RAPORTUL JURIDIC DE DREPT FISCAL

RAPORTUL JURIDIC DE DREPT FISCAL

Definitia raportului juridic: Raportul Juridic este o relatie sociala

reglementata de norma juridica in cadrul careia participantii apar ca titulari

de drepturi si de obligatiuni reciproce prin exercitarea carora se realizeaza

scopul normei juridice.

Deci raportul juridic este o relatie sociala regle mentata de norma juridica.

In acelasi timp, normele juridice se realizeaza in viata numai prin raporturi juridice, ceea ce nu inseamna ca in mod necesar actiunea unei norme juridice creeaza un raport juridic. De exemplu, norma juridica intre stat si o persoana concreta pina cind ultima nu a incalcat interdictia data. Pri urmare, permisele aparitiei raportului juridic sint: existenta normei juridice,subiectele de drept si faptele juridice.

Continutul raportului juridic financiar. Include drepturile si indatoririle ce revin celor doua subiecte ale raportului juridic. In acest sens, organele financiare de stat au drepturi si obligatii de a elabora bugetele publice, de a actiona pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice, de a le administra in mod corespunzator, de a le repartiza potrivit destinatiei legale. Al doilea subiect al raportului juridic are indatorirea de a executa obligatiile financiare ce ii revin si dreptul de a pretinde sa se aplice corect legea de catre organele financiare.

Obiectul raportului juridic financiar. Cuprinde activitati de natura organizatorica in materie bugetara, actiuni privind stabilirea si incasarea veniturilor publice, etc. Diferendele ce pot aparea intre subiectele raportului juridic financiar privind finantele publice se solutioneaza de catre organele prevazute de lege. Competenta jurisdictionala privind astfel de litigii este daa organelor financiare de stat. Acest lucru nu asigura totusi o solutionare in conditii de totala independenta si obiectivitate.

Rolul si locul dreptului financiar in sistemul de drept. Fenomenul financiar si de dr financiar sunt deosebit de complexe avand conexiuni si repercursiuni in toate domeniile activitatii economice si sociale, atat publice cat si private. In domeniul public, prin normele juridice financiare se asigura formarea fondurilor necesare pentru finantarea actiunilor de interes general ale societatii, administrarea acestor fonduri precum si stabilirea destinatiilor. In domeniul privat, normele juridice actioneaza: - pentru stabilirea si incasarea veniturilor publice de la toti contribuabilii, stimuland unele ramuri sau activitati prin facilitati fiscale sau descurajand dezvoltarea altor activitati ori ramuri economice, in raport de interesele publice; - pentru sprijinirea unor agenti economici in dezvoltarea lor sau desfasurarea anumitor activitati prin diferite instrumente financiare (imprumuturi externe, taxe). Dreptul financiar are un rol deosebit, mai ales in aceasta etapa de tranzitie spre economia de piata deoarece, prin normele juridice care-l compun poate actiona pentru stabilirea si stimularea sectoarelor productive din economie, in special in sectorul privat.

Locul dreptului financiar. Face parte din dreptul public. Cuprinde totalitatea normelor juridice prin intermediul carora se mobilizeaza si repartizeaza pe destinatii fondurile banesti necesare satisfacerii nevoilor publice. Dr financiar are legaturi stranse cu dr civil si dr comercial deoarece toate cele trei ramuri de drept cuprind norme juridice ce reglementeaza raporturi patrimoniale, avand ca obiect drepturile si obligatiile exprimate in bani. Mai are legaturi si cu dr penal -; pentru constatarea si combaterea infractiunilor, dr muncii -; prin formarea si utilizarea fondurilor pentru asigurarile sociale de stat.

Ca orice raport juridic, si raportul de drept al finantelor publice are un obiect juridic. El se refera la conduita partilor si se concretizeaza in diverse actiuni ale acestora in functie de categoria de raport de drept financiar public pe care o analizam.

Trebuie sa subliniem faptul ca raporturile de drept financiar public sunt raporturi patrimoniale si ca atare ele au si un obiect material. Acesta imbraca o forma aparte (nu orice bun poate fi obiect material al unui astfel de raport juridic ca in cazul raportului de drept civil), prezentandu-se exclusiv sub forma banului public.

Astfel, in cadrul raporturilor de drept material fiscal este preponderenta conduita de a da, respectiv de a plati sumele de bani pe care debitorii fiscali le datoreaza in temeiul legii. De altfel, conduita de a da caracterizeaza fundamental raporturile de drept financiar public, in ansamblul lor. Aceasta conduita va fi intalnita si cu ocazia utilizarii banilor publici.

in ceea ce priveste raporturile procedural fiscale, predominanta este conduita de a face (de a indeplini dispozitiile procedurale prescrise de lege) sau de a nu face (de a nu incalca aceleasi dispozitii legale care au un caracter imperativ si deci ele trebuie urmate intocmai). Interesant de subliniat este faptul ca, in cadrul raporturilor procedural fiscale conduita de a face sau de a nu face au ca finalitate tot realizarea conduitei de a da (adica realizarea in totalitate a creantei fiscale datorate).

In sfera activitatilor de administrare si de control asupra finantelor publice vom mai intalni si conduita de a face, dar mai ales de a nu face (de a nu efectua acte si operatiuni de administrare sau de control sanctionate de lege).

. Actele de drept al finantelor publice Actele de drept al finantelor publice sunt o specie a actelor juridice care au fost definite in literatura de specialitate2' ca fiind manifestari de vointa facute in scopul de a produce anumite eft juridice, a caror realizare este garantata prin forta de constranger statului, in conditiile prevazute de normele juridice in vigoare.

Pornind de la aceasta definitie constatam ca actele de drepl finantelor publice sunt manifestari de vointa facute in scopul d produce efecte juridice cu ocazia formarii, administrarii, int buintarii si controlului asupra resurselor financiare ale statulu ale unitatilor administrativ-teritoriale, a caror realizarea e garantata, in conditiile legii, prin forta de constrangere a statuii

Din definitia de mai sus rezulta caracteristicile actelor de dr financiar public:

. Sunt manifestari de vointa cu caracter unilateral. Este si fir acest lucru, dat fiind faptul ca sunt acte juridice de dr public. Exceptie de la aceasta regula o reprezinta actele ce intocmesc in sfera imprumutului public;

. Au un oiiiect specific si clar delimitat la formarea, admi strarea, intrebuintarea si controlul asupra banului public;

. Se emit in baza legii si in vederea executarii ei;

. Se emit cu respectarea normelor de competenta si a conditii de validitate;2

. realizarea lor este garantata prin forta de constrangere statului.

in literatura de specialitate30 s-a realizat si o clasificare a acte de drept financiar public conform mai multor criterii de clasificare:

A. Dupa intinderea efectelor juridice pe care le prodi

distingem:

1. Acte normative;

2. Acte individuale.

B. Dupa extinderea teritoriala a efectelor, deosebim:

1. Acte cu aplicabilitate generala, pe intreg teritoriul ta (ex: bugetul de stat);

Acte cu aplicabilitate locala, limitata Ia nivelul unei unit administrativ-teritoriale (ex: bugetele locale).

Relatiile dreptului finantelor publice cu alte ramuri de drept

Doctrina juridica administrativa a subliniat in repetate randuri faptul ca dreptul finantelor publice ar fi un drept administrativ specializat, motivat de faptul ca aceasta ramura a dreptului s-a desprins din dreptul administrativ. Este un argument in plus, daca mai era necesar, pentru a sublinia caracterul de drept public al acestei ramuri juridice. Ceea ce insa, acum este incontestabil, este faptul ca dreptul finantelor publice este ramura de drept distincta, avand un obiect propriu de reglementare.

Analizand raporturile dreptului finantelor publice cu dreptul constitutional remarcam faptul ca dispozitiile constitutionale sunt cele ce marcheaza principiile generale aplicabile dreptului finantelorpublice. Importanta acestor dispozitii constitutionale s-a reliefat cu prilejul revizuirii Constitutiei Romaniei. Astfel, o mare parte a dispozitiilor constitutionale ce au facut obiectul revizuirii acesteia se referea le crearea premiselor legale, constitutionale, menite sa creeze cadrul legal necesar aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Din acest punct de vedere, un rol important revine sistemului financiar public care trebuie sa se adapteze celui al U.E., iar modificarile aduse Constitutiei sunt, in consecinta, cele care se impuneau in etapa pe care Romania o parcurgea si continua sa o mai faca.

In ceea ce priveste raporturile dreptului finantelor publice cu dreptul administrativ trebuie aratat faptul ca ambele ramuri fiind de drept public prezinta numeroase asemanari. in plus, adeseori normele dreptului financiar public se completeaza cu dispozitii cuprinse in normele juridice administrative (ex: competenta materiala a instantelor judecatoresti insarcinare cu judecarea contestatiilor impotriva titlurilor de creanta fiscala se stabileste conform dispozitiilor C.pr.civ. in materia contenciosului administrativ). Consideram, insa important de subliniat aspectele ce deosebesc cele doua ramuri de drept si care consolideaza pozitia distincta si autonoma a dreptului financiar public fata de dreptul administrativ. Astfel, dreptul financiar public, nu doar ca are un obiect distinct de reglementare, fapt ce este incontestabil, de altfel, dar prezinta si o serie de diferentieri concrete fata de dreptul administrativ.

Din acest punct de vedere, unul din cele mai importante aspecte ce merita subliniate se refera la faptul ca raporturile dreptului finantelor publice sunt, in cea mai mare parte, raporturi patrimoniale, in timp ce raporturile de drept administrativ, dimpotriva, sunt, de regula, raporturi nepatrimoniale. La momentul desprinderii dreptului financiar public de dreptul administrativ acesta a preluat componenta patrimoniala (financiara).

Se poate vorbi, in concluzie, despre o coexistenta a celor doua ramuri de drept care asigura impreuna realizarea functiilor statului, a actului de administrare, atat la nivel central, cat si la nivelul colectivitatilor locale si, nu in ultimul rand, realizarea oricaror servicii publice puse de catre autoritatile publice la dispozitia populatiei Relatia dreptului finantelor publice cu dreptul penal se stabileste la nivelul raspunderii juridice ce poate fi antrenata in sfera relatiilor financiar-fiscale. Cea mai grava forma de raspundere juridica ce poale fi antrenata cu prilejul formarii, administrarii, utilizarii si controlului asupra banului public este raspunderea penala, care poate sa dobandeasca manifestari acute in cazul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala.

Caracterul patrimonial si obligational al raporturilor de drept financiar public delimiteaza spatiul in care se regaseste asemanarea si chiar interferenta cu dreptul civil si comercial, in ciuda distinctiilor evidente create de caracterul de ramura de drept public al celei dintai, respectiv de drept privat al celor din urma.

Raporturile cu dreptul muncii sunt delimitate clar de obiectul mai mult decat specific, am spune chiar specializat al celor doua ramuri de drept, delimitare adancita de faptul ca, spre deosebire de dreptul finantelor publice, dreptul muncii este o ramura de drept privat. Cu toate acestea, in orice domeniu al vietii economico-sociale (iar activitatea financiar-fiscala este o componenta a acesteia) se desfasoara activitate salariata, vom intalni si incidenta dreptului muncii. De asemenea, dreptul securitatii sociale este (ca si dreptul administrativ) o ramura a dreptului incidenta asupra unor raporturi juridice a caror realizare este indisolubil legata de executarea Bugetului Asigurarilor Sociale de Stat, ori a fondurilor bugetare speciale (Bugetul Fondului pentru Somaj ori Bugetul Fondului pentru Asigurari de Sanatate).

Nu in ultimul rand, vom analiza relatiile dreptului finantelor publice cu dreptul procesual civil. Dispozitiile procedural fiscale, in raport cu cele procesual civile sunt neindoielnic delimitate, iar aplicarea lor se face dupa principiul actiunii legii speciale in raport cu legea generala. Astfel, dispozitiile Codului de procedura fiscala se aplica numai creantelor fiscale, avand un continut derogatoriu de la dreptul comun (cuprins in dispozitiile Codului de procedura civila). Totusi, acolo unde legea speciala nu prevede (si anume Codul de procedura fiscala) se aplica legea generala mai sus mentionata.

In cele aratate ne-am oprit doar asupra ramurilor de drept intern. Dreptul finantelor publice stabileste relatii complexe si cu ramurile de drept international, iar in ultimii ani se vorbeste tot mai multe desp un drept financiar international.

In contextul eforturilor politice desfasurate de Romania pentru realiza integrarea sa in structurile Uniunii Europene, raporturi dreptului financiar public cu dreptul comunitar devin, nu doar m ample, dar chiar creste progresiv importanta dreptului finantele publice, pe masura ce ne apropiem de realizarea acestui obiect politic cu sarcini financiar-fiscale majore.

in acest context, intr-un viitor apropiat vom putea asista 1 conturarea unei noi ramuri a dreptului pozitiv, si anume 'drepti finantelor comunitare', care in mod evident va avea un obiect distin< de reglementare, atat in raport cu dreptul (inantelor publice (intern cat si in raport cu dreptul financiar international, dar chiar si cu drepti comunitar.

Normele dreptului finantelor publice

Normele dreptului finantelor publice, ca orice norma juridica, sun instituite sau recunoscute de stat, si ca atare obligatorii de respectat ii raporturile dintre subiectele de drept, incalcarea lor atragatu interventia fortei de constrangere a statului .

intrucat ne aflam in sfera de cuprindere a unei ramuri de drep public, drepturile si obligatiile participantilor la un astfel de rapor juridic sunt expres mentionate de lege. Antrenarea fortei de constrangere a statului in cazul incalcarii nomelor de drept financiar public se face tot in conformitate cu legea sub forma sanctiunilor de orice fel. in general, normele dreptului finantelor publice prezinta toate trasaturile specifice oricarei norme juridice, si anume: este generala, abstracta, tipica, impersonala si de aplicabilitate repetata la un numar nelimitat de cazuri.19

Exista, totusi, o serie de exceptii de la regulile enuntate mai sus. Astfel, legile bugetare, prin natura lor, nu prezinta caracterul de generalitate si cu atat mai putin pe acela de a beneficia de aplicabilitate nelimitata. Dimpotriva legile bugetare, desi au caracter evaluativ sub aspectul sumelor efective cuprinse in ele, totusi ele stabilesc sarcini si obiective de realizat, concrete si precise. in plus ele sunt valabile doar pentru un singur exercitiu bugetar (adica un an calendaristic), la implinirea acestuia, aplicabilitatea lor incetand de drept. Si caracterul impersonal al normei de drept tinanciar public, in unele cazuri prezinta exceptii, dar de cele mai multe ori dispozitia legala nu devine doar impersonala, ci isi pierde cu totul caracterul normativ, devenind o dispozitie individuala.

In cele mai multe cazuri normele dreptului finantelor publice au caracter imperativ si onerativ mai ales in sfera fiscalitatii, dar in sfera raspunderii juridice si cu precadere a evaziunii fiscale ele sunt imperativ-prohibitive.

Luand in considerare toate aspectele prezentate, putem defini normele dreptului finantelor publice ca fiind acea categorie a normelor juridice ce au un obiect de reglementare specific, care se refera la drepturile si obligatiile participantilor la raporturile de drept al finantelor publice si care prescriu conduita acestora in procesul de formare, administrare, utilizare si control asupra banului public, respectarea lor fiind garantata prin forta de constrangere a statului.

In ceea ce priveste structura logico-juridica a normelor de drept al finantelor publice trebuie aratat ca ele prezinta unele particularitati. Astfel, dispozitiile acestor norme descriu reguli de conduita de o natura aparte ce tin de specificul activitatilor pe care le reglementeaza. Sanctiunile pot tine si de esenta altor ramuri de drept, cum ar fi inchisoarea sau amenda, dar exista, la ora actuala, si sanctiuni specifice, cum ar fi penalitatile de intarziere.

O precizare importanta se refera la faptul ca Bugetul de Stat sau Bugetul Asigurarilor Sociale de Stat nu sunt norme juridice in sens formal, intrucat nu cuprind sanctiuni. Forta juridica necesara aplicarii lor este data de legile de adoptare a acestor bugete, ele insele neavand nici macar caracterul de norma de conduita in doctrina dreptului. In esenta, izvorul de dreot cs^ forma specifica care o imbraca, la un moment dat vointa social generala penlr impune ca obligatorii anumite reguli de conduca, sau aitfel s, modul de exteriorizare a regulilor juridice..

Raportul juridic de drept fiscal

Distingem intre raportul de drept material fiscal si raportul de drept procedural fiscal.

1. Raportul de drept material fiscal este cel care da nastere creantelor, respectiv obligatiilor fiscale.

Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. Din aceste raporturi rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:

dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creante fiscale principale;

dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii

In masura in care se constata ca plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Prin obligatii fiscale ale contribuabililor si platitorilor se intelege:

obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

obligatia de a plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.

Momentul nasterii obligatiei fiscale. Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza. La aceeasi data se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.

in raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi. in cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:

mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

alte persoane, in conditiile legii.

Platitorul obligatiei fiscale este, debitorul sau persoana care, in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe. contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;

administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.

Raspunderea solidara, atat pentru obligatia principala cat si pentru accesoriile acesteia, este stabilita prin decizie a organului fiscal, aprobata de conducerea acestui organ. Decizia constituie titlu de creanta fiscala, se comunica debitorului si poate fi atacata in conditiile legii.

Domiciliul fiscal.

in cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se intelege:

a)   pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;

b)  pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;

c)   pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, adresa persoanei care reprezinta asocierea sau entitatea, iar in lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricaruia dintre asociati.

Prin adresa unde locuiesc efectiv se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

in situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.

in cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.

2) Raportul de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

Subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.

Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

Statul este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.

Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala, unitatile sale teritoriale, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in cod organe fiscale.

in relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare.

in cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca obligatiile acestuia fata de organul fiscal.

Curatorul fiscal. Daca nu exista un imputernicit, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii. Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora. in cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate, asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

Competenta organelor fiscale

i) Competenta generala. Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala. in cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare.

Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.

ii) Competenta teritoriala. Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.

in cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal pe al carui teritoriu se realizeaza, in intregime sau cu preponderenta, cifra de afaceri.

Competenta de administrare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, datorate de marii contribuabili, poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice.

iii) Competenta in cazul sediilor secundare, in cazul in care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.

iv) Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale. Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.

v) Competenta speciala. in situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale. Acelasi organ fiscal este competent si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in cazdeexecutare silita.

v*,) Conflictul de competenta. Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. in acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului. in situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.

in cazul bugetelor locale. Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.

vii) Acord asupra competentei Cu acordul organului fiscal care prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al _com^^0nform ^vederilor un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acest .    '^u'^u'ⁱⁿ uza,

viii) Conflictul de interese. Functionarul public din cadrul ore !i intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese d ' ^^1Scal '^mP'^icaI

a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil contribuabilului, este ruda pana la gradul al 3-lea inclusiv a c' !a ^sof^sot'^{e a}'^^a reprezentant sau imputernicit al contribuabilului; ^buabilului, este

b)in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj n dezavantaj direct; &*& suporta un

c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la grad, i

una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la gradul al 3-]- . inclusiv si

d) in alte cazuri prevazute de lege. ^c'usiv;

ix) Abtinerea si recuzarea. Functionarul public care stie ca

situatiile prevazute mai sus este obligat sa instiinteze conducatorul '^ ⁽^^lre

se abtina de la indeplinirea procedurii. panului fiscal si sa

in cazul in care conflictul de interese se refera la conducatori
acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.    *8anului fiscal,

Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata
organului fiscal sau de organul ierarhic superior. * Educatorul

Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita recu public aflat in conflict de interese. Recuzarea functionarului public ^^a*'^nci^ionanilui de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarh' * ' 'ⁿ⁽'^ali prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la inst ^SU?^er'^or Decizia competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de adrnini ^{JudecJtoreasca}

^Slrare in derulare.

Inspectia fiscala

Inspectia fiscala are ca obiect verificarea bazelor de impune conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplin¹ * '^'^t' ?' catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contah'l    ^l'¹⁰¹'^at rentelor obligatiilor de plata, precum si a accesoriilor aferente acestor    ''ireadife-

Inspectia fiscala este o forma de control si este examinata, in ]_u
capitolul dedicat controlului financiar. ^ea * fata, in

Colectarea creantelor fiscale

i) Colectarea creantelor fiscale

Colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop _st;_n fiscale. Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de i*^{64 ercan}t^elor

creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Titlul de creanta este, asa cum am vazut deja, actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.

ii) Termenele de plata

Regula de principiu este ca creanta fiscala odata individualizata fata de contribuabil prin titlu de creanta devine exigibila la data prevazuta in Codul fiscal sau in alte legi care o reglementeaza.

Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:

a)    daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1 - 15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

b)   daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.

Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda inlesnirea respectiva.

Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor Publice, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administratiei si internelor si al ministrului finantelor publice.

Contributiile sociale administrate de Ministerul Finantelor Publice, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

iii) Dobanzi si penalitati

Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se
datoreaza dupa acest termen dobanzi si penalitati de intarziere. Nu se datoreaza dobanzi
si penalitati de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi, dobanzi si penalitati
de intarziere stabilite potrivit legii. ■

Dobanzile si penalitatile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala. Dobanzile se calculeaza pentru fiecare zi, incepandcu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv, cu unele exceptii, in cazurile limitativ prevazute de lege (art. 115 si urm din Ordonanta nr. 92/2003) cand modul de calcul al dobanzii este diferit.

Stingerea creantelor fiscale

Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege

1. Stingerea obligatiei prin plata

Plata sumelor datorate cu titlu de impozite, taxe, amenzi, contributii etc, se poate face prin plata directa, retinere la sursa, aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile. Executarea prin plata poate avea loc fie prin virare, fie in numerar. Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.

in cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

a)   in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

b)  in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;

c)   in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora;

d)  pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.

Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale, iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste contribuabilul.

in cadrul tipului de impozit, taxa, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in urmatoarea ordine:

a)   sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale, pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si dobanzile datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate conform legii;

b)obligatii fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii;

c)   obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora;

d)  dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale prevazute la lit c);

e) obligatii fiscale cu termene de plata viitoare, la solicitarea debitorului.

Orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in cadrul executarii silite va stinge, mai intai, obligatia fiscala stabilita in titlul executoriu.

2. Stingerea obligatiei prin compensare

Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume,

Bibleografie:

Autor: Cristina Onet

"Dreptul finantelor publice-partea generala"

Editura: Lumina Lex-Bucuresti 2005-

2. Autor: Ion Glica

Drept financiar"

Editura: Humanitas-Bucuresti 1998-

Autor: Viorel Ros

"Drept financiar"

Editura: All Beck-Bucuresti

4. Autor: Dan Saguna

"Tratat de drept financiar si fiscal"

Editura: All Beck-Bucuresti 2001-

Autor: Paul C. Olcescu

"Tratat de drept financiar si fiscal"

Editura: Cantes-Iasi 2000-