Caracterele dreptului penal

Caracterele dreptului penal

Caracterele specifice ale dreptului penal care ol disting de celelate ramuri de drept ,conferindu-i profilul original,autonom si propriu ,cum sunt caracterele de drept public si de drept represiv ,iar pentru evidentierea specificului organizarii interne a prorpiului sistem normativ,vom analiza si carcterul unitar al dreptului penal.

1)Carcterul de drept public

Prin specificul raporturilor juridice reglementate,dreptul penal apartine dreptului public alaturi de alte ramuri ale dreptului ,care reglementeaza relatiile sociale de putere .In mod specific ,el reglementeaza relatiile de aparare sociala si combatere a criminalitatii instituind raporturi de putere sau de autoritate ,regulile de conduita prevazute pentru destinatarii legii penale fiind imperative ,atat in faza conformarii ,cat si in a celei de tragere la raspunderea penala sua supunere la sanctiune .

2)Carcterul de drept represiv

Este determinat de imprejurarea ca regulile de drept penal care institue infractiuni implica existenta unei sanctiuni cu carcter coercitiv-represiv .Spre deosebire de sanctiune civila ,care este esntialmente reparatorie(daune interese,restituiri,repunere in situatia anterioara),sanctiunea penala este represiva ,se aplica vinovatului,iar amenda se cuvine statului,nu victimei.De remarcat ca in legislatiiile penale moderne si-au facut aparitia ,pe langa pedepse ,si masurile de siguranta ,de ocrotire sau educative ,care sunt considerate ca lipsite de carcterul coercitiv specific al pedpsei.

3)Carcterul de drept unitar

Desi normele de drept sunt prevazute atat in Codul penal,cat si in alte acte normativa cu carcter extrapenal ,notiune de lege penal-indetificabila cu aceea de drept penal pezitiv-este astfel definita in art.141 Cod penal incat,indiferent de sediul reglementarii ,normele juridice penale se circumscriu acestei notiuni.Prin urmare ,prin circumscrierea legii penale,esentiala este natura reglementarii si nu sediul acesteia.

Urmand structura si diviziunea Codului penal, dreptul penal se imparte in doua parti: partea generala si partea speciala.

Partea generala a dreptului penal (corespunzator normelor din Partea generala a Codului penal) cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile partii sale speciale, cum sunt: dispozitiile cu privire la aplicarea legii penale, reglementarile referitoare la infractiune si infractor, la sistemul sanctiunilor de drept penal si criteriile de aplicare a acestora, cele referitoare la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei etc.

Partea speciala a dreptului penal (corespunzator normelor din Partea speciala a Codului penal si din legile speciale) cuprinde norme de incriminare care stabilesc continutul concret al fiecarei infractiuni si sanctiunile corespunzatoare pentru acestea.

Aceasta sistematizare, in partea generala si partea speciala, nu diminueaza cu nimic unitatea dreptului penal, intre cele doua parti existand o stransa legatura si interdependenta.

In doctrina internationala de drept penal se sustine ideea impartirii dreptului penal in doua ramuri: drept penal general si drept penal special, pentru a desemna partea genera

la si, respectiv, partea speciala a dreptului penal. Apreciem ca o asemenea divizare a dreptului penal nu se justifica, deoarece normele generale sunt strans legate de cele speciale, intre ele existand, dupa cum am aratat, un raport de interdependenta si conditionare reciproca.

In literatura juridica s-a discutat si despre existenta unor subramuri ale dreptului penal care au fost denumite: dreptul penal international si dreptul international penal.

Dreptul penal international s-a dezvoltat considerabil in ultimii ani, mai ales in urma elaborarii si adoptarii unor tratate internationale, bilaterale si multilaterale. La nivel bilateral, majoritatea conventiilor in materie de drept penal international trateaza anumite aspecte ale cooperarii internationale penale referitoare la incriminarea si pedepsirea infractiunilor savarsite in strainatate, si anume: extradarea, intrajutorarea juridica, transferul detinutilor si, mai recent, colaborarea in confiscarea produsului activitatilor criminale. Pe plan multilateral, conventiile de drept penal international contin dispozitii de drept penal material, adica incriminari destinate sa fie incorporate in dreptul intern al tarilor aderente la astfel de intelegeri.

Dreptul international penal cuprinde acele norme referitoare la responsabilitatea penala ce decurge din violarea ordinii publice internationale, a preceptelor de drept international public, norme privitoare la reprimarea infractiunilor contra pacii si omenirii, precum si asa-numitele infractiuni de drept international, cum sunt: traficul de stupefiante, terorismul international, falsificarea de monede .