Faptele de comert unilaterale (mixte)

Faptele de comert unilaterale (mixte)

Faptele de comert unilaterale sau mixte sunt acele acte juridice, fapte si operatiuni care constituie fapte de comert numai pentru una dintre partile sau subiectele raportului juridic. Sediul legal se gaseste in art.56 din Codul comercial roman care prevede ca actul juridic care este comercial numai pentru una dintre parti este supus legii comerciale cu exceptia dispozitiilor privitoare la persoana comerciantilor si a cazurilor in care legea dispune intr-un alt mod.

In sensul legii, un act juridic sau o operatiune poate fi fapta de comert pentru toate partile participante la incheierea actului sau la efectuarea operatiunii economice (cazul faptelor de comert bilaterale) sau numai pentru una dintre parti (cazul faptelor de comert unilaterale sau mixte).

Este de retinut ca legea comerciala se aplica actelor, faptelor si operatiunilor care sunt fapte de comert unilaterale sau mixte (adica sunt fapte de comert numai pentru una/unele dintre partile contractante) pentru considerentul necesitatii reglementarii unitare a actului juridic sau a operatiunii in cauza, care nu poate in mod obiectiv primi concomitent o reglementare a legii comerciale pentru partile comerciante si incidenta legii civile pentru partea sau partile necomerciante. Sunt exceptate de la aceasta regula prevederile legii comerciale care reglementeaza statutul comerciantilor in sensul ca acestea nu sunt aplicabile persoanei necomerciante care participa la actul sau operatiunea comerciala ( necomerciantii pot participa la incheierea unor operatiuni comerciale dar statutul lor nu va fi afectat in sensul ca nu vor dobandi prin acest fapt calitatea de comerciant si nici nu vor fi supusi obligatiilor priofesionale care revin comerciantilor); de asemenea, sunt exceptate de la aplicarea legii comerciale acele cazuri pe care chiar legea comerciala le precizeaza.

Pentru exemplificare, aratam ca in unele cazuri, cum este art.6 Cod comercial roman, chiar legea comerciala prevede ca anumite acte sau operatiuni au caracter comercial numai pentru una dintre parti : asigurarile de lucruri sau edificii care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai pentru asigurator.

Rezumat

In sistemul legislatiei comerciale actuale, terminologia uzitata pentru a desemna categoria actelor juridice, faptelor si operatiunilor economice care formeaza activitatea comerciala nu este unitara, legile comerciale folosind deopotriva sintagmele : "fapte de comert" (Codul comercial roman), "acte de comert" (Legea societatilor comerciale nr.31/1990 rep., cu modificarile si completarile ulterioare, Legea registrului comertului nr.26/1990 rep., cu modificarile si completarile ulterioare, s.a. ) si chiar "activitati economice" (Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent, act normativ care abroga fosta Lege nr.507/2002 avand acelasi obiect, s.a.).

Notiunea de fapte de comert a fost consacrata de art.3 din Codul comercial roman care se delimiteaza de izvoarele sale de inspiratie (Codul comercial francez - 1807 si Codul comercial italian - 1882) prin uzitarea unui concept mai larg corespunzator continutului notiunii de fapt juridic ce include atat actele juridice ca manifestari de vointa efectuate in scopul de a produce efecte juridice prin formarea, modificarea sau stingerea unui raport juridic ( de exemplu, contractele), cat si faptele juridice intelese ca evenimente si actiuni umane (licite sau nelicite) ce produc efecte juridice prin vointa legii.

Pornind de la aceasta conceptie, art.3 din Codul comercial roman normeaza faptele de comert, fara a le defini sau explicita, prin enumerarea doar a principalelor acte si operatiuni economice pe care legea comerciala le considera ca fiind activitati comerciale. Este util sa reamintim ca in obiectul de reglementare a dreptului comercial sunt subsumate nu numai raporturile juridice care se formeaza intre comercianti (conceptia subiectiva) dar si raporturile juridice care izvorasc din fapte de comert adica din acte si operatiuni care prin natura lor sunt caracterizate a fi comerciale, fara a prezenta relevanta calitatea personala a partilor participante la act sau operatiunea in cauza (conceptia obiectiva).

Enumerarea legala a faptelor de comert, redata de art.3 Cod comercial roman, are un caracter demonstrativ sau enuntiativ care este evidentiat indubitabil de tehnica redactarii textului legal care prevede ca : "Legea considera ca fapte de comert : " . Enuntarea legala a faptelor de comert este, actualmente, depasita si incompleta intrucat Codul comercial roman a nominalizat in categoria faptelor de comert actele juridice si operatiunile economice care s-au manifestat cu o frecventa mai mare in mediul comercial constituind baza activitatii comerciale. In consecinta, data fiind evolutia formelor de manifestare a activitatii comerciale, categoria faptelor de comert este susceptibila de completare si cu alte acte si operatiuni care prin natura lor sunt comerciale ( de exemplu, transporturile aeriene, activitatea de publicitate, activitatea de hotelarie, activitatea de productie de film si televiziune, etc.).

Profesorul Stanciu D. Carpenaru in lucrarea "Drept comercial roman"( Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p.31) defineste faptele de comert sau actele de comert ca fiind acele acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice prin care se realizeaza productia de marfuri, interpunerea in schimbul si circulatia marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii cu scopul de a obtine profit.

Sub aspect terminologic, cele doua notiuni adica "fapte de comert" si "acte de comert" sunt sinonime. Totusi, din perspectiva continutului juridic, potrivit teoriei dreptului, conceptul de fapt juridic este mai larg deoarece inglobeaza pe langa faptele juridice propriu-zise si actele juridice. In domeniul comercial, faptele de comert subsumeaza faptele juridice comerciale si actele juridice comerciale.

Clasificarea faptelor de comert, unanim acceptata de doctrina, are la baza criteriul legal care decurge din prevederile art.3, art.4 si art.56 Cod comercial roman, in raport cu care pot fi distinse trei categorii :

a.- faptele de comert obiective - art.3 Cod comercial;

b.- faptele de comert subiective - art.4 cod comercial;

c.- faptele de comert unilaterale sau mixte - art.56 Cod comercial.

Cu toate acestea, in practica, nu a fost intotdeauna posibila sau facila incadrarea unor acte sau operatiuni intr-una dintre categoriile legale aratate, fiind pusa in discutie chiar natura comerciala sau, dimpotriva, civila a actului sau a operatiunii. De exemplu, in conceptia clasica exprimata de art.5 Cod comercial roman precum si in conceptia doctrinei si jurisprudentei interbelice, operatiunile agricole sunt considerate operatiuni civile ca de altfel si vanzarea produselor agricole, in starea lor naturala, de catre cultivator - fara a prezenta relevanta daca acesta este sau nu si proprietarul terenului. Actualmente, legea, doctrina si jurisprudenta admit ca exploatarea terenurilor agricole se poate realiza in forme diferite de asociere cum sunt : asociatia simpla si societatea civila care, potrivit legii, au caracter civil, pe de-o parte, si societatea comerciala agricola - reglementata de Legea nr.36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura - care are un caracter comercial si se realizeaza prin acte si operatiuni comerciale.