SOCIOLOGIE JURIDICA

SOCIOLOGIE JURIDICA

Geneza si evolutia sociologiei juridice(a ideilor scociologice)

Sociologia juridca s-a constituit ca stiinta la sfarsitul veacului 19 si inceputul veacului 20 dar s-a nascut cu o bogata zestre conceptual teoretica nu a aparut peste un teren gol. Originea ideilor cu character sociologico juridic in Europa trebuie cautata in gandirea antica la greci si la romani, numai ca ideile sociologico juridice ale antichitatii Greco-romane nu au fost rezultatul unor cercetari sistematice, metodice, ele au izvorat din preocupari si teoretizari cucaracter sporadic.Aceste preocupari au vizat clarificarea unei problematici privind : geneza dreptului sau raportul dintre drept si alte fenomene sociale sau tipologia grupurilor sociale.De la ganditorii acelor timpuri, ideile de factura sociologico-juridica s-au afirmat explicit sau implicit pana in zilele noastre in intreaga gandire stiintifica despre societate.

Preocupari privind viata ociala au existat in Grecia antica si innainte de Platon si Aristotel dar problematica sociologico-juridica o gasim cel mai clar in operele lui Platon si Aristotel.

Platon:a trait intre anii 429-347 i.Hr. In dialogurile sale,cum sunt Kripton, statul,soficum, legile sau republica a banalizat probleme privind ce sunt legile, legalitatea si statul. Platon considera ca legile sunt un dar al zeilor iar legalitatea a fost si ea initial tot o inventie a zeilor daruita oamenilor. Legalitatea exista ca atare iar oamenii tr doar sa si-o reaminteasca sa o redescopere si sa o respecte. Statul, considera Platon, este creeat de ideea de bine iar omul si dreptatea sunt idei imuabile.Esentiala pentru gandirea lui Platon despre stat este urmatoarea idee cuprinsa in lucrarea Republica: "statul este o persoana cu o unitate vie ca si organismul uman compusa din parti legate intre ele si supuse unui scop comun, virtutea fundamentala a statului este justitia iar rolul justitiei este de a mentine ordinea statului". Referindu-se la stat, Platon afolosit aceasta notiune in sensul de stat ideal prin care a teoretizat o imagine conceptuala a statului. Punctul de plecareal organizarii politice ideale trebuie sa fie ratiunea intemeiata pe dreptate, statul ideal ar putea fi organizat chiar de catre un singur om cu conditia ca scopul pe care il urmareste sa fie acela de a institui dreptatea pentru toti oamenii.

Considerat ca in statul ideal structura populatiei ar urma sa cuprinda trei categorii:filosofii si magistratii, razboinicii, meseriasii si plugarii.

Prima categorie are rolul de conducatori deoarece ei sunt superiori prin vointa divina. Ei sunt de natura aurului, poseda virtuti de conducatori, la ei predomina inteligenta.

Razboinicii - oameni de actiune

Meseriasii si plugarii - nu trebuie sa participe la conducerea statului deoarece sunt de natura grosolana si sunt dominati de tendinte vulgare.

Platon a constituit cetatea ideala pornind de la realitatile de atunci ale Greciei. In vechea grecie exista o structura administrativ statala cunoscuta sub denumirea de polis. Aceasta denumire avea 2 intelesuri:

1.asezare teritoriala, delimitata de alte asezari teritoriale;

2.institutie de guvernare, de exercitare a conducerii sociale.

Platon a realizat ca aceasta forma de organizare si functionare a societatii nu este perfecta, pentru inlaturarea imperfectiunilor constatate in functionarea polisulilor a conceput un model ideal de stat, un model ideal de polis. Proiectul cetatii ideale poseda autonomie dar nu este construit pentru sine ci in scopul explicitarii unor stari de lucruri reale. Exista, prin urmare, o anumita corespondenta intre modelul de stat ideal si modelul de cetate ideale si starile de lucru reale existente in societatea greaca de atunci.

Modelul lui Platon de cetate ideala poate fi interpretat ca o forma a contractualismului asociata cu elemente ale naturalismului. In acest sens gasim la Platon urmatoarele precizari:

O cetate se naste pentru ca fiecare din noi nu e autonom, fiecare din noi duce lipsa de multe, fiecare din noi il accepta pe un al 2-lea, fiecare din noi se deosebeste prin fire.

Dreptatea in statul ideal nu este o corelatie intre indeivizi ci o proprietate a intregului stat. Sbubliniind aceasta idee Platon scria: "partea exista in vederea intregului nu intregul in vederea partii". Statul este mai mult decat suma partilor, este ceva superior acestei sume a partilor, statul nu este supus controlului cetatenilor". In stat functioneaza principiul strictei specializari, acest principiu este exprimat in ideea urmatoare: fiecare sa faca doar ceea ce domeniul lui de fiintare il autorizeaza. In statul ideal exista o delimitare precisa a castelor pe baza competentelor naturale ale mediurilor castelor respective. Acest sistem de caste este rigid, imoariu si orice elaxare a sistemului rigid de caste duce negresit la decaderea societatii. Platon considera ca "numai cine se afla in posesia adevarului poate avea in chip legitim acces la functia suprema in statul ideal".

Aristotel - 385-322 i.Hr."Platon a fost cel mai mare impostor al tuturor timpurilor".In opera sa a exprimat idei valoroase privind ordinea sociala existenta in societate, dreptul existent in societate si tipurile de drept, izvoarele dreptului, rolul si finalitatea dreptului in societate precum si necesitatea adaptarii continue a normelor de drept la schimbarile din viata sociala. Aristotel credea ca societatea este guvernata de NOMOS (ordinea sociala eficienta). Nomos este un fenomen social concret supus schimbarii, supus transformarii, supus unei dinamici specifice, nomos este legat de societate. Factorii genezei si dinamicii nomosului sunt:

Sociabilitatea sau solidaritatea sociala numita FILIA precum si grupurile sociale particulare numite Coinoiac(?). In orice grup particular se afirma dreptul si in fiecare grup social particular exista tot atatea specii de drept cate tipuri de filia se manifesta.

In conceptia lui Aristotel exista mai multe tipuri de filia:

- legata de moravuri

- legata de o reglementare intre egali

- cea legata de o reglementare intre inegali

Dreptul este legat de raporturile de apropiere dintre oamneni, de relatiile bazate pe dragoste, placere sau interes. Dreptul, considera Aristotel, este formularea rationala a exigentelor impuse de nomos. El cuprinde totalitatea exigentelor juridice fixate in formule abstracte si statice. El este ansamblul legilor edictate de stat.

Dreptul manifesta tendinta ramanerii in urma fata de nomos, ca urmare, dreptul trebuie adaptat permanent nomosului. In conceptia lui Aristotel, diferitele tipuri de sociabilitate genereaza trei tipuri de drept si anume: primul tip este cel penal intemeiat pe filia legata de moravuri. Al 2-lea tip este cel contractual intemeiat pe filia legata de o reglementare intre egali. Al 3-lea este dreptul distributiv bazat pe al treilea tip de filia,cea legata de o reglementare intre inegali.

In ce priveste ordinea juridica a societatii, Aristotel a considerat ca pornind de la tipologia grupurilor sociale, aceasta ar cuprinde: dreptul familiei conjugale, dreptul oraselor cetati formate din asociatiile familiale, dreptul satelor si al asociatiilor fraterne precum si dreptul statului dar care difera in functie de forma de guvernamant. Dreptul statului poate fi: drept aristocratic, drept al tiraniei, dreptul democratiei, dreptul aristocratiei sau dreptul lupocratiei.

In Roma antica s-au afirmat in acest domeniu mai multi ganditori printre care Cicero si Titus Lucretius Carus. Cicero a lasat ca mostenire cugetari morale, laice, cetatenesti privind statul si dreptul. Aceste cugetari sub influenta gandirii lui Platon, s-au derulat avand in vedere structura pe caste a societatii. In casta intaia, scria Cicero, sunt filosofii care au rol de conducatori, in casta a2-a a inclus gardierii care au rolul de a apara cetatea impotriva dusmanilor interni si externi. In casta a3-a a inclus agricultorii si meseriasii avand rolul de a intretine primele doua caste. Lucrari in care Cicero a lasat cugeta privind statul si dreptul sunt: Despre natura zeilor; Despre republica; Despre prietenie; Despre indatoriri.