Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretarea legii penale

"Raporturile juridice de drept penal, legea penala, normele penale si interpretarea legii penale"

I. Plan de seminar:

IA. Raporturile juridice de drept penal roman

definitie si feluri

raportul juridic penal de conformare (definitie, nastere, structura

raportul juridic penal de conflict (definitie, nastere, structura)

IB. Legea penala

definitie

categorii de legi penale

IC. Normele penale

definitie si caracterizare

functiile normei penale

structura normei penale

categorii de norme penale

ID. Interpretarea legii penale

definitie si necesitate

formele interpretarii

metode de interpretare

rezultatul si limitele interpretarii

IA. Raportul juridic de drept penal roman

a. Definitie: Acesta reprezinta legatura juridica dintre stat si toti ceilalti membrii ai societatii, raport in care statul, prin organele sale specializate, are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale, ocrotite de lege si trage la raspundere penala pe cei care au savarsit infractiuni, iar membrii societatii au obligatia de a se conforma legii si a suporta sanctiunile penale.

b. Feluri:

♣ de conformare sau cooperare

♣ de conflict sau de contradictie

Raportul juridic penal de conformare

A. Definitie: Reprezinta acea specie a raportului juridic de drept penal care ia nastere in momentul intrarii in vigoare a legii penale impunand conformarea cu normele juridice impuse si consta in dreptul statului de a pretinde respectarea tuturor valorilor sociale ocrotite de lege si obligatia destinatarilor legii de a respecta conduita impusa.

B. Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic de conformare:

B1. Nasterea: acesta apare in momentul intrarii in vigoare a legii penale.

B2.    Modificarea: aceasta intervine ori de cate ori in structura legii penale apare o schimbare (o abrogare partiala sau un nou text este introdus).

B3. Stingerea: are loc in momentul in care legea penala iese din vigoare.

C. Structura:

Subiectele raportului juridic penal de conformare sunt:

statul - ca titular al tuturor valorilor sociale si singurul in masura sa impuna o anumita conduita destinatarilor legii penale - ca subiect bine determinat.

persoanele fizice si/sau juridice - destinatarii legii penale - ca subiecti nedeterminati.

Continutul raportului juridic penal de conformare este format din:

dreptul statului de a pretinde o anumita conduita prin intermediul normelor de incriminare;

obligatia destinatarilor legii penale de a respecta acea conduita.

Obiectul raportului juridic penal de conformare:

este reprezentat de conduita ce urmeaza sa o adopte subiectele raportului in functie de drepturile si obligatiile lor, prin conformarea cu obligatia impusa.

Raportul juridic penal de conflict

A. Definitie: Reprezinta acea specie a raportului juridic de drept penal care ia nastere in momentul savarsirii unei infractiuni si consta in dreptul statului de a aplica sanctiunea stabilita in cuprinsul normei incalcate si obligatia infratorului de a raspunde pentru fapta sa si de a suporta prin executare sanctiunea stabilita de instanta.

B. Nasterea, modificarea si stingerea raportlui juridic de conflict:

B1. Nasterea raportul juridic penal de conflict ia nastere ca urmare a savarsirii de catre destinatarul normei a faptei interzise ca infractiune. Asadar, singurul fapt juridic ce da nastere raportului juridic penal de conflict este savarsirea infractiunii.

B2. Modificarea aceasta poate interveni cand se constata existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau cauze care inlatura executarea pedepsei sau de modificare a executarii.

B3. Stingerea se realizeaza in urmatoarele situatii:

♣ cand s-a finalizat executarea pedepsei pentru infractiunea savarsita,

♣ cand a intervenit o cauza care inlatura raspunderea penala (amnistia, lipsa plangerii prealabile, retragerea acesteia, impacarea partilor),

♣ cand a intervenit o cauza care inlatura executarea pedepsei (gratierea totala, prescriptia executatii pedepsei, decesul faptuitorului),

♣ cand este incidenta o cauza de impunitate (desistarea, impiedicarea producerii rezultatului, denuntarea faptei de catre mituitor)

♣ cand a intervenit o lege dezincriminatoare.

C. Structura:

1. Subiectele raportului juridic penal de conflict sunt:

statul (ca reprezentant al societatii);

infractorul (persoana fizica/juridica determinata care a savarsit infractiunea).

2. Continutul raportului juridic penal de conflict este format din:

dreptul statului de a trage la raspundere penala pe infractor si de a impune executarea sanctiunii:

obligatia celui ce a incalcat legea de a raspunde pentru fapta sa.

3. Obiectul raportului juridic penal de conflict:

il reprezinta sanctiunea ce se aplica de catre organele specializate; astfel incat, obiectul este reprezentant de realizarea prin constrangere a ordinii de drept penal.

Se impune, a se observa pozitia dominanta, pe care o ocupa statul in structura celor doua categorii de raporturi si subordonarea intre subiectele acestuia.

IB. Legea penala

a. Definitie: prin lege penala se intelege actul normativ emis de Parlament dupa o procedura speciala si care contine norme de drept penal (art. 73 al. 3 lit.h) Constitutie).    

SAU

"prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete" (art. 141 din Codul penal).

b. Categorii de legi penale:

1- in functie de rolul pe care il au in reglementarea relatiilor de aparare sociala:

legi penale generale - au o aplicare generala cuprinzand principii fundamentale si adoptate ca legi obisnuite (Codul penal);

legi penale speciale - cunosc o aplicare mai restransa asupra unui anumit domeniu (Legea nr. 302/2004 - privind extradarea);

Importanta acestei clasificari reiese in caz de concurs intre cele doua categorii de legi, aplicandu-se legea speciala conform adagiului "specialia generalibus derogant".

2- dupa durata in timp:

permanente (cu durata nedeterminata - Codul penal);

temporare (cu durata determinata - legile exceptionale);

Importanta acestei clasificari reiese din faptul ca legea penala temporara se poate aplica si dupa iesirea sa din vigoare, dar numai faptelor comise cat ea se afla in vigoare (va ultraactiva)

3- dupa natura necesitatii care a impus adoptarea lor:

ordinare (care sunt adoptate in conditii obisnuite - Codul penal);

extraordinare (determinate de necesitatea apararii unor valori sociale in situatii exceptionale - razboi, calamitati). Acestea sunt, de regula, temporare.

Importanta acestei clasificari reiese din faptul ca legile exceptionale deroga de la cele ordinare.

IC. Normele penale

a. Definitie: Normele juridice penale reprezinta o specie de norme juridice care se caracterizeaza prin continutul si structura lor specifica, prescriind reguli de drept penal, precum si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii acestora; sau o norma de drept care reglementeaza un raport juridic penal.

b. Caracterizare:

normele penale ocrotesc valorile sociale impotriva celor mai periculoase fapte ilicite,

norma penala nu trebuie identificata cu articolele sub forma carora este redactata legea penala, deoarece pot fi articole sau alineate care cuprind mai multe norme penale,

pentru adoptarea unei norme de drept penal trebuie sa preexiste valori sociale care genereaza relatii sociale.

c. Functiile normei penale:

reglementeaza relatiile de aparare sociala impotriva infractiunilor,

prevede toate faptele care sunt periculoase pentru valorile sociale,

impune o anumita conduita raportata la sistemul de valori, disciplinand astfel reactiile si atitudinile oamenilor.

d. Structura normei penale:

In doctrina exista opinii diferite cu privire la structura normei penale, astfel:

unii autori sustin ca aceasta ar avea o structura trihotomica formata din ipoteza, dispozitie si sanctiune;

alti autori sustin ca aceasta ar avea o structura dihotomica formata numai din dispozitie si sanctiune. Aceasta opinie ni se pare corecta, intrucat in foarte putine cazuri norma penala are o ipoteza.

e. Categorii de norme penale:

1. dupa sfera de incidenta:

generale - care prevad conditiile in care se nasc, se modifica si se sting raporturile juridice penale;

speciale (sau norme de incriminare)- care prevad conditiile in care o anumita fapta constituie infractiune si sanctiunea ce se aplica.

De retinut ca cele doua categorii de norme se completeaza reciporc, una neexistand in lipsa celeilalte. De ex. art. 23 din C. pen. se coroboreaza cu o norma din partea speciala, respectiv va exista participatie la o infractiune.

2. dupa felul normei de conduita:

prohibitive - care constau in abtinerea de a savarsi o fapta (infractiuni comisive) - art. 174, 208 - sa nu ucizi, sa nu furi;

onerative - care contin o anumita conduita ce trebuie urmata (infractiuni omisive) - art. 262, 263, 265 C. pen.

3. dupa gradul de determinare a sanctiunii:

cu sanctiuni absolut nedeterminate: prin care nu se determina nici natura nici cuantumul sanctiunii aplicabile. In dreptul nostru penal nu exista astfel de norme deoarece contravin principiului legalitatii sanctionarii;

cu sanctiuni absolut determinate: s-a stabilit in doctrina ca datorita rigiditatii lor contravin principilui individualizarii pedepsei, fiind evitate. In dreptul nostru penal exista o singura norma cu pedepasa absolut determinata si anume Decretul-Lege nr. 6/1990, care pentru anumite infractiuni a inlocuit pedeapsa cu moartea cu detentiunea pe viata;

cu sanctiuni relativ determinate: acestea determina natura pedepsei si cele doua limite ale acesteia (una minima si alta maxima). Este cazul pedepsei inchisorii;

cu pedepse alternative: care cuprind pedepse principale de natura diferite (detentiunea pe viata alternativ cu inchisoarea - art. 176 C. pen, inchisoarea alternative cu amenda - art. 180 C. pen.);

cu sanctiuni cumulative: in care se prevede o pedeapsa principala si una complementara (inchisoarea si interzicerea unor drepturi - art. 174 C. pen.).

4. dupa structura

unitare (sau complete) - care cuprind in structura lor dispozitia si sanctiunea - art. 174 C. pen.;

divizate (sau incomplete) - carora le lipseste un element din cele doua. Acestea se impart in:

♣ norme de incriminare cadru (norme in alb)- care cuprind dispozitia si sanctiunea insa, prevederea faptelor interzise se face ulterior prin alte acte normative - art. 281 C. pen.;

♣ norme de trimitere si de referire. Cele de trimitere se completeaza imprumutand elemente de la alte norme; astfel norma de trimitere ramane independenta fata de norma complinitoare (ex. art. 212 alin. 2 C. pen. face trimitre la art. 182). Cele de referire se completeaza ca si primele, insa ele devin dependente de norma complinitoare (ex. art. 255 alin. 1 C. pen. face referire la art. 254 C. Pen.).

A nu se confunda norma in alb cu norma de referire. Astfel, ambele raman legate de norma cu care se completeaza, dar:

♣ norma de referie se completeaza intotdeauna cu elemente preluate din una sau mai multe norme determinate de catre legiuitor, in vreme ce norma in alb se va completa cu prevederi dintr-un numar nedetrminat de norme.

♣ norma de referire se completeaza doar cu prevederile unei norme care exista in vigoare in momentul adoptarii ei, pe cand norma in alb poate fi completata si de norme care vor fi adoptate ulterior intrari ei in vigoare.

5. dupa functia indeplinita:

incriminatoare - interzic savarsirea anumitor fapte sub amenintarea aplicarii unor sanctiuni;

integratoare - faciliteaza aplicarea normelor incriminatoare; pot fi:

♣ norme interpretative (care explica intelesul unor norme)

♣ norme tranzitorii (care rezolva cazurile de succesiune a legilor)

ID. Interpretarea legii penale

a. Definitie: Interpretarea legii penale reprezinta o operatiune logico-rationala de lamurire a continutului unui legi penale, pentru aflarea si explicarea intelesului real al legii, potrivit vointei legiuitorului care a adoptat legea respectiva.

b. Necesitatea: Aceasta este impusa de:

neclaritatea unor texte de lege;

existenta unor termeni tehnici care au nevoie de explicati;

particularizarea unor situatii abstracte.

c. Formele interpretarii:

dupa organul sau persoana care face interpretarea:

oficiala efectuata de organe oficiale:

v     autentica (facuta de organul care a emis legea)

- contextuala (facuta de legiuitor in momentul adoptarii legii)

- posterioara (facuta ulterior printr-un act separat)

v     cauzala (facuta organul judiciar)

neoficiala sau doctrinara  efectuata de catre oamenii de stiinta in tratate si monografii.

d. Metodele de interpretare:

interpretarea literala sau gramaticala - consta in aflarea adevarului cu ajutorul etimologiei cuvintelor si cu ajutorul regulilor gramaticale, singularul presupune pluralul si invers, masculinul presupune si femininul si invers;

interpretarea rationala sau logica - consta in utilizarea procedeelor logice si rationale; argumentele de interpretare logica sunt:

♣"a fortiori" ("a minori ad majus", "a majori ad minus", "qui potest plus, potest minus") ;

♣"per a contrario" ("qui dicit de uno, negat de altero");

♣"reductio ad absurdum"

♣"a pari" ("ubi eadem ratio, ubi idem jus")

interpretarea istorica - presupune analiza istoricului legii interpretate d.p.d.v. social, economic, politic si juridic existente in momentul adoptarii ei;

interpretarea sistematica - consta in studierea normei ce se interpreteaza in corelatie cu alte norme ce sunt cuprinse in aceeasi lege sau cu alte legi ce fac parte din sistemul de drept;

interpretarea prin analogie - consta in cautarea intelesului unei norme cu ajutorul alteia care prevede un caz asemanator. Atentie !!! a nu se confunda cu aplicarea legii prin analogie care este interzisa.

interpretarea teleologica - consta in aflarea intelesului unei norme pornind de la finalitatea acesteia. Scopul urmarit de legiuitor este uneori precizat chiar in cuprinsul normei (ex. art. 208 C. pen.). Interpretarea teleologica poate conduce si la o interpretare evolutiva a legii, prin actualizarea continua a cuprinsului normei, astfel sa cuprinda si modalitati concrete de comitre care nu puteau fi avute in vedere de legiuitor in momentul incriminarii faptei (art. 195 C. pen. - violarea secretului corespondentei, care include acum si convorbirile pe internet).

Se poate astfel observa ca principiul conform caruia legea este de stricta interpretare si aplicare are un caracter relativ, prin aceasta interpretare evolutiva. Totusi, prin interpretarea extensiva a legii trebuie respectate limitele analogiei.

e. Rezultatul interpretarii: Acesta consta in concluzia la care se ajunge in urma interpretarii, sau intelesul legii penale la care a ajuns interpretul. Astfel, exista:

interpretarea extensiva - atunci cand textul de lege spune mai putin decat vointa legiuitorului si trebuie extins (lex dixit minus quam voluit);

interpretarea restrictiva - atunci cand textul de lege spune mai mult decat vointa legiuitorului si trebuie restrans (lex dixit plus quam voluit);

interpretarea declarativa - atunci cand intre vointa legiuitorului si ceea ce a dorit sa spuna prin lege exista o concordanta perfecta (lex dixit quam voluit).

Se poate observa ca interpretarea extensiva si restrictiva sunt efectul unor neconcordante intre vointa legiuitorului si ceea ce a exprimat legea.

f. Limitele interpretarii:

Legea penala este de stricta interpretare si de aceea nu trebuie sa se creeze norme noi prin interpretare, ci sa se explice cele deja existente

II. Idei fundamentale:

1. Dreptul penal, ca orice ramura de drept autonoma, are raporturi juridice cu specific propriu, stabilite intre stat si destinatarii legii penale.

2. In cadrul raporturilor juridice de drept penal, indiferent ca sunt de conformare sau de conflict, statului are o pozitie dominanta.

3. Legislatia penala este formata din legi si norme care nu trebuie confundate.

4. Exista opinii diferite in doctrina cu privire la structura normei penale (dihotomica sau trihotomica).

5. Pentru o justa aplicare a legii penale aceasta trebuie interpretata, descoperindu-se cu exactitate vointa legiuitorului.

6. Nu trebuie confundata interpretarea legii prin analogie cu aplicarea legii prin analogie.

III. Vocabular specific:

ad absurdo - expresie latina care inseamna "prin absurd" si se refera la rationamente ce cuprind premise acceptate ca fiind absurde - folosit in expresia "reductio ad absurdum" - "reducere la absurd",

a contrario - expresie latina care inseamna "prin opozitie"

adagiu - maxima, aforism; in drept adagiile latine sunt des utilizate in argumentare, unele fiind adevairate principii de drept care au strabatut mileniile (lat. adagium),

a fortiori - expresie latina care inseamna "de la cel tare spre cel slab". Acesta este un rationament de interpretare logica, utilizat in cazul in care se demonstreaza fie ca, daca legea permite mai mult, permite implicit si mai putin, fie ca, daca legea interzice mai putin, ea interzice implicit si mai mult,

analogie - asemanarea sau similitudinea intre doua sau mai multe notiuni, situatii, fenomene. In dreptul penal european este admisa analogia in favoarea inculpatului - in bonam partem, dar este interzisa in defavoarea acestuia - in malam partem (lat. analogia, fr. analogie),

concluzii - sustinerile si opiniile partilor si ale procurorului in proces, referitoare la solutionarea acestuia; ele pot fi in favoarea unei parti, in acuzare, in circumstantiere,

condamnare - solutie a instantei prin care este sanctionata o parte din proces,

conformare - modalitate a realizarii raporturilor juridice prin respectarea de buna voie a dispozitiilor normelor juridice; in cazul conformarii dreptul are eficienta activa,

fapte juridice penale - faptele juridice care, potrivit legii, genereaza, modifica sau sting raporturile juridice penale. Faptele juridice penale pot fi: constitutive, extinctive si modificatoare;

imperativ - calificativ ce exprima obligativitatea normelor juridice. Normele penale sunt in marea lor majoritate norme imperative. Normele imperative pot fi onerative si prohibitive (lat. Imperativus),

interpret - persoana care participa la proces, avand atributia de a traduce relatarile unei persone care va fi ascultata de organul judiciar, in cazul in care persoanele respective nu vorbesc limba romana sau nu se pot exprima prin vorbire,

interpretarea legii penale - operatiunea de dezvaluire a vointei legiuitorului,

lege penala - act normativ care cuprinde norme de drept penal,

raport juridic penal - relatie sociala reglementata de o norma juridica penala,

IV. Articole (texte de lege) de analizat:

Art. 141 C. pen. coroborat cu art. 73 al. 3 Constitutie.

- Art. 23 C. pen. coroborat cu art. 174 C. pen.

V. Aplicatii teoretice si practice:

- Subiecte teoretice

1. Raporturile juridice de drept penal roman: definitie si feluri.

2. Raportul juridic penal de conformare: definitie, nastere, modificare, stingere.

3. Raportul juridic penal de conformare: subiecte, continut si obiect.

4. Raportul juridic penal de conflict: definitie, nastere, modificare, stingere.

5. Raportul juridic penal de conflict: subiecte, continut si obiect.

6. Legea penala: definitie.

7. Categorii de legi penale.

8. Normele penale: definitie si functiile acestora.

9. Structura normei penale.

10. Categorii de norme penale.

11. Interpretarea legii penale: definitie si necesitate,

12. Formele interpretarii legii penale.

13. Metode de interpretare a legii penale.

14. Rezultatul si limitele interpretarii legii penale.

VI. Grile

1. Raportul juridic penal de conformare se stinge:

a) cand legea se abroga, chiar si partial,

b) cand se modifica o prevedere din legea penala,

c) cand se incalca legea penala, acesta transformandu-se in raport de conflict,

d) cand legea penala iese din vigoare.

2. In dreptul penal sunt:

a) numai raporturi juridice de conflict in baza caracterului represiv al dreptului penal,

b) raporturi de conformare si raporturi de conflict,

c) numai raporturi juridice de conformare in baza caracterului normativ al dreptului penal.

3. Raportul juridic penal se stabileste intre:

a) persoanele fizice si persoanele juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica,

b) persoanele fizice si/sau juridice si stat aflandu-se pe pozitie de egalitate,

c) persoanele fizice si/sau juridice si stat intr-o pozitie de subordonare.

4. Pozitia dominanta in cadrul raportului juridic penal o are:

a) cel care este destinatarul legii penale,

b) cel care incalca legea penala,

c) statul ca titular al tuturor valorilor sociale,

d) nici un subiect nu are o pozitie dominanta, ele aflandu-se pe pozitie de egelitate juridica.

5. In cadrul raportului juridic penal de conformare:

a) statul are dreptul sa traga la raspundere penala pe infractor,

b) destinatarii legii penale trebuie sa se supuna sanctiunilor penale,

c) statul are dreptul sa pretinda o anumita conduita destinatarilor legii penale,

d) destinatarii legii penale trebuie sa respecte vointa legiuitorului exprimata in lege.

6. In cadrul raportului juridic penal de conflict:

a) acesta ia nastere ca urmare a incalcarii unei norme juridice chiar si din culpa,

b) acesta ia nastere ca urmare a incalcarii unei norme juridice numai cu intentie,

c) pozitia dominanta o are cel care a incalcat legea,

d) pozitia dominanta o area statul care trage la raspundere pe infractor.

7. Legea penala:

a) poate fi elaborata chiar si de catre Guvern,

b) imbraca forma legii organice,

c) poate fi generala si speciala.

8. Legea speciala:

a) nu deroga de la cea generala,

b) deroga de la cea generala,

c) numai in anumite cazuri deroga de la cea generala.

9. Prin conflict de legi se intelege:

a) cand o lege iese din vigoare fiind inlocuita cu una noua,

b) cand sunt in vigoare doua sau mai multe legi care reglementeaza aceleasi relatii sociale,

c) cand este in vigoare o lege speciala si/sau una exceptionala si una generala.

10. Dupa durata in timp legile penale se impart in:

a) legi ordinare si temporare,

b) legi permamente si extraordinare,

c) legi permanente si temporare.

11. Dupa rolul pe care il au legile penale se impart in:

a) legi generale si ordinare,

b) legi speciale si permanente,

c) legi generale si speciale.

12. Normele penale:

a) au o structura trihotomoca,

b) au o structura dihomomica,

c) in doctrina penala parerile sunt impartite, dar majoritatea imbratiseaza teza structurii dihotomice, datorita lipsei dispozitiei,

d) in doctrina penala parerile sunt impartite, dar majoritatea imbratiseaza teza structurii dihotomice, datorita lipsei ipotezei.

13. Normele speciale:

a) se regasesc in legi speciale si prevad conditiile in care o fapta constituie infractiune,

b) se regasesc in codul penal-partea speciala,

c) se regasesc in codul penal-partea generala.

14. Normele onerative:

a) sunt specifice infractiunilor omisive,

b) sunt specifice infractiunilor comisive,

c) se regasesc frecvent si in partea peciala a Codului penal.

15. Normele prohibitive:

a) impun abtinerea de la o anumita conduita, fiind specifice infractiunilor omisive,

b) impun abtinerea de la o anumita conduita, fiind specifice infractiunilor comisive,

c) impun retinerea destinatarilor legii de la o anumita conduita fiind specifice infractiunilor comisive.

16. Norma de la art. 174 C.pen. - infractiunea de omor - are sub aspectul sanctiunilor:

a) un caracter relativ determinat,

b) prevede sanctiuni cumulative,

c) un caracter relativ determinat prevazand si pedepse complementare.

17. In legea noastra penala:

a) nu exista norme cu sanctiuni absolut nedeterminate, deoarece incalca principiul umanismului si al individualizarii sanctiunilor penale,

b) nu exista norme cu sanctiuni absolut nedeterminate, deoarece incalca principiul legalitatii sanctiunilor penale,

c) predomina norme cu caracter relativ determinat sub aspectul sanctiunilor.

d) exista norme cu sanctiuni absolut nedeterminate, lasand la latitudinea instantei natura si cuantumul sanctiuni aplicabile.

18. Normele de trimitere:

a) raman independente fata de norma cu care se completeaza,

b) devin dependente fata de norma cu care se completeaza,

c) sunt identice sub aspectul finalitatii cu normele de referire.

19. Normele de referire:

a) nu exista in dreptul penal roman, fiind specifice altor ramuri de drept,

b) raman independente fata de norma cu care se completeaza,

c) devin dependente fata de norma cu care se completeaza,

20. Interpretarea legii penale:

a) nu este obligatorie in toate cazurile,

b) este obligatorie in toate cazurie pentru o justa aplicare a sa,

c) se realizeaza numai de catre organul judiciar.

21.Interpretarea legii penale:

a) se poate face de legiuitor numai dupa elaborarea legii,

b) se poate face de organul judiciar,

c) este oficiala si neoficiala.

22. Sunt cunoscute ca metode de interpretare:

a) interpretarea literala sau istorica,

b) interpretarea sistematica sau logica,

c) interpretarea literala si istorica,

d) interpretarea rationala sau logica.

23. Interpretarea poate avea drept rezultat:

a) restrangerea textului de lege, conform adagiului lex dixit minus quam voluit,

b) extinderea textului de lege, conform adagiului lex dixit plus quam voluit,

c) o concordanta perfecta intre vointa legiuitorului si textul legii conform adagiului lex dixit    quam voluit.

24. Interpretarea prin analogie:

a) este strict interzisa deoarece incalca principiul legalitatii,

b) da nastere la noi incriminari,

c) consta in cautarea intelesului unei norme cu ajutorul alteia care prevede un caz asemanator,

d) este identica cu interpretarea extensiva a legii.

e) nu este interzisa deoarece nu incalca principiul legalitatii.

25. Reprezinta forme ale interpretarii legii penale:

a) interpretarea istorica

b) interpretarea oficiala

c) interpretarea rationala

d) interpretarea cauzala.

Raspunsuri grile*: 1-d ; 2-b ; 3-c; 4-c; 5-c,d; 6-a,d; 7-b,c; 8-b; 9-b,c; 10-c; 11-c; 12-d; 13-a,b; 14-a,c; 15-b; 16-a,b,c; 17-b,c; 18-a; 19-c; 20-b; 21-b,c; 22-c,d; 23-c; 24-c,e; 25-b,d.

VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)

1. Definiti notiunea de raport juridic penal.

2. Care sunt subiectii raportului juridic penal de conformare?

3. Ce cuprinde contiunutul raportului juridic de conflict?

4. Categorii de legi penale.

5. Care sunt functiile normei juridice penale?

6. Categorii de norme penale.

7. Rezultatele interpretarii legii penale.

8. Analizati cuvantul "conformare" din punct de vedere juridico-penal.

9. Analizati expresia "ad absurdum".

VII. Activitate de cercetare:

A. Teme de seminar:

1. Raportul juridic de drept penal in raport cu alte categorii de raporturi juridice.

2. Motivarea principiului "specialia generalibus derogant" in dreptul penal roman.

B. Tema de cerc stiintific:

1. Corelatia dintre interpretarea legii prin analogie si aplicarea legii prin analogie. Este interpretarea legii prin analogie identica cu interpretarea extensiva a legii penale? In ce masura contravin acestea principilui legalitatii?

C. Tema de licenta:

Justificarea interpretarii legii penale romane.