CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE (HRP)
I. DEFINIREA PROCESULUI DE PLANIFICAREA A RESURSELOR UMANE
In literatura de specialitate apar mai multe definitii ale planificarii resurselor umane , definitii care insa nu se contrazic ci se completeaza reciproc, cum ar fi de exemplu :
procesul de gasire a numarului si a tipului adecvat de angajati pentru a ocupa posturile din organizatie ce li se potrivesc, la momentul potrivit.
procesul prin care organizatiile anticipeaza sau prevad necesitatile viitoare de resurse umane si elaboreaza programele pentru asigurarea numarului si categoriilor de angajati care sunt disponibili la momentul potrivit si la locul potrivit
cuprinde analiza foertei de munca existente in cadrul organizatiei, interpretarea previziunilor de dezvoltare a acesteia in raport cu cerintele viitoare de forta de munca, definirea pooliticilor de dezvoltare a fortei de munca existente si de recrutare de noi angajati
procesul de determinare a numarului potrivit de oameni calificati pentru posturile potrivite la momentul potrivit
Pe baza obiectivelor si a planurilor organizatiei, planificarea resurselor umane estimeaza cererea viitoare de angajati, compara aceasta cerere cu oferta de resurse umane (interna si externa) si stabileste planuri de eliminare a diferentelor ce pot aparea intre cele doua aspecte. Planificarea resurselor umane este o activitate strategica care are ca scop asigurarea de personal pe termen lung2.
Planificarea resurselor umane se poate face pe :
Planificarea resurselor umane depinde de :
De exemplu
in stadiul de debut, planificarea resurselor umane este destul de redusa si se face pe termen scurt
in stadiul de crestere, planificarea resurselor umane se face pe termen mediu (1-3 ani)
in faza de maturitate planificarea se face pe termen lung
Avantajele planificarii resurselor umane :
Planificarea resurselor umane cuprinde urmatoarele etape3 :
Planificarea resurselor umane trebuie sa se bazeze pe planurile organizationale strategice, deci sa derive din obiectivele organizationale. Obiectivele organizationale trebuie exprimate in termeni de rezultate asteptate. Procesul de stabilire a obiectivelor incepe la nivelul top managementului organizatiei cu formularea misiunii organizatiei care defineste afacerea actuala si viitoarea a organizatiei. Obiectivele si strategia pe termen lung se formuleaza pe baza misiunii organizatiei. Aceastea apoi sunt folosite pentru a formula obiectivele pe termen scurt. Obiectivele pe termen scurt au un termen limita srtabilit pentru realizarea lor si sunt exprimate cantitativ. Obiectivele departamentale deriva din obiectivele pe termen scurt ale organizatiei. Stabilirea in aceasta maniera a obiectivelor organizationale si a celor departamentale poarta denumirea de abordarea in cascada a stabilirii obiectivelor si este prezentata in figura urmatoare (dupa Byars, .L., Rue, L.W. - Human Resources Management, 1987).
Stabilirea misiunii Top management
Organizatiei
Obiective pe termen
Lung si planuri
Strategice
Obiective pe
termen scurt
obiective
departamentale
obiective ale
subdiviziunilor
Abordarea in cascada nu este o forma de planificare de tipul "top-down" in care obiectivele sunt transmise in jos la nivelele cele mai scazute ale organizatiei, ci ea determina implicarea tuturor nivelurilor managementului in procesul de planificare. Astfel informatia circula de sus in jos si de jos in sus in procesul planificarii si exista siguranta ca obiectivele au fost comunicate si coordonate la toate nivelele organizatiei.
Dupa ce s-au stabilit obiectivele departamentale si cele subdivizionale, managerii operationali trebuie sa determine deprinderile si calificarea necesare pentru a indeplini respectivele obiective. Important este sa nu se identifice deprinderile si abilitatile actualilor angajati ci mai degraba deprinderile si abilitatile necesare pentru indeplinirea obiectivelor. Un punct de plecare in stabilirea acestor deprinderi si abilitati este descrierea postului. O data stabilite sarcinile si responsabilitaile se pot identifica ceintele legate de cunostinte, pregatirea necesara, calitati personale. Ultimul pas in aceasta faza este transpunerea acestor deprinderi si abilitati in tipuri si numar de angajati necesari.
Metode pentru previzionarea trebuintelor de resurse umane
Metodele pentru previzionarea necesarului de resurse umane sunt :
Metodele intuitive sunt mai simple si nu necesita analize sofisticate, insa in ultimul timp metodele matematice castiga tot mai mult teren avand in vedere posibilitatea folosirii unor programme informatice pentru a gestiona o baza de date cat mai corecta.
este folosita mai ales in cadrul organizatiilor mici sau in cele in care se face prima data o prognozare a necesarului de resurse umane si nu au o baza de date.
Estimarile manageriale pot fi realizate de sus in jos de catre managerii de nivel superior pe baza informatiilor primite de la compartimentul resurse umane si de jos in sus de catre fiecare sef ierarhic al subdiviziunilor organizatorice. Aceste doua modalitati de evaluare pot fi imbinate deoarece estimarile respective sunt transmise pe diferite niveluri ierarhice sau manageriale pentru a fi discutate, revizuite sau pentru a aprecia in ce masura resursele umane vor fi afectate de catre planul de afaceri sau de alti factori specifici nivelului ierarhic.
este o procedura de colectare a opiniilor, de apreciere sau de estimare, realizata de un grup de experti si folosita pentru a obtine consensul acestora in legatura cu previziunea necesitatilor de resurse umane.
Fiecare membru al grupului de experti face o estimare independenta a necesarului viitor impreuna cu asumptiile care stau la baza acestor estimari. O persoana intemediara prezinta apoi previzionarile fiecarui expert si asumptiile sale celorlalti experti si permite expertilor sa revina asupra pozitiei lor daca doresc. Acest proces continua pana ce se ajunge la un consens.
Expertii trebuie sa cunoasca foarte bine specificul activitatilor desfasurate si sa aiba cunostintele necesare in domeniul resurselor umane.
Avand in vedere ca acesta metoda necesita mai multe sesiuni pana se ajunge la un consens, nu este recomandata daca rezultatele sunt cerute foarte rapid.
utilizeaza unul sau mai multi factori care au legatura cu cererea de resurse umane si anume : tendinta crescatoare sau descrescatoare a numarului de angajati, prognozele referitoare la productia viitoare, vanzarile viitoare.
Nivele anterioare ale unor indicatori cum ar fi vanzarile, nivelull productiei si valoarea adaugata sunt examinate din punct de vedere al relatiei statistice cu nivelul personalului. Unde se descopera o relatie suficient de puternica se deriva un model al regresiei. Nivelel previzionate ale indicatorilor folositi sunt introduse in modelul rezultat si utilizat pentru a calcula necesarul resurselor umane
are la baza ipoteza ca necesarul de personal creste liniar cu volumul de munca ce trebuie efectuat
Date anterioare sunt folosite pentru a examina nivelele din trecut ale indicatorului productivitatii :
P = volumul de munca/ numar de angajati
Unde se descopera o relatie constanta sau sistematica, necesarul de resurse umane poate fi calculat prin impartirea volumul de munca prognozat la P.
Exemplu :
Anul curent |
Estimare epntru anul viitor, fara schimbarea productivitatii |
Estimare pentru anul viitor cu cresterea productivitatii de 5% |
|
Venituri |
1300 mil |
2200 mil |
2200 mil |
Nr de angajati | |||
Productivitate |
2,53 mil |
2,53 mil |
2,66 mil |
Date despre personalul din trecut sunt exeminate pentru a desprinde relatii intre numarul de angajati din variate posturi sau categorii de posturi. Analiza regresiei sau rata productivitatii este apoi utilizata pentru a proiecta fie totalul necesar RU fie grupuri cheie de RU necesare si rata personalului este utilizata pentru a aloca totalul de personal necesar in variate categorii de posturi fie pentru a estima necesarul pentru grupuri care nu sunt considerate cheie in organizatie.
Nivelele trecute de personal ( si nu volumul de munca) sunt utilizate pentru a proiecta necsarul viitor de resurse umane. Nivelele trecute sunt studiate pentru a identifica variatii ciclice sau sezoniere, tendintele pe termen lung sau miscari de personal intamplatoare. Tendintele pe termen lung sunt apoi extrapolate sau proiectate, utilizand o medie a cresterii de personal sau tehnica regresiei.
3. Determinarea necesarului net de resurse umane
Odata ce s-a stabilit numarul si tipurile de nagajati necesari pentru atingerea obiectivelor, aceste estimari trebuie analizate din perspectiva reurselor umane actuale si anticipate ale organizatiei. Acest proces implica analiza personalului actual si o previzionare a schimbarilor ce pot aparea.
Modalitati de determinare a necesarului net de personal
Scopul inventarului este de a alcatui o baza de date despre resursele umane ale organizatiei. El furnizeaza informatii despre toti angajatii care sunt apoi folosite in luarea deciziilor de promovare sau transferare. Din acest motiv inventarul trebuie sa cuprinda toate informatiile despre angajat si nu doar pe cele relevante pentru postul pe care-l ocupa in momentul completarii.
Th. Patten a descris 7 categorii de informatii pe care trebuie sa le cuprinda un astfel de inventar :
Aceste informatii sunt necesare atat in luarea deciziilor de promovare/ transfer., recrutare, dar si in promovarea unor noi produse, planificarea unor programe de training.
Deoarece informatiile necesare pentru personal de conducere difera uneori de cele necesare pentru personalul de executie se poate folosi pentru manageri un inventar separate care contine pe langa datele biografice si scurte evaluari ale performantei trecute a managerului, puncte tari, puncte slabe si potentialul de promovare.
Pe langa evaluarea resurselor umane prezente prin inventarul de deprinderi, pentru a stabili oferta de personal un mmanager trebuie sa ia in considerare si schimbarile ce pot avea loc in viitor. Unele schimbari pot fi usor estimate (pensionarile ) in timp ce altele sunt destul de dificil de apreciat ( demisiile, decesul unui angajat ).
Schimari ce pot aparea in organizatie :
Pensionarea poate fi prevazuta din informatiile cuprinse in inventarul de deprinderi.
Transferarile si promovarile - pot fi estimate luand in considerare factori cum ar fi : varsta persoanelor dintr-un anumit post si trebuintele organizatiei. Astfel pot fi identificate persoanele cu potential de promovare.
Decesul si demisiile pot fi greu prevazute, dar exeperienta trecuta si inregistrari effectuate anterior pot furniza totusi unele informatii sin aceste domenii.
Prin combinarea necesarului de resurse umane previzionat cu informatiile din inventarele de deprinderi si schimbarile anticipate managerii pot face predictii privind necesarul net de resurse umane.
Denumirea postului |
Nr actual de angajati |
Pierderi de angajati |
Castiguri de angajati |
Oferta anticipata de personal |
||||
Pensionari |
Demisii/transfer |
Promovari |
Altele |
Promovari/transferuri |
Recrutari |
|||
| ||||||||
4.Dezvoltarea unui plan de actiune
Odata ce necesarul net de resurse umane a fost stabilit, planul de actiune trebuie elaborat pentru a atinge rezultatele dorite.
Daca necesaul indica o trebuina de angajare, atunci planul trebuie facut pentru a recruta, selecta, orienta si instrui un anumit tip si numar de personal care este necesar.
Daca necesarul indica un surplus de personal atunci planul trebuie facut in sensul ajustarii necesarului de resurse umane.
Surplusul de personal se poate rezolva prin:
III. INSTRUMENTE SI TEHNICI IN PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE
In procesul de planificarea a resurselor umane mai multe instrumente sunt folosite printre care :
a. Inventarul de deprinderi (prezentat mai sus)
b. Planificarea promovarilor
c. Planul de inlocuire
Planificarea promovarilor : identifica anumite persoane care se potrivesc in pozitii cheie din organizatie. Planificarea promovarilor implica intotdeauna utilizarea unei harti a inlocuirilor.
Planul (harta) de inlocuire : Ca urmare a unui sistem de planificarea apromovarilor, angajatii sunt identificati ca si candidati la un post superior dupa ce au fost nominalizati de managementul organizatiei. Datele referitoare la performanta sunt revazute, este evaluat potentialul de promovare si planul de cariera este stabilit. Planificarea promovarii ofera siguranta ca angajatii performanti nu vor ramane blocati in posturile ocupate la angajarea in firma.
Exemplu :
Harta a inlocurii
Pozitia |
Director MKT |
Ocupant |
Vasilescu M |
Postul imediat inferior |
Stancu S |
Pozitia |
Sef serv coordonare puncte de lucru |
Potential de promovare |
Crescut (performanta peste medie cu potential de a avansa cel putin 2 pozitii in urmatorii 2 ani) |
Planificarea resurselor umane necesita atat efort din partea Departamentului Resurse Umane cat si din partea managerilor organizatiei. DRU are rolul de a coordona, monitoriza si sintetiza procesul. DRU furnizeaza structura si stabileste un calendar pentru a fi urmat de manageri.
IV. STUDIU DE CAZ3 (preluat dupa Lefter,V., Manolescu,A., Chivu,I., Deaconu,A., rasca,L., Popa,I., Mihalache,V.)
Banca X are la momentul efectuarii previziunii un numar total de 1.100 de angajati. Banca detine 50 de filiale, fiecare filiala avand in medie 14 angajati. Banca intentioneaza sa infiinteze 38 de filiale noi in urmatorii 3 ani.
Banca a cumparat 30 de masini automate pentru numarat bani. Acestea vor fi amplasate in filialele vechi si vor fi puse in functiune in urmatorul an. Studiile arata ca la instalarea unei masini automate se poate renunta la serviciile unui casier.
Structura de personal a filialelor vechi cuprinde 4 supervizori si 10 casieri sau functionari. Rata anuala a fluctuatiei personalului este de 30% pentru casieri si 20% pentru supervizori. La instalarea celor 30 de masini automate nu se fac concedieri, dar numarul angajarilor pentru compensarea plecarilor datorate fluctuatiei va fi diminuat cu 30 de angajari.
Noile filiale vor avea aceeasi structura de personal ca si filialele vechi. Programul de investitii prevede infiintarea a 10 filiale in primul an, 12 filiale in anul al doilea si 16 filiale in al treilea.
Rata fluctuatiei personalului la nivelul sediului central este de 10%. In efectuarea previziunii se presupune ca ratele fluctuatiei pentru filialele noi sunt egale cu ratele fluctuatiei de la filialele vechi si ca fluctuatia se va mentine la acelasi nivel in urmatorii trei ani.
Momentul de la care porneste previziunea este sfarsitul anului (31 decembrie). Denumirea filiale vechi se refera la filialele existente inmomentul in care se efectueaza previziunea. Personalul de la sediul central este considerat ca o categorie separata.
Pornind de la aceasta situatie determinati :
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2433
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved