Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Infractiunea continuata

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Infractiunea continuata

a) Notiune. In conformitate cu prevederile Codului penal (art. 41), in­frac­tiunea continuata poate fi definita ca fiind acea forma a unitatii legale de in­frac­tiune ce se realizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana la inter­vale de timp diferite, insa in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale, a unor actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. Aceasta unitate infractionala legala care rezida din ratiuni de ras­pundere penala si de tehnica legislativa nu este o creatie arbitrara, ci se in­temeiaza pe anumite legaturi care unesc intre ele faptele din care este alca­tuita. Astfel, actiunile sau inactiunile ce alcatuiesc infractiunea continuata sunt legate intre ele printr-o tripla unitate, si anume: unitate de subiect, de rezolutie infractionala si de continut de infractiune.




Trasaturile specifice ale infractiunii continuate rezulta din examinarea con­ditiilor de existenta ale acesteia.

b) Conditiile infractiunii continuate. Pentru existenta infractiunii continuate se cer indeplinite urmatoarele conditii:

• Existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp.

Pentru indeplinirea acestei conditii trebuie sa se savarseasca cel putin doua actiuni sau inactiuni. Legea nu precizeaza cat de mari sunt intervalele care se intercaleaza intre actiunile sau inactiunile ce se repeta. Atunci cand actiunile sau inactiunile se succed la intervale scurte nu exista infractiune continuata, ci o infractiune simpla. De exemplu, lovirea unei persoane de mai multe ori cu aceeasi ocazie.

Intervalele prea mari de timp sunt de natura sa conduca la caracterizarea lor ca infractiuni distincte, deoarece asemenea distante intre actiunile sau inactiunile identice comise impieteaza asupra rezolutiei infractionale unice.

• Actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni, deci actiunile sau inactiunile ce au loc la intervale de timp diferite sa realizeze fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.

Actiunile succesive care se incadreaza in materialitatea infractiunii con­ti­nuate nu trebuie sa fie identice, ci doar sa realizeze fiecare continutul ace­leiasi infractiuni. Fiecare infractiune privita in parte poate prezenta anumite particularitati proprii, cu conditia ca ivirea acestora sa nu conduca la luarea unei noi hotarari infractionale, sa nu conduca la schimbarea tipului de in­fractiune.

Aceasta conditie este indeplinita si atunci cand actiunile savarsite nu re­pre­zinta toate infractiuni consumate, unele putand ramane in forma tenta­tivei.

Intemeiat, s-a retinut in practica judiciara ca vor forma o unitate sub forma infractiunii continuate si actiunile sau inactiunile care realizeaza unele forme de baza sau tip, iar altele, forma agravata a acelei infractiuni, cu respectarea bineinteles si a celorlalte conditii.

• Actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Cu privire la aceasta conditie, se cere ca autor sa fie aceeasi persoana, aceasta re zul­tand din insasi natura infractiunii continuate, deoarece rezolutia unica presu­pune existenta aceleiasi persoane sau, daca este vorba de o participatie, existenta acelorasi persoane.



In situatia cand o persoana instiga prin actiuni repetate la infractiuni diferite, nu i se va retine instigare continuata, ci concurs de infractiuni. In acelasi mod se vor incadra juridic si actele de complicitate repetate in baza aceleiasi rezolutii si a unor autori diferiti.

• Actiunile sau inactiunile sa fie comise in baza aceleiasi rezolutii infrac­tionale. Unitatea de rezolutie infractionala care sta la baza infractiunii con­tinuate reprezinta factorul care uneste pluralitatea de acte componente ale acestei infractiuni si totodata principalul criteriu de delimitare a infractiunii con­tinuate de concursul de infractiuni.

Elementul subiectiv care caracterizeaza infractiunea continuata reprezinta un proces psihic specific.

c) Data savarsirii infractiunii continuate. Infractiunea continuata fiind alca­tuita din mai multe actiuni ce se succed la diferite intervale de timp ridica problema determinarii datei savarsirii sale. Codul penal in art. 122 alin. ultim a stabilit ca data a savarsirii infractiunii continuate data comiterii ultimei ac­tiuni sau inactiuni.

Stabilirea momentului final al executarii infractiunii continuate, a datei cand se considera savarsita aceasta infractiune prezinta un deosebit interes practic in ce priveste aplicarea legii penale in timp, in aplicarea dispozitiilor actelor de amnistie si gratiere, precum si in stabilirea raspunderii penale pen­tru o fapta inceputa in timpul minoritatii si continuata in perioada in care infractorul a devenit major.

d) Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat. Infractiunea conti­nua­ta este posibila la orice infractiune daca este suscep­tibila de repetabilitate, deoarece infractiunea continuata nu este altceva decat o infractiune simpla, dar care se poate repeta, care se poate relua.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1324
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site