Puterea obligatorie a contractului individual de munca

Puterea obligatorie a contractului individual de munca.

Contractul individual de munca este obligatoriu pentru cele doua parti ale sale - angajator (patron), angajat (salariat) in virtutea principiului inscris in art. 969 din Codul civil potrivit caruia ,,conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante". Asa fiind, partile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal incheiat, ci ele trebuie sa-si execute intocmai obligatiile lor; salariatul sa presteze munca, angajatorul, in principal, sa plateasca aceasta munca.

In virtutea obligativitatii mentionate, oricare dintre parti, ca titulara a drepturilor dobandite prin contract, este indreptatita sa pretinda satisfacerea acestor drepturi.[1]

In acest sens art. 8 alin.1 din Codul muncii prevede ca: ,, relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte''.