PSIHOLOGIA COPILULUI

PSIHOLOGIA COPILULUI

Cea mai importanta maturizare in comunicarea umana este abilitatea de a folosi limbajul. Dar lipsa limbajului in primele luni nu inseamna lipsa de comunicare, de interactiune cu ceilalti.
Exista diferite forme pregatitoare ale comportamentului de relationare sociala si ale comunicarii.

Ce se petrece in primele luni de viata a copilului?
In primele luni de viata, copilul este orientat spre fiintele umane carora le da o atentie preferentiala, chiar exclusiva. Nu exista interes pentru jucarii, obiecte. Exista o orientare fascinata catre ceilalti, cei din jurul lui. Desigur tintele principale sunt proprii parinti, ceea ce va facilita experientele de comunicare ale copilului, parintii fiind primele surse de comunicare.

Copiii dispun de un set de comportamente pe care cei din jur le interpreteaza ca fiind sociale. Aceste comportamente ale copilului ii atrag pe adulti sa interactioneze cu copilul. 'Mi-a zambit' spune o mama cucerita total de copilul ei in varsta de cateva zile. Nu, nu i-a zambit ei ci a zambit pentru ca se simte bine in corpul sau, totul e confortabil. Dar faptul ca mama interpreteaza in acest fel este de o importanta cruciala caci pana la patru luni, datorita acestui inceput dintre el si mama lui, copilul va invata sa isi stapaneasca zambetul ca pe o moneda de schimb in relatiile cu ceilalti.

Atentia copilului fiind atrasa de adulti, el observa si castiga informatii. Comportamentele copilului cu valoare sociala - ca zambetul - vor fi o recompensa pentru adultii care vor intra in relatie cu copilul incercand sa obtina zambetul copilului.
Acest repertoriu de comportamente de baza constituie inceputul interactiunilor sociale si aceasta va conduce la achizitia unor deprinderi sociale si de comunicare in acord cu cultura in care se dezvolta copilul.

Dezbaterile pe tema innascut/achizitionat sunt particularizate in acest domeniu la: dispune copilul de la nastere deja de capacitatile necesare pentru a interactiona social or aceste capacitati trebuiesc achizitionate? In ultimii 50 de ani a fost o pendulare intre cele doua pozitii care au creat curente in psihologie: structuralistii care sustineau existenta unor structuri de baza innascute (teoria modulara este un bun exemplu) si behavioristii, cu teoria invatarii.

Cercetarile ultimilor 30 de ani sustin existenta comportamentului preferential al copilului mic spre adultii din jur. Utilitatea acestui comportament pentru dezvoltarea copilului se sesizeaza cu usurinta. Daca l-ar atrage obiectele din jur si nu figura umana ar insemna ca nu ar avea sansa de a invata. Copilul de la nastere deja are o buna capacitate de a imita, invata, si adultul ii este model.

Interesant e ca in mod necontrolat adultul vorbeste copilului cu aceste caracteristici. Cand se adreseaza copilului adultul vorbeste diferit de felul in care o face atunci cand se adreseaza celorlalti adulti. Vocea adultului vorbind copilului are tonalitati inalte, cu modulari exagerate, vorbirea recurge la intelesuri foarte simple, este repetitiva. Aceste caracteristici alcatuiesc 'vorbirea adult - copil'. De la nastere, copilul e atrasde acest tip de vorbire, mai mult decat de vorbirea dintre adulti. Caracteristicile acestei vorbiri vin in intampinarea posibilitatilor lui de a receptiona si imita. Primul aspect al limbii pe care o va achizitiona va fi aspectul prozodic, melodia limbii. La opt luni intelegi din intonatia ganguritului copilului daca cere ceva, daca este suparat, daca doreste ceva si chiar daca il cearta pe adult.

Copiii in varsta de patru luni manifesta preferinta pentru frecventa fundamentala a vorbirii adult - copil (sunetele ascutite).

Privind auzul fonematic, conditie a achizitiei limbajului, la varsta de o luna, copiii sunt capabili sa distinga intre foneme (fonem: cea mai mica unitate de limbaj identificabila.) perechi diferite. Din punct de vedere acustic, diferenta dintre p/b (foneme perechi) e data doar de momentul intrarii in vibratie a coardelor vocale. Diferenta se refera la pragul de 25 milisec a realizarii vibratiilor. Sub acest prag, rezultatul va fi 'b', iar peste acest prag apare 'p'. In interiorul acestei durate de timp care da diferenta, adultul nu distinge sunete deosebite. Copilul procedeaza la fel cu adultul, categorisind doar in functie de acest prag de timp de vibratie a corzilor vocale. Pare ca fiinta umana poseda de la nastere capacitati sincrone cu caracteristicile vorbirea umana. Finetea de diferentiere a sunetelor surde/sonore scade in jurul varstei de 12 luni. Nu se poate afirma cu certitudine daca aceasta scadere a sensibilitatii sonore e data de adaptarea copilului la calitatile vorbirii (fonemelor) sau daca a devenit vorbirea mai adaptata capacitatilor de receptie (auz) a copilului.

Este important sa stii ca fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare, ca nu exista un progres continuu si ca nu toti copiii trec prin toate stadiile de dezvoltare psihomotorie. La examinarea copilului se are in vedere factori constitutionali (copil activ, lenes, intermediar), factori afectivi sau morbizi (obosit, bolnav, etc.).

Sa-ti urmaresti copilul in timp ce creste in viata este o experienta fascinanta, fiecare perioada aduce ceva nou: zambeste, gangureste, ridica capul stand pe

burta, se rostogoleste, se taraste, sta in sezut, se ridica, merge, spune silabe.

Daca copilul tau este putin mai incet in atingerea acestor abilitati, nu inseamna ca dezvoltarea lui este afectata. Ingrijoreaza-te numai daca intarzierea este mare, situatie in care trebuie sa consulti medicul.

Reperele pentru aprecierea dezvoltarii psihomotorii la varsta de sugar sunt:

• La o luna se constata o mobilitate in regiunea bucala (atingerea buzelor declanseaza suptul). Mainile sunt stranse, nu apuca, dar devin active la atingerea lor. Isi ridica capul pentru cateva secunde si il intoarce de pe o parte pe alta. Ridicat in brate devine linistit, tresare la zgomote, urmareste lumina cu privirea.
• La doua luni ridica pentru cateva secunde capul cand este pus cu fata in sus. Cand este ridicat, tine pentru scurt timp capul in acelasi plan cu corpul. Urmareste pentru scurt timp un obiect in miscare, zambeste, asculta sunetul de la un clopotel sau jucarie.
• La trei luni isi misca bine membrele; culcat pe abdomen isi ridica capul si trunchiul, sprijinindu-se pe brate, adus in pozitie sezand cade pe spate. Tot la trei luni zambeste la contactul cu persoanele din jurul sau, asculta vocea, gangureste si cerceteaza cu ochii in directia sunetului, isi muta privirea de la un obiect la altul.
• La patru luni asezat in decubit dorsal isi ridica capul si umerii, capul poate fi tinut drept cand copilul sta sprijinit. Executa miscari de aparare si reactii selective de retragere. Un sugar de 4 luni este docil, raspunde prin zambet la zambetul celor din jur, realizeaza un contact social mai indelungat, intoarce capul la sunet, asculta muzica, agita jucaria, scapa obiectele, trage o hartie de pe fata.
• La cinci luni tine capul fara sa-i mai cada pe spate, corpul ramane in axul vertical, impinge in picioare cand este tinut de sub axile. Prinde obiectele care i se ofera, urmareste cu privirea obiectele din jur pana ce dispar si asteapta revenirea lor. Se bucura de vederea mancarii, rade tare, zgomotos.
• La sase luni se ridica sprijinit de incheieturile mainii, sta in sezut, campul sau vizual se mareste si participa mai intens la viata din jurul lui, se intoarce de pe spate pe abdomen si invers, in decubit ventral se sprijina pe coate si pe maini. Gangureste sau bolboroseste, ia un cub de pe masa.
• La sapte luni se rasuceste de pe fata pe spate, manuieste singur jucariile, bea cu cana, priveste un obiect in cadere, emite sunete.
• La opt luni incearca sa se tarasca viguros, sta bine in sezut, culcat isi ridica capul, se rostogoleste, isi suporta greutatea, sare activ, intinde mana, strange obiectele mari, trece o jucarie dintr-o mana in alta. Tot la opt luni se priveste in oglinda si se bucura, tipa pentru atragerea atentiei, o prefera pe mama sa unde se simte in siguranta, emite sunete vocale polisilabice.
• La noua luni se ridica in picioare face primii pasi sustinut executa miscari cerute (da mana, duce mana la buze, etc.). Poate manca singur un biscuit, ajuta si chiar isi tine singur biberonul, duce obiectele la gura, limba fiind folosita pentru explorarea obiectelor din jur. La noua luni sugarul spune: 'ma-ma' sau 'da-da'.
• La zece luni merge sprijinit de mana, apuca obiectele digital (cu policele si aratatorul), reactioneaza la pronuntarea numelui, rade cand priveste in oglinda, descopera jucaria ascunsa, incearca sa recupereze obiectul cazut, manipuleaza doua obiecte izbindu-le unul de altul.
• La unsprezece luni sta singur in picioare cateva minute, apoi se aseaza fara sa se loveasca, isi suge degetul, emite doua cuvinte cu inteles.

La un an merge in tarc sau face plimbari prin camera, sustinandu-se de mobile, imita, stie 'sa faca pa', se joaca cu jucariile si chiar cu mingea, emite mai mult de doua cuvinte. Raspunde la comenzi simple, returneaza un obiect sau il retine intentionat .