MODURILE DE SESIZARE A ORGANELOR DE URMARIRE PENALA. ACTELE PREMERGATOARE CE POT FI EFECTUATE DE CADRELE DE POLITIE.

Modurile de sesizare a organelor de urmarire penala. Actele premergatoare ce pot fi efectuate de cadrele de politie.

LOCHER1. Sesizarea organelor de urmarire penala

Modurile de sesizare sunt modalitatile prevazute de lege prin care organele de urmarire penala iau cunostinta despre comiterea unor infractiuni.

Conform art. 221 al 1 din C. pr. pen.; organul de urmarire penala este sesizat prin plangere, denunt sau sesizare din oficiu cand afla pe orice cale ca s-a savarsit o infractiune.

Plangerea (art. 222 din C. pr. pen.) poate fi scrisa sau verbala si se consemneaza obligatoriu intr-un proces - verbal de organul care o primeste. Ea poate fi facuta personal de partea vatamata - direct de persoana fizica sau juridica care a suferit o vatamare prin infractiune - sau prin mandatar sau procura speciala atasata plangerii[1].

Denuntul (art. 223 din C. pr. pen.) este incunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica despre savarsirea unei infractiuni. Denuntul poate fi scris sau oral si trebuie consemnat intr-un proces - verbal de catre organul in fata caruia a fost facut, fiind semnat si de catre cel ce a facut denuntul[2].

Deosebirea dintre denunt si plangere consta in faptul ca plangerea este facuta de persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, iar denuntul poate fi facut de orice persoana care cunoaste savarsirea acesteia, fara a fi suferit vreo vatamare. Denuntul poate fi facut si de cel care a savarsit infractiunea, in acest caz fiind un autodenunt[3].

In practica se intalnesc cazuri cand denuntatorul nu-si descopera identitatea sau indica o identitate falsa. In aceste cazuri denuntul se considera anonim, nefiind considerat ca denunt prevazut de art. 223 C. pr. pen., denuntul anonim reprezentand o forma de realizare a sesizarii din oficiu.

Denuntul si plangerea trebuie sa cuprinda toate datele prevazute de art. 222 C. pr. pen. si art. 223 C. pr. pen. In lipsa acestora ele nu au caracterul corespunzator, iar organul de urmarire penala fie ca nu se va considera sesizat si nu va incepe urmarirea decat dupa completarea datelor cerute de lege, fie ca va considera ca detine anumite informatii in baza carora se poate sesiza din oficiu.

Deosebit de instanta care nu se poate autosesiza aplicandu-se principiul "nemo judex sine actore", organele de urmarire se pot sesiza din oficiu[4]. Sesizarea din oficiu este situatia in care organul de politie afla despre savarsirea unei infractiuni pe alta cale decat prin plangere sau denunt. Modalitatile prin care organele de politie se pot sesiza sunt:

constatarea in mod direct a unor infractiuni prin activitati specifice organelor de politie;

denunturile anonime, scrise sau verbale (telefonice) adresate direct organelor de urmarire penala sau altor organe de stat;

zvon public;

semnalari prin mass - media care supun atentiei publice aspecte negative ce pot uneori imbraca caracter penal;

prin efectuarea urmaririi penale si extinderea cercetarilor fata de noi persoane sau fapte infractionale.

Cu ocazia sesizarii din oficiu, organul de urmarire penala incheie un proces - verbal care constituie mijloc de proba (art. 90 al 1 din C. pr. pen.).

LOCHERLOCHER Activitati ce se pot efectua in cadrul actelor premergatoare.

Dupa sesizare, gradul de informare al organului de urmarire penala poate fi extrem de diferentiat. Uneori, organul este de la inceput in posesia anumitor date care nu lasa indoiala cu privire la existenta faptei penale, alteori nu exista un grad de certitudine in informatiile detinute sau acestea au un caracter foarte trunchiat.

Cunostintele organului fiind incomplete, nesigure sau neverificate, nu permit trecerea de indata la inceperea urmaririi penale. Necesitatile practice, precum si nevoia intaririi legalitatii in domeniul activitatilor investigative au dus la includerea in lege a reglementarii actelor premergatoare (art. 224 C. pr. pen.).

Potrivit art. 224 C. pr. pen., actele premergatoare se efectueaza in vederea inceperii urmaririi penale. Scopul actelor indicat de lege in mod expres, le situeaza inaintea declansarii fazei de urmarire penala[5].

Efectuarea actelor premergatoare constituie o garantie importanta, deoarece daca am incepe urmarirea penala numai pe baza sesizarilor, am putea ajunge la invinuirea pe nedrept a unor persoane, incalcandu-se astfel drepturile si libertatile fundamentale ale omului, garantate atat prin Declaratia Universala a ONU, prin Conventia Europeana a drepturilor omului (art. 5)[6], cat si prin legislatia nationala - Constitutia Romaniei art. 23 pct. 8 ("pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata") si art. 66 al 1 din C. pr. pen.

In cadrul actelor premergatoare se pot efectua:

ridicari de obiecte si inscrisuri;

cercetari la fata locului;

constatari tehnico - stiintifice;

ascultarea faptuitorului si a partii vatamate;

ascultarea martorilor;

confruntari si prezentari pentru recunoasteri;

executarea de fotografii, filmari sau inregistrari pe banda magnetica sau video;

investigatii, verificari documente si alte activitati specifice organelor de urmarire penala.

La terminarea efectuarii actelor premergatoare, organul de urmarire penala poate propune trei solutii pentru rezolvarea sesizarii penale: neinceperea urmaririi penale, declinarea competentei, inceperea urmaririi penale.

LOCHERLOCHER1. Neinceperea urmaririi penale

Determina neinceperea urmaririi penale existenta oricarui caz din art. 100 C. pr. pen. Cu exceptia celui care se refera la imprejurarea ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Art. 228 alin. 4 C. pr. pen. Prevede ca daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau a denuntului rezulta vreunul din cazurile amintite, organul de urmarire penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala[7].

Daca procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut sesizarea.

LOCHERLOCHERLOCHER Declinarea competentei

se recurge la declinarea competentei atunci cand se constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 210 C. pr. pen. si art. 207 C. pr. pen. conform carora urmarirea penala revine altui organ decat celui prim sesizat (politie).

LOCHERLOCHER3. Inceperea urmaririi penale

Fiind sesizat prin modalitatile prevazute de lege organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi.

Inceputul urmaririi constituie un moment de maxima importanta pentru ca determina limita in timp a declansarii procesului penal si pozitia procesuala a participantilor fixandu-le drepturile si obligatiile.

Art. 229 C. pr, pen. defineste notiunea de invinuit, precizand ca acesta este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, cat timp nu s-a pus in miscare actiunea penala impotriva sa.

Dupa inceperea urmaririi penale, faptuitorul devenind invinuit si deci subiect de drepturi procesuale, are dreptul sa fie ascultat, sa administreze probe, sa beneficieze de dreptul de aparare etc.[8].

In concluzie spunem ca pentru a se incepe urmarirea penala trebuiesc indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

sa fie comisa o infractiune;

sa existe probe sau indicii temeinice de vinovatie;

sa nu existe vreunul din cazurile prevazute de art. 10 C. pr. pen.

Inceperea urmaririi penale poate avea loc indiferent daca autorul este sau nu cunoscut in acel moment deoarece urmarirea penala se incepe cu privire la fapta comisa, iar invinuirea propriu-zisa se face numai "in personam", adica numai fata de o persoana precis determinata[9].

LOCHER3. Verificari ce se impun in faza actelor premergatoare

Avand la baza o sesizare facuta in unul din modurile aratate la subcapitolul LOCHER1. (plangere, denunt si sesizare din oficiu), practica in materie de cercetare a demonstrat ca se pot efectua in faza actelor premergatoare:

verificarea documentelor de provenienta si de proprietate ale autoturismelor;

inspectarea vizuala a autovehiculului;

exploatarea evidentelor proprii ale M. I., ale altor organe administrative de stat sau organisme internationale abilitate in lupta impotriva criminalitatii organizate.

LOCHER3.1. Verificarea documentelor

Referitor la autoturismele suspecte a fi furate sau deturnate si traficate in / prin Romania avem la dispozitie doua categorii de documente (acte auto): straine si romanesti.

LOCHER3.1.1. Acte straine ce insotesc autoturismele

Din cauza paletei largi de acte folosite de hotii de masini (acte germane, franceze, bulgaresti, ungare, iugoslave, austriece etc.), este destul de greu sa observam falsul, dar voi prezenta cateva cai care ajuta ca cel putin falsurile mai simple sa fie observate si recunoscute.

In primul rand, datele ce apar in certificatul de inmatriculare al masinii trebuie comparate cu datele reale ale masinii (serie, sasiu si serie motor). Se intampla foarte des ca, din cauza grabei, infractorii sa greseasca la trecerea corecta a datelor in certificatele de inmatriculare false ale masinilor furate.

Indicii de fals avem si atunci cand observam greseli de dactilografiere, stantare, completare superficiala sau incompleta a certificatelor de inmatriculare.

Trebuie sa se examineze cu foarte mare atentie stampila din aceste acte.

Hartia folosita de falsificatori prezinta uneori diferente calitative (este mai groasa, mai moale sau este hartie fotocopiata). Cerneala neagra folosita de infractor, prin stergere usoara sau frecare cu degetul, se intinde.

Documentele originale care au fost falsificate prin modificarea totala sau partiala a datelor reale, pot fi verificate cu usurinta prin folosirea unei lampi cu raze UV, care pune in evidenta locurile spalate sau sterse.

Un exemplu de acte straine ce trebuie verificate sunt certificatele de inmatriculare.

In Cehia si Slovacia s-au introdus de la 1 iulie 1992 noi tipuri de certificate de inmatriculare care sunt de culoare roz si sunt lipite cu folie transparenta. Pe certificatele de inmatriculare cehoslovace pana in iunie 1991 inclusiv, stanta aplicata infatisa un leu (timbru sec). De la 1 iulie 1991, aceasta stanta reprezinta trei munti, o cruce si doi stalpi care se sprijina unul de altul.

In afara de aceasta, de la inceputul anului 1993, certificatele de inmatriculare se completeaza pe computer, automat[10].

Observam, deci, ca statele isi confectioneaza diferite sisteme de control a actelor pentru a impiedica falsificarea lor.

LOCHER3.1.LOCHER Acte in limba romana

In situatia in care autoturismul a fost indigenizat si cumparat de un cetatean roman si inmatriculat in circulatie, la dosarul de inmatriculare trebuie sau ar trebui sa existe, in functie de modalitatea de dobandire, urmatoarele acte:

a)     contract de vanzare - cumparare in limba romana sau, din categoria celor straine, tradus in limba romana la notariat si legalizat;

b)     certificatul de inmatriculare strain, actul de proprietate al ultimului detinator strain sau / si traducerea in limba romana a acestora;

c)     chitante de vama;

d)     verificarea tehnica;

e)     chitante de plata a taxelor legale pentru inmatriculare, eventual facturi ale unor societati comerciale sau / si documente de radiere;

f)       fisa autovehiculului.

LOCHER3.LOCHER Verificarea autovehiculului

Prin verificarea autovehiculului putem recunoaste daca un autoturism provine dintr-o infractiune a sau nu.

Faptul ca o masina a fost furata poate fi recunoscut in primul rand din transformarile fizice ale aspectului exterior. In general transformarile pot fi observate usor, aceste modificari referindu-se la deschiderea masinii prin folosirea fortei fizice si pornirea masinii fara a dispune de cheia originala de contact.

Astfel de urme se gasesc pe urmatoarele parti ale masinii:

pe usa masinii;

pe capacul portbagajului;

pe capacul busonului unde se face alimentarea cu combustibil, pe sistemul de inchidere a locului de alimentare;

pe busonul de la dispozitivul de alimentare;

pe aparatoarea de vant, pe geam;

pe suportul volanului, in zona contactului.

LOCHER3.3. Evidente ce pot fi exploatate atat in faza actelor premergatoare, cat si dupa inceperea urmaririi penale

Activitatile organelor de politie care se desfasoara in faza actelor premergatoare sau dupa inceperea urmaririi penale necesita, in acest domeniu de criminalitate organizata, verificari si cercetari laborioase care nu pot fi finalizate corespunzator daca nu sunt exploatate evidentele M. I., ale altor organe ale administratiei de stat sau organisme internationale.

In principal, aceste verificari si cercetari se pot face la Institutul Criminalistic al Inspectoratului General al Politiei, Centrul de Calcul al Brigazii de Combatere a Crimei Organizate, Biroul National Interpol Roman, Centrul de Informare si Documentare, Directia Pasapoarte, Directia Generala a Vamilor sau la punctele de frontiera, Evidenta Populatiei, Cazier judiciar si evidenta operativa, Directia Circulatie, Notariate, Registrul Comertului, Registrul Auto Roman sau societatile (reprezentantele acestora) din Romania care au ca obiect de activitate valorificarea de autovehicule pe teritoriul Romaniei.

Mai jos voi prezenta un exemplu de verificare prin Biroul National Interpol.

Prin Biroul National Interpol putem cere date si informatii ce intereseaza munca de politie de la Interpol sau Biroul National Interpol din tarile de unde suspectam a proveni autoturismele furate.

In cursul anchetei se impune verificarea pasapoartelor persoanelor implicate in furtul, transportul si valorificarea autoturismelor, inclusiv a dobanditorului din Romania, pentru a corobora datele inscrise in pasaport cu datele obtinute in ancheta.

Orice element rezultat din cercetari trebuie verificat si exploatat in toate categoriile de evidente.

Din practica organelor de politie s-a dovedit ca este strict necesar sa se verifice:

cetateanul roman, proprietarul autoturismului suspect a proveni dintr-o infractiune. Concret, se poate face acest lucru prin Biroul National Interpol Roman, care ii solicita informatii Biroului National Interpol al tarii de domiciliu (daca exista persoana cu datele indicate de noi, poate fi persoana fizica sau juridica, daca a fost posesorul autoturismului marca ., nr. de inmatriculare ., seria de caroserie .si care este situatia juridica a masinii - aceste date le preluam din documentele insotitoare masinii, coroborate cu celelalte date rezultate din verificari).

Se va solicita C. I. D. - ului sa comunice daca cetateanul strain mentionat in documente a intrat in tara, la ce data, prin ce punct de frontiera si daca a intrat pe jos, cu avionul, cu masina si cu ce a parasit teritoriul Romaniei si la ce data.

Separat de aceasta se vor solicita tot de la C. I. D. verificari cu privire la numarul de inmatriculare strain, daca autoturismul respectiv a intrat in tara, de cine era condus si cine se mai afla in masina.

Trebuie mentionat pentru operativitate ca este necesar ca in momentul verificarilor sa se solicite pe langa adresa, si alte date cum ar fi:

seria motorului;

eventuale alte serii ale caroseriei;

anul de fabricatie a masinii.