UNIVERSITATEA EUROPEANA "DRAGAN"

CURSURI POSTUNIVERSITARE TIP MASTER

ANUL I

MODIFICARILE LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV INTRODUSE PRIN

LEGEA NR. 554/2004

DISCIPLINA:"CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV"

MODIFICARILE LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV INTRODUSE PRIN

LEGEA NR. 554/2004

Conform art 52 (1) din Constitutia Romaniei, astfel cum a fost modificata in anul 2003 "Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei." Conform celui de al doilea paragraf al acestui articol "Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica". In data de 4 ianuarie 2005, a intrat in vigoare Legea 554/2004 - legea contenciosului administrativ, care vine sa inlocuiasca fosta lege 29/1990, avand acelasi obiect. Punand in aplicare prevederile constitutionale mai sus mentionate, legea reglementeaza controlul judiciar al actelor administrative care ar putea vatama un drept sau un interes legitim. In ansamblu, legea amelioreaza sistemul introdus anterior, prin legea 29/1990.

Legea prevede ca orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Legea spune ca interesul legitim poate fi atit privat, cit si public. Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (art.1, alin.1, 2)

Pot intenta actiunea in contencios administrativ nu numai persoana fizica sau juridica vatamata intr-un drept sau interes legitim, ci si Avocatul Poporului, procurori, prefecti si Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in baza unei sesizari a unei persoane fizice, precum si Ministerul Public. Inainte de a se adresa instantei, persoana care se considera vatamata printr-un act administrativ unilateral trebuie sa solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista. Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie. Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale. De asemenea, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, actele atacate fiind suspendate de drept pana la solutionarea actiunilor.

Conform legii, atunci cand Avocatul Poporului sau un procuror sesizeaza instanta in legatura cu un act administrativ prejudiciant, petitionarul dobandeste, de drept, calitatea de reclamant. Acest lucru contravine principiului fundamental care reglementeaza actiunile civile conform caruia fiecare persoana este libera sa decida cu privire la inceperea sau incheierea unei actiuni.

Legea ar trebui sa fie modificata in asa fel incat presoana prejudiciata de un act administrativ sa poata alege daca sa devina reclamant sau nu, fara a fi obligata sa devina reclamant impotriva vointei sale. O alta noutate introdusa de lege este procedura de solutionare a exceptiei de nelegalitate. Astfel, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza. Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor.

Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate. In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata.(art. 4) Se restrange sfera actelor ce nu pot fi atacte pe calea contenciosului administrativ, la trei categorii:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul

actele de comandament cu caracter militar

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara.

In ceea ce priveste actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor, acestea pot fi atacate numai pentru exces de putere.(art. 5)

Se mentine, cu modificari fata de reglementarea anterioara, procedura prealabila (recursul gratios).

Aceste prevederi sunt aplicabile si in ipoteza in care legea speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a optat pentru aceasta.

In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2) (in cazul exceptiei de nelegalitate, cand instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor), nu este obligatorie procedura prealabila.

Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzator.

Pentru curmarea controverselor doctrinare, legiuitorul a simtit nevoia sa califice expres termenele stipulate in cuprinsul articolelor.    Remarcam doua categorii: termene de prescriptie si termene de decadere.

Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni (art.11, alin. 1) de la:

a) data primirii raspunsului la plangerea prealabila sau, dupa caz, data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de solutionare a cererii;

data expirarii termenului legal de solutionare a cererii ;Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului (art 11. alin. 2)

b) data incheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

In cazul actiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici, termenul curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, fiind aplicabile in mod corespunzator prevederile alin. (2).

Ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se considera a fi neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand. Termenul prevazut la art 11 alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevazut la alin. (2) este termen de decadere.

Competenta materiala de solutionare in prima instanta a litigiilor se imparte intre tribunalele administrativ-fiscale si sectiile de contencios administrativ ale curtilor de apel. Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Recursul impotriva sentintelor tribunalelor administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin lege speciala nu se prevede altfel. Reclamantul va anexa la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau, dupa caz, raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale. In situatia in care reclamantul nu a primit nici un raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificata prin numarul si data inregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care face dovada indeplinirii procedurii prealabile. Termenul pentru introducerea actiunii a fost marit la 6 luni, incepand sa curga de la momente diferite in functie de situatiile care se pot ivi in practica.

Pana la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se solutioneaza de sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

O alta noutate o constituie reglementarea procedurii de executare a hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi.

Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii. In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere.

Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute mai sus, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.(art. 24)

In sfarsit, o dispozitie tranzitorie: cauzele aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a prezentei legi vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile in momentul sesizarii instantei.(art. 27)

Actiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect si de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.

Ori de cate ori intr-o lege speciala anterioara prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanta de contencios administrativ, trimiterea se va socoti facuta la dispozitiile corespunzatoare din prezenta lege.

Administratia Statului are sarcina de a asigura aplicarea legilor , de a edita acte normative in scopul executarii legilor, de a asigura functionarea seviciilor publice, de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative, ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora , mentinerea ordinii publice. Daca uneori , in indeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie , o contestatie juridica , rezolvata in mod contencios de catre organele competente.

In considerarea celor de mai sus, legea aduce noutati considerabile in domeniul actiunilor in contencios administrativ pentru a proteja cetatenii impotriva abuzului autoritatilor statului. Este unul dintre acei pasi necesari in procesul de tranzitie de la un regim totalitar la unul democratic. Dar oricat de semnificativ ar fi acesta, problema principala ramane capacitatea instantelor romane de a face distinctia necesara intre drepturile individuale si interesul comun.

BIBLIOGRAFIE :

Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ publicata in M.O. nr. 1154 din 7 decembrie 2004

Constitutia Romaniei