Participatia penala

Participatia penala

1. Notiuni si caracterizare

Potrivit reglementarilor in vigoare si sustinerilor din doctrina, exista participatie penala ori de cate ori o infractiune este savarsita de un numar mai mare de persoane decat cel indispensabil in raport de natura ei.

Participatia penala se prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care diferiti participanti o dau la savarsirea faptei. Aceste forme corespund deci diferitelor moduri de cooperare la savarsirea infractiunii.

2. Felurile participatiei penale

In stiinta dreptului penal se fac multe clasificari privitoare la felurile participatiei penale.

Astfel, in functie de atitudinea psihica a participantilor, putem avea participatie proprie, cand toti participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica, si anume cu intentie ori din culpa, precum si participatie improprie, cand unul dintre participanti (autorul) savarseste fapta prevazuta de legea penala din culpa sau fara vinovatie, iar ceilalti - instigatorul, complicele, determina, inlesnesc sau ajuta in orice mod, cu intentie, la savarsirea ei.

Dupa felul contributiei participantilor, se disting participatie omogena, atunci cand toti participantii contribuie la savarsirea infractiunii in aceeasi calitate - coautori - si participatie eterogena, in cazul in care participantii, prestand o contributie diferentiata, coopereaza la comiterea faptei prevazute de legea penala in calitati diferite - autor, instigator, complice.

Dupa felul participarii, se remarca participatie spontana, la care contributia este data de participanti in mod spontan, in timpul executarii faptei, fara o intelegere prealabila, si participatie preordinata, la care contributia este data in urma unei intelegeri prealabile.

Dupa momentul in care este data contributia la savarsirea infractiunii, avem participatie anterioara, cand contributia este data inainte de a se trece la executarea faptei, si participatie concomitenta, cand contributia este data in timpul executarii faptei.

4. Conditiile generale ale participatiei penale

Asa dupa cum rezulta din dispozitiile art. 23-26, art. 31 C. pen., pentru existenta participatiei penale, este necesara existenta mai multor conditii, si anume:

- Unitatea de fapta prevazuta de legea penala, ceea ce presupune savarsirea unei fapte prevazute ca infractiune de catre legislatia noastra penala.

- Pluralitatea de faptuitori, adica sa existe concursul activitatii a cel putin doua persoane care coopereaza la savarsirea uneia si aceleiasi fapte prevazute de legea penala.

- Intre participanti este necesar sa existe o intelegere cu privire la cooperarea acestora pentru comiterea faptei prevazute de legea penala. Aceasta intelegere poate fi expresa cand intervine verbal, in scris sau tacita, cand coeziunea subiectiva a cooperarii rezulta din atitudinea participantilor in imprejurarea data. Din punctul de vedere al momentul comiterii faptei, intelegerea poate fi anterioara, adica intervenita inainte de savarsirea faptei, sau concomitent, cand apare pe parcursul executarii activitatii infractionale.

Aceasta conditie nu este absolut indispensabila in toate formele participatiei. Asa, de pilda, ea este obligatorie in caz de coautorat sau la unele forme ale complicitatii morale, cum ar fi promisiunea de ajutor, prezenta complicelui la locul faptei spre a-l ajuta pe autor in caz de nevoie etc. Ea poate insa sa lipseasca la participatia improprie, dar si la celelalte forme ale participatiei penale.

Formele participatiei penale

Participatia penala propriu-zisa este genul de participatie nu numai cel mai raspandit, dar este si tipic pentru participatie in genere, iar problema raspunderii penale a participantilor se pune in principiu in cadrul ei.

Participatia penala se prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care diferiti participanti o au la savarsirea faptei. Aceste forme corespund deci diferitelor moduri de cooperare la savarsirea infractiunii.

Formele participatiei au caracter absolut, in sensul ca cele mai grave, cum sunt cele de coautorat, le absorb pe cele mai putin grave (cele de instigare si complicitate). Deci participarea unei persoane la savarsirea aceleiasi infractiuni nu poate fi considerata si coautorat si instigare, ci numai coautorat, datorita unitatii infractiunii, chiar daca acesta a determinat mai intai la savarsirea infractiunii, dupa care a participat cu acte de executare la comiterea ei. Desigur, acelasi faptuitor nu poate fi coautor si complice sau instigator si complice la aceeasi infractiune, fiindca primul act il absoarbe pe ultimul.

La stabilirea pedepsei de catre instanta se va avea insa in vedere aceasta im prejurare a participarii cu acte multiple, susceptibile de a fi calificate in mod diferit.

Potrivit dispozitiilor din legislatia penala si sustinerilor din doctrina, participatia penala proprie apare sub urmatoarele forme: coautoratul, instigarea si complicitatea.