NOTIUNI GENERALE DREPT CIVIL

NOTIUNI GENERALE DREPT CIVIL[1]

Sectiunea 1.1. Dreptul civil, ramura a dreptului privat

Prezentarea cat mai larga a dreptului, ca totalitate a normelor juridice, i-a preocupat din cele mai vechi timpuri pe juristi si autoritatile publice, interes ce se poarta atat cu privire la studierea dreptului, cat si la aplicarea lui.

Cei care au acordat cea mai mare importanta diviziunii dreptului au fost romanii.

In pofida criticilor aduse diviziunii dreptului. In public si privat, aceasta clasificare este utilizata si astazi de cea mai mare parte a scolii si doctrinei juridice, satisfacand in egala masura atat scopul practic, cat si pe cel didactic.

Datorita dezvoltarii deosebite a tehnicii, stiintei, comertului, sistemelor de comunicatii informationale si de plati, ramurile de drept care faceau parte pana nu de mult din grupa dreptului public sau din grupa dreptului privat s-au inmultit sau li s-au alaturat altele noi, care nu se mai poate spune in modul cel mai riguros ca fac parte numai din una dintre cele doua diviziuni.

Ceea ce isi propune sa cerceteze aceasta disciplina, este studiul stiintei dreptului civil, adica studiul acelei ramuri a stiintei juridice care are ca obiect de studiu raportul juridic civil, privit nu izolat, ci in contextul raporturilor sociale in care el se integreaza.

Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate[2], stiinta dreptului civil nu se poate margini la o simpla exegeza de texte, ci are menirea sa examineze aceste texte pornind de la izvoarele lor sociale, sa descifreze ceea ce este specific influentei active pe care legislatia o exercita asupra relatiilor sociale reglementate si sa desprinda in perspectiva caile de perfectionare a reglementarilor date. De aceea, in cele ce urmeaza nu ne vom rezuma numai la prezentarea legislatiei existente, ci vom cauta ca in explicarea institutiilor juridice cercetate sa avem in vedere, pe langa aspectul juridic, si aspectul social economic.

Neputand intra totusi in studiul amanuntit al acestor discipline, ne vom multumi sa trasam liniile generale, sa evidentiem principiile si categoriile de baza ale acestei ramuri de drept. In consecinta, ne vom ocupa succesiv de caracterizarea generala a dreptului civil, raportul juridic civil, actul juridic civil, persoana fizica si cea juridica, patrimoniul, proprietatea, obligatiile civile, si principiile succesiunilor.

Sectiunea 1.2. Notiunea, definitia si obiectul dreptului civil.

Diviziunea dreptului pe ramuri dupa criteriile evocate mai sus nu ii diminueaza unitatea ca una dintre trasaturile esentiale ale dreptului. Constituirea unor ramuri distincte de drept este rezultatul unui proces dinamic ce reflecta pe planul suprastructurii juridice, necesitatile obiective dintr-o anumita perioada.

Aceasta nu are in nici un caz semnificatia unei departajari artificiale, de natura sa creeze compartimente izolate de relatii sociale, relgmentate de normele juridice dintr-o anumita ramura de drept. Dimpotriva, individualizarea unor ramuri de drept se face in conditiile pastrarii unei legaturi ce confera unitate sistemului de drept in ansamblul sau, a unor interferente evidente, mai cu seama in cadrul unor institutii juridice complexe, interferente ce nu exclud, ci presupun o anumita autonomie a ramurilor, incadrate insa intr-un sistem perfect inchegat si unitar de drept[4].

Desi in lucrarile de specialitate au fost formulate multe definitii ale dreptului civil ne oprim la definirea dreptului civil roman ca fiind acea ramura care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridica[5].

Conciziunea definitiei impune unele succinte referiri la elementele acesteia:

Mai intai, continutul dreptului civil il formeaza totalitatea normelor de drept civil, care sunt cuprinse in izvoarele dreptului civil, anume Codul civil si alte acte normative. Totalitatea normelor de drept civil este ordonata in institutiile dreptului civil, adica grupe de norme de drept civil care reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, cum ar fi: raportul juridic civil, actul juridic civil, prescriptia extinctiva, subiectele dreptului civil, drepturile reale principale, obligatiile civile in general, contractele civile speciale, dreptul de proprietate individuala, succesiunile s.a.

Obiectul dreptului civil este format din raporturile patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice.

Ansamblul relatiilor sociale care formeaza obiectul dreptului civil este compus deci din doua mari categorii: raporturile patrimoniale si cele personale nepatrimoniale.

Raportul patrimonial este acela al carui continut poate fi evaluat in bani pe cand cel nepatrimonial nu poate fi astfel evaluat. Spre exemplu, vom fi in prezenta unui raport patrimonial in cazul acelui raport ce are in continut dreptul de proprietate, iar in cel de al doilea caz exemplificam raportul ce are in continutul sau dreptul la nume, la domiciliu, la sediu, s.a.m.d.

Este important de retinut faptul ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale din societate, deoarece si alte ramuri de drept au obiect de reglementare raporturi patrimoniale si nepatrimoniale, asa cum sunt de pilda dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii si securitatii sociale, dreptul financiar etc.