Formele pluralitatii de infractiuni

Formele pluralitatii de infractiuni

1. Notiune

In dreptul penal, pluralitatea de infractiuni se refera la situatia cand aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni.

Comiterea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana este o problema care, atat sub raport criminologic, cat si sub raport juridic reprezinta o situatie de periculozitate sociala, fata de o persoana care a savarsit o singura infractiune.

Cadrul legal al pluralitatii de infractiuni este reglementat in titlul privind infractiunea, art. 32-40 C. pen. Includerea pluralitatii de infractiuni in titlul privind infractiunea reflecta conceptia legiuitorului de a acorda prioritate problemelor de stabilire a situatiilor in care exista pluralitate de infractiuni.

2. Formele pluralitatii de infractiuni

In Codul penal roman formele consacrate ale pluralitatii de infractiuni sunt: concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara.

Cum structurarea acestor trei forme se realizeaza in conditiile unor tipuri de relatie diferite ca grad de periculozitate sociala, concursul de infractiuni presupunand o repetare a comportamentului infractional mai inainte de a interveni pedepsirea infractorului, recidiva, o repetare a aceluiasi comportament, ulterior momentului supunerii sale sistemului de influentare pe care il presupune condamnarea si uneori chiar executarea, iar pluralitatea intermediara, la randul ei, prezentand cel putin aceleasi valente de periculozitate a infractorului, este evident ca si sistemul de pedepsire a fost diferentiat in functie de nivelul de periculozitate sociala a fiecareia din formele pluralitatii considerate.