Emfizemul pulmonar se caracterizeaza prin cresterea
ireversibila a volumelor aeriene distal de bronsiolele terminale, datorate fie
dilatatiei, fie distrugerii peretilor intraalveolari.
ETIOPATOGENIE
Factorii incriminanti in producerea emfizemului pulmonar sunt:
tutunul
infectia
mecanisme imune
deficit genetic de
antiproteaze - deficitul de alfa 1-antitripsina (o alfa globulina
serica)
predispozitia familiala
poluarea atmosferica
FIZIOPATOLOGIE
Mecanismul distrugerii tesutului conjunctiv din peretii
alveolari :
liza enzimatica a fibrelor
elastice si de colagen, sub actiunea elastazei si colagenazei leucocitare. In
mod normal exista un echilibru intre aceste enzime si inhibitorii lor
(antienzime serice de tipul alfa 1-antitripsinei), fapt ce asigura
elasticitatea pulmonara.
Rezulta :
micsorarea
fluxului aeric (mai ales in expir)
hipoventilatiei
pulmonare
hiperinflatia
plamanilor
alterarea
raportului ventilatie/perfuzie
alterarea
difuziunii gazelor
modificarea
presiunii partiale a gazelor sanguine
Manifestarile clinice apar tardiv, cand
este afectata peste 1/3 din capacitatea pulmonara functionala. Simptomul
dominant este dispneea, dar pot exista si alte manifestari: tuse, wheezing,
astenie, scadere ponderala.
Dispneea are debut insidios si evolutie
progresiva, initial aparand episodic in timpul infectiilor respiratorii, apoi
devenind cronica. Multi pacienti prezinta tuse si expectoratie mucoasa sau
muco-purulenta in cantitate variabila.
Examenul obiectiv este sarac in
stadiile incipiente. In stadiile avansate apar semne clinice caracteristice:
facies cu exoftalmie, conjunctive hiperemice, chemozis, 'frog-like',
datorat efortului de tuse.
Pacientii
cu bronsita cronica au aspect 'blue-bloaters' sunt agitati,
cianotici, infiltrati, adopta pozitii favorizante, respira cu dificultate
(fighters). Toracele este dilatat 'in butoi', cu sternul proeminent,
cu cifoza dorsala, diametrul antero-posterior crescut, coaste orizontale,
spatii intercostale largite, unghi epigastric obtuz. Fosele
supraclaviculare sunt pline si datorita ridicarii sternului, gatul pare scurt.
Cei cu emfizem au un aspect roz gafaitor - 'pink
puffers', sunt polipneici, nu sunt cianotici si respira linistiti
(non-fighters). Toracele este lung si subtire.
La palpare excesul de aer determina diminuarea
vibratiilor vocale, iar la percutie se constata hipersonoritate
pulmonara, mobilitate redusa a diafragmului si diminuarea matitatii cardiace si
hepatice.
La ascultatie se constata
diminuarea murmurului vezicular, expir prelungit si raluri ronflante si
sibilante diseminate. Zgomotele cardiace sunt asurzite si tahicardice.
La examenul abdominal se observa coborarea
limitei inferioare a ficatului, prin coborarea diafragmului (falsa
hepatomegalie).
La instalarea cordului pulmonar cronic apar: jugulare
turgescente, hepatomegalie cu reflux hepato-jugular, edeme.
EXPLORARI PARACLINICE
Examenul
radiologic :
reducerea mobilitatii diafragmului, imobilitatea vaselor mari cu respiratia
(normal ele coboara in inspir si revin in expir), hipertransparenta difuza,
diafragm coborat, hiluri pulmonare congestive, cord alungit 'in
picatura', largirea spatiilor intercostale.
Diagnosticul pozitiv al emfizemului se
bazeaza pe examenul clinic, radiologic si probele functionale respiratorii.
Diagnosticul diferential se face cu:
astmul bronsic, bronsita
cronica
alte afectiuni pulmonare
dispneizante: scleroze pulmonare, pneumoconioze, tuberculoza, sarcoidoza;
pneumotorax - hemitorace destins, imobil, hipersonoritate timpanica la percutie, la
palpare - disparitia vibratiilor vocale, la ascultatie - murmur vezicular
abolit; radiografie pulmonara - hipertransparenta hemitoracelui afectat, cu
disparitia desenului pulmonar.
EVOLUTIE. COMPLICATII.
PROGNOSTIC.
Evolutia este progresiva, cu durata variabila
de la un pacient la altul. In general, se constata o scadere a VEMS-ului cu
50-70 ml pe an. Bolnavii cu VEMS intre 1,2 - 1,5 l au o toleranta
satisfacatoare la efort, cei cu VEMS sub 1 l nu tolereaza efortul, iar cei cu
VEMS mai mic de 500 ml sunt invalizi.
Prognosticul se apreciaza in
functie de VEMS:
Complicatii - pulmonare sau extrapulmonare :
Complicatiile pulmonare : infectiile bronhopulmonare - care pot determina instalarea
insuficientei respiratorii, cu acidoza si hipoxemie si insuficienta cordului
drept ; pneumotoraxul.
Complicatiile extrapulmonare pot fi:
cardiocirculatorii: HTA pulmonara, HTA sistemica, insuficienta cardiaca dreapta/globala,
tulburari de ritm si conducere, de memorie, scaderea capacitatii de efort
intelectual;
digestive - dureri epigastrice, ulcer gastro-duodenal
datorita acidozei si stazei in teritoriul splanhnic.
TRATAMENTUL
1. Tratamentul profilactic
interzicerea
fumatului;
scoaterea bolnavului din
mediul de munca cu noxe respiratorii;
tratamentul corect al
infectiilor respiratorii cu Ampicilina, Biseptol, Tetraciclina;
masuri de gimnastica
respiratorie.
2. Tratamentul curativ
bronhodilatatoare, de preferat parasimpaticoliticele (Atrovent).
fluidifiantele si
expectorantele, asociate cu antibiotioterapia,
in perioadele de infectie.