ORGANIZAREA ACTIVITATII DE CULEGERE A INFORMATIILOR

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE CULEGERE A INFORMATIILOR

1. Notiunea, obiectul si trasaturile caracteristice supravegherii informative

Supravegherea informativa este o forma muncii informative care se desfasoara de catre formatiunile informativ-operative si posturile de politie, potrivit competentei si obiectului activitatii lor (in obiective, locuri si medii de interes operativ), in scopul cautarii permanente si sistematice a informatiilor de prima sesizare si a altor date de interes operativ, cu privire la persoanele care pregatesc, comit ori au comis infractiuni sau alte fapte antisociale, precum si pentru documentarea activitatii ilicite a unor suspecti aflati in evidentele politiei (liberati din penitenciare, urmariti, persoanele cunoscute cu mod de operare, infractori voiajori etc.).

1.1. Trasaturi caracteristice

a) este o forma, principala a muncii informative realizata prin folosirea metodelor si mijloacelor specifice unitatilor si formatiunilor de politie, potrivit competentei si profilului sau liniei de munca;

b) este o activitate permanenta, si sistematica, de cautare si obtinere a informatiilor de prima sesizare, avand ca scop prevenirea si descoperirea infractiunilor, cunoasterea situatiei operative din obiective, locuri si medii de interes operativ, identificarea si supravegherea elementelor suspecte.

- prin investigatii;

- de la retea informativa;

- in urma cercetarii la fata locului;

- sesizarii, denunturi, reclamatii;

- prin ascultarea martorilor sau a altor categorii de persoane;

- prin supravegherea operativa;

- prin activitati directe (actiuni, controale, razii, perchezitii domiciliare, pande etc.);

- de la surse ocazionale;

- prin cercetarea persoanelor suspecte sau a celor lucrate informativ;

- primite de la alte organe;

- din mass-media;

- prin studierea evidentelor de politie.

c) supravegherea informativa are o sfera larga de aplicabilitate datorita diversitatii faptelor, modurilor de operare si categoriilor de persoane care prezinta interes operativ.

Pe parcursul supravegherii informative se urmareste, in principal, obtinerea urmatoarelor categorii de informatii:

- informatii referitoare la comportamentul persoanelor cu sau fara antecedente penale, care pregatesc, comit sau au comis infractiuni; - informatii privind imprejurari sau cauze care pot genera sau favoriza comiterea de infractiuni;

- informatii referitoare la persoane sau obiecte urmarite;

- informatii cu privire la persoanele aflate in lucru in mapa suspectului, ca principala forma de documentare a activitatilor ilicite ale suspectului;

- informatii cu privire la persoanele aflate in cercul de banuiti in cauzele cu autori neidentificati;

- alte informatii (cu privire la obiecte de patrimoniu, traficanti, detinatori legali de armament, cetateni straini etc.);

d) se realizeaza in conditii de deplina conspirativitate.

1.2. Obiectul supravegherii informative

Supravegherea informativa are un dublu scop:

- culegerea informatiilor de prima sesizare;

- verificarea si exploatarea acestora.

Obiectul supravegherii informative ii constituie obiectivele, locurile, mediile si persoanele ce prezinta interes operativ pentru munca de politie.

Supravegherea informativa a teritoriului de competenta mai poarta denumirea si de acoperire informativa (recrutarea de informatori in obiective, locuri sau medii de interes operativ).

Supravegherea informativa are un caracter dinamic, evoluand in functie de situatia operativa politieneasca.

Categorii de persoane care fac obiectul supravegherii informative:

a) persoanele care au fost condamnate pentru infractiuni grave (omoruri, talharii, furturi calificate, fals de moneda, traficanti de droguri etc.), despre care exista indicii ca pot repeta savarsirea unor astfel de fapte;

b) gazdele de infractori, tainuitorii, favorizatorii sau plasatorii de bunuri provenite din infractiuni;

c) persoanele incluse in cercurile de suspecti din cauzele penale ramase cu autori necunoscuti;

d) detinatorii ilegali de armament, munitii, explozivi, substante toxice si radioactive;

e) persoanele care au fost condamnate ori semnalate ca savarsesc infractiuni de contrabanda, trafic de valuta, metale si pietre pretioase precum si alte infractiuni economice (coruptie);

f) persoane despre care s-au obtinut date ca au comis ori pregatesc savarsirea de infractiuni si a caror vinovatie necesita a ii probata prin desfasurarea unor activitati complexe, calificate (luarea in lucru prin mapa suspectului);

g) persoanele semnalate de autoritatile altor state ca se afla pe teritoriul tarii noastre cu intentii de a comite infractiuni ori sunt puse in urmarire internationala:

h) persoane despre care exista, date ca se ocupa cu traficul ilicit de bunuri apartinand patrimoniului cultural-national;

i) persoanele semnalate ca sustrag in mod organizat bunuri si valori din gestiunea public;

Toate aceste persoane fac obiectul supravegherii informative, numai in situatia in care pentru documentarea activitatii infractionale nu se impune folosirea unor forme superioare de urmarire (urmarire informativa).

2. Organizarea si desfasurarea supravegherii informative

obiectivele (in sens politienesc) sunt unitatile cu profil economic sau alt profil de activitate in care se produc, transporta sau se manuiesc bunuri, valori materiale importante, in care, datorita specificului activitatii sau (conditiilor concrete de munca exista posibilitatea comiterii de infractiuni.

Lucratorii operativi care isi desfasoara activitatea in obiective realizeaza, intr-o prima etapa, cunoasterea specificului acestora, a proceselor tehnologice, stabilind locurile favorabile savarsirii de infractiuni. In continuarea acestui proces de cunoastere, este necesara stabilirea infractiunilor ce se pot comite in locurile respective si a metodelor folosite, apoi, prin mijloacele si metodele muncii de informatii, se vor identifica persoanele suspecte.

Obiectivele se repartizeaza pe unitati si formatiuni de politie economica tinandu-se seama de importanta si dispunerea lor teritoriala, in conformitate cu prevederile art. 14 din Instructiunile M.I. nr. 0299/1993.

Obiectivele apartinand M.Ap.N., S.R.I., D.G.P si M.I. nu intra in componenta de supraveghere a politiei pentru combaterea criminalitatii economico-financiare.

Activitatile specifice realizate pe parcursul supravegherii informative a obiectivului se materializeaza in caietele de obiectiv.

Aceste documente au caracter secret si sunt inregistrate in registrul corespunzator aflat la secretariatul unitatii de politie si se pastreaza la ofiterul care are in raspundere obiectivul respectiv.

Caietul de obiectiv se claseaza in cazul desfiintarii obiectivului.

Lucrarea in supraveghere a obiectivelor se face pe baza de lista nominala aprobata de seful unitatii de politie.

Caietul de obiectiv se deschide pentru una sau mai multe unitati de acelasi profil (platforme industriale).

Aceasta se aproba de catre seful nemijlocit contine urmatoarele:

- scurt istoric al evolutiei societatii comerciale respective;

- locurile favorabile comiterii de infractiuni si acoperirea informativa cu informatori ori surse ocazionale;

- situatia nominala a persoanelor aflate in atentie;

- activitatile concrete de prevenire si descoperire a infractiunilor;

- situatia persoanelor condamnate la locul de munca;

- situatia persoanelor cunoscute cu antecedente penale:

- alte date operative, cum ar fi:

- infractiuni constatate;

- contraventii aplicate;

- locurile de depozitare a valorilor monetare etc.

2.2. Supravegherea informativa a locuri medii si linii de interes operativ

2.2.1. Supravegherea informativa a locurilor de interes politienesc

Locurile de interes pentru politie sunt acele zone din afara obiectivelor unde s-au savarsit, se savarsesc ori exista conditii pentru a se savarsi infractiuni, fara legatura directa cu obiectul activitatii desfasurate acolo sau care sunt frecventate in mod obisnuit de elementele infractoare.

Asemenea locuri pot fi:

- piete, targuri, oboare, talciocuri, balciuri;

- cartierele locuite de tigani;

- gari, autogari, cinematografe, statii de metrou;

- restaurante, baruri de zi si de noapte, discoteci etc.

- parcuri, gradini publice, locuri de agrement;

- hoteluri, moteluri, campinguri, dormitoare comune;

- strandurile, baile;

- parcurile auto;

- zonele din apropierea caselor de schimb valutar etc.

Scopul organizarii si realizarii supravegherii informative:

- acoperirea informativa cu informatori si surse ocazionale;

- identificarea si supravegherea elementelor suspecte;

- organizarea si realizarea de actiuni, controale si razii pentru prevenirea, savarsirea de infractiuni sau pentru descurajarea infractorilor;

- verificarea si analiza permanenta a informatiilor;

- infiintarea de patrule si posturi fixe de agenti de ordine;

- prezenta fizica, in teren a lucratorului de politie;

- identificarea si prinderea persoanelor urmarite care frecventeaza locul respectiv;

- organizarea si realizarea prinderii in flagrant a celor ce savarsesc infractiuni;

- identificarea victimelor potentiale (stari conflictuale).

2.2.2. Supravegherea informativa in mediile infractionale

Mediul infractional cuprinde grupari de persoane care, prin mod de viata, trecut infractional, preocupari, pot genera sau favoriza comiterea de infractiuni.

Exemplu: mediul toxicomanilor, mediul prostituatelor - proxenetilor, mediul minorilor lipsiti de supraveghere, mediul hotilor de buzunare, mediul spargatorilor, mediul tiganilor etc.

Supravegherea informativa a mediilor se realizeaza ca si supravegherea informativa a locurilor, folosindu-se toate metodele muncii informative.

2.2.3. Supravegherea informativa in linii de munca

Linia de munca (problema) este o forma a supravegherii informative ce are ca obiect prevenirea si descoperirea unui anumit gen de fapte antisociale savarsite de categorii de persoane bine determinate care se inscriu in sfera criminalitatii de natura judiciara ori in perimetrul unor activitatii economice.

Stabilirea liniilor de munca se face diferentiat, in functie de situatia operativa existenta, frecventa cazurilor, numarul ridicat de elemente infractoare, pericolul social al infractiunilor etc.

Nu este obligatoriu ca la un organ de politie sa se infiinteze toate liniile de munca.

Exemple de linii de munca:

- judiciare - infractiuni care lezeaza avutul (furturi de si din auto, furturi din buzunare); infractiuni care aduc atingere vietii, sanatatii ori integritatii persoanei (omoruri, talharii, violuri); infractiuni diverse (minori, prostitutie - proxenetism, homosexuali, tigani, falsuri etc.).

- economice - contrabanda, trafic ilegal de valuta si metale pretioase, coruptia, comert, patrimoniu.

Rezultatele obtinute pe parcursul supravegherii informative se vor materializa mapa documentara a liniei de munca respective.

Aceasta, ca si caietul de obiectiv se inregistreaza la secret si se pastreaza la ofiterul care are in raspundere linia de munca, respectiva sau la seful compartimentului (cand linia este incadrata cu mai multi ofiterii).

Mapa documentara va trebui sa reflecte situatia reala, actuala, a principalilor indicatori ai liniei de munca respective. Ea cuprinde urmatoarele probleme:

- analiza situatiei operative;

- situatia locurilor si mediilor favorabile comiterii de infractiuni

specifice;

- acoperirea informativa a acestora;

- persoanele (nominal) aflate in atentie, mapa suspectului sau

dosarul de urmarire informativa;

- liberatii din penitenciare pentru infractiuni similare;

- situatia incadrarii informative a elementelor suspecte;

- starea informationala;

- cauze si imprejurari care favorizeaza savarsirea genului de infractiuni respective;

- activitati preventive efectuale;

- alte categorii de persoane ce prezinta interes.

Mapa documentara cuprinde si alte date cu caracter informativ-operativ, ce sunt folosite in procesul de prevenire si descoperire a infractiunilor specifice liniei de munca respective (infractionale, inregistrate, modul de solutionare a acestora, date despre autori etc.).

Pentru aceste linii de munca se realizeaza si un album foto in care sunt incluse fotografiile celor mai activi infractori, modul de operare al acestora, localitatile pe care le frecventeaza, legaturi infractionale etc.

Supravegherea informativa realizata in liniile de munca ofera anumite avantaje muncii si anume:

- se realizeaza, o cunoastere cat mai completa a infractiunilor si a legaturilor acestora;

- se poate realiza o retea de informatori mult mai eficienta in supravegherea suspectilor;

- creste operativitatea in solutionarea cauzelor si identificarea autorilor;

- se realizeaza un schimb de informatii intre ofiteri sau colective care au ca obiect de activitate aceeasi linie de munca;

se realizeaza o profesionalizare a ofiterilor ce deservesc acel domeniu de activitate.

2.3. Organizarea supravegherii informative in mediul rural

In mediul rural supravegherea informativa se exercita, in principal, de catre lucratorii postului de politie, precum si de ofiterii anume desemnati de la nivelul politiilor orasenesti ori municipale care le subordoneaza, sau al serviciilor judetene de politie.

Sarcinile care revin lucratorilor posturilor de politie comunale pe accastfl1inic sunt urmatoarele:

- tinerea evidentei obiectivelor si locurilor de interes operativ;

- acoperirea informativa a locurilor favorabile savarsirii de infractiuni;

- identificarea si incadrarea informativa a persoanelor suspecte;

- verificarea si exploatarea informatiilor ce se refera la activitati ilegale a caror solutionare le revin conform competentei;

- transmiterea operativa a informatiilor care sunt de competenta altor unitati;

- asigura supravegherea informativa a obiectivelor economice mici, aflate in raza teritoriala a postului respectiv;

- contributie la supravegherea informativa a suspectilor luati in lucru de catre lucratori ai formatiunilor de politie judetene.

3. Supravegherea informativa a persoanelor suspecte

3.1. Consideratii generale privind formele de manifestare a elementelor eu comportament antisocial

O lunga perioada de timp, amploarea si formele de manifestare ale fenomenului infractional au fost prezentate deformat, din motivele cunoscute. In prezent, este unanim recunoscut faptul ca societatea romaneasca are o lume interlopa proprie, traind potrivit unor legi nescrise, care guverneaza fiecare categoric infractionala din componenta sa.

Principiul de baza este sa se castige cat mai mult, nu are importanta de la cine, chiar si de la ceilalti membri ai lumii interlope, indiferent de mijloacele si metodele folosite dar, cu o singura conditie, fara munca.

Tot ceea ce se castiga (in unele cazuri sume de ordinul milioanelor) se duce, cum spune romanul, pe apa sambetei, constituind sursa satisfacerii unor placeri costisitoare: chefuri, jocuri de noroc, femei s.a.

Mentalitatea lor fata de veniturile realizate in acest mod este determinata si de faptul, indeobste cunoscut, ca, mai devreme sau mai tarziu, vor trebui sa dea socoteala in fata legii si sa plateasca pentru tot ce au facut, iar pretul nu este altul decat propria libertate.

In structura criminalitatii, infractiunile comise cu violenta reprezinta categoria de fapte cu cel mai ridicat pericol pentru membrii societatii. Ele distrug vieti omenesti, produc grave traume fizice, unele cu infirmitati pentru tot restul vietii, pe de o parte, iar pe de alta parte, declanseaza si traume de ordin psihic atat victimelor, cat si celorlalte medii sociale care intra in contact cu violenta.

Un element care genereaza permanent faptele infractionale este huliganismul de rand, cel ce, prin manifestari, gesturi, expresii, acte de distrugere sau vandalism, sfideaza normele de convietuire sociala, tulburand grav ordinea si linistea publica.

O alta categoric o reprezinta cei care savarsesc violuri, bestialitatea acestora nu are limita. Pentru ei, victimele nu au varsta, fiind de la fetitele de 7-8 ani pana la femeile care au trecut de varsta a treia.

Talharul este alt reprezentant al lumii interlope. Acesta nu are abilitatea hotilor, de buzunare si nici inteligenta escrocilor sau springurilor (spargatorilor de case). Ei nu cunoaste decat violenta, ca modalitate de a fura, fiind dezavuat chiar de o parte a infractorilor.

Criminalii sunt cele mai periculoase persoane, atat pentru lumea interlopa, cat si pentru celelalte categorii sociale.

Unii devin criminali datorita imposibilitatii de as-si controla si stapani instinctele primare cum sunt gelozia, ura, dusmania, avaritia, motivatia sexuala, iar altii, aflandu-se in conjuncturi favorizante, precum consumul de alcool, simpla provocare a victimei, conflicte spontane sau neaplanate la timp, le rezolva prin violenta fizica.

Un individ cu un anumit specific este cel desemnat in limbaj argotic drept ciumesc si apreciat de catre politisti ca rechin al lumii interlope. Acesta domina, lumea interlopa prin forta, si violenta asociate cu intimidarea si santajul. Se erijeaza in ocrotitor al infractorilor marunti, de regula, incepatori, din randul hotilor de buzunare, springarilor, prostituatelor, homosexuali lor, carora le dijmuieste substantial profitul infractiona1. ei stie ca niciodata nu va fi reclamat la politie de victimele sale si, de aceea, foloseste violenta ori de cate ori acestea ii refuza protectia.

Iata, pe scurt, fata nevazuta a lumii interlope, in general, si a violentei in special.

3.2. Criterii generale de identificare a persoanelor suspecte

Luarea in evidenta si declansarea supravegherii informative a persoanelor care isi desfasoara, activitatea in obiective, locuri sau medii de interes operativ, se face pe baza datelor si informatiilor de prima sesizare obtinute prin metodele si mijloacele muncii informative.

Pentru identificarea persoanelor cu preocupari infractionale, in practica se au in vedere urmatoarele criterii generale:

a) atitudinea evidenta de nesocotire a legilor si a normelor de convietuire civilizata materializata prin fapte de natura sa genereze comiterea de infractiuni (persoane cu comportament violent, agresive, stapanite de vicii, elemente organizare in grup cu inclinatii spre actul infractional, practicarea jocurilor de noroc s.a.);

b) existenta unor antecedente penale repetare prin infractiuni savarsite cu intentie si care au un pericol social ridicat (recidivisti, infractorii voiajori, autorii de omor, talharie, viol etc.);

c) disproportia evidenta intre modul de trai si nivelul veniturilor legale.

4. Finalizarea supravegherii informative a suspectilor

Supravegherea informativa a suspectilor se finalizeaza in momentul in care s-a reusit documentarea intregii activitati infractionale a suspectului sau in momentul in care sunt indicii temeinice ca cel in cauza a renuntat la activitatea infractionala.

Asadar, terminarea supravegherii informative are ca efect clasarea sau trecerea in evidenta pasiva a mapei suspectului.

Trecerea in evidenta pasiva se realizeaza, in urmatoarele situatii:

- cand suspectul a fost trimis in judecata;

- cand persoana lucrata informativ a plecat vremelnic in strainatate;

- atunci cand nu s-a reusit documentarea activitatii infractionale si exista indicii temeinice ca, suspectul ar fi renuntat la savarsirea de infractiuni;

- cand nu se confirma datele si informatiile de prima sesizare care au stat la baza deschiderii mapei suspectului;

- cand este arestat intr-o alta cauza de catre alta unitate sau

formatiune de politie.

Clasarea mapei suspectului se efectueaza in urmatoarele situatii: - cand persoana lucrata, informativ a decedat;

- cand suspectul a plecat definitiv in strainatate.

Deschiderea mapei suspectului, clasarea si trecerea in evidenta pasiva se aproba de catre seful nemijlocit, iar la posturile comunale de catre seful formatiunii sau organului care indruma activitate postului respectiv, in baza propunerii intocmita de politist.

In situatia in care mapa suspectului este trecuta in evidenta pasiva, toate materialele obtinute pe parcursul supravegherii informative vor fi selectate astfel: toate materialele ce pot fi folosite pe parcursul urmaririi penale vor insoti dosarul de urmarire penala, iar cele1alte vor fi opisate si cusute in mapa suspectului. Acestea din urma vor constitui o banca de date cu caracter operativ ce var fi folosite in momentul redeschiderii mapei suspectului si reluarii supravegherii informative.

Redeschiderea mapei suspectului se solicita in aceleasi conditii ca si in cazul deschiderii ei, atunci cand exista informatii din care rezulta ca suspectul respectiv a reluat activitatea infractionala.

Atunci cand suspectul isi schimba domiciliul sau locul de munca, mapa suspectului va fi trimisa prin evidenta operativa unitatii de politie sau formatiunii pe raza careia s-a mutat sau isi are locul de munca, pentru continuarea supravegherii informative.

Urmarirea informativa

1. Notiune, trasaturi caracteristice si sarcinile urmaririi informative

1.1. Necesitatea si importanta lucrarii informative a cauzelor penale si a persoanelor suspecte

Pentru a realiza sarcinile de serviciu, ofiterii formatiunilor informativ-operative se folosesc atat de activitati directe, specifice competentei si profilului de munca cat si de intreaga gama a metodelor si mijloacelor muncii informative. A avea o retea informativa eficienta, a-si folosi cu pricepere celelalte metode si mijloace informative sunt cauze care pun ofiterul operativ in imposibilitatea desfasurarii unei activitati corespunzatoare de prindere si descoperire a infractorilor.

De cele mai multe ori, pentru a nu fi descoperiti, infractorii versati isi ascund cu deosebita grija intentiile si faptele comise, folosindu-se de un intreg arsenal de metode si procedee pentru a deruta atentia lucratorului de politie si pentru a ingreuna activitatile prin care se realizeaza probatiunea faptelor ilicite. Un numar insemnat din categoria acestor infractori cunosc o parte din metodele si mijloacele folosite de politisti pentru demascarea activitatilor lor infractionale, luandu-si, in consecinta, masuri corespunzatoare de precautie.

Infractorii au cunostinta despre existenta surselor de informare, a formatiunilor de filaj si, nu de putine ori, iau in calcul competenta si calitatile personale ale ofiterilor cu atributii in supravegherea si demascarea lor.

In astfel de situatii, supravegherea suspectilor este mai dificila, presupunand mai multa ingeniozitate din partea ofiterilor si a surselor folosite, alegerea celor mai potrivite cai si mijloace prin care sa se reuseasca documentarea si probarea activitatilor ilicite.

De regula politia ia la cunostinta despre comiterea faptelor ilicite, din reclamatii, sesizari, denunturi, plangeri etc. O parte din acestea sunt solutionate ca urmare a activitatilor specifice de cercetare si administrare a probelor, in cazul in care autorii sunt cunoscuti. Dificultati apar cu privire la faptele, in care autorii sunt neidentificati sau cu privire la faptele care se cauta (cele care nu se reclama). solutionarea acestora nu se poate realiza decat prin folosirea retelei informative si a celorlalte metode si mijloace ale muncii informative, precum si ca urmare a cunoasterii si supravegherii informative a elementelor suspecte. Deci, solutionarea cauzelor penale cu A.N. se realizeaza atat prin activitati concrete de cercetare penala, criminalistice, cat si prin activitati informative prin care se identifica mijloacele-proba si se documenteaza in secret activitatea infractionala a persoanelor suspecte.

In procesul muncii, lucratorii de politie obtin adesea date si informatii despre persoane, fapte, stari de fapte sau imprejurari ce prezinta interes pentru activitatea lor, insa, de cele mai multe ori, acestea au caracter general sau sunt incomplete, fiind necesara a fi verificate sau completare intr-un cadru organizat, folosindu-se mai ales metodele si mijloacele muncii informative.

Aceasta activitate desfasurata in secret pentru instrumentarea cauzelor penale cu A.N. si pentru documentarea activitatilor ilicite ale persoanelor suspecte, din baza de lucru, se mai numeste si urmarire informativa.

Avand in vedere aspectele relatate, urmarirea informativa s-ar putea defini ca fiind cea mai calificata activitate desfasurata de politie, in cadrul careia se realizeaza, in mod secret organizat, verificarea operativa si completa a materialelor de prima sesizare si a altor informatii cu privire la persoanele care pregatesc ori care au comis infractiuni, precum si efectuarea de acte premergatoare inceperii urmarii penale, care sa poata constitui mijloace de proba in momentul in care se trece la realizarea materialului informativ, obtinut pe parcursul acestei activitati. avand ca finalitate stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei celor supravegheati informativ.

1.2. Trasaturi caracteristice urmaririi informative

Urmarirea informativa fiind o activitate deosebit de complexa, avand ca obiect solutionarea celor mai dificile cauze penale sau documentarea activitatii infractionale a celor mai versati infractori, se deosebeste de celelalte activitati informative prin natura masurilor ce se intreprind prin calificarea si competenta surselor de informare si, mai ales, prin multitudinea si varietatea metodelor si mijloacelor folosite.

Principalele trasaturi caracteristice urmaririi informative sunt urmatoarele:

- urmarirea informativa are la baza, de regula, data si informatiile obtinute in procesul supravegherii informative, aceasta fiind de fapt calea cea mai importanta prin care se obtin astfel de informatii;

- daca prin supravegherea informativa se urmareste in principal obtinerea de informatii referitoare la fapte de competenta politiei sau persoane suspecte fara a fi individualizate, in momentul inceperii urmaririi informative aceste informatii exista deja. Cauza sau persoanele sunt individualizate, urmarind ca pe parcursul acestei activitati sa se stabileasca veridicitatea informatiilor, sa se identifice mijloacele de proba si sa se creeze conditii optime pentru luarea masurilor necesare si aplicarea legii;

- ca si in cazul supravegherii informative, pe parcursul urmaririi informative se folosesc aceleasi metode si mijloace ale muncii informative. Tinand cant de complexitatea problemelor ce trebuie rezolvate, pe parcursul u.i. se vor folosi mai ales reteaua informativa, combinatiile si legendele informative, filajul, precum si alte metode ofensive de munca;

- de regula, urmarirea informativa precede urmarirea penala, in sensul ca la baza inceperii urmaririi penale stau materialele obtinute in secret pe parcursul u.i. (urmarirea penala in personam);

- urmarirea informativa are un caracter organizat, continuu, ofensiv si eficient in prevenirea si descoperirea infractiunilor si a celorlalte fapte antisociale. Este o activitate organizata, deoarece se desfasoara in dosare de urmarire informativa, avand la baza planul de masuri informativ-operative, specific fiecarui caz in parte.

1.3. Sarcinile urmaririi informative

Urmarirea informativa se realizeaza prin executarea unor sarcini operative, avandu-se in vedere, in principal, urmatoarele trei aspecte:

- stabilirea activitatilor ilicite ale unei persoane sau ale unui grup de persoane banuite de comiterea sau participarea la una sau mai multe infractiuni;

- identificarea autorului (autorilor) unei infractiuni comise;

- descoperirea infractorilor care se ascund si se sustrag de la urmarirea penala ori de la executarea pedepsei inchisorii.

In ceea ce priveste primul aspect, urmarirea informativa incepe si se desfasoara pe baza unor materiale al caror continut nu poate fi pus la indoiala.

Aceste materiale se obtin fie de la reteaua informativa, fie ca urmare a activitatilor specifice intreprinse de ofiter (cercetarea la fata locului, investigatii, verificari, concluzii obtinute in urma audierii persoanei vatamate, a martorilor etc.), in legatura cu persoane, fapte sau imprejurari ce fac obiectul muncii de politie.

Sarcinile urmaririi informative cu privire la primul aspect sunt urmatoarele:

a) Descoperirea intentiilor si a faptelor concrete legate de activitatea ilicita a persoanei sau grupului de persoane lucrate informativ;

Aceasta sarcina are un important rol preventiv cunoscand intentiile suspectilor, lucratorii de politie pot lua din timp masuri de impiedicare a acestora, inainte de punerea in executare a manoperelor infractioniste.

Daca, totusi, acestia au comis deja fapte ilicite, prinderea lor imediat dupa savarsirea primelor infractiuni are un efect benefic, atat In scop preventiv, cat si in determinarea altor infractori de a renunta la punerea in aplicare a intentiilor lor infractioniste.

Pentru indeplinirea acestei sarcini, urmarirea informativa a persoanelor suspecte va solutiona problemele esentiale privind faptele ce se pregatesc sau au fost comise, modurile de operare folosite, locul si timpul savarsirii, modalitatile de recuperare a prejudiciului etc.

b) Stilbilirea tuturor participantilor si a legaturilor infractionale:

Prin aceasta sarcina se urmareste a se stabili daca persoana supravegheata informativ actioneaza singura in pregatirea si comiterea infractiunilor sau in cooperare cu alte persoane (complici, tainuitori, favorizatori etc.). Practica a dovedit ca, de cele mai multe ori, infractorii nu actioneaza singuri. Ei se organizeaza in grupuri infractioniste, in cadrul carora pregatesc cu minutiozitate viitoarele lovituri, stabilind pentru fiecare ce activitati concrete va executa. In aceste situatii, informatiile de baza se refera la cei mai activi membri ai grupului, cei care organizeaza activitatea infractionala, cei in jurul carora graviteaza infractorii mai putin experimentati - fiind necesara clarificarea situatiei fiecaruia dintre ei.

Prin urmarirea informativa a tuturor persoanelor ce compun grupul se va asigura o documentare cat mai amanuntita si complexa a cazurilor in care sunt implicati. In acelasi timp, prin identificarea tuturor participantilor la comiterea de infractiuni vor fi impiedicati a comite noi fapte sau a se organiza in noi grupuri infractionale.

Urmarirea informativa a infractorilor constituiti in grupuri infractioniste se va realiza in cadrul aceluiasi dosar de catre un singur ofiter sau de catre ofiteri constituiti in colectiv, in functie de complexitatea cauzelor sau de gradul de pericol social al infractiunilor.

c) Identificarea materialului probator pentru infractiunile savarsite;

Nu se poate vorbi de documentarea activitatii infractionale a unei persoane, fara, a exista probe in acest sens. O buna parte din probe este identificata in secret, pe parcursul urmaririi informative (sunt identificati martori, inscrisuri, obiecte corp delict etc.), aceste probe vor sta la baza inceperii urmaririi penale in momentul in care se apreciaza ca se poate trece la realizarea materialului informativ obtinut pe parcursul u.i, oricat de evidente ar fi informatiile cu privire la activitatea infractionala a unei persoane, ele nu sunt suficiente pentru a dovedi vinovatia acesteia.

.. d) Asigurarea recuperarii prejudiciului cauzat prin infractiune;;

In situatiile in care prin infractiune se produc pagube materiale avutului public sau particular sarcina identificarii si tragerii la raspundere penala a faptuitorilor este inregistrata de obligatia recuperarii prejudiciului cauzat. Dupa cum se stie, uneori, in timpul cercetarilor nu pot fi recuperate in intregime toate bunurile sustrase prin infractiune - infractorii, in special cei versati, nu coopereaza intotdeauna pentru gasirea sau recuperarea in totalitate a acestora. Legea penala, confera dreptul partii vatamate de a primi de la inculpat contra valoarea bunurilor nerecuperate, obligandu-l pe acesta la plata despagubirilor.

De cele mai multe ori, infractorii sunt insolvabili, ceea ce presupune ca partea vatamata sa faca noi demersuri, cheltuieli, alte procese, situatii, in care nu de putine ori renunta a mai pretinde despagubiri.

Prin urmarirea informativa se are in vedere, in egala masura, si identificarea bunurilor provenite din infractiuni, locurile in care acestea se afla, prin cine au fost valorificate si alte asemenea sarcini, care sa duca in final la recuperarea in intregime a prejudiciului cauzat. Tot in aceasta faza se vor stabili bunurile de care dispun infractorii, locurile in care se afla, modalitatile prin care pot fi identificate in vederea aplicarii masurilor de siguranta (sechestru).

e) stabilirea imprejurarilor si conditiilor care au generat ori, au favorizat comiterea de infractiuni.

Stabilirea     imprejurarilor si conditiilor care au generat sau favorizat comiterea infractiunilor se realizeaza deopotriva atat pe parcursul urmaririi informative, cat si in timpul urmaririi penale. cunoasterea acestora este esentiala in dispunerea si executarea unor masuri cu caracter preventiv. Lucratorii operativi trebuie sa retina ca imprejurarile si conditiile care genereaza sau favorizeaza comiterea de infractiuni sunt practic extrem de variate, ele difera de la un gen de infractiune la altul si chiar de la caz la caz, insa individualizarea lor pentru fiecare cauza in parte este la fel de utila si in procesul identificarii autorilor.

Referitor la cel de-al doilea aspect (identificarea autorului sau autorilor) unei infractiuni comise.

In acest caz, sarcinile urmaririi informative sunt aceleasi cu cele prezentate la primul aspect, in plus, vor fi elaborate ipotezele si se va forma cercul de suspecti (banuiti), specifice fiecarui caz in parte.

Ne referim, in special, in cazul in care exista o cauza concreta si autorii sunt neidentificati, asa-zisele cauze cu A.N. In aceasta situatie urmarirea informativa se incepe o data cu inceperea urmaririi penale in rem.

Inceperea urmaririi penale in rem si a urmaririi informative se face in momentul sesizarii faptei, pentru infractiuni grave (omor, talharii, violuri, ultraj etc.) si in termen de 30 de zile, pentru celelalte fapte in care autorii sunt necunoscuti.

Masurile ce se vor executa pentru identificarea autorilor vor trebui sa asigure verificarea simultana a ipotezelor si a persoanelor incluse in cercul de suspecti. Fata de persoanele incluse in cercul de banuiti, se vor executa masuri informativ-operative, de cercetare si criminalistice, la finele carora, ofiterul trebuie sa se pronunte asupra implicarii sau verificarii lor in comiterea faptei.

In ceea ce priveste cel de-al treilea aspect, (descoperirea infractorilor care se ascund si se sustrag de la urmarirea penala ori de la executarea pedepsei inchisorii).

Temeiul inceperii urmaririi informative il constituie actul de urmarire penala (mandat de arestare preventiva sau de executare a unei pedepse privative de libertate).

Sarcinile urmaririi informative in aceasta situatie sunt urmatoarele:

- stabilirea locului in care se ascunde persoana urmarita;

- crearea conditiilor favorabile care sa duca in mod sigur la capturarea persoanei urmarite.

Daca pe parcursul urmaririi informative rezulta ca urmaritul a comis si alte infractiuni, pentru documentarea intregii activitati infractionale se vor executa in tot sau in parte sarcinile prezentate in cadrul primului aspect.

2. Inceperea si desfasurarea urmaririi informative

2.1. Situatii in care se impune inceperea urmaririi informative

Cele mai frecvente situatii in care se impune inceperea urmaririi informative sunt legate de cele trei aspecte, in raport cu care se initiaza si se realizeaza principalele sarcini ale acesteia.

Asadar, urmarirea informativa incepe si se desfasoara in urmatoarele situatii:

- pentru documentarea activitatii infractionale a unei persoane sau grup de persoane despre care exista date si informatii ca pregatesc, comit sau au comis un anumit gen de infractiuni;

- pentru identificarea autorilor in cauzele ramase cu A.N.;

- pentru stabilirea locului in care se ascund persoanele urmarile.

Cu privire la prima situatie, temeiul inceperii urmaririi informative il constituie materialele de prima sesizare sau alte informatii obtinute in procesul supravegherii informative, despre activitatea infractionala a unei persoane sau a unui grup de persoane. In aceasta, situatie sunt persoanele pretabile a savarsi un anumit gen de infractiuni, iar esenta informatiilor existente in legatura cu activitatea lor nu poate fi pusa la indoiala. Acestea pot fi sau nu incluse in baza de lucru a politiei (mapa suspectului).

Inainte de a incepe urmarirea informativa impotriva unei persoane sau a unui grup de persoane. se va face o analiza temeinica a datelor si informatiilor existente cu privire la activitatea lor ilicita, se va realiza o cunoastere operativa si completa a acestora, avandu-se in vedere comportamentul, locurile si mediile de interes operativ frecventate, relatiile infractionale si potentialul informativ ce poate fi folosit pentru inceput in supravegherea lor. In cazul in care nu rezulta date sau indicii temeinice, care sa, confirme implicarea suspectilor in activitatea informationala, se va renunta la declansarea acestei masuri.

Deci, in momentul declansarii urmaririi informative, exista informatii cu privire la activitatea ilicita a unei persoane sau grup de persoane fara a se sti concret ce infractiuni au savarsit. Acest lucru se va realiza pe parcursul urmaririi informative.

Inceperea nejustificata a urmaririi informative impotriva unei persoane sau grup de persoane are repercusiuni negative in activitatea ofiterului, in sensul ca iroseste nejustificat timp si mijloace pe care le-ar putea folosi cu mai mula eficienta in alte cazuri.

Pentru a doua situatie, temeiul inceperii urmaririi informative il constituie existenta faptei in care autorii nu sunt cunoscuti. In acest caz, urmarirea informativa are la baza rezultatul cercetarii la fata locului, a primelor investigatii si verificari, declaratiile partii vatamate si ale martorilor, ipotezele si cercul de banuiti.

Prin lucrarea informativa a cauzelor de acest gen, se urmareste identificarea autorilor si tragerea lor la raspundere penala, precum si stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei persoanelor incluse in cercul de suspecti.

Dupa cum am precizat, cu privire la a treia situatie, inceperea urmaririi informative are ca temei mandatul de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii.

Daca pe parcursul urmaririi informative a unei persoane urmarite, se obtin date sau informatii si cu privire la alte elemente suspecte (legaturi infractioniste, gazduitori, elemente de sprijin etc.), implicate in activitati ilicite, aceasta masura se va extinde si cu privire la acestea, avand ca principal scop stabilirea gradului de implicarea si participatia fiecaruia la comiterea infractiunilor respective.

2.2. Desfasurarea urmaririi informative

Inainte de declansarea urmaririi informative cu privire la persoana sau o cauza aflata in lucru, se executa urmatoarele activitati:

- analiza intregului material existent, cu privire la persoana sau cauza respectiva;

- verificarea in evidentele politiei a persoanelor fata de care urmeaza a se lua aceasta masura (cazier judiciar si evidenta operativa);

- stabilirea surselor de informare (retele) ce vor fi folosite in

constituirea colectivului de lucratori operativi, ce vor fi implicati in solutionarea cauzei;

- completarea formularului tipizat mapa suspectului pentru fiecare persoana lucrata in dosarul u.i.;

- intocmirea raportului, prin care se solicita inceperea urmaririi informative;

- elaborea ipotezelor si formarea cercului de banuiti;

- intocmirea planului de masuri informativ-operative ce se vor

executa in cauza.

Dupa realizarea acestor activitati, raportul cu propunerea de incepere a u.i. si planul de masuri informativ-operative se inainteaza sefului de organ de catre ofiterul ce instrumenteaza cauza, in vederea aprobarii.

Din momentul aprobarii acestor documente, se considera ca urmarirea informativa a inceput.

In cazul in care urmarirea informativa are ca scop documentarea activitatii infractionale a unor cetateni straini, raportul in care se propune declansarea acestei activitati va fi aprobat de seful (loctiitorul) inspectoratului judetean de politie (municipiul Bucuresti). Pentru a da posibilitatea sefului competent sa aprecieze justetea propunerii, la raport se vor anexa urmatoarele:

- dosarul cauzei;

- sinteza datelor si informatiilor existente;

- rezultatele obtinute din primele verificari concretizate in rapoarte, sinteze, note etc.

- rezultatul verificarilor efectuate in evidentele politiei;

- planul de masuri informativ-operative;

- alte documente sau materiale ce au legatura cu cauza.

Daca propunerea facuta in raport nu este bine argumentata, iar materialele prezentate nu sunt suficient de concludente, seful poate ordona o noua verificare si completare a dosarului.

Tot cu aceasta ocazie, seful poate completa planu1 cu noi masuri sau poate modifica termenele in care lucratorul s-a angajat sa realizeze fiecare masura.

Persoanele suspecte fata de care se desfasoara urmarirea informativa se iau in evidenta de catre formatiunea Cazier judiciar si evidenta operativa a unitatii de politie care efectueaza aceasta activitate.

Pentru a se preintampina dubla inregistrare sau unele situatii neplacute ce pot apare pe parcursul u.i., fiecarei persoane fata de care se desfasoara aceasta activitate, i se va completa in doua exemplare Fisa persoanei suspecte. Un exemplar ramane la formatiunea cazier judiciar si evidenta operativa, care a luat in evidenta persoana respectiva, iar celalalt se trimite formatiunii cazier judiciar si evidenta operativa de la locul nasterii, pentru a face mentiunea corespunzatoare in fisa de cazier. Dupa luarea in evidenta, coperta dosarului de urmarire informativa continand: mapele suspectilor, raportul cu propunere de incepere a u.i., fisele de verificare in cazier si planul de masuri informativ-operative, vor fi restituite lucratorului operativ care a solicitat urmarirea informativa a persoanelor respective.

2.2.1. Continutul planului de masuri informativ-operative

Urmarirea informativa incepe si se desfasoara pe baza unui plan de masuri informative, asezate intr-o ordine cronologica, prin executarea carora va trebui sa se asigure verificarea simultana a ipotezelor si a activitatii suspectilor ce fac obiectul dosarului u.i.

De cele mai multe ori, in continutul planului, pe langa masurile informativ-operative, se vor planifica si masuri de cercetare si criminalistice menite a completa sau verifica datele si informatiile obtinute pe parcursul urmaririi informative a suspectilor.

Planificarea muncii in cadrul urmaririi informative este necesara, deoarece obiectul acesteia il formeaza cauze deosebit de complexe si persoane care prezinta un grad de pericol social ridicat, oferind in permanenta stadiul in care se afla executarea masurilor prevazute. Permite, de asemenea, folosirea rationala a metodelor si mijloacelor muncii informativ-operative si asigura imbinarea logica a activitatilor ce se intreprind. Subaprecierea planificarii activitatilor in cadrul urmaririi informative duce la dezorganizare si spontaneitate in modul de actiune al lucratorilor operativi. Nelucrand dupa un plan, lucratorul operativ se limiteaza de obicei la efectuarea unor masuri disperate (deseori intarziate si neadecvate), care nu aduc nici un folos efectiv, ci dimpotriva, dau posibilitatea infractorilor sa actioneze nestingheriti si sa comita infractiuni din ce in ce mai grave.

Actionandu-se haotic rezultatele vor fi si ele intamplatoare.

Este bine ca atunci cand se afla in lucru cauze dificile, planul sa cuprinda mai multe variante de executare a unor sarcini, fapt ce da posibilitatea lucratorului de a analiza sansele oferite de fiecare varianta si de a alege pe cea mai convenabila si mai eficienta.

2.2.2. Forma planului de masuri informativ-operative

In situatia in care, urmarirea informativa se desfasoara pentru documentarea activitatii infractionale a unei persoane sau a unui grup de persoane, despre care exista informatii ca savarsesc infractiuni, planul de masuri informativ-operative cuprinde trei parti, si anume:

- preambulul planului care cuprinde esenta informatiilor existente cu privire la activitatea ilicita a suspectilor, domiciliul (resedinta), ocupatia locul de munca, antecedente penale, mod de operare, activitatea infractionala anterioara si preocuparile actuale;

- in partea a doua a planului se va mentiona potentialul informativ ce va fi folosit pe parcursul urmaririi informative, precum si colectivul de ofiteri ce vor lucra in cauza;

- partea a treia a planului cuprinde masurile informativ-operative ce se vor realiza pe parcursul urmaririi informative, modul de executare a acestora, nominal lucratorul care executa masura si termenul limita de finalizare a acestuia.

Cand urmarirea informativa incepe si se desfasoara intr-o cauza concreta, avand ca principal scop identificarea si tragerea la raspundere penala a faptuitorilor, planul de masuri informativ-operative are urmatorul continut:

- scurt istoric este partea de inceput, in care se prezinta pe scurt infractiunea respectiva, modul de operare, imprejurarile in care a fost comisa, valoarea prejudiciului cauzat si sinteza rezultatelor cercetarilor la fata locului, a primelor investigatii si verificari;

- ipotezele formulate cu privire la categoriile de persoane ce ar fi putut savarsi fapta respectiva;

- Cercul de banuiti format pe baza datelor si informatiilor obtinute in urma cercetarii la fata locului, a primelor investigatii si verificari, a cercetarii martorilor, persoanelor vatamate si a intuitiei ofiterului;

- potentialul informativ ce poate fi folosit in cauza si lucratorii care au legaturi agentii respectivi;

- masurile informativ-operative, de cercetare si criminalistice ce se vor executa in cauza (denumirea masurii, modul in care se va realiza, cine executa, termen si observatii).

Pe parcursul desfasurarii informative, masurile din plan vor fi completate in functie de situatiile noi aparute. La fel se vor elabora noi ipoteze si se vor include in cercul de suspecti noi persoane, in functie de clarificarea situatiei celor existenti initial.

Planul de masuri va fi completat cu: planuri de realizare a unor combinatii informative; planuri de introducere sau de scoatere a unui informator din cauza, planuri de organizare a unor actiuni sau razii, plan de cercetare a persoanelor incluse in cercul de banuiti etc.

Pentru a se intocmi un plan cat mai cuprinzator si cat mai eficient, este necesar a se tine cont de urmatoarele reguli de planificare:

- planul trebuie sa cuprinda masuri eficace, care sa asigure rezolvarea sarcinilor de baza ale urmaririi informative;

- masurile prevazute in plan, trebuie sa fie in conformitate cu prevederile legilor si cu principiile de baza, ale muncii informative;

- in masurile din plan trebuie sa se regaseasca sarcinile de baza ale urmaririi informative:

- in plan trebuie sa se prevada masuri de verificare a materialelor furnizate de informatori pentru preintampinarea eventualelor dezinformari sau implicarea lor in activitati ilicite;

- masurile din plan trebuie sa se imbine si sa se completeze reciproc.

- planul nu trebuie incarcat cu amanunte inutile;

- orice masura trebuie profund chibzuita, formulata clar si corect.

- masurile din plan trebuie sa duca la verificarea simultana a ipotezelor si a persoanelor din cercul de banuiti.

Cauzele complexe in care se desfasoara urmarirea informativa au titlul codificat, tocmai pentru a se asigura cat mai eficient conspirativitatea masurilor, ce se executa in vederea solutionarii lor. Aceste titluri se stabilesc in functie de unele aspecte mai importante legate de cauza (locul unde s-a savarsit fapta, numele victimei, profesia acesteia etc.).

Desfasurarea urmaririi informative se realizeaza in baza planului de masuri. Pentru executarea masurilor prevazute in plin, se vor folosi in special reteaua informativa, investigatia, filajul, combinatia informativa, precum si celelalte metode si mijloace ale muncii de informatii.

Daca sursele existente nu au posibilitatea sa cuprinda intreaga activitate a suspectilor, se vor recruta noi informatori, mai ales din randul persoanelor ce fac parte din anturajul acestora. Pentru o buna supraveghere a persoanelor lucrate de dosarul de u.i., este necesar ca acestea sa fie incadrate informativ atat la domiciliu, loc de munca, cat si in obiectivele, locurile si mediile de interes operativ pe care le frecventeaza. Informatorii dirijati in dosarul u.i. vor fi indrumati sa culeaga informatii referitoare la: modul de viata al suspectului; legaturile infractionale ale acestuia; cum pregatesc infractiunile; unde ascund sau valorifica bunurile produs al infractiunii; ce persoane pot fi folosite ca martori; daca exista posibilitatea realizarii flagrantului si orice alte date ce prezinta interes pentru cauza. Persoanele lucrate in dosarul u.i. vor trebui cunoscute si de sectoristi sau agenti de ordine, atunci cand pot fi antrenati pentru realizarea unor sarcini prevazute in plan. Pentru supravegherea informativa a suspectilor, pot li folosite si surse din legatura sectoristilor sau agentilor de ordine, in special cand acestea sunt valoroase si au posibilitatea de patrundere in anturajul acestora.

Pe parcursul u.i. se realizeaza o conlucrare intre formatiunile operative si celelalte formatiuni (cercetari penale, paza si ordine, criminalistica, circulatie etc.), in vederea folosirii eficiente a mijloacelor si posibilitatilor de care dispune fiecare lucrator, pentru a se realiza la timp fiecare masura planificata.

Cauzele in care s-a declansat urmarirea informativa, sunt analizate periodic de catre seful nemijlocit al lucratorului caruia i s-a repartizat lucrarea sau de catre ofiteri specialisti, anume desemnati din cadrul directiilor de profil ce apartin I.G.P. sau Corpului de Control al Ministrului de Interne.

Cu ocazia analizei, ofiterul care are in lucru dosarul sau seful de colectiv (atunci cand se lucreaza in colectiv) intocmeste o sinteza a activitatilor ce s-au realizat in cauza, pana in acel moment. Daca dosarul a mai fost analizat, continutul sintezei il reprezinta activitatile realizate de la ultima analiza pana la momentul respectiv. Pentru ca analiza sa fie eficienta, presupune ca cel ce o efectueaza sa cunoasca cu lux de amanunte cauza. In sinteza sunt prezentate masurile ce au fost executate, rezultatele obtinute si situatiile noi, aparute. Se mentioneaza. De asemenea, greutatile intampinate si cauzele pentru care nu s-au executat anumite sarcini prevazute in plan.

In urma analizei, se stabilesc de comun acord directiile de actiune. Noi sarcini si modul lor de executare, imbunatatirea si completarea masurilor din plan, termenele de executare si data viitoarei analize.

3. Finalizarea urmaririi informative

Urmarirea informativa inceteaza in momentul in care s-a realizat scopul pentru care a fost inceputa (s-a documentat activitatea infractionala suspectilor,

s-au identificat autorii infractiunii sau urmaritii au fost prinsi).

In cele mai multe cazuri, urmarirea informativa are ca finalitate trimiterea in judecata a persoanelor fata de care s-au probat infractiunile pe care le-au savarsit.

Nu trebuie confundata notiunea de incetare a urmaririi informative, cu cea de inchidere a dosarului u.i. si trecerea acestuia in evidenta pasiva. Aceasta din urma este doar forma prin care prima notiune este materializata, si se executa conform ordinelor si instructiunilor pe linie de evidenta operativa.

Dosarul de urmarire informativa este realizat pozitiv in momentul in care este trimis in judecata ultimul component al grupului infractionist, fata de care s-a realizat urmarirea informativa.

Daca nu este posibila realizarea simultana a materialului informativ fata de toti membrii grupului, cei pentru care exista suficiente probe in dovedirea vinovatiei vor fi trimisi in judecata, dar pentru ceilalti va continua urmarirea informativa pana la documentarea completa a activitatii lor infractionale.

Dupa finalizarea urmaririi informative, dosarul u.i. va fi trimis pentru a fi trecut in evidenta pasiva. Aici se va pastra evidenta operativa pana in momentul in care se solicita redeschiderea sa.

Urmarirea informativa a suspectilor poate continua si dupa arestarea, acestora, prin supravegherea lor cu informatori de camera, daca se considera ca nu s-au elucidat toate aspectele legate de activitatea lor infractionala.

Situatiile cele mai frecvente de incetare a urmaririi informative sunt urmatoarele:

- cand persoana lucrata informativ a decedat sau a plecat definitiv in strainatate^';

- cand fapta pentru care s-a inceput u.i. a fost amnistiata;

- cand persoana beneficiaza de prevederile unui decret de gratiere si nu este suspect de comiterea altor lapte ilicite;

- atunci cand, desi s-au executat toate masurile prevazute in plan, nu au rezultat probe sau indicii cu privire la activitatea infractionala a suspectului. Astfel de situatii se intalnesc mai rar si dovedesc lipsa de orientare a lucratorului care a propus masura, necunoasterea sau cunoasterea superficiala a persoanelor suspecte.

Trecerea in evidenta pasiva a dosarelor de urmarire informativa se aproba de catre aceiasi sefi care au aprobat deschiderea acestora.

Practica a demonstrat ca urmarirea informativa asigura solutionarea celor mai dificile cauze aflate in competenta politiei, precum si documentarea activitatii ilicite a celor mai versati infractori.

Desi are ca principal obiect identificarea autorilor unor fapte penale sau documentarea activitatii ilicite a persoanelor suspecte, urmarirea informativa are si un caracter preventiv. Pe parcursul realizarii ei, multe dintre aceste masuri au caracter preventiv (actiuni, controale, razii, descinderi domiciliare etc.). Fiind o activitate deosebit de complexa, ea se dispune numai dupa o profunda analiza a datelor si informatiilor existente cu privire la activitatea ilicita a suspectilor.