Teritoriul de stat asa cum este definit in dreptul international. Natura juridica, componente, frontiera de stat, posibilitatea modificarii frontierei de stat. Circulatia cetatenilor de pe un teritoriu pe altul

Teritoriul de stat asa cum este definit in dreptul international. Natura juridica, componente, frontiera de stat, posibilitatea modificarii frontierei de stat. Circulatia cetatenilor de pe un teritoriu pe altul

TERITORIUL DE STAT IN DREPTUL INTERNATIONAL

Definitie spatiul geografic alcatuit din suprafete terestre, acvatice si marine, din solul, subsolul si spatiul aerian, asupra carora statul isi exercita suveranitatea sa deplina si exclusiva.

Natura juridica

- Pentru determinarea naturii juridice a teritoriului este necesar sa se porneasca de la faptul ca teritoriul constituie: spatiul exercitarii puterii suverane exclusive a statului; spatiul infaptuirii dreptului poporului la autodeterminare; obiectul suveranitatii permanente asupra resurselor si bogatiilor naturale.

Componenta teritoriului de stat

- Spatiul terestru cuprinde partea terestra (sol si subsol) si poate fi format dintr-o singura intindere terestra sau din mai multe insule despartite de ape maritime, care formeaza un stat arhipelag (de exemplu: Indonezia, Filipine).

- Spatiul acvatic este reprezentat de apele interioare sau nationale si marea teritoriala. Apele interioare cuprind: fluvii, rauri, canale, lacuri, mari interioare, ape maritime interioare. Apele interioare facand parte din
teritoriul statului, ele sunt supuse suveranitatii sale, ceea ce inseamna ca statul exercita asupra acestora jurisdictia sa deplina, avand dreptul de a reglementa prin legi interne navigatia, exploatarea hidro-energetica si a resurselor naturale, masurile de protectie a mediului inconjurator, de protectie impotriva inundatiilor etc.

- Apele porturilor sunt considerate ape maritime interioare pana la linia care uneste instalatiile permanente, facand parte integranta din sistemul portuar, si care inainteaza cel mai mult in larg.

- Porturile militare sunt de regula porturi inchise, celelalte porturi fiind de obicei deschise navelor comerciale.

- Navele militare sunt acelea care apartin fortelor armate ale unui stat, poseda armament, sunt manevrate de un echipaj militar din fortele armate ale statului caruia ii apartin, echipaj care este supus disciplinei militare si subordonat unui comandant cu grad militar. Navele de razboi care se afla in mod legal intr-un port strain se bucura de imunitate de jurisdictie penala si civila, neputand fi sechestrate, confiscate sau rechizitionate. Intrarea navelor de razboi intr-un port se poate efectua numai pe baza autorizatiei prealabile a statului ori a unei notificari prealabile.

- Navele comerciale sunt acelea care apartin fie unui stat, fie unor resortisanti, persoane juridice sau fizice si care efectueaza transporturi de marfuri sau de pasageri ori exploateaza resurse maritime. In apele portuare nava comerciala este supusa unei duble jurisdictii: a statului de pavilion si a statului riveran.

- Jurisdictia penala a statului de pavilion se aplica faptelor pe care la comit intre ei membrii echipajului, ca si faptelor care privesc disciplina interna a navei. Jurisdictia penala a statului riveran se aplica cand infractiunea a fost comisa la bordul navei de catre sau impotriva unei persoane care nu apartine echipajului, pe uscat, de membrii echipajului si a avut ca rezultat tulburarea ordinii publice a statului riveran sau cand, desi fapta a fost savarsita la bordul navei, capitanul acesteia solicita sprijinul autoritatilor locale.

- O alta categorie de nave este aceea a navelor de stat destinate unor scopuri necomerciale, cum sunt navele de cercetare stiintifica, de posta, de control sanitar, de control vamal, pentru salvarea naufragiatilor.

- Marea teritoriala este fasia de mare adiacenta tarmului, avand o latime de pana la 12 mile marine (1 mila marina = 1852 metri), masurate de la liniile de baza, considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului.

- In practica statelor, latimea marii teritoriale a inregistrat, in timp, valori cuprinse intre 3 si pana la 200 de mile marine. Conventia din 1982 privind dreptul marii stabileste latimea marii teritoriale la maximum 12 mile marine de la liniile de baza, limita pe care o consacra si legea romana.

- In marea teritoriala, statul riveran exercita asupra solului si subsolului toate drepturile decurgand din suveranitate, marea teritoriala fiind parte integranta a teritoriului de stat.

- Spatiul aerian reprezinta coloana de aer care se afla deasupra solului si domeniului acvatic al statului, fiind delimitat orizontal prin frontierele terestre, fluviale si maritime, iar vertical se intinde pana la limita inferioara a spatiului extraterestru, considerata ca ar putea fi situata la aproximativ 100 sau 110 km deasupra nivelului marii.

FRONTIERELE DE STAT SI PROBLEMA MODIFICARILOR TERITORIALE

Definitie sunt acele linii trasate intre diferite puncte care despart teritoriul unui stat de teritoriul altui stat sau, dupa caz, de marea libera si care se intind in inaltime pana la limita inferioara a spatiului extraatmosferic, iar in adancime, in interiorul pamantului, pana la limitele accesibile tehnicii moderne.

Clasificare

Dupa natura lor:

- frontiere naturale - determinate de particularitatile geografice;

- frontiere geometrice sau conventionale.

Dupa elementele componente ale teritoriului:

- frontiere terestre - despart uscatul dintre doua state;

- frontiere fluviale - despart apele fluviului sau raului care apartin a doua state; regula de delimitare a frontierei fluviale este mijlocul senalului navigabil (principal - daca sunt mai multe brate) sau mijlocul panzei de apa (daca respectivul curs de apa nu este navigabil);

- frontiere maritime - marcheaza limita exterioara a marii teritoriale si limita laterala in raport cu statele vecine; regula de delimitare a frontieiei maritime este linia de echidistanta (daca tarmurile celor doua state sunt adiacente) sau mediana (daca tarmurile celor doua state sunt fata in fata), conform Conventiei din 1982 privind dreptul marii;

- frontiere aeriene.

Reglementari privind frontiera de stat a Romaniei

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 cuprinde prevederi referitoare la:

- functiile frontierei de stat si modul de stabilire;

- culoarul de frontiera a carui latime se convine de statul roman cu fiecare dintre statele vecine;

- fasia de protectie a frontierei de stat, cu o latime de 20 de metri;

- regimul juridic al frontierei de stat;

- trecerea frontierei de catre persoane, mijloace de transport, de marfuri si alte bunuri se face prin punctele de control pentru trecerea frontierei, deschise traficului international;

- paza si supravegherea frontierei de stat se exercita de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.

Problema modificarilor teritoriale

Dobandirea originara se refera la modurile prin care, in trecut, anumite state si-au largit teritoriul, fara ca prin aceasta sa se micsoreze corespunzator teritoriul altui stat. Este vorba de dobandirea teritoriilor fara stapan (terrae nullius). Conform anumitor conceptii, teritoriile ocupate de o colectivitate umana neorganizata in formele statale cunoscute de civilizatia europeana erau considerate teritorii fara stapan. In prezent, nu mai exista spatii terestre nesupuse suveranitatii unui stat. Exceptie fac: Antarctica, care are un regim international stabilit pe cale conventionala, si Arctica.

Alte modalitati de dobandire:

- casatoriile intre familiile regale;

- partajele succesorale;

- bulele papale; de exemplu, Bula data de Papa Alexandru al Vl-lea, in anul 1543, prin care teritoriile nou descoperite in America de Sud erau impartite intre Spania si Portugalia;

- ocupatia sau descoperirea originara: teritoriile erau considerate bunuri fara stapan sau bunuri abandonate;

continuitatea prin care in numele suveranitatii exercitate asupra anumitor zone ale unui teritoriu, aceasta era extinsa in alte zone, uneori mai intinse decat primele;

- contiguitatea (ocuparea unei insule conferea dreptul de a revendica intregul arhipelag din care aceasta insula facea parte).

Modificari admise de dreptul international contemporan:

- Singura modalitate legal admisa de modificare a teritoriului unui stat este aceea care se intemeiaza pe consimtamantul liber exprimat al populatiei care locuieste pe teritoriul respectiv.

- se pot astfel desprinde unele teritorii de la un stat cu formarea unor state noi;

- alaturarea unor parti din teritoriul unui stat ori a unor state in intregul lor la alte state.

Forma de manifestare a consimtamantului se poate exprima prin:

- hotararea organului legislativ suprem si consultarea directa a populatiei prin intermediul referendumului.