Analiza conflictului dintre Guvern si Sindicatul CFR - managementul crizelor

Facultatea De Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicǎrii

PROIECT

Analiza conflictului dintre Guvern si Sindicatul CFR

-managementul crizelor-

,,Conflict'' apare in Dictionarul Explicativ cu definitia ,, neintelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; cearta, diferend, discutie (violenta)"[1]. Notiunea de ,,conflict'' poate fi definitǎ ca fiind ,,opozitie, dezacord sau incompatibilitate intre douǎ sau mai multe pǎrti''[2]. Altfel spus, conflictul presupune un dezacord sau un comportament incompatibil intre partile implicate, perceput chiar de acestea.

Din punct de vedere al subiectilor aflati in conflict pot exista urmatoarele categorii de conflicte:

conflictul individual interior;

conflictul dintre indivizi din acelasi grup, din grupuri diferite sau din organizatii diferite;

conflictul dintre indivizi si grupuri;

conflictul intergrupuri;

conflictul dintre organizatii.

In ceea ce priveste lucrarea de fatǎ, vom analiza conflictul dintre sindicalistii CFR

si Guvern in anul 2008, conflict care a avut ca si consecinte inghetarea traficului feroviar pentru cateva ore, lucru care a trezit nemultumire in randul cetǎtenilor. Mai exact acest tip de conflict intra la categoria ,,conflict de muncǎ'' care poate fi definit astfel: conflictul de munca reprezintǎ acel conflict individual sau colectiv nascut intre angajator si salariati cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori drepturile rezultate din desfǎsurarea raporturilor de muncǎ In acest sens, art. 248 din Codul muncii defineste conflictul de muncǎ drept orice dezacord intervenit intre partenerii sociali, in raporturile de muncǎ.

Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de muncǎ imparte conflictele colective de muncǎ in conflicte din faza precontractualǎ , de negociere (care se solutioneaza de obicei prin conciliere, mediere, arbitraj, grevǎ ), si conflicte din faza de executare a unui contract colectiv sau individual de muncǎ (care se solutioneazǎ de cǎtre instanta de judecatǎ , asemeni oricaror litigii ce au ca obiect nerespectarea prevederilor contractuale de catre una dintre pǎrti).

Sindicalistii de la CFR au incercat de multe ori sǎ negocieze cu reprezentantii Guvernului pentru aprobarea unor mǎriri de salarii pentru angajatii pe care ii reprezintǎ. Acest conflict nu este, deci, unul nou ci unul care nu si-a gǎsit solutii care sǎ multumeascǎ pe toti cei implicati si care, de cele mai multe ori, a avut repercursiuni asupra cǎlǎtorilor care au avut de suferit atat din cauza intarzierilor, a conditiilor mizere din trenuri si a costurilor mari ale biletelor.

Anul 2008 a inceput in fortǎ pentru angajatii de la CFR care pe data de 1 februarie au organizat prima grevǎ care a presupun incetarea oricǎruit tip de activitate timp de trei ore, incepand cu ora 7 dimineata. Aparent, aceastǎ grevǎ a fost una spontanǎ si care a pornit din initiativa angajatilor CFR, sindicatele neavand cunostintǎ despre aceste actiuni. Numeroase trenuri au fost oprite in gari, calatorii au coborat pe peroane, iar casele de bilete s-au inchis, efectuand doar operatiuni de returnare a biletelor pentru trenurile care nu plecaserǎ. Peste 20.000 de oameni au fost blocati in garile din toata tara, din cauza protestului "spontan'' . Aproape 300 de trenuri, din care 194 de calatori si 96 de marfa au fost oprite de actiunea angajatilor feroviari din 1 februarie 2008 , care au blocat timp de trei ore circulatia pe calea ferata.

Indignarea sindicalistilor vine din faptul ca nu au obtinut de la guvern un salariu minim de 500 de lei din ianuarie si 570 de lei din luna mai. Hotararea a fost provocata, mai exact, de refuzul administratiei de a accepta introducerea salariului minim pe economie de 500 lei in grila de calcul a salariilor. Incepand de la 1 februarie, angajatii nu mai aveau contract de munca pe latura salariala negociat, pentru ca documentul a expirat la aceastǎ datǎ. Contractul se negociaza anual.

La o prima intalnire la inceputul anului, Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, le-a promis o majorare a salariului minim de la 450 de lei la 500 de lei, din ianuarie, si la 570 de lei, din mai. La cateva ore dupa semnarea unui proces verbal cu sindicalistii, Guvernul a adoptat un memorandum privind salarizarea bugetarilor, in care majorarea acordata feroviarilor era de 8%, respectiv 4% din aprilie si 4% din octombrie.

Liderii sindicali au sustinut cǎ toate regiunile s-au confruntat cu aceeasi problemǎ. Toate acestea dupǎ ce pe data de 31 ianuarie, a avut loc o intalnire intre sindicalistii CFR si Guvern pentru a negocia atat contractele de muncǎ cat si acordarea de mǎriri de salarii.

Pentru ca reprezentantii Guvernului le-au spus ca bugetele nu au fost inca aprobate, prin urmare nici majorarile cu 8% nu sunt sigure, pentru ca nu au baza legala, angajatii au luat atitudine fǎrǎ acordul sindicatelor, cel putin aparent.

Liderii sindicali au afirmat ca responsabil de haosul creat in activitatea de pe calea ferata este insusi ministrul transporturilor, Ludovic Orban, care si-a retras cuvantul dat pe actul aditional negociat ce urma sa intre in vigoare la 1 februarie. Reprezentantii  sindicatelor au declarat ca isi vor sustine angajatii care au intrerupt voluntar lucrul, ca vor lua legatura cu acestia pentru reglementarea situatiei, dar ca nu pot decide in locul lor.

Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a incercat un dialog cu reprezentantii CFR. Acesta a declarat cǎ ,,oferta care a fost fǎcutǎ de societǎtiile salariale a fost de 4% in aprilie si 4% in noiembrie'', a adǎugat Orban punctand cǎ ,,la orice negociere pe care o poartǎ managementul companiilor de cale feratǎ existǎ o constrangere: bugetul care a fost aprobat prin lege de Parlamentul Romaniei si de obiectivele pe care le are Ministerul Transporturilor, printre care investitii masive in reinnoirea parcului de material rulant, intretinerea si reparatiile la calea ferata, cat si rezolvarea unor alte probleme mosternite din trecut''.[5] Mai mult decat atat, ministrul transporturilor a catalogat aceastǎ grevǎ ca fiind una ilegalǎ si a sugerat sindicatelor sanctionarea celor care nu si-au fǎcut datoria. Astfel, angajatii CFR care au incetat lucrul 'spontan' la 1 februarie 2008 au fost sanctionati disciplinar. Conducerea CFR a stabilit acest lucru si urma sǎ aplice sanctiunile, diferentiat, in functie de gravitatea faptei.

In urma acestei prime greve, angajatii CFR au asteptat sǎ fie invitati la negocieri prin reprezentantii din sindicate, pentru a evita astfel de conflicte viitoare. Negocierile dintre cele doua parti au continuat pe tot parcursul lunii februarie, dar oferta Ministerului Transporturilor a ramas aceeasi. Concomitent, sindicalistii au inregistrat conflictele la directiile de munca, acesta fiind primul pas catre declansarea legala a grevei generale.

Aceste negocieri nu au fost realizate in vederea satisfacerii angajatilor, lucru care pe acestia i-a deranjat extrem de tare. Consecinta acestei nemultumiri a fost o nouǎ grevǎ pe 5 martie 2008. Dupǎ  ce negocierile cu reprezentatii Ministerului Transportului au esuat, ceferistii au intrat intr-o nouǎ grevǎ de avertisment care a durat 2 ore. 3.000 de sindicalisti s-au aflat in greva, cerand majorarea salariilor cu 18% si conditii mai bune de munca. Sindicalistii au spus ca oferta de majorare salariala a autoritatilor a fost imbunatatita pana la 5% de la 1 aprilie si 5% de la 1 octombrie, insa sindicatele nu au acceptat oferta. De aceastǎ datǎ au fost afectate 417 trenuri, atat de cǎlǎtori cat si de marfǎ. Reprezentantii sindicatelor feroviare au refuzat sǎ mai fie ,,duse cu zǎhǎrelul'' si au afirmat cǎ au inceput negocierile cu Ministerul Transporturilor si cu administratiile companiilor CFR Calatori, CFR Marfa si CFR Infrastructura la sfarsitul lunii ianuarie, cand au expirat clauzele referitoare la salarizare din contractele colective de munca.

Sindicalistii nu au gasit nici aceasta oferta satisfacatoare, astfel ca au decis continuarea protestelor. Organizatiile sindicale care au hotarat declansara grevei de avertisment nu au anuntat si data grevei generale, sperand ca nu se va ajunge la acest pas si ca Guvernul va gasi resurse pentru majorarea salariilor, dar au amenintat cu organizarea unui miting de protest in Bucuresti. Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a precizat ca greva de avertisment a feroviarilor a fost imorala.[6] Ministrul Transporturilor a declarat la finalul grevei de avertisment a feroviarilor ca orice crestere suplimentara fata de oferta de 10% presupune masuri suplimentare, cum ar fi cea de reducere a personalului. Acesta a mai afirmat cǎ majorǎrile cerute de cǎtre ceferisti impun reducere cheltuielilor de intretinere, de reparatii capitale, de investitii, lucruri care ar afecta siguranta si confortul calatorilor.

Astfel, sindicatele din CFR au pregǎtit un mars de protest care trebuia sǎ aibǎ loc in data de 26 martie. La acest protest s-a anuntat participarea a aproximativ 5.000 de salariati ai CFR din toate cele opt regionale din tara. Actiunea urma sǎ inceapǎ la ora 9.00, in fata Ministerului Transporturilor, dupa care sindicalistii pregǎtiserǎ marsul catre Guvern, unde urmau sǎ depunǎ o lista cu revendicari, si apoi intoarcerea la ministerul de resort, unde voiau sǎ continue pichetul pana la ora 16.00. Potrivit liderilor sindicali, circulatia trenurilor nu urma sǎ fie afectata de protest, pentru ca la miting trebuiau sǎ participe salariatii care erau liberi. In cazul in care nici acest mars nu ar fi rezolvat nimic, feroviarii au amenintat cu greva generalǎ in trei zile consecutive dupǎ terminarea Summit-ului NATO.

Acest mars nu a mai avut loc si nici greva generalǎ intrucat feroviarii au fost dispusi sǎ accepte o majorare a salariului minim la 540 de lei, din aprilie, ceea ce ar insemna o crestere a veniturilor cu 13%, desi, initial, solicitasera o majorare cu 18%, in doua transe, aprobata de ministrul Ludovic Orban. Astfel, CFR Cǎlǎtori ar avea nevoie de un fond de circa 30 milioane de euro pentru majorarea salariilor la 540 de lei de la 1 aprilie insǎ reprezentantii erau hotǎriti sǎ nu renunte din cauza faptului cǎ acest contract este negociabil anual iar nivelul preturilor creste. Acceptarea sumei stabilite a fost cea mai viabilǎ solutie. Astfel, a precizat Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, salariile muncitorilor CFR au fost majorate in functie de salariul minim pe economie, la care s-a aplicat grila de ierarhizare.

Concluzia acestui an care a inceput prin greva sindicatelor feroviare este aceastǎ majorare de 13% la venitul angajatilor CFR, venit care rǎmane fix panǎ la inceputul anului 2009, cand se terminǎ perioada contractului actual de muncǎ, acesta trebuind a fi negociat anual. Panǎ anul viitor, liniste pe peroane, in gǎri si in trenuri, dar actuali guvernanti ar trebui sǎ facǎ un efort pentru a evita viitoare conflicte.

De ani de zile, indiferent sub care dintre guvernǎri, problemele dintre sindicatele feroviare si edili nu si-au gǎsit solutii. Ceferistii pretind cǎ sunt dintre cei mai plǎtiti angajati iar in conditiile in care preturile din Romania o iau razna, acestia nu fac fatǎ cheltuielilor. De asemenea, calitatea serviciilor si a conditiilor de muncǎ lasǎ de dorit in ceea ce priveste transportul cu trenurile romanesti. Este evident dificil si pentru angajatii CFR sǎ-si desfǎsoare activitatea in aceste conditii si sǎ asculte mereu aceleasi scuze cum cǎ nu sunt fonduri disponibile pentru modernizare. Urmǎtorul pas, mai greu de realizat, ar trebui sǎ fie o grevǎ generalǎ a cǎlǎtorilor

Bibliografie

Legea Nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind solutionarea conflictelor de muncǎ

www.dexonline.ro

www.wikipedia.ro

www.legislatiamuncii.ro

www.mediafax.ro

www.adevarul.ro

www.evz.ro

www.ziua.net

www.realitatea.net

www.gandul.ro

www.bizcity.ro

www.astazi.ro