Masurile procesuale

Sectiunea I-a

Notiunea de masuri procesuale

Masurile procesuale sunt mijloacele prevazute de lege prin care organele judiciare asigura desfasurarea normala a procesului penal, executarea sanctiunilor aplicate si repararea pagubei produse prin infractiune sau previn savarsirea de fapte antisociale.

Sectiunea a II-a

Masurile preventive

Masurile preventive sunt masurile procesuale ce pot fi luate de organele judiciare penale pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal sau pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei (art.136 al.1).

Masurile preventive pot fi impartite, in functie de constrangerea pe care o exercita, in doua categorii: masuri privative de libertate (retinerea si arestarea preventiva) si masuri restrictive de libertate (obligarea de a nu parasi localitatea si obligarea de a nu parasi tara).

Luarea masurilor preventive

Pentru a putea fi luata o masura preventiva impotriva invinuitului sau inculpatului, legea cere indeplinirea urmatoarelor conditii:

Ø     sa existe probe sau indicii temeinice ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

Ø     infractiunea urmarita sau judecata sa fie sanctionata de lege cu pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii;

Ø     sa existe vreunul din cazurile anume prevazute de lege la art.148 si anume:

a)           identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b)          infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an;

c)           inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d)          sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;

e)           inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni;

f)            inculpatul este recidivist;

h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica;

i)    exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere frauduloasa cu aceasta.

Luarea masurilor preventive se dispune prin ordonanta, de catre organul de cercetare penala sau de procuror, si prin hotarare (incheiere, sentinta sau decizie), de catre instanta de judecata sau de judecator.

Inlocuirea si revocarea masurilor preventive

Potrivit art.139 al.1, masura preventiva se inlocuieste cu o alta masura atunci cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.

Revocarea unei masuri preventive se dispune, din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea ei (art.139 al.2).

Inlocuirea si revocarea se dispun, de regula, de organul judiciar care a dispus luarea masurii preventive.

Incetarea de drept a masurilor preventive

Incetarea de drept constituie un obstacol legal in mentinerea masurilor preventive, organul judiciar fiind obligat sa puna de indata in libertate pe cel retinut sau arestat sau sa ridice obligatia de a nu parasi localitatea sau tara impusa invinuitului sau inculpatului.

Conform art.140 al.1, toate masurile preventive inceteaza de drept in urmatoarele cazuri:

Ø     la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;

Ø     in caz de scoatere de sub urmarire penala, de incetare a urmaririi penale sau a procesului penal sau de achitare;

Reglementarea masurilor preventive

Retinerea (art.143-144)

Retinerea poate fi luata atat de organul de cercetare penala cat si de procuror, printr-o ordonanta in care se mentioneaza ziua si ora la care retinerea a inceput.

Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore.

Impotriva ordonantei prin care s-a dispus retinerea se poate face plangere, in termen de maxim 24 de ore de la luarea masurii. Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza urmarirea penala, daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, si procurorului ierarhic superior, daca a fost dispusa de procuror. Procurorul competent trebuie sa se pronunte asupra plangerii inainte de expirarea masurii, prin ordonanta (art.140¹).

Obligarea de a nu parasi localitatea (art.145)

In faza de urmarire penala, obligarea de a nu parasi localitatea se dispune de catre procuror, printr-o ordonanta a carei copie se comunica atat invinuitului sau inculpatului, cat si sectiei de politie in a carei circumscriptie locuieste acesta.

Masura poate fi luata pe o durata de cel mult 30 de zile.

Impotriva ordonantei prin care s-a dispus obligarea de a nu parasi localitatea, invinuitul sau inculpatul poate face plangere, in termen de 3 zile de la luarea masurii, la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta.

Durata masurii poate fi prelungita in caz de necesitate si numai motivat, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Competenta de a dispune prelungirea obligarii de a nu parasi localitatea ii revine instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.

In faza de judecata, obligarea de a nu parasi localitatea se dispune de catre instanta de judecata printr-o incheiere supusa recursului in termen de 24 de ore. Masura se ia in faza de judecata pe o perioada nedeterminata de timp si poate dura, daca se mentin temeiurile care au justificat luarea ei, pana la solutionarea cauzei.

Obligarea de a nu parasi tara (art.145¹)

Dispozitiile prevazute de cod cu privire la luarea, durata si prelungirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste obligarea de a nu parasi tara.

Arestarea preventiva

Arestarea preventiva se poate dispune, in tot cursul procesului penal, numai de judecator. Arestarea preventiva se dispune printr-o hotarare judecatoreasca pe baza careia se emite, de indata dupa luarea masurii, mandat de arestare.

Codul de procedura penala reglementeaza arestarea preventiva in doua modalitati, in functie de calitatea pe care o are in procesul penal persoana arestata.

Arestarea preventiva a invinuitului (art.146-147)

Arestarea preventiva a invinuitului consta in privarea de libertate a invinuitului pentru o perioada de cel mult 10 zile atunci cand interesul urmaririi penale o impune si daca sunt indeplinite conditiile impuse de lege.

In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva se poate dispune doar la propunerea procurorului de catre judecator. Impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea sau s-a respins propunerea de arestare se poate declara recurs de invinuit si de procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntarea instantei, respectiv de la comunicarea incheierii.

Arestarea preventiva a inculpatului (art.148 - 160^b)

In cursul urmaririi penale, arestarea preventiva a inculpatului se dispune numai de catre judecator la propunerea motivata a procurorului. Durata arestarii inculpatului in aceasta faza nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand ea este prelungita in conditiile legii.

In faza de judecata, arestarea preventiva a inculpatului se dispune de catre instanta sesizata cu judecarea fondului cauzei, pe termen nelimitat, prin incheiere motivata, susceptibila de recurs in termen de 24 de ore.

Desi nu prevede o durata a arestarii preventive a inculpatului in faza de judecata, codul impune instantei sa verifice periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.

Prelungirea arestarii preventive a inculpatului

Arestarea inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi in acest sens. Prelungirea arestarii preventive este de competenta instantei careia i-ar reveni spre judecare fondul cauzei sau a instantei corespunzatoare in a carei circumscriptie se afla locul de detinere.

Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita de instanta cu cel mult 30 de zile. In cauza pot fi acordate mai multe prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile. Durata totala a arestarii inculpatului in faza de urmarire penala nu poate depasi insa un termen rezonabil si oricum, nu mai mult de 180 de zile.

Dispozitii speciale pentru minori

Masurile preventive se pot lua in cadrul procesului penal si fata de invinuitii si inculpatii minori, aplicandu-se, in principiu, aceleasi reguli ca si pentru majori. Exista insa si unele dispozitii cu caracter special in ceea ce priveste retinerea si arestarea preventiva a minorilor.

Retinerea invinuitilor minori cu varsta intre 14 si 16 ani poate fi dispusa numai in mod exceptional daca exista date certe ca minorul a comis o infractiune pedepsita de lege cu detentiunea pe viata sau inchisoare de 10 ani ori mai mare. Retinerea invinuitului minor poate dura cel mult 10 ore, cu posibilitatea de a fi prelungita numai daca se impune, prin ordonanta motivata, de procuror, pentru o durata de cel mult 10 ore. Pentru retinerea invinuitului minor cu varsta intre 16 si 18 ani, se aplica dispozitiile prevazute de cod pentru retinerea invinuitilor majori (art.143-144), ne fiind instituite dispozitii speciale.

Arestarea minorilor intre 14 si 16 ani poate fi dispusa doar daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta de care este invinuit este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare si o alta masura preventiva nu este suficienta.

Daca minorul are calitatea de invinuit, arestarea preventiva dureaza cel mult 3 zile. Daca minorul are calitatea de inculpat, arestarea preventiva dureaza, in cursul urmaririi penale, cel mult 15 zile. Durata masurii poate fi prelungita in cursul urmaririi penale, numai in mod exceptional, fiecare prelungire neputand depasi 15 zile. Durata totala a arestarii in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 60 de zile. In cursul judecatii, arestarea preventiva a inculpatului minor intre 14 si 16 ani se dispune pe perioada nedeterminata, dar instanta este obligata sa verifice legalitatea si temeinicia masurii luate periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile.

Minorii cu varsta peste 16 ani fi arestati preventiv ca invinuiti pentru cel mult 3 zile. Daca minorul are calitatea de inculpat, arestarea preventiva dureaza, in cursul urmaririi penale, cel mult 20 de zile, cu posibilitatea de prelungire a acestei durate, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventiva a inculpatului minor in cursul urmaririi penale nu poate sa depaseasca, in total, un termen rezonabil si nu mai mult de 90 de zile.

Verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul judecatii se efectueaza periodic, dar nu mai tarziu de 40 de zile.

Sectiunea a III-a

Liberarea provizorie (art.160¹ - 160¹⁰)

1. Notiune si modalitati

Liberarea provizorie este o masura procesuala cu un caracter accesoriu fata de masura arestarii preventive, care consta in punerea in libertate provizorie a invinuitului sau a inculpatului arestat preventiv sub conditia respectarii anumitor obligatii impuse de lege sau stabilite de instanta. Masura se dispune de instanta de judecata atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii (art.160^2a).

Codul de procedura penala reglementeaza liberarea provizorie in doua modalitati: sub control judiciar si pe cautiune.

Liberarea provizorie sub control judiciar consta in conditionarea ca pe toata perioada de liberare, invinuitul, respectiv inculpatul sa respecte una sau mai multe obligatii impuse la acordarea liberarii, urmata de verificarea modului de indeplinire a acestor obligatii. Obligatiile ce ii pot fi impuse invinuitului sau inculpatului sunt prevazute de art.160² al.3.

Liberarea provizorie pe cautiune presupune conditionarea invinuitului sau a inculpatului de a respecta anumite obligatii pe timpul liberarii, precum si plata unei sume de bani, numita cautiune, ca o garantie a respectarii obligatiilor impuse(art.160⁴).

Cuantumul cautiunii este stabilit de instanta si nu poate fi mai mic de 10 milioane lei. Consemnarea cautiunii se face pe numele invinuitului sau inculpatului si la dispozitia instantei.

2. Procedura liberarii provizorii

Conditiile liberarii (art.160² al.1 si 2)

Pentru acordarea liberarii provizorii, in oricare din cele doua modalitati, se impune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

invinuitul sau inculpatul sa fi fost arestat preventiv si sa se mentina temeiurile care au stat la baza arestarii preventive;

invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o infractiune din culpa sau o infractiune intentionata pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 12 ani;

invinuitul sau inculpatul sa nu fie recidivist;

din datele existente in cauza sa nu rezulte necesitatea de a-l impiedica pe cel arestat preventiv sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului;

sa se aprecieze ca nu mai este necesara privarea de libertate.

In cazul liberarii provizorii pe cautiune, se cere a fi indeplinita si conditia de a se fi depus cautiunea stabilita de instanta.

Cererea de liberare provizorie (art.160⁶ al.1-3)

Liberarea provizorie, in oricare dintre modalitatile sale, se dispune de catre instanta de judecata la cerere. Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, de catre invinuit sau de inculpat, de sotul si rudele apropiate ale acestuia.

Cererea se solutioneaza de catre instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond, in faza de urmarire penala, si instantei sesizate cu judecarea cauzei, in faza de judecata.

Procedura de solutionare a cererii de liberare (art.160⁷ - 160⁹)

Procedura de solutionare a cererii de liberare provizorie parcurge trei etape: verificarea prealabila a mentiunilor cuprinse in cerere, examinarea admisibilitatii in principiu a cererii si solutionarea cererii.

Cererea de liberare provizorie se respinge atunci cand:

nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege;

cererea este neintemeiata;

cererea a fost facuta de o alta persoana decat inculpatul si acesta nu si-a insusit-o.

Daca sunt indeplinite conditiile legii si cererea este intemeiata, instanta va dispune, prin incheiere, admiterea cererii si punerea in libertate provizorie a inculpatului, stabilind si obligatiile pe care acesta trebuie sa le respecte.

Incheierea instantei este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa la pronuntare.

Revocarea liberarii provizorii (art.160¹⁰)

Revocarea liberarii provizorii se poate dispune in cazul in care se constata, in cursul liberarii provizorii, ca aceasta a fost dispusa fara temei sau ca cel liberat nu respecta obligatiile ce i-au fost impuse.

Revocarea liberarii provizorii este de competenta instantei ce a admis cererea de liberare provizorie. Revocarea se dispune prin incheiere dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului asistat de aparator.

Incetarea liberarii provizorii

Incetarea liberarii provizorii se poate dispune in tot cursul procesului penal. In faza de urmarire penala, procurorul va dispune incetarea liberarii provizorii, in caz de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale. In faza de judecata, instanta va dispune incetarea liberarii provizorii odata cu solutia asupra fondului cauzei, indiferent ca aceasta este de achitare, de condamnare sau de incetare a procesului penal. Liberarea provizorie va inceta si ca urmare a disparitiei temeiurilor care au justificat luarea masurii arestarii preventive, incetarea fiind dispusa prin incheiere de catre instanta.

Sectiunea a IV-a

Masurile asiguratorii

1. Notiunea si scopul masurilor asiguratorii

Masurile asiguratorii sunt masurile procesuale cu caracter real ce pot fi luate in cursul procesului penal de catre procuror si de catre instanta si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile apartinand invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.

In functie de bunul asupra caruia se aplica sechestrul, masurile asiguratorii sunt de trei feluri : sechestrul propriu-zis (care priveste bunurile mobile), inscriptia ipotecara (bunurile imobile) si poprirea (sumele de bani).

2. Procedura luarii masurilor asiguratorii

Luarea masurilor asiguratorii este, in principiu, facultativa si se poate dispune atat la cererea partii civile cat si din oficiu.

In faza de urmarire penala, masurile asiguratorii se dispun de procuror, prin ordonanta, si se aduc la indeplinire de catre acesta sau de secretarul parchetului (atunci cand procurorul este cel ce efectueaza urmarirea penala) ori de organele proprii de executare ale unitatii pagubite in cazul in care aceasta este una din cele la care se refera art.145 C.p.

In cursul judecatii, luarea unei masuri asiguratorii se dispune de catre instanta, prin incheiere, si se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.

Procedura de luare a masurilor asiguratorii este reglementata diferentiat, in functie de felurile sechestrului penal.

Sechestrul propriu-zis (art.165)

In vederea indisponibilizarii bunurilor, organul care aplica sechestrul procedeaza mai intai la identificarea si evaluarea bunurilor persoanei impotriva careia s-a luat masura, iar apoi la inventarierea acestora intr-un proces verbal. Bunurile sechestrate pot fi ridicate sau lasate in pastrare.

Despre aplicarea sechestrului se intocmeste un proces verbal. Un exemplar de pe procesul verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa celor cu care locuieste, administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin, iar alt exemplar se inainteaza organului care a dispus luarea masurii asiguratorii in termen de 24 de ore de la incheierea procesului verbal.

Inscriptia ipotecara (art.166 al.3)

In cazul in care sechestrul priveste bunuri imobile, indisponibilizarea acestor bunuri se realizeaza prin luarea inscriptiei ipotecare. In acest sens, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate.

Poprirea (art.167)

Poprirea consta in indisponibilizarea sumelor de bani datorate invinuitului, inculpatului sau partii responsabile civilmente, cu orice titlu, de catre cel pagubit sau de un tert. Sumele datorate sunt poprite in mainile debitorilor de la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul pana la scadenta. In termen de 5 zile de la scadenta, debitorii vor trebui sa consemneze aceste sume la dispozitia organului care a dispus poprirea sau a organului de executare si sa predea recipisa de consemnare acestora in termen de 24 de ore de la consemnare.

3. Contestarea masurilor asiguratorii

Invinuitul, inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata pot face plangere impotriva masurii asiguratorii dispuse sau impotriva modului de indeplinire a acesteia. Plangerea se adreseaza procurorului in faza de urmarire penala si instantei in faza de judecata.

Sectiunea a V-a

Restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare

Restituirea lucrurilor (art.169)

Restituirea lucrurilor se dispune de catre procuror sau de instanta, in conditiile in care se constata ca bunurile ridicate de la invinuit sau inculpat sau de la orice persoana care le-a primit de la acestia pentru a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate sau au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa.

Restabilirea situatiei anterioare (art.170)

Restabilirea situatiei anterioare se dispune atunci cand, in urma savarsirii infractiunii, s-a produs, in mod vadit, o schimbare a situatiei de fapt sau de drept. Procurorul si instanta pot lua masuri prin care sa restabileasca situatia anterioara savarsirii infractiunii, daca restabilirea este posibila.

Bibliografie

Apetrei, Mihai. Drept procesual penal, Editura Victor, Bucuresti, 2004, p.159-195.

Ciuncan, Dorin. Liberarea provizorie pe cautiune si sub control judiciar, Editura Juridica, Bucuresti, 2004, 203p.

Neagu, Ion, Paraschiv, Carmen, Lazar, Mugurel, Damaschin, Mircea. Drept procesual penal, Editura Global Lex, Bucuresti, 2001, p.184-207.

Pamfil, Mihaela Laura. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Venus, Iasi, 2005, p.191-234.

Pavaleanu, Vasile. Drept procesual penal. Partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.372-459.

Sima, Constantin. Masurile de siguranta in dreptul penal contemporan, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p.88-112;

Sima, Constantin, Tuculeanu, Alexandru, Ciuncan, Dorin. Arestarea preventiva, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, 319p.

Theodoru, Grigore. Drept procesual penal. Partea generala, vol. I, Editura Cugetarea, Iasi, 1996, p.355-386.

Tulbure, Adrian Stefan, Tatu, Angela. Tratat de procedura penala, Editura All, Bucuresti, 2001, p.212-234.

Tuculeanu, Alexandru. Retinerea. Arestarea preventiva. Obligarea de a nu parasi localitatea. Realitati si perspective, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003, 223p.

Volonciu, Nicolae. Tratat de procedura penala, vol.I, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p.399-450.