Raspunderea penala a persoanei juridice - preocupare a dreptului comunitar european

Raspunderea penala a persoanei juridice - preocupare a dreptului comunitar european

Problema raspunderii penale a persoanei juridice a stat dupa cum deja am aratat in centul dezbaterilor doctrinare in secolul XX, ajungandu-se astfel la adoptarea unor solutii legislative distincte. In ciuda modului diferit de abordare a problemei adoptate de diferitele legislatii (in sensul consacrarii unei regim sanctionator distinct pentru persoana juridica, ori in sensul modificarii corespunzatoare a regimului sanctionator aplicabil persoanei fizice) asupra unui aspect exista un consens general: se impun in primul rand masuri legislative noi pentru lupta contra criminalitatii economico-financiare, iar in al II-lea rand adoptarea unui numar important de instrumente juridice cu caracter international atat privind cooperarea internationala in vederea simplificarii procedurilor de sanctionare a persoanelor juridice straine, cat si in scopul rezolvarii altor probleme legate de criminalitatea organizata ce depaseste tot mai mult frontierele nationale.

Dreptul comunitar, ca si diferite legislatii nationale a cunoscut o evolutie favorabila reglementarii raspunderii penale a persoanei juridice. Astfel, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a statuat ca dreptul comunitar "nu obliga un stat membru la introducerea in dreptul sau national a responsabilitatii penale a persoanelor juridice".[1] Altfel spus, desi competentele Uniunii Europene stabilite prin tratate, prin acquis-ul comunitar nu permite obligarea unui stat la adoptarea raspunderii penale a persoanei juridice, principiul raspunderii penale a persoanei morale este recunoscut si chiar recomandat de dreptul comunitar.

Prin tratatul de la Roma instituind Comunitatea Economica Europeana din 1957 modificat prin tratatul de la Amsterdam intrat in vigoare la 01 mai 1999 statele s-au angajat sa adopte masuri legislative suplimentare de natura sa combata anumite practici calificate drept inechitabile. Astfel art. 85 din Tratatul de la Roma interzice orice acorduri care sunt de natura sa afecteze comertul intre statele membre si care au ca obiect sau ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei in interiorul pietei comune. De asemenea art. 86 al Tratatului declara ca incompatibila cu piata comuna si interzice "in masura in care este de natura a afecta comertul intre statele membre, exploatarea in mod abuziv de catre una sau mai multe intreprinderi a unui pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte insemnata a acesteia".

Utilizarea in textele mentionate a unor termeni cu o sfera foarte larga (intreprinderi, asociatii de intreprinderi) a permis aplicarea a acestor norme oricaror entitati care desfasoara o activitate comerciala indiferent daca au sau nu personalitate juridica. Prin activitate comerciala se intelege orice activitate independenta, nu neaparat privata, care are ca finalitate schimbul de marfuri sau servicii. Aceasta definitie permite includerea in categoria de intreprinderi a persoanelor juridice, a persoanelor fizic care desfasoara astfel de activitati, a societatilor si asociatilor fara personalitate juridica, precum si a anumitor persoane juridice de drept public.

Potrivit art. 87 din Tratat, Consiliul are competenta de a adopta regulamente si directive necesare in vederea aplicarii dispozitiilor cuprinse in art. 85 si 86. Au fost adoptate astfel de catre Consiliul o serie de regulamente ce prevad amenzi ce pot fi aplicate intreprinderilor sau grupurilor de intreprinderi. Aceste amenzi pot fi aplicate de Comisie si poarta denumirea de sanctiuni administrative. Desi aceste regulamente prevad ca sanctiunile impuse nu au caracter penal, aceste dispozitii au fost deosebit de criticate de doctrina care au aratat ca ele au de fapt toate elementele unei pedepse.[2]

In sfarsit, art. 85 al Tratatului prevede si o cauza exoneratoare de raspundere pentru faptele mentionate in art. 85 si 86 ce opereaza cu indeplinirea urmatoarelor conditii:

activitatea incriminata sa fi fost limitata ca durata;

sa fie avut ca finalitate ameliorarea productiei sau distributiei ori facilitarea progresului tehnico-economic;

sa rezerve utilizatorilor o parte echitabila din profitul realizat;

sa nu confere intreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenta pentru o parte substantiala a pietei produselor in cauza.

Consiliul Europei a adoptat de-a lungul timpului o serie de rezolutii si recomandari privind rasputerea penala a persoanei juridice, dintre care amintim, rezolutia (77) 28 privind contributia dreptului penal la protectia mediului, recomandarea (81) 12 asupra criminalitatii afacerilor, recomandarea (82) 15 privind rolul dreptului penal in protectia consumatorului, recomandarea (88) 18 privind raspunderea intreprinderilor pentru infractiunile comise in activitatea lor si recomandarea (96) 8 privind politica penala intr-o europa in transformare.

Spre deosebire de conventiile internationale aceste acte au rolul doar de a recomanda statelor membre ale Uniunii Europene consacrarea reglementarii corespunzatoare pe plan legislativ a unor importante institutii juridice si nu de a obliga statele membre la adoptarea unor legi.

Cel mai important document de acest fel este considerat de doctrina a fi recomandarea (88) 18 privind raspunderea intreprinderilor pentru infractiunile comise in activitatea lor.[3]

Odata cu adoptarea unor masuri legislative corespunzatoare documentul mai recomanda si coordonarea statelor in procesul de reglementare al raspunderii penale a persoanei juridice de catre urmatoarele principii:

principiul raspunderii penale directe a persoanei juridice;

principiul diligentei rezonabile - cauza exoneratoare de raspundere;

principiul cumulului raspunderii penale a persoanei juridice cu raspunderea penala a persoanei aflate la originea infractiunii,

principiul angajarii raspunderii administrative a persoanei juridice in cazul faptei cu pericol social redus;

Principiul prevenirii comiterii de noi infractiuni prin aplicarea sanctiunii penale;

Principiul repararii prejudiciului cauzat de infractiune.

Documentul prevede o gama larga de sanctiuni aplicabila persoanei juridice dintre care unele ( amenda, dizolvarea, suspendarea activitatii s.a.) au natura penala iar altele sunt extrapenale (exemplu: avertismentul, mustrarea).

Pana la ajungerea la indeplinirea obiectivului suprem al constructiei europene cele mai eficiente instrumente in lupta contra noilor forme de manifestare a criminalitatii raman insa conventiile internationale, diferite mai ales dupa efectul produs in planul fiecarei legislatii nationale a statelor contractante. Astfel, unele au efect mediat, pentru intrarea lor in vigoare in dreptul intern fiind necesara adoptarea de catre parlament a unei legi corespunzatoare, iar altele au efect direct intrand direct in vigoare in dreptul intern in conditiile prevazute de textul tratatului si de dreptul constitutional intern.

La 26 iulie 1995 a fost adoptata Conventia privind protectia intereselor financiare ale Comunitatii Europene completata apoi cu prevederile Regulamentului 2988/1995 privind interesele financiare ale comunitatii europene precum si doua protocoale aditionale. Regulamentul 2988/1995 prevede atat o serie de sanctiuni administrative cat si sanctiuni penale (de exemplu amenda, privarea totala sau partiala de un avantaj oferit de reglementarile comunitare), aplicabile tuturor subiectelor de drept cu capacitate juridica penala.

Al doilea protocol aditional al Conventiei instituie in art. 3 raspunderea persoanelor juridice in cazul faptelor de frauda, dare de mita si spalare de bani, fara a individualiza natura acestei raspunderi. Astfel, statele sunt obligate sa adopte masurile necesare pentru a asigura posibilitatea tragerii la raspundere a persoanelor juridice.

Art. 4-1 prevede " fiecare stat membru va lua masurile necesare pentru a asigura aplicarea in cazul unei persoane juridice declarata responsabila in baza art. 3-1 a unor sanctiuni efective proportionate si disuazive care sa includa amenzi penale sau nepenale si eventual alte sanctiuni".

Cu privire la conditiile de retinere a raspunderii penale a persoanelor juridice, protocolul precizeaza ca o infractiune este comisa in contul unei persoane juridice atunci cand ea a fost savarsita de o persoana fizica - actionand cu titlul individual sau in calitate de membru a unui organ al persoanei juridice - ce exercita o functie de conducere in cadrul sau in baza unui mandat de reprezentare conferit de persoana juridica abilitarii de a lua decizii in numele acesteia, ori a functii de control in cadrul persoanei juridice (art. 3-1).

Art. 3-2 prevede ca raspunderea penala a persoanei juridice va fi retinuta si daca savarsirea infractiunii a devenit posibila ca urmare a lipsei de supraveghere din partea uneia dintre persoanele aratate de art. 3-1, cu conditia ca autorul, persoana fizica, sa se fi aflat sub autoritatea persoanei morale.

Protocolul mai prevede atat posibilitatea comiterii de infractiuni de catre persoana juridica in orice forma a participatiei penale cat si posibilitatea cumulului persoanei morale a persoanei juridice cu raspunderea penala a persoanei fizice. Privind sanctiunile aplicabile protocolul contine dispozitii atat in materie de amenda penala cat si referitoare la:

Excluderea de la beneficiul unui avantaj sau ajutor;

Interzicerea cu titlul temporar sau definitiv a exercitarii unei activitati comerciale;

Plasarea sub supraveghere judiciara;

Dizolvarea.

Rolul eficace al sanctiunii aplicate persoanelor juridice este evidentiat si de Conventia privind protectia mediului prin intermediul dreptului penal.

Potrivit art. 9 alin. 1 din Conventie, statele semnatare se obliga la adoptarea masurilor necesare pentru aplicarea unor sanctiuni penale sau administrative persoanelor juridice in contul carora a fost comisa de catre organele sau reprezentantii lor o infractiune dintre cele prevazute de art. 2 sau 3 din Conventie.

In raport cu specificul relatiilor speciale protejate printre instrumentele juridice adoptate se numara Conventia Penala privind coruptia care prevede in art. 18 obligatia statele de a include in dreptul intern sanctiuni aplicabile persoanelor juridice care comit infractiuni vizate de conventie (dare de mita, luare de mita, trafic de influenta, spalare de bani) comise in contul lor de o persoana fizica si Conventia O.N.U. impotriva criminalitatii transnationale organizate adoptata la Palermo, la 17/12/2000 care in art. 10 se refera la raspunderea persoanelor juridice stipuland pe langa posibilitatea cumulului raspunderii penale a persoanei fizice cu raspunderea penala a persoanei juridice si obligatia statelor de a consacra sanctiuni penale sau administrative ( in conformitate cu principiile dreptului intern) pentru persoane juridice care participa la comiterea de infractiuni grave ce implica un grup criminal organizat.[4]

In legatura cu notiunea de "grup infractional organizat" trebuie aratat ca in majoritatea legislatiilor este definit doar sensul de grup criminal organizat in modalitate piramidala (conducatori, locotenenti, executanti s.a.) si se neglijeaza definirea unei modalitati de organizare a infractorilor tot mai des folosita. Este vorba despre grupurile infractionale organizate in modalitate liniara formate din mai multe persoane fara functii stabile de conducere (in functie de interesul finalizarii unei operatiuni astazi o persoana poate fi capul retelei mafiote, iar maine poate lua ordine fara nici un fel de problema) unde adeseori "partenerii de afaceri" nici nu se cunosc intre ei, anihilarea unei astfel de retele infractionale fiind din acest motiv deosebit de dificila. Este modalitatea de organizare folosita cel mai des de criminalitatea informatica.

Dispozitii privind raspunderea persoanelor juridice se regasesc si in art. 12 al Conventiei privind cyber-criminalitatea adoptata la Budapesta la 23/11/2001.

Un pas important in directia de armonizare a legislatiilor nationale europene in materie penala il reprezinta proiectul intitulat "Corpus juris portant dispositions penales pour la protection des intrs finaciers de l`Union Europene". Acesta reprezinta o incercare de codificare a unor importante institutii de drept penal in vederea armonizarii legislatiilor penale nationale si contine si dispozitii deosebit de clare asupra raspunderii penale a persoanei juridice .

Intrarea in vigoare a acestui proiect va reprezenta fara indoiala un pas important in evolutia constructiei Europene spre o Europa unita, spre generalizarea raspunderii penale a persoanei juridice intr-un asa numit drept al Europei . Pana atunci in loc sa folosim expresia de "dreptul Europei" sau de "drept european", vom putea vorbi doar despre dreptul comunitar european.