| CATEGORII DOCUMENTE |
| Administratie | Drept |
REPREZENTAREA STATELOR
-RELATIILE DIPLOMATICE SI RELATIILE CONSULARE
Cuprins
Obiectiv general
Obiective operationale
Sinteza
Bibliografie selectiva
Tema de reflectie
Teste
Raspunsuri si comentarii la teste
CUPRINS:
DIPLOMATIA SI DREPTUL DIPLOMATIC
RELATIILE DIPLOMATICE
AUTORITATILE STATULUI CU ATRIBUTII IN DOMENIUL RELATIILOR EXTERNE
MISIUNILE DIPLOMATICE
DREPTUL CONSULAR
RELATIILE CONSULARE
OFICIUL CONSULAR (CONSULATUL
Obiectiv general: Cunoasterea instrumentelor si mecanismelor reprezentarii internationale a statelor prin intermediul misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare
Obiective operationale: Insusirea unor elemente de baza privind reprezentarea statelor in relatiile internationale.
DIPLOMATIA SI DREPTUL DIPLOMATIC
Diplomatia este activitatea desfasurata de organele statului cu atributii in domeniul relatiilor internationale, in primul rand a diplomatilor.
Ea consta in reprezentarea intereselor statului in strainatate, prin purtarea de negocieri, de discutii, de corespondenta si alte mijloace pasnice.
Este principalul mijloc de realizare a politicii externe a statului.
Ansamblul normelor ce reglementeaza desfasurarea activitatii diplomatice - conduita si statutul organelor diplomatice, formeaza dreptul diplomatic, ramura a dreptului international public.
In acest context, el are un rol foarte important, fiind instrumentul caruia pot exista si se pot dezvolta relatiile dintre state.
Sediul materiei il constituie dispozitiile:
Conventiei de
Conventiei de
Conventiei
de
RELATIILE DIPLOMATICE
Sunt acele raporturi interstatale care constau in conducerea, prin intermediul organelor reprezentative si prin mijloace pasnice, a relatiilor externe cu alt/alte state sau orice subiect de drept international.
Existenta lor induce o stare de normalitate a raporturilor dintre doua state, presupune existenta pacii, a colaborarii intre acestea.
AUTORITATILE STATULUI CU ATRIBUTII IN DOMENIUL RELATIILOR EXTERNE
Institutiile abilitate sa desfasoare activitati de relatii externe au atributii bine definite de legislatia interna si, in primul rand, de dispozitiile constitutionale care le stabilesc competentele.
Legislatia interna stabileste deci, care sunt institutiile si persoanele care au calitatea de a actiona in numele statelor, subiecte ale dreptului international si cat anume pot angaja statul in relatiile cu alte tari.
Relatiile externe ale fiecarui stat se desfasoara pe doua paliere, cel intern, de elaborare a obiectivelor si directiilor de desfasurare si aplicare a politicii externe si pe plan international unde accentul este pus pe realizarea practica a politicilor nationale in functie si de politicile altor state. Ca urmare, structurile care se ocupa de relatiile internationale pot si ele fi clasificate in institutii interne si externe ale relatiilor internationale.
& Diplomatie Drept diplomatic Relatii diplomatice Misiuni diplomatice
In
majoritatea statelor, competentele in domeniul relatiilor externe
sunt atribuite sefului statului (presedinte, rege, monarh) si Ministerului
Afacerilor Externe. Competentele respective sunt delimitate in
functie de forma de guvernare existenta in fiecare tara,
potrivit legilor interne.
Exista si alte organisme sau institutii care pot indeplini functii in domeniul relatiilor internationale, cum ar fi Primul Ministru sau ministerele, pe domeniul lor de specialitate.
Sistemul constitutional din Romania confera atributii in domeniul relatiilor internationale Parlamentului, institutiei prezidentiale si guvernului, in cadrul caruia organul de specialitate este Ministerul Afacerilor Externe. Acestea pot fi definite, in sens larg, ca fiind institutiile interne cu atributii in domeniul relatiilor internationale in tara noastra.
Reglementarile in vigoare stabilesc cu exactitate modul in care sunt separate competentele intre aceste structuri.
MISIUNILE DIPLOMATICE
A. Aspecte generale
Sfera relatiilor internationale este una foarte complexa, ce ridica o multitudine de probleme, presupune desfasurarea unor diverse activitati ce nu pot fi rezolvate in totalitatea lor de autoritatile interne ale statelor cu atributii in domeniul relatiilor externe.
De aceea a fost necesara, in contextul dezvoltarii relatiilor dintre state, infiintarea unor reprezentante ale statelor in strainatate, care sa actioneze in numele lui si sa ajute la rezolvarea numeroaselor si complicatelor probleme cotidiene. Aceste organe se numesc reprezentante sau misiuni diplomatice.
Misiunile diplomatice sunt organe ale stratului acreditant in statul acreditar si nu trebuie confundate cu membrii lor, ele preexistand numirii agentilor diplomatici si continuand sa existe si dupa expirarea mandatului unora dintre acestia.
B. Tipuri de misiuni diplomatice
Clasificarea misiunilor diplomatice:
in functie de durata lor, pot fi permanente sau temporare;
in functie de sarcinile misiunii, pot fi cu sarcini generale sau cu sarcini speciale;
in functie de subiectii in relatiile diplomatice respective, pot fi bilaterale sau multilaterale.
Majoritatea misiunilor diplomatice sunt misiuni diplomatice bilaterale cu caracter permanent purtand numele de ambasada, condusa, de regula, de un ambasador.
Dreptul popoarelor de a trimite si primi misiuni diplomatice poarta numele de drept de legatie, care poate fi activ (de a trimite) si pasiv (de a primi misiuni).
C. Functiile misiunilor diplomatice
Potrivit art. 3 din Conventia privind relatiile diplomatice, principalele functii ale acestora sunt:
o dezvoltarea relatiilor prietenesti intre statul trimitator si statul de resedinta si a raporturilor de referinta, culturale si stiintifice intre ele;
o reprezentarea statului sau pe langa statul de resedinta;
o protectia intereselor statului sau si ale cetatenilor acestuia;
o ducerea de tratative cu statul de resedinta;
o informarea prin mijloace legale despre situatia si evenimentele din statul de resedinta si informarea guvernului sau.
Ele pot indeplini si functii consulare in anumite conditii.
D. Personalul misiunilor diplomatice
In afara sefului misiunii (care este agentul diplomatic insarcinat cu conducerea misiunii, superior din punct de vedere ierarhic celorlalti membrii), personalul misiunii cuprinde:
personalul diplomatic (care poate cuprinde: ministru plenipotentiar, ministru consilier, consilier , secretar I, secretar II, secretar III, atasat diplomatic);
personalul tehnico-administrativ (translatori, secretari, dactilografi, cifratori);
personalul de serviciu (soferi, portari, bucatari, gradinari etc.).
Personalul misiunii este numit de statul acreditant, care fixeaza si numarul de persoane, statul acreditar putand insa cere ca numarul acestuia sa se mentina in limitele a ceea ce el considera rational si normal, tinand cont de nevoile misiunii si de conditiile acelei tari.
& Personal diplomatic Imunitati Privilegii diplomatice
E.
Statutul misiunii diplomatice si a membrilor sai
Misiunea diplomatica si membrii sai se bucura in statul de resedinta de un statut special, derogatoriu de la statutul celorlalte categorii de persoane, care-i scoate de sub autoritatea si competenta judiciara a statului acreditar si le ofera conditiile necesare pentru functionarea lor.
Acest statut special consta in acordarea de imunitati, privilegii si facilitati diplomatice, ce constituie garantia activitatii diplomatice insesi si premisa necesara pentru a-si putea indeplini functiile diplomatice.
Acordarea acestor
imunitati, privilegii si facilitati se face pe
baza de reciprocitate, aceasta
functionand insa numai in subsidiar, cu caracter complementar, statele trebuind sa acorde agentului
diplomatic cel putin tratamentul prevazut in Conventia de
Principalele imunitati si privilegii diplomatice, acceptate de catre toate statele, reflecta necesitatea de a se asigura prin acestea independenta totala a diplomatilor fata de autoritatea statului acreditar:
imunitatea de jurisdictie penala, civila, administrativa-
imunitatea de executare a misiunii dipomatice si a agentului diplomatic;
inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia si a arhivelor;
inviolabilitatea personala a agentului diplomatic, a resedintei si a bunurilor sale;
libertatea de comunicare
libertatea de miscare
scutirea de obligatia de a face depozitie sau de a indeplini rolul de expert
scutirea de la obligatiile din domeniul asigurarilor sociale;
o folosirea drapelului si a emblemei nationale;
o procurarea de localuri pentru misiune si locuinte pentru membrii acesteia.
DREPTUL CONSULAR
Dreptul consular este acea parte a dreptului international public care reprezinta totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza relatiile consulare dintre state, organizarea si functionarea oficiilor consulare, precum si cele care se refera la statutul juridic al oficiilor consulare si a personalului acestora
Deosebirile fundamentale care exista intre activitatea oficiilor diplomatice si a celor consulare constau in aceea ca:
in timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principala, promovarea intereselor statului acreditant si a institutiilor sale in tarile in care sunt acreditate, oficiile consulare reprezinta acea parte a serviciului exterior al unei tari care se ocupa, pe langa aceste aspecte, si de protejarea si reprezentarea intereselor cetatenilor din tara respectiva in strainatate.
in materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementeaza activitatea oficiilor diplomatice sunt reguli de drept international , in timp ce in cazul dreptului consular, o parte importanta a normelor aplicabile sunt reglementari de natura interna ale statelor care sunt implicate in deschiderea oficiilor consulare, atat statul trimitator cat si statul primitor.
Oficii consulare Relatii consulare
Sediul materiei il constituie Conventia
de
RELATIILE CONSULARE
A. Notiune
Relatiile consulare reprezinta un raport intre state, dar un raport care se stabileste in interesul cetatenilor acestor state si a dezvoltarii relatiilor economice dintre ele, un raport care are caracter conventional, este bazat pe acordul statelor (al statului trimitator si al statului primitor) si sunt caracterizate de principiile reciprocitatii, caracterului direct si al celui bilateral
B. Stabilirea relatiilor consulare
Potrivit articolului 2 al Conventiei de
Acordul se realizeaza pe baza notificarii de catre un stat a interesului sau de a deschide un oficiu consular in cealalta tara, notificare acceptata de celalalt stat, constituind astfel impreuna, acordul pentru stabilirea de relatii consulare intre cele doua tari.
Ca regula generala, se considera ca in cazul in care doua tari au decis sa stabileasca relatii diplomatice intre ele, in afara de situatia in care in intelegerea respectiva se specifica altfel, acordul lor reciproc pentru stabilirea de relatii diplomatice implica si consimtamantul acestora pentru relatiile consulare si nu este necesara incheierea unui acord special pentru stabilirea de relatii consulare.
Intreruperea sau incetarea relatiilor diplomatice intre doua state nu atrage dupa sine in mod obligatoriu si ruperea relatiilor consulare. In numeroase cazuri, chiar daca statele au decis sa rupa relatiile lor diplomatice, relatiile consulare au continuat, pentru ca ele sunt relatii intre doua state concepute sa serveasca interesele cetatenilor acestor tari.
Relatiile consulare pot ajunge sa inceteze in momentul in care dispare unul dintre state sau in cazul in care, pe baza aceluiasi acord, statele hotarasc sa nu mai intretina asemenea relatii.
7. OFICIUL CONSULAR (CONSULATUL)
A. Notiune
Oficiul consular este un organ autonom, care se
creeaza pentru a permite exercitarea functiilor consulare
prevazute in Conventia de
Fiecare oficiu consular are un sediu, o circumscriptie si de asemenea, un anumit rang, de precadere o clasa, care sunt fixate de catre statul trimitator si supuse aprobarii statului de resedinta.
B. Infiintare
Deschiderea unui oficiu consular inseamna in primul rand, prezentarea unei cereri in care se specifica orasul in care se doreste infiintarea lui, in al doilea rand, exista obligatia de a propune o anumita zona (circumscriptie) din teritoriul tarii care va fi arondata la postul consular respectiv si clasa consulatului, iar toate acestea impreuna, trebuie sa obtina aprobarea statului de resedinta. Orice modificare ulterioara in legatura cu clasa oficiului consular, cu locul sau de resedinta si cu circumscriptia in care isi desfasoara activitatea nu se poate face decat cu consimtamantul statului de resedinta, care este necesar si in cazul in care un consulat vrea sa deschida un viceconsulat sau o agentie consulara, intr-o alta localitate decat cea in care si-a stabilit sediul.
Misiunile diplomatice pot si ele exercita functii consulare, din acest punct de vedere existand doua mari categorii de oficii consulare:
cele care functioneaza in cadrul misiunilor diplomatice din capitalele tarilor si in cadrul carora este desemnat un diplomat si se creeaza o structura care se ocupa de relatii consulare si a doua categorie;
consulatele speciale, care se infiinteaza in alte orase decat capitala, cu circumscriptii foarte bine stabilite si incadrate cu personal corespunzator.
C. Membrii oficiului consular
Personalul oficiului consular este compus din:
o seful consulatului,
o functionari consulari
o personalul de serviciu.
Acest personal al oficiului consular este numit de catre statul trimitator care notifica statului de resedinta numele si prenumele, categoria si clasa functionarilor consulari si circumscriptia in care urmeaza sa functioneze.
Potrivit articolului 9 din Conventia de
consuli generali;
consuli;
viceconsuli ;
agenti consulari
Seful unui post consular ocupa o pozitie deosebita in cadrul oficiului consular, indiferent de modul in care este el definit, de clasa pe care o are si este numit de catre statul trimitator, dar, pentru a putea sa-si desfasoare activitatea, are nevoie de acordul statului primitor, pe teritoriul caruia urmeaza sa functioneze.
Modalitatile prin care sunt numiti sefii oficiilor consulare, sunt fixate prin legi si regulamente care tin atat de statul trimitator, cat si de cele ale statului primitor.
Seful unui oficiu consular, in momentul in care este numit, primeste un document din partea celui care l-a numit (seful statului sau ministrul de externe) sub forma unei scrisori sau a unui act similar care atesta calitatea in care a fost trimis. Acest document, denumit patenta consulara este trimis pe cale diplomatica sau pe orice alta cale corespunzatoare, guvernului din statul pe teritoriul caruia seful postului consular urmeaza sa-si exercite functiunile si daca statul de resedinta il accepta, el poate sa-si ia in primire postul respectiv.
Exequaturul este o autorizatie speciala pe care statul de resedinta o acorda sefului oficiului consular si prin care certifica dreptul acestuia de a-si exercita functiile sale.
Statul de resedinta care refuza sa elibereze un exequatur nu este obligat sa comunice statului trimitator care sunt motivele refuzului sau. Se considera ca exequaturul este un act discretionar pe care orice stat de resedinta are dreptul sa-l adopte sau nu, si care nu trebuie motivat in nici un fel de catre functionarii sai.
Din momentul in care seful unui post consular este
acceptat, statul pe teritoriul caruia isi desfasoara
el activitatea are obligatia sa informeze imediat
autoritatile competente din circumscriptia sa consulara
si, de asemenea, potrivit prevederilor articolului 14 din Conventia
de
Exista si posibilitatea exercitarii temporare a functiei de sef de post consular, in conditiile in care seful numit este impiedicat sa-si indeplineasa functiunile sale, sau, in cazul in care postul sau este vacant, se poate numi un "gerant" interimar care actioneaza cu titlul provizoriu de sef al postului consular respectiv.
Incetarea activitatii unui sef de oficiu consular sau a oricarui diplomat care functioneaza in cadrul lui, se poate face prin retragere de catre statul care l-a trimis, statul respectiv avand posibilitatea sa-l inlocuiasca si sa-i incheie astfel misiunea. In foarte multe servicii diplomatice exista perioade fixe de timp in care un diplomat lucreaza in serviciul diplomatic exterior sau in cadrul unui oficiu consular, de 4-5 ani.
O alta posibilitate de incetare a activitatii este aceea de a fi declarat "persona non grata" si toate celelalte situatii prin care activitatea poate inceta (cazuri de imbolnaviri, decese, etc.).
Functiile consulare reprezinta totalitatea activitatilor oficiilor consulare si ale personalului acestora.
Din punct de vedere al continutului acestor functii, ele pot fi impartite in doua categorii:
a) functii care sunt conferite de catre statul trimitator oficiului consular respectiv;
b) functii care sunt recunoscute de catre statul primitor, cel pe teritoriul caruia isi desfasoara activitatea.
Ca regula generala, continutul acestor functii consulare este negociat si inclus in conventiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le incheie, o parte importanta a acestor conventii consulare se concentreaza tocmai pe functiile asupra carora cele doua state isi dau acordul sa fie indeplinite de catre oficiile consulare.
Clasificarea functiilor consulare
Dupa obiectul lor sau dupa domeniul pe care il abordeaza, functiile consulare pot fi:
functii cu caracter politic, altele decat functiile diplomatice;
2) functii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimitator si statul primitor pe teritoriul caruia isi desfasoara consulatul activitatea;
3) functii culturale;
foarte multe consulate romanesti inglobeaza minicentre culturale,
avand o activitate culturala intensa (Consulatele de
4) functii care se refera la protectia cetatenilor; spre deosebire de ambasade, care se concentreaza in principal pe promovarea intereselor statelor, a autoritatilor de stat, consulatele se preocupa de problemele cetatenilor.
Ele includ de asemenea, functii administrative, functii de stare civila, notariale, jurisdictionale si functii care se refera la marina comerciala, nave si aeronave si la obligatii militare.
Functiile consulare sunt
prevazute in Conventia de
& Functii consulare Imunitati si privilegii
consulare
Articolul 5 din Conventia de
La paragraful 2, acest articol prezinta cea de-a doua functie consulara, favorizarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice, culturale si stiintifice, in general, promovarea de relatii prietenesti intre statul trimitator si statul primitor.
A treia functie consulara
prevazuta in Conventia de
Sunt prevazute in continuare la acest articol si alte functii care se refera la practica generala care exista in materie.
E. Imunitati si privilegii consulare
Conventia de
Imunitatile si privilegiile consulatelor sunt:
imunitatea localurilor, arhivelor si documentelor, a corespondentei si a valizei consulare;
libertatea de comunicare;
scutirea fiscala a localului;
arborarea drapelului si a stemei nationale pe cladirile consulatului si pe masinile oficiale.
Pentru membrii oficiilor consulare:
inviolabilitate personala,
imunitate de jurisdictie penala (cu exceptia unor infractiuni grave);
imunitate de jurisdictie civila pentru actele efectuate in exercitarea functiilor consulare;
scutirea de obligatiile de inregistrare a strainilor si permis de sedere;
scutiri fiscale si vamale.
Ei au insa obligatia de a respecta legile si reglementarile statului de resedinta, de a nu se amesteca in treburile interne ale acestuia si de a depune ca martor in problemele care nu au legatura cu activitatea lor oficiala.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
ANGHEL, Ion M, Drept diplomatic si consular, vol 1,2, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
PREDA-MATASARU, Aurel, Tratat de drept international public, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2006.
BOLINTINEANU, Alexandru, NASTASE, Adrian, AURESCU, Bogdan - Drept international contemporan, Ed.All Beck, Bucuresti, 2000;
MAZILU, Dumitru, Drept international public, Volumul 1, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002;
MAZILU, Dumitru, Drept diplomatic si consular, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006;
MIGA-BESTELIU, Raluca- Drept international. Introducere in dreptul international public, Ed. All Educational, Bucuresti,1998
TEMA DE REFLECTIE:
Faptul ca individul poate fi subiect al raspunderii penale internationale il poate transforma pe acesta in subiect de drept international?
TESTE
1.Care sunt functiile misiunilor diplomatice?
2. Care sunt deosebirile fundamentale care exista intre activitatea oficiilor diplomatice si a celor consulare?
3. Desemnarea sefilor oficiilor consulare.
RASPUNSURI SI COMENTARII
Potrivit art. 3 din Conventia privind relatiile diplomatice, principalele functii ale acestora sunt:
o dezvoltarea relatiilor prietenesti intre statul trimitator si statul de resedinta si a raporturilor de referinta, culturale si stiintifice intre ele;
o reprezentarea statului sau pe langa statul de resedinta;
o protectia intereselor statului sau si ale cetatenilor acestuia;
o ducerea de tratative cu statul de resedinta;
o informarea prin mijloace legale despre situatia si evenimentele din statul de resedinta si informarea guvernului sau.
Ele pot indeplini si functii consulare in anumite conditii
2. Deosebirile fundamentale care exista intre activitatea oficiilor diplomatice si a celor consulare constau in aceea ca:
in timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principala, promovarea intereselor statului acreditant si a institutiilor sale in tarile in care sunt acreditate, oficiile consulare reprezinta acea parte a serviciului exterior al unei tari care se ocupa, pe langa aceste aspecte, si de protejarea si reprezentarea intereselor cetatenilor din tara respectiva in strainatate.
in materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementeaza activitatea oficiilor diplomatice sunt reguli de drept international , in timp ce in cazul dreptului consular, o parte importanta a normelor aplicabile sunt reglementari de natura interna ale statelor care sunt implicate in deschiderea oficiilor consulare, atat statul trimitator cat si statul primitor.
3. Modalitatile prin care sunt numiti sefii oficiilor consulare, sunt fixate prin legi si regulamente care tin atat de statul trimitator, cat si de cele ale statului primitor.
Seful unui oficiu consular, in momentul in care este numit, primeste un document din partea celui care l-a numit (seful statului sau ministrul de externe) sub forma unei scrisori sau a unui act similar care atesta calitatea in care a fost trimis. Acest document, denumit patenta consulara este trimis pe cale diplomatica sau pe orice alta cale corespunzatoare, guvernului din statul pe teritoriul caruia seful postului consular urmeaza sa-si exercite functiunile si daca statul de resedinta il accepta, el poate sa-si ia in primire postul respectiv.
Exequaturul este o autorizatie speciala pe care statul de resedinta o acorda sefului oficiului consular si prin care certifica dreptul acestuia de a-si exercita functiile sale.
Statul de resedinta care refuza sa elibereze un exequatur nu este obligat sa comunice statului trimitator care sunt motivele refuzului sau. Se considera ca exequaturul este un act discretionar pe care orice stat de resedinta are dreptul sa-l adopte sau nu, si care nu trebuie motivat in nici un fel de catre functionarii sai.
Din momentul in care seful unui post consular este
acceptat, statul pe teritoriul caruia isi desfasoara
el activitatea are obligatia sa informeze imediat
autoritatile competente din circumscriptia sa consulara
si, de asemenea, potrivit prevederilor articolului 14 din Conventia
de
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1133
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
