Raspunderea civila-forma specifica a raspunderii juridice

Raspunderea civila-forma specifica a raspunderii juridice

Reducand sfera raspunderii sociale si analizand exclusiv raspunderea juridica, vom retine aceeasi diversitate sub care si aceasta raspundere se poate manifesta. Exista astfel ca forme ale raspunderii juridice raspundere disciplinara, raspundere penala, raspundere administrativa, raspundere civila, prcum si alte modalitati in care raspunderea juridica se poate manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului. De catre aceste forme, raspunderea civila se caracterizeaza printr-o o obligatie de despagubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta contrara normelor juridice civile.

Scurt istoric

In perioada feudala procesul de delimitare a raspunderii civile, de raspunderea penala si de pedeapsa. Dreptul romanesc din aceasta perioada facea distinctie intre delictele publice, care atentau la baza organizarii statale, si delictele private care aduceau vatamari persoanelor si bunurilor. Delictele si cvasidelictele creau si ele obligatii in sistemul dreptului feudal, o serie de vini putand fi rascumparate in bani sau in natura, asa cum fac de xemplu ² Ursu si Nicolae din Todiresti cand dau la 20 aprilie 1673 o mosie drept rascumparare pentru ranirea unei persoane²

Primele legiuri scrise romanesti, Pravila lui Matei Basarab din 1621 si pravila lui Vasile Lupu din 1646, nu au formulat un principiu de raspundere civila. Aceste legiuiri, inspirate din lucrarile lui Prosper Farinancius, au avut la baza reglementarea raspunderii care a existat in Imperiul Roman.

In caz de omor sau ranire prin imprudenta, legiuirile romane din sec . al XVII-lea prevedeau in mod expres posibilitatea ca vonpvatii ² sa fie slobozi si numai cu bani sa se cearte[2]. Paguba adusa pe nedrept era si ea creatoare de obligatii, in special in materie agrara, urmandu-se prevederile legiuirilor bizantine. Raspunderea opera si in cazul persoanelor angajate ( naimiti ) pentru diferite munci, conform prevederilor acelorasi legi agrare bizantine. De asemenea in dreptul transilvanean, statutele municipale ale sasilor prevedeau raspunderea delictuala pentru vatamarea vitelor, distrugerea de bunuri, uciderea sau ranirea neintentionata a unui om.

Enuntarea unor principii in materie a intervenit totusi, in dreptul nostru, abia anterior adoptarii Codului Civil. La inceputul sec. al-XIX-lea printre alte monumente legislative, apar lucrari de referinta precum Codul Calimach sau Condica Tivila sau politiceasca a Printipatului Moldovei, promulgata la 1 iunie 1817, si pusa in aplicare de la 1 septembrie 1817, Legiunea Caragea datand din 1818 in Tara Romaneasca. Din cuprinsul acestor lucrari se desprinde principiul general de raspundere delictuala, ce are ca obiect reparatiunea patrimoniala a unui prejudiciu, avandu-si temeiul in elementul subiectiv al greselii intentionate sau neintentionate .

Un alt moment extrem de important in acest proces evolutiv si care nu poate fi omis, il constituie adoptarea Codului Civil roman. La intocmirea noului cod, care a intrat in vigoare la 1 Decembrie 1865, s-au utilizat ca modele, Codul civil francez din anul 1804, legea belgiana din 16 Decembrie 1851, proiectul Codului civil italian al lui Piranelli si reglementari din dreptul civil anterior al celor doua Principate. Acest cod reglementeaza raspunderea pentru fapta proprie in art. 998 si 999, raspunderea pentru fapta altuia in art 1000 al. 1, iar in art. 1003 se consacra solidaritatea celor chemati sa raspunda pentru acelasi prejudiciu.

Notiune si definitie

Raspunderea civila este un din formele raspunderii juridice si una din institutiile juridice fundamentale ale dreptului. Ca institutie juridica, ea consta in totalitatea normelor, pricipiilor si regulilor juridice care reglemeteaza obligatia generala ce revine oricarei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia sau pentru care e chemata de lege sa raspunda. Ca forma a raspunderii juridice, raspunderea civila consta intr-un ² raport de obligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa, ori in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare[4].

Specificul raspunderii civile si elementul care o deosebeste fata de celelate forme ale raspunderii juridice este indatorirea de reparare integrala a prejudiciului, indatorire care incumba persoanei responsabile. In acest context s-a apreciat ca ² se poate spune ca a raspunde din punct de vedere civil inseamna, in fapt, a repara prejudiciul cauzat altuia, iar a repara un prejudiciu inseamna in sens juridic, a raspunde din punct de vedere civil .

Importanta

Cu privire la importanta raspunderii civile, in literatura juridica franceza de la sfarsitul sec. al XIX-lea, s-a afirmat ca ² ea tinde sa ocupe centrul dreptului civil, deci a dreptului in totalitatea sa in fiecare materie, in toate directiile se ajunge la aceasta problema a raspunderii, in dreptul public, in dreptul privat, in domeniul dreptului persoanelor si al familiei, ca si in acela al bunurilor ea este a tuturor momentelor si a tuturor situatiilor raspunderea civila devine punctul nevralgic comun al tuturor institutiilor noastre[6].

Toate acestea se implica prin aportul considerabil al stiitei dreptului civil, icepand cu epoca romana, la fundamentarea si conturarea raspunderii juridice, in general, dar si prin utilitatea practica a raspunderii civile care are ca finalitate repararea oricarui prejudiciu cauzat unei persoane.

Locul si importanta raspunderii civile, pot fi subliniate si prin aceea ca aceasta raspundere, indiferent ca este delictuala sau contractuala, prin principiile si functiile sale, prin conditiile prin care se intemeiaza si formalitatile ei, constituie dreptul comun in materie de raspundere patrimoniala, contribuind la ocrotirea drepturilor subiective si intereselor legitime ale tuturor persoanelor fizice si juridice. Fiind elaborata initial in dreptul roman, ca o imstitutie cu aplicatie generala, ulterior s-a delimitat si detasat fata de celelalte forme ale raspunderii juridicein special fata de raspunderea penala, fara insa a-si fi pierdut aptitudinea de a fi utilizata ca drept comun in materia tuturor formelor raspunderii juridice. Intreaga teorie a raspunderii a fost fundamentata si explicata pronindu-se de la raspunderea civila. Cracteristica esentiala a raspunderii civile in general, si in acelasi timp elementul care o distinge de orice forma a raspunderii juridice, constituind totodata si punctul de legatura cu fiecare dintre aceste forme, este obligatia de a repara.

Prin importanta teoretica si practica a raspunderii civile ea ocupa un loc important in ansamblul formelor raspunderii juridice, intrucat formalitatea repararii prejudiciului cauzat se grefeaza uneori si pe alte forme pe care le insoteste si le completeaza in vederea stabilirii ordinului de drept incalcate.

Formele raspunderii civile

Codul civil roman supune raspunderea civila, cel putin pe plan tehnic, unor regimuri juridice deosebite dupa cum este viata de raspundere civila delictuala sau de raspundere civila contractuala. Asadar, raspunderea civila cunoaste doua forme delictuala constand in obligatia de reparare rezultata dintr-un delict, si contractuala in care caz reparatia ce inaimba debitorului isi are originea in acordul de vointa existent intre el si creditor. Ambele forme ale raspunderii civile sunt dominate de ideeea fundamentala a repararii unui prejudiciu cauzat printr-o conduita ilicita si in principiu culpabila a unei persoane.

Raspunderea delictuala intervine pentru nerespectarea obligatiei generale de a nu cauza prejudiciu altora, desi intre autorul faptei cauzatoare de prejudiciu si victima nu a existat nici un contract prealabil, Spre deosebire de aceasta, raspunderea civila contractuala intervine in ipoteza nerespectarii obligatiei contractuale pe care debitorul o are fata de creditor.