PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

Prescriptia extinctiva

Notiune, efectul si domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive.

Scurgerea unei perioade de timp, a unui termen, produce efecte si in dreptul civil, afectand raporturile juridice cu efecte diferite: unul creator sau dobanditor de drepturi si altul distinctiv de drepturi (efectul achizitiv si efectul extinctiv):

- scurgerea unei perioade de timp, uneori, poate duce la dobandirea unui drept prin exercitarea unei posesii utile si neviciate (si alte conditii legale) de catre o persoana asupra unui imobil, prin intermediul prescriptiei achizitive (uzucapiunea);

- alteori, titularul unui drept subiectiv prin pasivitatea sa, prin neexercitarea, nevalorificarea dreptului intr-un anului termen prevazut de lege, se poate stinge dreptul material de actiune sau dreptul titularului de a cere executarea silita si in consecinta acesta nu va beneficia de concursul organului de stat abilitat sa-I protejeze dreptul incalcat. In aceasta situatie actioneaza prescriptia extinctiva.

Prin indeplinirea termenului de prescriptie extinctiva stabilit de lege titularul dreptului subiectiv nu mai poate beneficia de concursul fortei de constrangere a statului ce s-ar fi realizat prin intermediul institutiilor judecatoresti si a organelor de executare silita.

Putem definii prescriptia extinctiva ca fiind stingerea, dupa caz fie a celei componente a dreptului la actiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanta de a obtine obligarea subiectului pasiv la executarea obligatiei corelative sau la recunoasterea dreptului subiectiv contestat, fie a insusi dreptului real principal (sau, in situatiile expres prevazute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorita nesesizarii organului de justitie in termenul prevazut de lege.

O alta definitie mai sintetica defineste prescriptia extinctiva ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune in sens material ca urmare a neexercitarii lui in termenul prevazut de lege.

Efectul prescriptiei extinctive se deduce din prevederile art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: "Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege.

Efectul prescriptiei extinctive este generat de doua principii:

- odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind dreptul accesoriu, conform principiului "accesorium sequitur principale".

Ca aplicatie a acestui principiu mentionam dobanzile, garantiile reale si personale.

- in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita pentru fiecare prestatie (art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958).

Aplicatie principiului se face la plata chiriilor, a dobanzilor, arenzilor, respectiv prestatii periodice temporal.

A determina domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive inseamna a stabilii:

- drepturile subiective ale caror drepturi la actiune in sens material se sting prin neexecutarea lor inlauntrul termenului de prescriptie;

- drepturile subiective ale caror drepturi la actiune in sens material nu se sting prin neexecutare, oricat timp ar dura aceasta neexecutare.

Domeniul prescriptiei extinctive va determina care drepturi subiective sunt prescriptibile si care sunt imprescriptibile.

In doctrina, domeniul prescriptiei extinctive se determina dupa doua criterii:

a.       natura drepturilor subiective civile distingand domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale si nepatrimoniale;

b.       actul normativ care reglementeaza prescriptie extinctiva (Decretul nr. 167 / 1958, Codul civil si alte izvoare de drept civil - Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicata, Legea nr. 64 / 1995 cu modificarile ulterioare).

Prescriptia extinctiva in domeniul drepturilor de creanta

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, "Dreptul de actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca n-a fost exercitat in termenul prevazut de lege".

Atat prevederile legale, chiar si altele decat Decretul nr. 167 / 1958 (art. 1, 7, 8 si 11) precum si art. 1903 si 1904 Cod civil, art. 12 din Legea nr. 11 / 1991 etc., precum si practica judiciara au sustinut prescriptibilitatea extinctiva a drepturilor de creanta, indiferent de izvorul lor, existand si numeroase aplicatii ale principiului prescriptibilitatii actiunilor personale ce insotesc drepturile de creanta.

Totusi sunt unele exceptii in acest domeniu:

actiunea ce are ca obiect depunerile la C. E. C.;

actiunea are ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane.

Prescriptia extinctiva in domeniul drepturilor reale

Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede ca: "Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie", ele fiind deci considerate de practica judiciara imprescriptibile extinctiv.

Astfel sunt imprescriptibile extinctiv:

- actiunea in revendicare imobiliara, indiferent de forma dreptului de proprietate, ea putand fi paralizata prin invocarea dobandirii dreptului de proprietate pe calea prescriptiei achizitive (uzucapiunii);

- dreptul la actiunea in revendicare a bunurilor mobile proprietate publica;

- actiunea in partaj, respectiv dreptul coproprietarilor la actiunea de iesire din indiviziune;

- dreptul la actiunea negatorie, prin care proprietarul unui bun pretinde incetarea exercitarii nelegitime a unui drept de uz, uzufruct, abitatie, servitute, superficie, cu privire la un bun al sau;

E Totusi sunt si actiuni reale prescriptibile extinctive.

- actiunea confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de superficie, justificarea imprescriptibilitatii are la baza componenta dreptului de superficie, respectiv folosinta terenului si proprietatea constructiei, plantatiilor.

Astfel este prescriptibila extinctiv actiunea in revendicare mobiliara a bunurilor proprietate privata, argumentare rezultata din coroborarea art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 cu dispozitiile art. 1890 din Codul civil: "Toate actiunile reale cat si personale, pe cale legea nu le-a declarat imprescriptibile si pentru care nu s-a definit un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca, cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa se poata opune reaua-credinta.

S-au distins in literatura juridica doua situatii:

- daca proprietarul unui bun mobil proprietate privata s-a desesizat voluntar de la un bun si el se afla in posesia de buna-credinta a unui tert, proprietarul tinand seama de prevederile art. 1909 alin. 1 Cod civil nu-l poate revendica;

- dreptul la actiunea in revendicare a bunurilor mobile proprietate privata pierduta (din cauza de forta majora sau cazuri fortuite), ori furate, fata de cel care le-a gasit sau furat se prescrie in termenul general de prescriptie de 30 de ani prevazut de art. 1890 Cod civil, sau in termenul de 3 ani prevazut de art. 1909 alin. 2 Cod civil de la persoane de buna-credinta.

Tertul de 3 ani a fost considerat, de decadere si nu de prescriptie, neexercitare actiunii in revendicare stingand insusi dreptul de proprietate al celui neglijent.

Prevederile art. 1909 se aplica si unor bunuri incorporale care pot fi obiect al posesiei (titlurile la purtator).

Ca actiuni reale prescriptibile mai sunt urmatoarele:

- actiunea in revendicare imobiliara prevazuta de art. 498 Cod civil care prevedea ca: "Daca un fluviu sau un rau navigabil sau nu, rupe deodata o parte mare, si care se poate recunoaste, de pamant, si o lipeste la pamantul unui alt proprietar, aceea parte ramane a cui a fost pamantul de la care s-a rupt, insa, daca se va reclama in termen de un an";

- orice cerere de evictiune totala sau partiala a bunului adjudecat, potrivit art. 561 alin. 1 Cod de procedura civila se va prescrie in termenul de 5 ani, din momentul executarii ordonantei de adjudecare;

- actiunea confesorie prin care se revendica un drept real de uzufruct (art. 557 Cod civil), de uz sau abitatie (art. 565 Cod civil), de servitute (art. 639 Cod civil), fiind aplicabila prescriptia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil.

Prescriptia extinctiva in domeniul drepturilor personale nepatrimoniale

Mergandu-se pe argumentul de interpretare logica "per a contrario" din interpretarea art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit caruia dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege, rezulta ca drepturile personale nepatrimoniale nu sunt supuse prescriptiei extinctive, ele fiind perpetue si imprescriptibile.

De la acest principiu al imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale, justificate prin ocrotirea juridica permanenta, exista si exceptii:

- actiunea in anulabilitate, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958 termenul de prescriptie pentru anularea unui act juridic civil lovit de nulitate relativa fiind de 3 ani;

- actiunea in nulitate relativa a casatoriei, care potrivit art. 21 din Codul familiei este supusa unui termen de prescriptie de 6 luni "de la incetarea violentei ori descoperirea erorii sau a vicleniei" ce au condus la incheierea casatoriei;

- actiunea in tagada paternitatii, potrivit art. 55 din Codul familiei, ea fiind supusa unui termen de prescriptie de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului;

- actiunea in stabilirea paternitatii care potrivit art. 60 alin. 1 din Codul familiei prescrise in termen de 1 an de la nasterea copilului.

Prescriptia instinctiva in anumite situatii juridice speciale

Din literatura si practica juridica s-au ivit unele situatii speciale privind domeniul de aplicare al prescriptiei extinctive, dintre acestea mentionand:

Apararea dreptului subiectiv pe calea exceptiei.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prescriptia are ca efect stingerea dreptului la actiune in sens material insa nu reglementeaza apararea drepturilor subiective civile prin mijlocul procedural al exceptiei.

Ideea cultivata de doctrina este aceea ca ceea ce este prescriptibil pe cale de actiune este prescriptibil extinctiv si pe calea exceptiei respectiv:

- daca dreptul subiectiv civil ce poate fi valorificat pe calea actiunii este prescriptibila extinctiv, si exceptia are acelasi regim juridic;

- daca actiunea este imprescriptibila si apararea dreptului subiectiv civil pe calea exceptiei este imprescriptibila.

2. Actiunea in constatare, admisibila in conditiile art. 111 Cod de procedura civila, este considerata imprescriptibila (Exemplificam constatarea nulitatii absolute a unui act juridic civil).

3. Actiunile mixte ce au caracterul unor actiuni reale, personale ori in constatare, ele fiind supuse prescriptiei extinctive in functie de scopul urmarit la intentarea ei (plata unei creante, predarea unui imobil, constatarea existentei unui drept, fiind data de exemplu de astfel de actiune "petitia in ereditare").

4. Dualitatea de actiuni este situatia cand titularul dreptului subiectiv are posibilitatea de a intenta doua actiuni pentru valorificarea dreptului sau: o actiune izvorata din contract, in cazul existentei unui contract de depozit, de imprumut etc. care este supusa prescriptiei extinctive conform Decretului nr. 167 / 1958 si o actiune reala in revendicare bazata pe calitatea de proprietate careia i se aplica prescriptia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil.

5. Actiunea in repararea daunelor morale este considerata prescriptibila asemenea drepturilor patrimoniale de creanta, fiind supusa prescriptiei extinctive din Decretul nr. 167 / 1958 sau alte reglementari speciale.

6. Actiunea care a re ca obiect restituirea prestatiilor ca urmare a anularii unui act juridic civil este prescriptibila, incadrandu-se in actiunile bazate pe imbogatirea fara just temei.

Actiunea pentru valorificarea unor drepturi secundare, ce sunt imprescriptibile. Doctrina a definit aceste actiuni ca fiind "acele prerogative constand in puterea de a da nastere prin act de formatie unilaterala unui efect juridic ce afecteaza si interesele altei persoane, precum dreptul de alegere, in cazul unei obligatii alternative, dreptul de denuntare unilaterala a unui contract.

Literatura juridica a facut referire si la actiunea in protectia unor drepturi reale principale corespunzatoare dreptului de proprietate (transformarea dreptului de administrare operativa directa in "drept de folosinta" al unui organ sau institutii de stat), actiunile privind cartea funciara (actiunea de rectificare a inscrisurilor de carte funciara cat si actiunile in prestatie si justificare tabulara, precum si cererea de inscriere a dreptului real imobiliar in cartea funciara) si unde actiunile in materie succesorala (dreptul de optiune succesorala, actiunea pentru constatarea masei succesorale, petitia de ereditare etc.).

2. Termenul de prescriptie extinctiva

Cat priveste clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva distingem termene generale si termene speciale precum si in functie de izvorul normativ, termene stabilite de Decretul nr. 167 / 1958, termene stabilite prin alte acte normative (Codul civil, Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicata privind societatile comerciale, etc.).

Termenele generale de prescriptie extinctiva

Este general acel termen de prescriptie care-si gaseste aplicatie practica ori de cate ori nu-si gaseste aplicatie un termen special el fiind prevazut deopotriva pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele juridice.

Astfel, este termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani prevazut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1958 se aplica tuturor actiunilor personale, care insotesc drepturi subiective civile de creanta, aceasta daca nu sunt stabilite termene speciale de prescriptie.

In principiu tot acest termen de prescriptie, de 3 ani isi gaseste aplicabilitatea si la actiunile patrimoniale cu mentiunea ca actiunile reale sunt supuse in principiu reglementarii Codului civil.

Astfel, practica juridica a aplicat termenul general de prescriptie extinctiva la: cererea de raport succesoral, actiunea oblica, actiunea pauliana (revocatorie), actiunea pentru plata contravalorii fructelor, actiunile in rezolutiunea contractului de vanzare cu clauza de intretinere, etc.

Un alt termen general de prescriptie este cel de 30 de ani, aplicabil actiunilor reale care insotesc drepturi reale principale prescriptibile extinctiv.

Acest termen general este stabilit de art. 1890 Cod civil care prevede ca: "Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a definit un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua-credinta.

Acest termen general se aplica tuturor actiunilor reale afara de cele imprescriptibile.

Cat priveste executarea silita termenul general de prescriptie este de 3 ani, art. 6 din Decretul nr. 164 / 1958 dispunand ca: "Dreptul de a cere executarea silita oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani.

Jurisprudenta in aplicarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 a precizat ca: "Dreptul de a cere executarea silita a titlurilor executorii privind drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie se prescrie ]n termenul prevazut in art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 privitor la prescriptia extinctiva, vechea hotarare neexecutata pierzand si puterea lucrului judecat".

Termenele speciale de prescriptie extinctiva

Termenele speciale de prescriptie sunt acele termene care se aplica ori de cate ori legea stabileste in mod expres un termen derogatoriu de la termenul general de prescriptie extinctiva.

Ele pot fi mai largi sau mai scurte decat termenul general de prescriptie extinctiva si sunt prevazute in Decretul nr. 167 / 1958, Cod civil, Codul familiei precum si in alte legi speciale.

Termene speciale de prescriptie cuprinse in Decretul nr. 167 / 1958

Aceste termene sunt:

- termenul de 6 luni privind dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse fara viclenie (art. 5 din Decretul nr. 157 / 1958);

- termenul de 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare.

Art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 dispune ca: "In raporturile ce izvorasc din asigurare termenul de prescriptie este de doi ani in afara acelor raporturi ce izvorasc din asigurarile de persoane in care obligatiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare cu privire la primele de asigurare datorate in temeiul asigurarilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispozitiile art. 22".

- termenul de 3 ani privitor la prescriptia dreptului de actiune referitor la sumele aflate in depozit la institutiile bancare, potrivit art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958".

Art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede doua exceptii:

a.       termenul de prescriptie este de 1 an cand eliberarea sumelor este conditionata de un act al organului judecatoresc sau a altui organ de stat;

b.      termenele de prescriptie pentru sumele constituite drept garantie, pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite in reglementari speciale prin constituirea de garantii.

termenul de 60 de zile prevazut de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958 privind dreptul la actiune in restituirea sumelor de bani incasate pentru spectacolele anulate.

Termene speciale de prescriptie prevazute de Codul civil

Codul civil prevede mai multe termene speciale de prescriptie la raporturile juridice obligationale:

- termenul de 6 luni privind acceptarea succesiunii. Potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la dobandirea succesiunii;

- termenul de 6 luni privind prescrierea dreptului la actiune pentru unele servicii prestate, art. 1903 Cod civil;

- termenul de un an privind dreptul la actiune al vanzatorului pentru complinirea pretului si a cumparatorului pentru scaderea pretului ori pentru anularea contractului, potrivit art. 1334 Cod civil;

- termenul de un an privind dreptul la actiune pentru unele servicii prestate si marfuri vandute, art. 1904 Cod civil.

Termene speciale de prescriptie extinctiva prevazute de alte legi speciale.

Putem introduce aici termenele speciale de prescriptie prevazute de Codul muncii, precum si de alte legi civile.

Dintre aceste mentionam cu titlu exemplificativ:

- termenul de 3 ani privitor la actiunea in pretentii banesti prevazuta de art. 176 alin. 2 din Codul muncii;

- termenul de 10 ani, prevazut de art. 38 din Legea nr. 61 / 1974    pentru pagubele Cauzate de accident nuclear;

- termenul de 30 de zile, prevazut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29 / 1990;

- termenul de 2 ani prevazut de art. 1 din Decretul nr. 443 / 1972 pentru plata de daune, cheltuieli sau retributii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori incarcaturii;

- termenul de 3 ani prevazut de art. 37 alin. final, din Legea nr. 31 / 1990 pentru restituirea dividendelor platite cu incalcarea prevederilor legale.

Termene speciale de prescriptie extinctiva aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale

Aceste termene de prescriptie, fiind exceptii de la regula imprescriptibilitatii drepturilor personale nepatrimoniale, sunt cele prevazute in Codul familiei.

- termenul de 6 luni prevazut de art. 21 alin. 2 din Codul familiei, privitor la anulabilitatea casatoriei;

- termenul de 6 luni prevazut de art. 55 alin. 1 din Codul familiei privind actiunea in tagada paternitatii;

- termenul de 1 an prevazut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei privind actiunea in stabilirea paternitatii.

3. Inceputul cursului prescriptiei extinctive

Regula generala privind inceputul prescriptiei extinctive

Nasterea dreptului la actiune se produce, de regula, in momentul in care titularul dreptului subiectiv nu primeste satisfactie sau in momentul in care este incalcat acest drept.

Reguli speciale privind inceputul prescriptiei dreptului la actiune

Aceste reguli, raportate la prevederile Decretului nr. 167 / 1958 si la celelalte izvoare de drept civil au fost grupate in functie de urmatoarele situatii:

a.      Ipoteza dreptului subiectiv civil pur si simplu

In aceasta situatie prescriptia dreptului incepe sa curga de la data nasterii raportului juridic.

Astfel, art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 instituie regula potrivit careia: "In obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului, precum si in acelea al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept".

b.      Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen suspensiv sau de conditie suspensiva

Este vorba de dreptul civil subiectiv afectat de modalitati potrivit art. 7 alin 3 din Decretul nr. 167 / 1958, pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o conditie suspensiva, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului ori rezilierii conditiei.

c.       Ipoteza raspunderii civile pentru fapte ilicite si cazuri asimilate

Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167 / 1958 si art. 12 din Legea nr. 11 / 1991 privind concurenta neloiala in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate, prescriptia incepe sa curga de la dat cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca (ori putea sa cunoasca) paguba si pe cal care raspunde de ea, sau de la expirarea termenului prevazut de lege.

Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167 / 1958 "Prescriptia dreptului la actiunea in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea".

Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei.

d.      Ipoteza actiunii in anulabilitate

Potrivit art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958, prescriptia actiunii in anulabilitate incepe sa curga din momente diferite, in functie de cauza de nulitate relativa.

Art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede ca: "Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data cand aceasta a inceput. In caz de viclenie ori eroare sau in alte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cauzat anulari insa cel mai tarziu la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului".   

e.      Ipoteza raspunderii pentru viciile lucrului, lucrarii ori constructiei

Potrivit art. 11 din Decretul nr. 167 / 1958 prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrari ori ale unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii.

Prescriptia actiunii privind viciile unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea a 3 ani de la predare.

Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce nici o atingere termenelor de garantie legale sau conventionale.

f.        Alte situatii speciale privind inceputul cursului prescriptiei extinctive

Ele sunt mentionate in diferite acte normative mentionand dintre acestea:

- prescriptia dreptului la optiune succesorala care potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii. care este data mortii;

- prescriptia actiunii in tagada paternitatii, care incepe sa curga de la data cand tatal a cunoscut de nasterea copilului, potrivit art. 55 din Codul familiei;

- prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei incepe sa curga la una din datele prevazute in art. 60 din Codul familiei.

In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.

- prescriptia actiunii posesorii, prevazuta de art. 674 alin. 1 Cod de procedura civila, incepe sa curga de la data primului act de tulburare a posesiei.

4. Suspendarea cursului prescriptiei extinctive

Prin suspendarea prescriptiei extinctive se intelege aceea modificare a cursului acestei prescriptii care consta in oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile prevazute de lege, care il pun in imposibilitatea de a actiona pe titularul dreptului de actiune.

Cauzele de suspendare a prescriptiei sunt:

cauze generale care actioneaza in raporturile dintre orice persoane;

cauzele speciale, care actioneaza doar in raporturile dintre anumite persoane.

Cauzele generale sunt prevazute in art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit careia cursul prescriptiei se suspenda:

a.       cat timp cel impotriva caruia curge termenul de prescriptie este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere;

b.      pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din faptele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi.

Cauzele speciale de suspendare a cursului prescriptiei extinctive sunt prevazute de art. 13 si 14 din Decretul nr. 167 / 1958:

- prescriptia se suspenda pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, in cel mai tarziu pana la expirarea termenului de 3 luni socotit de la inregistrarea cererii (art. 13 lit. c din Decretul nr. 167 / 1958);

- prescriptia se suspenda "intre parinti sau tutor si cel ce se afla sub ocrotirea lui; intre curator si acei pe care ii reprezinta; precum si intre orice alta persoana care in temeiul legii sau al hotararii judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate (art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958)" si "prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei (art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958)".

Prescriptia nu se va implinii totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implinii decat dupa expirarea unui termen de o luna de la suspendare.

Efectul special al suspendarii prescriptiei extinctive consta in prelungirea momentului implinirii termenului de prescriptie cu perioada cat dureaza cauza de suspendare a prescriptiei, iar in anumite cazuri prevazute de lege, chiar cu o perioada in plus (cand pana la implinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 1 luna, respectiv de 6 luni).

5. Intreruperea prescriptiei extinctive

Intreruperea prescriptiei extinctive este definita ca modificarea cursului acesteia care consta in inlaturarea prescriptiei scursa inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.

Art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede cele trei cazuri in care se intrerupe prescriptia: "Prescriptia de intrerupere: a) prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie facuta de cel in folosul careia curge prescriptia .; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta necompetenta; c) printr-un act incepator de executare (este vorba de o cauza de intrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, s. n.).

Prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie efectiva, sa fie admisa respectiv sa nu fie retrasa, anulata ca netimbrata ori perimata.

Efectele intreruperii extinctiei extinctive

Efectele intreruperii prescriptiei extinctive sunt stabilite de art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958: "Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o.

Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

In cazul in care prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitraj sau printr-un act de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau in cazul executarii, pana la implinirea ultimului act de executare".

6. Repunerea in termenul de prescriptie

Conform art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: "Instanta de judecata poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea actiunii ori, dupa caz, sa incuviinteze executarea silita".

In cazul acesta, instanta il repune pe titularul dreptului in termenul de prescriptie considerand ca, titularul dreptului a actionat in termen. Cu toate ca in realitate, termenul a fost depasit, instanta considera ca depasirea a fost determinata de motive apreciate ca fiind temeinic justificate.

Legiuitorul nu precizeaza cauzele de repunere in termen, lasandu-le la aprecierea instantei, cu conditia ca acestea sa fie temeinic justificate.

Cererea de repunere in termen precum si cererea de chemare in judecata trebuiesc introduse de partea interesata in cel mult o luna de la data incetarii cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Repunerea in termen are ca efect prelungirea termenului de prescriptie cu perioada cat au durat cauzele temeinic justificate care au dus la depasirea termenului de prescriptie la care se adauga o perioada de cel mult o luna pentru introducerea cererii de repunere in termen si a cererii de chemare in judecata. Repunerea in termen trebuie sa fie admisa de instanta prin hotarare motivata.

Calculul termenelor de prescriptie extinctiva

Decretul nr. 167 / 1958 reglementeaza numai durata si momentul de incepere, nu si modul de calcul al termenelor de prescriptie extinctiva.

Potrivit art. 1987 Cod civil: "Termenul prescriptiei se calculeaza pe zile si nu pe ore. Prin urmare, ziua in cursul careia prescriptia incepe nu intra in calcul".

Art. 1888 Cod civil prevede ca ziua: "Incepe de la miezul noptii si se fineste (se sfarseste, s. n.) la miezul noptii urmatoare", iar art. 1889 Cod civil mentioneaza ca: "prescriptia nu se socoteste decat prin implinirea celei din urma zile a termenului definit prin lege".

Potrivit art. 101 alin. 3 Cod de procedura civila: "Termenele statornicite pe ani, luni sau saptamani se sfarsesc in ziua anului, lunii sau saptamanii corespunzatoare zilei de plecare", iar alin. 4 din acelasi text mentioneaza ca: "Termenul care, incepand cu 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are asemenea zi, se va socoti implinit in ziua cea din urma a lunii".