Principiul "non bis in idem"

Principiul "non bis in idem"

Cadrul juridic. Acest principiu este prevazut expres in art. 9 din Conventia europeana de extradare din 13.12.1957, in art. 10 din Legea 302/2004 si intr-o multitudine de tratete si conventii pe care Romania le-a incheiat cu diferite state. Pe langa faptul ca acest principiu este prevazut expres in legile prevazute anterior, datorita importantei sale, acesta mai beneficiaza de o mare atentie internationala. Astfel, principiul non bis in idem este prezent si in unele documente internationale, cum ar fi: "Conventia de la Bruxelles cu privire la principiul non bis in idem"- Bruxelles 1986, "Conventia de la Schenghen" din 1990, "Protocolul nr. 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului", Strasbourg 1984, unde se mentioneaza expres ca "nu este posibila nici o derogare de la aceste prevederi", "Conventia Europeana de extradare" din 1957, "Conventia Europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive"- Haga 1970, "Conventia Europeana privind transferul de proceduri in materie penala"- Strasbourg 1972.

Notiune. Conform art. 9 din Conventia Europeana de extradare si Protocolului Aditional din 15.10.1975 la Conventie, publicat in Monotorul Oficial nr. 89 din 14 mai 1997, principiul non bis in idem are urmatorul cuprins:

"(1) Extradarea nu se va acorda cand persoana reclamata a fost judecata definitiv de catre autoritatile competente ale partii solicitate, pentru fapta sau faptele pentru care extradarea este ceruta. Extradarea va putea fi refuzata, daca autoritatile competente ale partii solicitate au hotarat sa nu intreprinda urmariri sau sa puna capat urmaririlor pe care le-au exercitat pentru aceeasi fapta sau aceleasi fapte.

(2) Extradarea unei persoane care a format obiectul unei judecati definitive intr-un stat tert, parte contractanta la conventie, pentru fapta sau faptele in vederea carora cererea este prezentata, nu se va acorda:

a) cand mentionata judecata a pronuntat achitarea sa;

b) cand pedeapsa privativa de libertate sau alta masura aplicata:

(I) a fost executata integral;

(II) a format obiectul unei gratieri sau amnistii, purtand asupra totalitatii sale sau asupra partii neexecutate;

c) cand judecatorul a constatat vinovatia autorului infractiunii fara sa pronunte vreo sanctiune.

3 Totusi, in cazurile prevazute la paragraful 2, extradarea va putea fi acordata:

a) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa impotriva unei persoane, institutii sau bun avand caracter public in statul solicitant;

b) daca persoana care a format obiectul judecatii avea ea insasi un caracter public in statul solicitant;

c) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa in total sau in parte pe teritoriul statului solicitant sau intr-un loc asimilat teritoriului sau.

4 Dispozitiile paragrafelor 2 si 3 nu impiedica aplicarea dispozitiilor nationale mai largi, cu privire la efectul non bis in idem legat de hotararile judiciare pronuntate in strainatate.

Conform art. 10 din Legea 302/2004, principiul non bis in idem are urmatorul cuprins:

"(1) Cooperarea judiciara internationala nu este admisibila daca in Romania sau in orice alt stat s-a desfasurat un proces penal pentru aceeasi fapta si daca:

a) printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal;

b) pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei.

(3) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazul in care un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem."

Conform prevederilor diferitelor conventii si tratate internationale la care Romania este parte, principiul non bis in idem se poate evidentia astfel:

Art. 44 pct. 51 "Extradarea nu se va acorda..

5. daca persoana solicitata a fost judecata definitiv de catre autoritatile judiciare competente ale statului contractat pentru infractiunile pentru care se cere extradarea".

Astfel, principiul non bis in idem reprezinta regula de drept conform careia, extradarea nu se va acorda cand persoana extradabila a mai fost judecata pentru aceeasi fapta, daca printr-o hotarare definitiva s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal sau daca pedeapsa aplicata in cauza, printr-o hotarare definitiva de condamnare, a fost executata sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate.

Caracterizare. Din analiza celor trei texte, rezulta ca acest principiu are la baza imposibilitatea unui stat de a judeca o persoana de doua sau mai multe ori pentru aceeasi infractiune, sau mai mult decat atat, sa oblige o persoana sa execute de mai multe ori o sanctiune tot pentru aceeasi fapta. Aceasta este regula.

Dar, de la aceasta regula exista si exceptii si anume:

* cand asistenta este solicitata in scopul revizuirii hotararii definitive, pentru unul din motivele care justifica promovarea uneia din caile extraordinare de atac prevazute de Codul de procedura penala al Romaniei,

* in cazul in care un tratat international la care Romania este parte contine dispozitii mai favorabile sub aspectul principiului non bis in idem.

In dreptul intern, autoritatea negativa de lucru judecat a hotararilor penale constituie un obstacol juridic care impiedica ca o persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare penala definitiva sa mai poata fi urmarita si judecata pentru aceiasi fapta, chiar sub o calificare diferita. Acest obstacol decurgand din puterea de lucru judecat poata numele de principiul "non bis in idem" .

In termeni sintetici, principiul non bis in idem presupune ca nimeni nu poate fi pedepsit de doua ori pentru aceiasi fapta; astfel, persoana care ar fi urmarita in tara poate dovedi ca a fost judecata in strainatate si ca a fost achitata sau ca a executat pedeapsa la care a fost condamnata.

In literatura juridica de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, sustinatorii caracterului exclusiv teritorial al legii penale erau de parere ca efectele hotararilor penale se limiteaza la teritoriul unde au fost pronuntate, asa ca ele nu pot constituii un obstacol la urmarirea sau judecarea intr-o alta tara a aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta. Dimpotriva, sustinatorii teoriei extrateritorialitatii absolute atribuiau hotararii penale puterea de a impiedica, oriunde o noua judecata a aceleiasi persoane, pentru aceeiasi fapta.

Teza extrateritorialitatii absolute, avand la baza ideea ca legea penala are ca scop protectia ordinii sociale universale, considera ca pentru realizarea acestui scop este indiferent care stat isi exercita autoritatea pentru restabilirea ei. "Maxima non bis in idem apartine dreptului universal al natiunilor avand aceiasi forta fata de toate hotararile pronuntate pentru aceiasi fapta, fie ca emana de la instante straine, fie de la cele nationale; caci este contrar justitiei ca o persoana sa fie succesiv adusa inaintea a doua jurisdictii si lovita de doua condamnari pentru aceiasi fapta."

Se observa astfel, din aceasta analiza, ca principiul non bis in idem este prevazut expres in lege, are un caracter relativ, in sensul ca, in aplicarea sa exista si exceptii prevazute expres atat in legea interna cat si in cea extrena.

Mai trebuie precizat ca, acesta nu este un principiu specific institutiei extradarii, ci el guverneaza intreaga activitate de cooperare internationala in materie penala, lucru dovedit de pozitionarea sa in lege si anume in art. 10 in cadrul "Dispozitiilor generale" ale legii 302/2004. Acesta se refera la conditia privind procedura extradarii si are un caracter principal.