PERSOANA JURIDICA

Persoana juridica

1. Notiunea si elementele persoanei juridice

Persoana juridica este un colectiv de oameni, avand o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu distinct, afectat realizarii unui scop determinat in acord cu interesul obstesc si care constituie un subiect de drept de sine statator si participa in nume propriu la raporturile juridice.

Persoana juridica participa in nume propriu in calitate de subiect de drept la variate raporturi juridice (de drept civil, de drept comercial, de dreptul muncii etc.), dobandind drepturi si asumandu-si obligatii; ea este un subiect de drept distinct de persoanele fizice care o compun si in consecinta, schimbarile intervenite in componenta colectivului de oameni care o formeaza, nu afecteaza cu nimic existenta si calitatea de subiect de drept al persoanei juridice.

Elementele esentiale ale persoanei juridice sunt cerinte legale pe care un colectiv de oameni trebuie sa le intruneasca pentru a fi subiect de drept civil. Din dispozitiile art. 26 lit. e al Decretului nr. 31/1954 rezulta ca elementele personalitatii juridice sunt: organizarea de sine statatoare (organizare proprie) patrimoniul propriu distinct si un anumit scop, in acord cu interesul public (scop propriu), elementele care trebuie intrunite cumulativ, fiind esentiale, indispensabile si suficiente pentru ca o formatie colectiva sa fie recunoscuta ca persoana juridica.

Infiintarea persoanei juridice

Prin 'infiintarea persoanei juridice' intelegem crearea unui subiect colectiv de raporturi juridice de drept civil, in conditiile prevazute de lege.

Pentru ca o persoana juridica sa ia fiinta, pe langa respectarea conditiilor de fond privind elementele sale constitutive, mai sunt necesare indeplinirea unor cerinte formal - juridice care presupun interventia organelor statului care hotarasc, recunosc sau autorizeaza infiintarea lor.

Modalitatile prin care organele statului intervin cu ocazia infiintarii persoanei juridice sunt determinate de categoria din care acestea fac parte, precum si de modul in care acestea se infiinteaza, astfel in unele cazuri statul hotaraste direct infiintarea unor persoane juridice (organele de stat sau agentii sai economici), alte ori doar autorizeaza infiintarea unor organizatii cu caracter nestatal (partide politice, sindicate), iar alteori doar verifica daca infiintarea unor organizatii obstesti corespunde conditiilor legale, recunoscandu-le (organizatiile cooperatiste).

& Capacitatea de folosinta a persoanei juridice am definit-o ca fiind acea parte a capacitatii civile, care consta in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile.

3. Capacitatea juridica civila a persoanei juridice

Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice are urmatoarele caracteristici, legalitate, inalienabilitate, intangibilitate, generalitate si specificitate.

Conform art. 32 din Decretul nr. 31/1954, persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile la care sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau inscriere.

In reglementarea Decretului nr. 31/1954 (art. 33), data dobandirii capacitatii de folosinta a fost stabilita astfel :

- persoanele juridice supuse inregistrarii, dobandesc personalitate juridica - deci si capacitate de folosinta-din momentul inregistrarii -, iar cele nesupuse inregistrarii, de la data recunoasterii sau autorizarii infiintarii lor, sau de la data indeplinirii oricaror altor cerinte prevazute de lege; prin exceptie, legea stabileste ca si inainte de aceasta data (inregistrare, recunoastere, autorizare), persoana juridica are o 'capacitate anticipata', pe care o dobandeste de la data actului de infiintare (cat priveste drepturile constituite in favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri care ar fi necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil).

In aceeasi reglementare se prevede ca sunt supuse inregistrarii, iar inregistrarea are caracter constitutiv, toate persoanele juridice care au un scop economic, (unic sau principal), fiind scutite de aceasta obligatie persoanele juridice cu scop nepatrimonial.

Inregistrarea persoanelor juridice se face la Ministerul Finantelor - in cazul celor de interes republican -, sau la organele financiare judetene (sau al mun. Bucuresti), in cazul celor de interes local.

Continutul capacitatii de folosinta a persoanelor juridice este deosebit de cel al persoanelor fizice (unde aceasta capacitate este generala), lucru care rezulta din art. 34 alin. 1 al Decretului nr. 31/1954, in care se prevede ca 'persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut' si ca 'orice act care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul'.

Aceasta dispozitie exprima principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, in conformitate cu care persoana juridica poate dobandi numai acele drepturi si poate avea numai acele obligatii izvorate din acte juridice, care direct sau indirect, pot contribui la realizarea scopului pentru care ea a fost infiintata.

Avand in vedere aceasta caracteristica a capacitatii de folosinta a persoanelor juridice, ea poate fi definita ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea de a dobandi acele drepturi si de a avea acele obligatii care corespund scopului sau.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice este conturata in dispozitiile art. 35 din Decretul nr. 31/1954, in care se prevede ca 'Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale. Actele juridice facute de organele persoanei juridice in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanelor juridice insasi'.

Prin urmare capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice se exercita prin intermediul organelor sale de conducere colectiva, (consiliile de administratie, comitetul director) insa emiterea actelor juridice are loc de cele mai multe ori de catre organul unipersonal (director, presedinte, ministru).

Organul persoanei juridice incheind acte juridice prin intermediul carora exercita drepturile si indeplineste obligatiile persoanei juridice, se va infatisa deci ca fiind insasi persoana juridica. fata de aceasta remarca, observam ca pe cand capacitatea de folosinta se dobandeste la data infiintarii persoanei juridice, exercitiul acestei capacitati, deci dobandirea capacitatii de exercitiu are aloc la data desemnarii sau alegerii organelor sale de conducere.

Vom defini capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ca fiind acea parte a capacitatii sale civile, care consta in aptitudinea sa de a dobandi si de a-si exercita drepturile si de a-si asuma si indeplini obligatiile prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere abilitate in acest scop.

Continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este si el limitat de principiul specialitatii capacitatii sale de folosinta, deci de scopul urmarit. Incalcarea regulilor privind capacitatea civila (implicit de exercitiu) a persoanei juridice cu prilejul incheierii actelor juridice, are drept consecinta nulitatea actelor respective.

Nulitatea va fi absoluta in cazul nerespectarii regulilor privind capacitatea de folosinta (incheierea actului juridic in lipsa capacitatii de folosinta sau cu incalcarea principiului specializarii capacitatii de folosinta), iar in cazul nerespectarii regulilor privind capacitatea de exercitiu, nulitatea va fi relativa.

Incetarea capacitatii de exercitiu are loc odata cu incetarea persoanei juridice.

4. Reorganizarea persoanei juridice

Reorganizarea persoanei juridice a fost definita-avand in vedere dispozitiile legale care o reglementeaza-ca fiind acel proces de contopire sau de divizare in care sunt antrenate cel putin doua asemenea persoane existente sau care iau astfel fiinta.

E In principiu organul competent a decide infiintarea persoanei juridice este competent sa hotarasca si reorganizarea ei conform principiului simteriei juridice.

Formele reorganizarii persoanelor juridice sunt: comasarea prin fuziune sau absorbtie si divizarea totala sau partiala.

Fuziunea este acea forma a comasarii persoanei juridice care consta in contopirea a doua sau mai multe asemenea persoane, care isi inceteaza astfel fiinta pentru a alcatui o noua persoana juridica. Prin fuziune, are loc o transmisie universala a tuturor drepturilor si obligatiilor (a patrimoniului) persoanelor juridice fuzionate, care isi inceteaza activitatea, la persoana juridica care ia astfel fiinta.

Absorbtia este acea forma a comasarii care consta in absorbirea de catre o persoana juridica existenta si care isi mentine fiinta, a uneia sau mai multor persoane juridice care inceteaza a mai avea fiinta in acest fel. Prin absorbtie are loc transmiterea universala a patrimoniului persoanelor juridice absorbite catre persoana juridica absorbanta.

Divizarea totala este acea forma a divizarii care consta in impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice, care isi inceteaza astfel fiinta si transmiterea fractionata a lui catre doua sau mai multe persoane juridice existente, ori care, astfel se infiinteaza.

Prin divizarea partiala are loc transmiterea cu titlu universal a patrimoniului persoanei juridice divizate, catre persoanele juridice dobanditoare; patrimoniul persoanei juridice divizate se imparte in mod egal intre persoanele juridice dobanditoare, daca prin actul care a dispus divizarea nu s-a stabilit o alta proportie (art. 47 din Decretul nr. 31/1954).

Divizarea partiala este acea forma a divizarii care consta in desprinderea doar a unei parti din patrimoniul unei persoane juridice, care se transmite catre una sau mai multe persoane juridice existente sau care astfel iau fiinta, fara ca fiinta persoanei juridice divizate sa inceteze. si in acest caz are loc doar o transmitere cu titlul universal a unei parti din patrimoniul persoanei juridice divizate catre persoana (sau persoanele) juridice dobanditoare.

Intre divizarea totala si cea partiala nu sunt decat deosebiri de ordin cantitativ si se refera la intinderea masei patrimoniale care formeaza obiectul impartirii, nu si de ordin calitativ.

Efectele reorganizarii se produc in momentul in care a avut loc inregistrarea acestei operatii-pentru persoanele juridice supuse inregistrarii sau pe data aprobarii de catre organul competent al inventarului, a bilantului contabil intocmit in vederea predarii primirii, a oricaror altor asemenea acte pe care legea le-ar prevedea, precum si a evidentelor, contractelor in curs de executare (care trebuie sa cuprinda si repartizarea tuturor contractelor-pentru persoanele juridice nesuspuse inregistrarii).

Incetarea persoanei juridice poate avea loc atat prin efectul reorganizarii (comasare si divizare totala)- asa cum rezulta din cele expuse mai sus, cat si prin dizolvare, fara a lua fiinta alte persoane juridice sau fara ca patrimoniul ei sa treaca la o persoana juridica existenta sau prin transformare.

a) Dizolvarea persoanei juridice este un mod de incetare a acestuia, care presupune lichidarea sa si are drept consecinta incetarea definitiva a fiintei acelei persoane juridice.

Conform Decretului nr. 31/1954 (art. 45) organizatiile cooperatiste si obstesti, ca persoane juridice se dizolva atunci cand ratiunea infiintarii lor dispare si anume :

- daca termenul pentru care au fost constituite s-a implinit;

- daca scopul a fost realizat ori nu mai poate fi indeplinit;

- daca numarul membrilor a scazut sub limita stabilita de lege, actul de infiintare sau statut;

- daca scopul pe care-l urmaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii or bunelor moravuri sau urmaresc un alt scop decat cel declarat.

In primele trei cazuri, dizolvarea persoanei juridice are loc de plin drept (fara a fi necesara vreo hotarare a vreunui organ in acest scop), iar in ultimul caz dizolvarea este hotarata de catre acelasi organ care a hotarat infiintarea sa.

b) Transformarea persoanei juridice este operatiunea juridica prevazuta de lege, prin care o persoana juridica isi inceteaza fiinta juridica, concomitent cu infiintarea, in locul ei, a unei alte persoane juridice.

Transformarea persoanei juridice se deosebeste de reorganizare, deoarece pe cata vreme transformarea are intotdeauna un dublu efect (incetarea persoanei juridice consecutiv cu nasterea, in locul ei, a altei persoane juridice), precum si transmiterea universala a patrimoniului, reorganizarea produce efecte diferentiate de incetare ori infiintare, cateodata obligatorii alteori facultative, iar patrimoniul se poate transmite fie cu titlu universal, fie prin transmitere universala. Totodata, in cazul transformarii, prin transmiterea universalitatii patrimoniului de la persoana juridica transformata la noua persoana juridica sa preia in exclusivitate patrimoniul de la antecesoarea sa, pe cand in cazul reorganizarii prin comasare sau a divizarii, daca se transmite universalitatea patrimoniului, persoana juridica succesoare nu va prelua in exclusivitate doar patrimoniul antecesoarei sale, iar daca persoana juridica succesoare urmeaza sa detina in exclusivitate patrimoniul antecesoarei sale, aceasta din urma va transmite doar cu titlu universal patrimoniul sau.

Cu toate acestea, uneori legiuitorul utilizeaza in cazul transformarii persoanelor juridice termenul de 'reorganizare'.

5. Atributele de identificare a persoanei juridice

Atributele de identificare ale persoanei juridice, ca drepturi personale nepatrimoniale, sunt : denumirea, sediul-ca tribute generale si obligatorii -, precum si alte atribute (nationalitatea, firma, contul bancar, capitalul social, telefon - telex-fax si marca).

Denumirea persoanei juridice este acel drept personal nepatrimonial care o individualizeaza fata de celelalte subiecte de drept civil, prin cuvintele stabilite cu acest titlu juridic; ca orice drept personal nepatrimonial, denumirea este un drept absolut, inalienabil, imprescriptibil si totodata obligatoriu.

Conform art. 38 din Decretul nr. 31/1954, persoana juridica va purta denumirea stabilita in actul care a infiintat-o sau in statut; odata cu inregistrarea sau inscrierea persoanei juridice se va trece in registru si denumirea ei.

Conform art. 39 din Decretul nr. 31/1954, sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului care a infiintat-o sau statutului. Odata cu inregistrarea sau inscrierea persoanei juridice, se ia in evidenta si sediul acesteia, iar schimbarea sediului urmeaza sa fie trecuta in registrul in care ea este inregistrata si se face de catre organul de stat care are competenta infiintarii ei.

Importanta juridica a sediului: determina organul competent sa efectueze inregistrarea sau inscrierea persoanei juridice; determina locul executarii obligatiilor civile (in lipsa unei clauze contrare); determina locul receptiei; determina instanta competenta sa solutioneze litigiile; determina nationalitatea persoanei juridice.

In afara de denumire si sediu-care sunt mijloacele de identificare generale si obligatorii ale persoanei juridice -, exista si alte mijloace juridice care servesc la identificarea sa in anumite categorii de raporturi juridice; nationalitatea, marca de calitate, codul, contul bancar, subordonarea, simbolurile telefonului si telexului.

Persoanele juridice de stat au nationalitatea romana, iar societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.

Contul bancar se identifica prin indicarea unui simbol cifric si sucursalei bancii unde acesta este deschis.

Firma persoanei juridice (numele comercial), este numele sub care agentii economici isi exercita activitatea si prin care se aduc la cunostinta publicului denumirea, scopul si caracteristicile agentului respectiv.

Marca persoanei juridice reprezinta semnul distinctiv utilizat de agentii economice pentru a deosebi produsele, lucrarile sau serviciile lor de cele identice sau similare ale altora.

Telefonul, telexul si faxul consta in simboluri cifrice prin care se identifica persoanele juridice si cu ajutorul carora se poate face comunicarea cu acestea.