OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

SECT.1.    GENERALITATI

Definitie Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea la care este indreptatit subiectul activ si cea de care este tinut subiectul pasiv.

Mai pe scurt, obiect al raportului juridic civil il constituie conduita partilor.

Intre continutul si obiectul raportului juridic civil exista o stransa interdependenta: (Continutul raportului juridic civil consta in drepturile si obligatiile partilor, adica in posibilitatile juridice ale unor actiuni si in indatoririle juridice corespunzatoare).

Posibilitatea si indatorirea unei conduite nu trebuie confundata cu insasi conduita. Spre exemplu, in cadrul contractului de vanzare-cumparare, obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut si dreptul cumparatorului de a pretinde predarea lucrului intra in notiunea de continut al raportului juridic nascut din acest contract, insa actiunea efectiva de predare si primire a lucrului vandut reprezinta ceea ce numim obiect al raportului juridic .

In majoritatea raportrilor juridice civile partile se refera la lucrurile din lumea exterioara de care isi leaga conduita (a da, a face, etc.).

Aceste bunuri nu pot fi incluse in structura raportului juridic civil, intrucat acesta are o natura sociala.

Cu toate acestea se foloseste si exprimarea potrivit careia obiectul raportului civil il constituie un bun, ori niste bunuri.

Bunul, in aceasta acceptiune este considerat ca obiect derivat al raportului juridic civil

SECT. II.    BUNURILE

Notiuni generale

Numeroase sunt in legislatia civila textele care se refera la bunuri ori lucruri.

Art. 480 cod civil se refera la proprietate, facand trimitere la "un lucru", iar

Art.963 cod civil precizeaza ca "Numai lucrurile ce sunt in comert pot face obiectul unui contract".

Doctrina, insa, nu face nici o deosebire intre bun si lucru.

Definind notiunea, vom spune ca prin bun se intelege o valoare economica, utila pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si care este susceptibila de apropriere sub forma drepturilor patrimoniale.

Din definitie, rezulta care sunt conditiile impuse de dreptul civil pentru a ne afla in fata unui bun:

Valoarea economica;

Susceptibilitatea de apropriere(insusire);

In practica, doctrina si legislatie, termenul are doua sensuri:

- stricto sensu - cel dat de definitie;

- lato sensu - atat lucrul cat si dreptul patrimonial care are ca obiect acel lucru.

Raportul dintre patrimoniu si bun este un raport dintre intreg si parte, intrucat patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ce apartin unei persoane fizice ori juridice.

Clasificarea bunurilor

1. In functie de natura lor : - mobile

- imobile

2. Dupa regimul circulatiei juridice: - bunuri aflate in circuitul civil

- bunuri scoase din circuitul civil

3. Dupa modul de determinare : - certe

- generice

4. Dupa cum pot fi inlocuite in executarea unei obligatii: - fungibile

- nefungibile

5. Dupa cum folosirea lor implica consumarea: - consumptibile

- necomsumptibile

6. Dupa cum sunt sau nu, producatoare de fructe: - frugifere

- nefrugifere

7. dupa cum pot fi impartite fara a-si schimba destinatia: - divizibile

- indivizibile

8. Dupa corelatia dintre ele: - principale

- accesorii

9. Dupa modul de percepere: - corporale

- incorporale

10. Dupa cum sunt sau nu supuse executarii silite:     - sesizabile

- insesizabile

BUNURI MOBILE si IMOBILE

a)      Categorii de bunuri mobile, sunt urmatoarele trei:

I) mobile prin natura lor; potrivit art. 473 cod civil, "sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot muta dintr-un loc in altul, atat cele care se misca de sine, precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina, precum sunt lucrurile neinsufletite".

II) mobile prin determinarea legii; acestea sunt precizate de art.474 cod civil astfel:"Sunt mobile prin determinarea legii obligatiile si actiunile care au de obiect sume exigibile sau efecte mobiliare" (adica bunuri mobile prin natura lor - n.n.), actiunile sau interesele in companii de finante, de comert sau de industrie, chiar si cand capitalul acestor companii consta in imobile.

III) mobile prin anticipatie; Codul civil nu prevede aceasta categorie de mobile; in doctrina, insa, se admite ca mobilele prin anticipatie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni.

De exemplu, fructele si recoltele neculese, dar vandute prin act juridic.

b)      Categorii de bunuri imobile

I) Imobile prin natura lor, precizate de codul civil:

- Art. 463 c.civ. - "fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor";

- Art. 464 c.civ. - "morile de vant sau de apa asezate pe stalpi";

- Art. 465 c.civ. - "recoltele care se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca".

Imobilele prin natura constituie clasa principala, fiindca contin pamantul cu accesoriile sale si cladirile. Aceste bunuri sunt imobile fiindca prin natura lor sunt fixe si stabile, si in clasificarea lor nu intra nici un element fictiv sau conventional .

II) Imobile prin obiectul la care se aplica

- Art. 471 c.civ. - "Sunt imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil".

Imobile prin obiectul la care se aplica sunt simple drepturi, care se considera imobile cand au ca obiect un imobil .

III) Imobile prin destinatie

- Art. 468 c.civ. - "Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinatie".

De exemplu     - animalele afectate la cultura;

instrumentele aratoare;

seminte date arendasilor;

stupii cu roi;

pestele din iaz (helestie).

Mai sunt imobile prin destinatie toate efectele mobiliare ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu (art.469 c.civ.).

Potrivit art.470 c.civ., sunt imobile prin destinatie si "urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamant".

Rezulta din redactarea textelor analizate ca, pentru a fi in prezenta imobilului prin destintie, este nevoie, pe de o parte, sa existe un raport de accesorietate ( adica de afectare) intre bunul mobil si cel imobil (prin natura lui) la care serveste si, pe de alta parte, ambele bunuri sa aiba acelasi proprietar[4].

c)      Importanta clasificarii

1) efectele posesiei:

pentru imobile, conduce la uzucapiune;

pentru mobile, posesia de buna credinta valoreaza proprietate (art.1909).

2) drepturi reale accesorii:

ipoteca are ca obiect un imobil;

gajul are ca obiect un mobil.

3) in dreptul international privat:

imobilelor le este aplicabila regula lex rei sitae (legea tarii pe teritoriul careia e situat imobilul);

mobilelor - lex personalis - (legea proprietarului bunului, dupa distinctiile prevazute de Legea nr.105/1992).

4) in ce priveste competenta teritoriala:

litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta in raza careia se afla bunul cu privire la mobile - este competenta instanta domiciliului paratului (actor sequitor forum rei).

Bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil

A)    In circuitul civil, sunt acele bunuri care pot face obiectul actelor juridice civile, deci bunuri care pot fi dobandite ori instrainate.

Art. 963 c.civ., precizeaza ca "Numai lucrurile ce sunt in compert pot fi obiectul unui contract.".

Regula fiind ca bunurile sunt in circuitul civil, exceptia trebuie sa fie prevazuta de lege.

B)         Categoria bunurilor din circuitul civil se subdivide in doua subcategorii:

a)      bunuri care pot circula liber, neingradit;

b)      Bunuri care pot fi dobandite si instrainate conditionat (arme si munitii in cond. Decr. 367/1971, produsele si substantele toxice supuse Decr. 466/79.

C) Sunt scoase din circuitul civil, acele bunuri care nu pot forma obiectul actelor juridice civile.

De exemplu, teritoriul Romaniei.

Potrivit art. 5 al. 2 Legii 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public al statului sunt scoase din circuitul civil.

3. Bunuri certe si generice

A) CERTE, sau individual determinate (res certa), sunt acele bunuri care potrivit naturii lor sau vointei exprimate printr-un act juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii, specifice.

B) GENERICE, sau generic determinate (res genera), sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea acestora se face prin cantarire, numarare etc.

c)      Importanta clasificarii

Transmiterea dreptului real (al proprietatii, de exemplu)

in cazul res certa, momentul transmiterii este cel al acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul (de exemplu, vanzarea unui autoturism Mercedes model 1930).

in cazul res genera, momentul transmiterii este cel al numararii, cantaririi si masurarii (al individualizarii) ori al predarii.

Suportarea riscului contractului

in cazul res certa, daca bunul piere fortuit inainte de predare, debitorul este liberat de obligatia predarii.

in cazul res genera, daca bunul piere fortuit inainte de predarea lui, debitorul nu este liberat de obligatia predarii, potrivit principiului "genera non pereunt" (categoriile nu pier).

Locul predarii bunului

- bunul cert trebuie predat in locul in care se gasea la data contractarii, cel generic, la domiciliul debitorului, caci plata (obligatia in speta) este cherabila si nu portabila potrivit art. 1104 c.civ.

Bunuri fungibile si nefungibile

A) Fungibil este acel bun, care in executarea unei obligatii poate fi inlocuit cu altul, fara sa afecteze valabilitatea platii.

B) Nefungibil, este acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul in executarea unei obligatii, astfel ca, debitorul nu este liberat decat prin predarea bunului datorat.

Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat nu numai de natura lui, ci si de vointa partilor.

De regula, bunurile generice sunt fungibile, iar cele certe, nefungibile.

Importanta clasificarii

Importanta clasificarii se releva in materia aprecierii valabilitatii platii. Sunt edificatoare, sub acest aspect, dispozitiile in materie de imprumut. Astfel, dupa ce in art. 1584 C. Civ. se prevede ca: " Imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi cantitate si calitate si in timpul stipulat", art. 1585 Cod.civ. dispune: "Cand este in neposibilitate de a indeplini datoria prescrisa prin articolul precedent, va plati valoarea lor"

Bunuri consumptibile si bunuri necomsumptibile

A) Consumptibil este acel bun, care nu poate fi folosit fara consumarea substantei ori instrainarea lui (banii, combustibili, alimente).

B) Neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit repetat, fara sa fie necesara consumarea substantei ori instrainarea lui (constructii, masini, terenuri).

C) Importanta clasificarii, rezida in materia de uzufruct si imprumut.

Cand obiectul uzufructului este un bun neconsumptibil, uzufructuarul trebuie sa restituie nudului proprietar chiar acel bun, pe cata vreme,daca acesta este consumptibil, cel ce l-a folosit este tinut a restitui in aceeasi cantitate si calitate si valoare, sau pretul, la sfarsitul uzufructului ( art.526 Cod civil ).

Obiectul al imprumutului de folosinta (comodat) este un bun necomsumptibil, pe cand al imprumutului de consumatie (numit mutuum) este un bun consumptibil.

Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere

A) Frugifer, este acel bun care produce fara consumarea substantei sale, periodic, bunuri ori produse numite fructe.

B) Nefrugifer, este acel bun care nu are insusirea de a da nastere periodic la produse fara consumarea substantei lui.

C) Importanta clasificarii consta in :

1. Distinctia in definirea fructelor - naturale

- industriale

- civile

a) art. 522 Cod..civ. numeste fructe naturale, acelea ce pamantul le produce de la sine, productia si prasila.

b)    fructele industriale sunt cele dobandite prin cultura.

c) .fructele civile, potrivit art. 523, sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arendele.

Fructele se deosebesc de producte.

Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale (piatra sau nisipul unei cariere).

Fructele sunt produse de bunurile frugifere, productele de cele nefrugifere.

Deci, distinctia este intre fructe, pe de o parte, si producte, de cealalta parte, este importanta in materie de uzufruct si de posesie mobiliara:

- uzufructuarul are dreptul doar la fructe, nu si la producte, care se cuvin nudului proprietar;

- posesia de buna credinta conduce numai la dobandire proprietatii fructelor, nu si a productelor .

Dupa modul de dobandire

fructele naturale si industriale se dobandesc prin culegere.

fructele civile se dobandesc prin scurgerea timpului.

Bunuri divizibile si bunuri indivizibile

A) Divizibil, este acel bun care poate fi impartit fara sa-si schimbe prin aceasta destinatia sa economica (o foaie de geam de 3 mm si 6 m.p., un val de stofa).

B) Indivizibil, este acel bun care nu poate fi impartit fara sa-si schimbe destinatia economica (geamul unei ferestre daca se sparge, un costum de haine).

C)         Importanta clarificarii rezida:

In materia partajului se impart in natura bunurile divizibile, cele indivizibile sunt stabilite uneia dintre copartajanti cu obligarea lui la plata echivalentului valoric al cotelor celorlalti copartajanti (sulta).

Bunuri principale si accesorii

A) Principal, este acel bun care poate fi folosit independent, fara a servi la intrebuintarea altui bun (autoturism, vioara).

B) Este accesoriu bunul care este destinat sa serveasca la intrebuintarea altui bun, principal,(cureaua pentru ceas, husa pentru autoturism, cutia pentru vioara)

C) Importanta clarificarii, se releva in materia executarii obligatiilor civile. Astfel, in exectarea obligatiei de a da, pe langa obligatia de predare a bunului principal, subzista si cea de predare a bunului accesoriu (in lipsa de stipulatie contrara expresa). De exemplu, obligatia debitorului de a preda pe langa bunul principal (ceasul) si pe cel accesoriu (cureaua de ceas), potrivit principiului, accesorium sequitur principale.

Bunuri corporale si bunuri incorporale

A) Este corporal, acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptivil simturilor omului (o masa, un scaun).

B) Este incorporala, valoarea economica avand o existenta ideala, abstracta, ce nu poate fi perceputa decat cu "ochii mintii" (de exemplu, o datorie).

C) Importanta clasificarii:

- dobandirea proprietatii mobiliare ca efect al posesiei de buna credinta opereaza doar pentru mobilele corporale, potrivit art.1909 C.civ.;

- dobandirea proprietatii prin simpla traditiune (remitere) opereaza cu privire la bunurile corporale, iar nu si incorporale;

- titlurile de valoare se transmit diferit, dupa cum sunt: la purtator (prin traditiune), nominale (prin cesiune) ori la ordin (prin gir ori andosament);

- regimul de drept international privat difera, dupa distinctiile cuprinse in art.52-63 din Lege nr.105/1992.

Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile

A) Sesizabil este bunul ce poate forma obiectul executarii silite a debitorului.

B) Insesizabil este bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii (mijl. fixe, pensia de intretinere).

Aceasta clasificare prezinta importanta in dreptul procesual civil, urmand a fi studiate pe larg la respectiva disciplina.