dezvoltarii - pe multiple planuri - a relatiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite si cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscala nu se mai manifesta doar ca un fenomen intern,

national, ci a devenit unul international. Astfel, de exemplu, o firma avand sediul de baza intr-un anumit stat si diferite reprezentante (sucursale, filiale etc.) in alte state, dintre care unele cu un regim fiscal mai bland, va fi mai mult decat tentata sa transfere o parte cat mai substantiala din profitul realizat in statul (statele) cu fiscalitatea mai ridicata in statul (statele) cu fiscalitate mai redusa. Asa stand lucrurile, o modalitate frecvent utilizata de companiile transnationale, in vederea sustragerii de la impunere a unei parti din profit, o constituie infiintarea unor filiale in tari unde fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale -frecvent doar scriptice - intre acestea si unitatile producatoare aflate pe teritoriul altei tari, in care fiscalitatea este mai ridicata. Uneori acest tip de relatii se realizeaza pe teritoriul mai multor state. Bunaoara, filiala din Germania a unei companii transnationale cu baza in S.U.A. vinde piesele destinate fabricarii unui produs in Marea Britanie, insa nu direct, ci prin intermediul unei alte filiale situate in Elvetia. Vanzarea se face la un pret minim, pentru a se plati impozite mai reduse fiscului din Germania. Firma elvetiana revinde aceste piese la un pret mai mare filialei din Marea Britanie, insa va plati impozite reduse, deoarece in Elvetia fiscalitatea este mai redusa decat in celelalte tari mentionate. Procedandu-se in acest fel, partea cea mai mare a profitului apare realizata scriptic in cadrul filialelor din tarile cu un nivel redus al impozitelor, ceea ce inseamna o diminuare a sarcinii fiscale pe ansamblul corporatiei.

in afara de Elvetia, pe glob se mai gasesc numeroase alte oaze fiscale' sau pardisuri fiscale', cum sunt ele denumite, si anume: Liechtenstein, Luxemburg, Bahamas, Bermude, Panama, Insulele Cayman etc. Pe teritoriul acestor state sunt infiintate numeroase firme straine catre care sunt dirijate profiturile unitatilor productive aflate pe teritoriul altor tari, eludandu-se astfel fiscul. Astfel, de exemplu, in Liechtenstein - probabil caz unic in lume - sunt inregistrate mai multe sedii sociale de firme industriale si comerciale, reale sau fictive, decat totalul populatiei sale (in jur de 40 000 de firme la aproximativ 25 000 de locuitori). Explicatia consta in faptul ca orice firma care isi stabileste sediul pe teritoriul acestui stat este exceptata de la plata impozitului pe profit.

De asemenea, in Insulele Cayman (situate in Marea Caraibilor) cu o populatie de aproximativ 20 000 de locuitori, sunt inregistrate cam tot atatea companii. Una din explicatiile atractiei acestor insule o constituie blandetea' fiscalitatii practicate.

in tarile cu o experienta bogata in fiscalitatea adaptata cerintelor economiei de piata, evaziunea fiscala (specifica mai ales T.V.A.) poate fi intalnita si sub forme, cum sunt³:

frauda pe termen lung, care apare atunci cand un agent economic, care si-a
creat in timp o buna reputatie prin comportament si rezultate, inceteaza brusc
platile, declarandu-se in stare de faliment, dupa ce in prealabil a avut grija sa si
transfere profitul in alta tara

frauda pe termen scurt, care poate fi intalnita atunci cand o noua intreprindere
infiintata (cu intentia ascunsa de a obtine bani prin pretentii false), inainteaza
organelor fiscale o cerere justificata de rambursare a T.V.A., insa dupa rambursare
intreprinderea in cauza isi inceteaza activitatea, iar platitorul dispare;

sindromul Phoenix', cand o firma ce avea obligatii de plata a T.V.A. se
declara in stare de faliment sau se lichideaza, dar apare o alta firma cu acelasi
director. in acest caz, organelor fiscale le revine sarcina de a incerca sa incaseze
impozitul de la unitatea falimentara sau lichidata

sindromul companiilor multiple' apare in cazul in care sunt inregistrate mai

multe firme, printre care si una fantoma. Aceasta din urma solicita rambursarea taxei pe valoarea adaugata fara sa fi participat la plata celei colectate, dupa care dispare;

- manipularile insignifiante care se concretizeaza in efectuarea unei serii de modificari marunte in contabilitate, ca, de exemplu: omiterea de la insumare a unor pagini, inregistrarea repetata a unor facturi de intrare, reportare gresita etc. Toate acestea conduc la intocmirea unui decont T.V.A. incorect.

De mentionat ca declansarea actiunii de dovedire a evaziunii fiscale este nu numai pretentioasa, ci si dificila, fiindca sunt stabilite reguli foarte stricte in legatura cu ce se poate admite drept dovada, care de regula, trebuie sustinuta cu probe materiale si cu martori.

2. Evaziunea fiscala in Romania

Fenomenul evaziunii fiscale se intalneste pe o scara destul de larga si in Romania. Formele de manifestare a evaziunii fiscale in tara noastra sunt diferite. Bunaoara, fundatiile, organizatiile si asociatiile non-profit, cu caracter umanitar, social, cultural, sportiv etc. sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru unele bunuri provenite din ajutoare si donatii. in unele cazuri insa bunurile primite sub forma de ajutoare si donatii sunt utilizate in alte scopuri decat cele prevazute in obiectul de activitate sau nu sunt inregistrate in patrimoniu ori sunt utilizate in interes personal sau pentru obtinerea de profit.

Unii agenti economici practica preturi de livrare inferioare costurilor produselor livrate si, implicit, calculeaza accizele in raport de preturile respective si nu de costurile efective ale produselor, asa cum este legal. Concret, evaziunea fiscala se realizeaza prin: utilizarea ca baza de calcul a accizelor datorate pentru bauturile alcoolice, a preturilor de livrare negociate cu cumparatorul, preturi care se situau sub nivelul costurilor cu care au fost realizate produsele; stabilirea pretului materiei prime (porumbul), din care s-a obtinut alcoolul folosit la fabricarea bauturilor alcoolice, sub pretul pietei.

Cele mai frecvente cazuri de sustragere a agentilor economici de la plata obligatiilor catre buget se produc prin neinregistrarea in contabilitate a veniturilor realizate. O alta modalitate de evaziune, la care se apeleaza destul de des, este aceea a folosirii de facturi externe falsificate, in care se inscriu preturi mai mici decat cele reale. Nu lipsesc nici din Romania firmele fantoma al caror singur scop il reprezinta inselaciunea si evaziunea fiscala. De obicei, aceste firme sunt intemeiate in numele unor persoane care nu au fost niciodata in Romania sau care au plecat din tara la scurt timp dupa infiintarea lor. De exemplu, numai intr-o singura luna a anului 1997 au fost descoprite si anihilate 37 de astfel de firme. in numele unor asemenea firme se emit si se folosesc ordine de plata fictive prin care se sustrag sume importante cuvenite bugetului sau sunt inselate o serie de firme din alte localitati.

Evaziunea fiscala se intalneste si in cazul taxelor de timbru pentru activitatea notariala. Astfel, de exemplu, in cazul autentificarii actelor de vanzare-cumparare, nu de putine ori, partile se inteleg ca pretul vanzarii inscris in actul de vanzare-cumparare autentificat sa fie inferior celui practicat in realitate, pentru ca taxa de timbru sa se calculeze la un pret mai mic.

in perioada care a trecut de la introducerea taxei pe valoarea adaugata in Romania, s-au conturat diferite forme de evaziune fiscala si in acest domeniu Printre formele cele mai des intalnite pot fi mentionate:

vanzarile nedeclarate, care apar cu frecventa cea mai mare si sunt de multe
ori greu de descoperit. Practic, vanzarile de bunuri sau prestari de servicii se fac
fara intocmirea documentelor corespunzatoare si, evident, fara inregistrari in
contabilitate;

omiterea inregistrarii, cand agentul economic neinregistrat beneficiaza de un
avantaj care nu i se cuvine, comparativ cu ceilalti comercianti, care vor solicita
clientilor taxa pe valoarea adaugata

intelegeri intre vanzatori si cumparatori de a schimba bunuri sau servicii fara
plata (gen barter), cu plata redusa, fara factura sau eventual cu o factura de
valoare redusa intr-o asemenea situatie, sigur ca va avea loc deducerea unei taxe
mai mici, insa pe total circuit (este vorba de circuitul marfii de la producator la
consumator), valoarea masei impozabile se va diminua si la buget se va incasa o
suma mai mica

deducerile false, care se intalnesc frecvent si se realizeaza prin intocmirea de
facturi false, prin utilizarea repetata a acelorasi facturi pentru deducere sau prin
folosirea de facturi care se refera la cumparaturi inexistente;

erorile de inregistrare, care pot aparea la prima vedere ca inocente, au, totusi,
o influenta destul de mare asupra taxei datorate, mai ales daca sunt frecvente sau
daca valoarea lor este mare;

aplicarea incorecta a scutirilor, care poate conduce la diminuarea serioasa a
sumelor cuvenite bugetului, mai ales daca este asociata cu facturi false, fiindca
altfel platitorul de T.V.A. nu are cum sa profite de aceasta practica

cereri de rambursare nejustificate, cand se solicita rambursarea taxei aferente
unor marfuri exportate sau pentru bunuri la care legea da dreptul la deducere, fara
insa ca in realitate aceste operatiuni sa fi fost efectuate. O situatie mai des intalnita
este aceea a solicitarii deducerii taxei pe valoarea adaugata, pentru acelasi bun
exportat, de catre doi agenti economici, pe considerentul ca documentele privind
bunul respectiv au circulat prin mai multe societati comerciale.

Aria destul de larga in care se manifesta evaziunea fiscala in tara noastra pune in fata organelor de control financiar si fiscal sarcini si probleme deosebite. Drept urmare, pe parcursul anului 2002 organele Garzii Financiare au verificat un numar de 174 677 de agenti economici. Numarul cazurilor de evaziune fiscala frauduloasa identificate, pentru care au fost sesizate organele de urmarire penala a fost de 2 350. Valoarea evaziunii fiscale depistate reprezinta circa 2 077 de miliarde lei, adica aproximativ 0,14% din PIB al anului 2002 si 0,44% din totalul veniturilor bugetului general consolidat.

Identificarea cazurilor de evaziune fiscala a condus si la aplicarea unor sanctiuni, sub forma majorarilor de intarziere a amenzilor si a confiscarilor. Valoarea acestor sanctiuni in aceeasi perioada a fost de 3 708 de miliarde de lei, adica un coeficient efectiv al evaziunii fiscale de 1,78 (3 708 : 2 077), fata de valoarea evaziunii fiscale prezentate mai inainte.

Valoarea multiplicatorului (coeficientului) efectiv al evaziunii fiscale egala cu 1,78 ne arata numarul de unitati monetare incasate la buget pentru o unitate monetara din evaziunea fiscala. Consideram ca acest coeficient arata rezervele existente pe linia finantarii deficitului bugetar pe parcursul executiei bugetului. Aceste rezerve pot fi identificate prin activitatea desfasurata de organele de control pentru depistarea si combaterea evaziunii fiscale.

Urmarirea evolutiei fenomenului evaziunii fiscale pe baza unor indicatori, cum sunt: numarul cazurilor de evaziune identificate, rata cazurilor de evaziune fiscala

in totalul verificarilor, ponderea evaziunii fiscale identificate in PIB si in totalul veniturilor bugetului general consolidat, permite desprinderea unor concluzii privind stabilirea masurilor pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Este importanta, de asemenea, si cunoasterea structurii fenomenului evazionist. Acest lucru se impune cu atat mai mult cu cat exista o anumita legatura intre marimea presiunii fiscale (respectiv structura sa de repartizare) si marimea evaziunii fiscale (respectiv repartizarea acesteia pe categorii de impozite si taxe).

Tabelul 1

Structura evaziunii fiscale identificate (in procente fata de total)

Sursa:

Cartea Alba un an de guvernare, decembrie 1996 - decembrie 1997, editat de
Departamentul Informatiilor Publice, din cadrul Guvernului Romaniei, mai 1998, p. 9.

Ministerul Finantelor Publice.
lipsa date

Conform datelor din tabelul 1, evaziunea fiscala identificata s-a produs, in cea mai mare parte la impozitul pe profit si la taxa pe valoarea adaugata, care, de altfel, au o contributie importanta la formarea veniturilor bugetare.

Pentru a vedea mutatiile produse in structura evaziunii fiscale, se poate apela la coeficientul de omogenizare structurala, cunoscut sub numele de coeficient informational Onicescu, care se calculeaza cu ajutorul formulei.

K = coeficientul de omogenizare structurala, cu ajutorul caruia se masoara gradul de omogenizare sau eterogenizare a structurilor relative care caracterizeaza un fenomen;

X| = ponderea (sub forma de coeficient) a elementului i' in totalul fenomenului analizat. Asa cum rezulta din tabelul 1, valoarea coeficientului de omogenizare structurala creste de la o perioada la alta, ceea ce inseamna ca structura evaziunii fiscale pe categorii de venituri inregistreaza un proces de eterogenizare, adica are loc concentrarea evazionistilor pe impozitul pe profit si taxa pe valoarea adaugata sau altfel spus, accentuarea evazionistilor pentru aceste doua impozite.

Prin urmare, in perspectiva, efortul principal trebuie directionat pe reducerea nivelului evaziunii fiscale la impozitul pe profit, la taxa pe valoarea adaugata si, de asemenea, la accize.

Merita a fi analizata si structura evaziunii fiscale, avand in considerare natura juridica a contribuabililor. Aceasta analiza este necesara, deoarece subiectii econo-

-'ici au comportamente evazioniste diferite, iar acest lucru iese in evidenta, daca s^em in vedere drept criteriu natura juridica a contribuabililor.

Printre cauzele cele mai importante care stau la baza evaziunii fiscale pot fi mentionate:

intentia de eludare sau incalcarea deliberata a prevederilor din legislatia fis
cala in vederea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si contributiilor;

desfasurarea de activitati fara autorizatie legala

refuzul sau tergiversarea obligatiilor fiscale corect determinate;

conducerea incorecta sau incompleta a evidentelor privind determinarea chel-
: jielilor, veniturilor si a obligatiilor fiscale;

majorarea in mod nereal a cheltuielilor firmei in scopul diminuarii profitului
mpozabil;

trecerea formala a produselor (mai ales petroliere) prin evidentele mai multor
Irme fantoma', intercalate intre producator si comerciantul en-detail, ceea ce
-'avorizeaza neplata catre bugetul de stat a unor sume importante reprezentand
TVA si accize;

exploatarea la maximum a unor incoerente sau inconsecvente ale legislatiei
^riscale sau interpretarea arbitrara a prevederilor acesteia in ceea ce priveste
facilitatile fiscale;

necunoasterea legislatiei fiscale.

3. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala are o evolutie determinata de actiunea concertata a unor factori, cum sunt: dinamica economiei reale, dimensiunea cantitativa si calitativa a cadrului legislativ si institutional, nivelul fiscalitatii, alti factori interni sau externi. Fenomenul evazionist este unul complex, cu implicatii negative pe multiple planuri si, ca atare, el trebuie urmarit in permanenta, pentru a putea fi combatut in mod cat mai eficient.

Practica fiscala internationala atesta ca un sistem fiscal modern trebuie sa aiba si comportamente care sa conduca la educarea si informarea prompta a contribuabililor in legatura cu obligatiile lor privind intocmirea corecta a declaratiilor de impunere, a tinerii unor evidente corecte a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desfasurata, pedepsele si sanctiunile care se aplica celor care incalca prevederile legale.

Printre masurile care mai pot fi avute in vedere pentru limitarea ariei evaziunii fiscale, consideram ca pot fi mentionate:

unificarea legislatiei fiscale si o mai buna sistematizare si corelare a acesteia
cu ansamblul cadrului legislativ din economie;

eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea
fiscala si o mai buna corelare a facilitatilor fiscale;

in legislatia fiscala trebuie sa se regaseasca in mai mare masura, pe langa
prevederile punitive, si cele care pot determina un comportament economic nor
mal, care sa conduca la limitarea ariei evaziunii fiscale;

eliminarea paralelismelor si suprapunerilor care mai exista in activitatea
organelor de control financiar si fiscal, in ceea ce priveste supravegherea fiscala,
controlul fiscal si combaterea evaziunii fiscale, si asigurarea coordonarii unitare in
profil teritorial si la nivel central a tuturor activitatilor de control;

utilizarea in mai mare masura a controlului prin exceptie (sondaj) si trecerea
pe un plan mai secundar a controlului permanent si excesiv;

urgentarea finalizarii codului fiscal si codului de proceduri fiscale, care va
facilita interpretarea unitara a cadrului normativ si va veni in sprijinul identificarii si
combaterii evaziunii fiscale;

stabilirea unui raport, care sa tinda spre optim, intre salariu si stimulente
pentru cointeresarea aparatului fiscal.

in directia prevenirii si combaterii evaziunii fiscale in Romania vor actiona si masurile care sunt prevazute in actele normative intrate in vigoare in anii 2002 si 2003.

Este vorba mai intai de organizarea in acest scop a cazierului fiscal⁵ al contribuabililor ca mijloc de evidenta si urmarire a disciplinei financiare a acestora si pentru intarirea administrarii impozitelor si taxelor datorate bugetului. Cazierul fiscal se organizeaza de Ministerul Finantelor Publice la nivelul central si la nivelul directiilor generale ale finantelor publice din judete si din municipiul Bucuresti, in format electronic. in cazierul fiscal sunt mentionate persoanele fizice si juridice, precum si asociatii, actionarii si reprezentantii legali ai persoanelor juridice, care au la activ fapte sanctionate de legile financiare, vamale, cat si cele care privesc disciplina financiara. Aceste sanctiuni pot fi inscrise in cazierul fiscal numai daca au ramas definitive si irevocabile. Certificatul de cazier fiscal este obligatoriu de prezentat in urmatoarele cazuri:

la infiintarea societatilor comerciale de catre asociati, actionari si reprezen
tantii legali desemnati,

la infiintarea asociatilor si fundatiilor de catre membrii fondatori ai acestora;

la autorizarea exercitarii unei activitati independente de catre solicitanti.

in al doilea rand, in prima parte a anului 2003 au fost instituite o serie de masuri deosebit de importante care vor avea un impact favorabil si in directia combaterii ferme a fenomenului evaziunii fiscale. Pe aceasta linie se inscrie masura aducerii la cunostinta publica a listei contribuabililor (cu exceptia microintreprinderilor), care inregistreaza obligatii restante fata de unul sau altul din bugetele publice, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri bugetare. Aceasta lista si informatiile pe care ea le contine se aduc la cunostinta publica pe pagina proprie de Internet a fiecareia dintre institutiile si autoritatile publice care raspund de executia bugetelor respective. Actualizarea listei debitorilor si a obligatiilor restante ale acestora se face trimestrial. Publicarea acestei liste a devenit deja o practica

De asemenea, noile precizari privind aria evaziunii fiscale facute prin Legea nr. 161/2003 - care modifica si completeaza Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale - in sensul ca acesta cuprinde si sustragerea de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate statului, avand deci aceeasi conotatie ca si sustragerea de la impunere (in parte sau in totalitate) a materiei impozabile, consideram ca va avea un impact pozitiv pentru combaterea evaziunii fiscale. Astfel, de exemplu, publicarea listei contribuabililor cu obligatii restante, deci cu cei care se sustrag de la plata impozitelor, i-a determinat pe unii restantieri sa si achite restantele inainte ca lista sa fie facuta publica

Totodata si prin alte modificari si completari care au fost aduse Legii nr. 87/1994, prin legea mentionata mai inainte, se vor crea conditii favorabile pentru combaterea evaziunii fiscale. De exemplu, se stipuleaza pentru contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie ca sunt obligati sa afiseze, acolo unde desfasoara activitatea, autorizatia de func-

tionare si certificatul de inregistrare. Importanta si necesara este si precizarea conform careia contribuabili au obligatia de a utiliza pentru activitatea desfasurata numai documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, ce vor fi achizitionate doar de la unitatile stabilite prin normele legale. in acelasi timp sunt mai clar precizate si delimitate actele si faptele care constituie infractiuni, prezentarea lor facandu-se in functie de gravitatea si de asprimea sanctiunilor care li se aplica

valorificarea la un nivel superior a datelor furnizate de sistemul informatic in
ceea ce priveste identificarea, analiza si combaterea fenomenului evazionist;

perfectionarea sistemului de pregatire a personalului cu atributii in prevenirea,
identificarea si combaterea evaziunii fiscale.

Ca o concluzie finala, se poate afirma ca fara o analiza profunda si sistematica a mecanismelor interne - coroborate si cu cele internationale - ale fenomenului evazionist este greu sa se puna in miscare instrumente si masuri care sa conduca la combaterea si prevenirea evaziunii fiscale.

4. Repercusiunea impozitelor

Echitatea fiscala cere ca persoana care plateste impozitul statului sa-l si suporte efectiv. in realitate, nu de putine ori lucrurile stau altfel. Atunci cand persoana care plateste impozitul il si suporta efectiv, avem de-a face cu ceea ce se numeste incidenta directa De exemplu, muncitorul sau functionarul este platitorul si, totodata, suportatorul impozitului pe veniturile din salarii.

in unele cazuri, persoana care plateste impozitul reuseste sa recupereze, par
tial sau total, suma achitata statului de la alte persoane cu care intra in raporturi
economice. Atunci cand persoana care plateste impozitul statului nu este una si
aceeasi cu persoana care il si suporta efectiv, avem de-a face cu incidenta
indirecta sau repercusiune. >

Impozitele care se pot repercuta mai usor sunt cele indirecte, deoarece ele se varsa statului de catre intreprinderile industriale, prestatoare de servicii, comerciale etc, iar acestea le adauga la pretul marfii si le transfera asupra cumparatorilor. in anumite limite, pot fi repercutate si unele impozite directe, cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit.

Caile mai importante prin intermediul carora intreprinzatorii reusesc sa transpuna (transfere) in sarcina altora impozitele platite de ei sunt urmatoarele: adaugarea la pretul de vanzare al marfurilor sau la tariful serviciilor a impozitelor indirecte si recuperarea lor de la cumparatori sau beneficiari; cumpararea, in conditii conjuncturale favorabile, de materii prime, materiale, marfuri etc. la un pret avantajos, ceea ce face posibila transpunerea impozitului asupra vanzatorului.

Din cele prezentate mai inainte rezulta ca transpunerea (transferul) impozitelor platite de unele persoane in sarcina altora poate fi partiala sau integrala in functie de o serie de factori interdependenti, cum sunt:

tipul de impozit (direct sau indirect, selectiv sau general);

natura baremului de impozitare (unitar sau ad-valorem);

gradul de concentrare a productiei;

structura pietei (concurenta perfecta, monopol, cartel etc);

raportul existent pe piata intre cerere si oferta (elasticitatea - pret a ofertei si
cererii);

gradul de mecanizare si automatizare a productiei;