FIZIOLOGIA VEZICULEI BILIARE: Bila, Rolul sarurilor biliare in digestie

FIZIOLOGIA VEZICULEI BILIARE

1. Bila

Proprietatile si compozitia bilei

Secretia biliara (bila) reprezinta produsul activitatii exocrine a ficatului, in 24 h ficatul produce aproximativ 800 ml bila.

Proprietatile bilei. Bila are gust amar si un miros aparte. Culoarea ei este in functie de provenienta:

- bila veziculara are culoarea inchisa, castanie si este cunoscuta sub denumirea bilei B;

- bila coledociana are culoarea galben-aurie si este cunoscuta sub denumirea bilei A;

- bila hepatica este clara si este cunoscuta sub denumirea de bila C.

Bila are o densitate cuprinsa intre 1,010-1,035, bila veziculara avand densitatea mai mare, pH-ul din canalul coledoc si hepatic variaza intre 7,4-8 iar pH-ul celei veziculare intre 6 si 7, deci slab acid.

Presiunea osmatica a bilei este egala cu cea a plasmei (300 mOsm/1).

Bila este un lichid alcalin, nu este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu contine enzime, dar totusi detine un rol important in special in digestia lipidelor, prin acizii biliari.

Compozitia bilei difera dupa provenienta sa.

Bila secretata de ficat (bila hepatica) contine 97% apa, 3% reziduu uscat, nu contine mucus. Bila veziculara este mult mai concentrata, are 58% apa, 15% reziduu si contine mucus.

Bila reprezinta o cale de excretie pentru anumiti constituenti chimici care constituie reziduu uscat si anume: pigmenti biliari, colesterolul, anumite droguri (fenolftaleina si saruri iodate) proprietate care sta la baza opacifierii cailor biliare si a colecistului.

Principalii constituenti chimici ai bilei sunt: acizii biliari, mucusul pigmentii biliari, colesterolul si fosfolipidele.

Acizii biliari reprezinta factori prin care bila intervine in digestie. In bila se gasesc patru acizi biliari, care intra in constitutia vitaminei D, a colesterolului si a hormonilor steroizi: acidul colic, acidul deoxicolic, acidul chenodeoxicolic , acidul litocolic. Acesti acizi sunt conjugati in celula hepatica cu glicocolul si taurina formand acidul glicolic si de la acidul taurocolic, iar acestia in mediul alcalin biliar formeaza saruri de Na si K, forme sub care se elimina in duoden (gliconatul de Na si taurocolatul de Na). Taurina provine din cisteina. Acidul colic provine din colesterol.

Rolul cel mai important al acizilor biliari se exercita in absorbtia lipidelor si a vitaminelor liposolubile. Acizii biliari exercita o intensa actiune stimulanta asupra biligeneziei, deci are actiune coleretica.

Sarurile biliare sunt supuse unei circulatii enterhepatice, 90% din sarurile biliare eliminate prin bila provin din acest ciclu, 10% fiind sintetizate, intreruperea circulatiei nu scade continutul acestora in bila ceea ce demonstreaza existenta unui mecanism reglator al sintezei.

Sarurile biliare exercita importante si multiple roluri in digestia si absorbtia lipidelor, prin actiunea tensioactiva producand emulsionarea lipidelor oferind o suprafata mai mare pentru actiunea lipazelor.

Sarurile biliare activeaza lipaza pancreatica, dar nu si pe cea intestinala.

Lipsa bilei din intestin duce la pierderea prin scaun a 2/3 din lipidele ingerate, iar in cazul unei absente prelungite apar hipovitaminoze complexe.

Pigmentii biliari sunt produsi de eliminare a catabolismului hemoglobinei, luand nastere din Hb pusa in libertate prin distrugerea globulelor rosii la nivelul ficatului. Ei au un rol fiziologic dau culoarea galben-verzuie a bilei si culoarea caracteristica materiilor fecale.

Pigmentii biliari sunt bilirubina si biliverdina. Biliverdina se afla in bila umana in cantitate mica, constituind principalul pigment din bila pasarilor.

Bilirubina ia nastere prin descompunerea normala a Hb (colorantul globulelor rosii) si este o substanta de culoare brun-verzuie. Aceasta trece in sange, apoi in ficat de unde este eliminata in bila.

In sange bilirubina se gaseste in cantitati mici sub forme:

- bilirubina directa sau conjugata cu valoarea normala de 0,2 mg%;

- bilirubina indirecta sau neconjugata cu valoare normala intre 0,8-1 mg%.

Cand bilirubina din sange depaseste limitele normale ea trece in urina, imprimandu-i acesteia o culoare brun-roscata. In cazul unor obstacole in eliminarea bilei sau in boli de ficat, concentratia plasmatica a pigmentilor biliari creste si acestia coloreaza intens urina si tesuturile dand icter.

Prin urina se elimina zilnic 1-2 g pigmenti biliari, iar prin materiile fecale 150 mg.

Colesterolul se gaseste in proportie de 1-2% avand provenienta exogena (alimentara) si endogena (metabolica). Se absoarbe cu usurinta din intestin daca exista si suc pancreatic necesar pentru eliminarea si solubilizarea sa.

Ficatul sintetizeaza din colesterol, acizii biliari pe care ii elimina prin bila in intestin. Ficatul elimina o anumita cantitate de colesterol prin bila, iar restul este utilizat pentru formarea lipoproteinelor cu densitate mai mica.

Sub forma diferitelor tipuri de lipoproteine, colesterolul este descarcat in circulatie unde este extras si utilizat de celule.

2. Rolul sarurilor biliare in digestie

Bila are un rol important pentru digestia si absorbtia lipidelor.

Desi bila nu contine fermenti digestivi (enzime) prin prezenta sarurilor biliare ea capata o functie digestiva. Sarurile biliare sunt substante tensioactive, ele scad tensiunea superficiala a picaturilor de grasime si favorizeaza emulsionarea lor.

La nivelul intestinului subtire, sarurile biliare formeaza cu acizii grasi insolubili in apa, complexe coleinice si micelii hidrosolubile care pot traversa usor membrana celulelor intestinale. Este favorizata, astfel absortia lipidelor si a vitaminelor liposolubile.

Complexele coleinice ajunse in enterocit sunt desfacute in acidul in acidul gras ce va fi convertit in trigliceride si sarea biliara care trece in sangele port si se reintoarce la ficat, de unde este nou excretata. Acesta este circuitul hepato-entero-hepatic de economisire a sarurilor a sarurilor biliare pentru a caror sinteza se cheltuieste energic.

Sarurile biliare au si rolul de a stimula peristaltismul intestinal, secretia biliara a ficatului, adica functie coleretica si rolul de a preveni putrefactia proteinelor in intestinul gros adica rol antiputrid.

Ele solubilizeaza si colesterolul si impiedica impreuna cu fosfolipidele aparitia de calculi biliari. Pentru a mentine colesterolul in bila in stare de solubilitate este necesar ca raportul saruri biliare/colesterol sa fie de 20/1.

3. Mecanismul secretiei biliare. Eliminarea bilei

Bila formata continuu in celulele parenchimatoase hepatice si in celulele Kupffer ajunge prin canalul hepatic si canalul cistic in vezicula biliara de unde este eliminata intermitent in functie de alimentatie prin canalul coledoc in intestin.

Rolul determinant in mecanismul de eliminare intermitenta a bilei este indeplinit de contractiile veziculei biliare si de relaxarea sfincterului Oddi care consta intr-o ingrosare a musculaturii circulare la afluenta canalului coledoc in ampula Vater.

In perioadele interdigestive coledocul este contractat iar presiunea depaseste 50-70 mm Hg. Bila inmagazinata in vezicula biliara se concentreaza prin reabsortia apei si sarurilor minerale, putandu-si reduce volumul de 10 ori.

Se adauga in schimb mucus excretat de mucoasa veziculei, bila veziculara devenind astfel mai vascoasa datorita mucusului. Eliminarea bilei este produsa de contractia veziculei biliare si relaxarea sfincterului coledocian.

Vezicula se contracta ritmic de 2 ori pana la 6 ori pe minut. Se produce astfel o crestere a presiunii din vezicula si din canalele hepatice pana la 250-300 mm Hg care echivaleaza presiunea secretiei biliare si secretia inceteaza, fenomen care nu are loc in conditii normale pentru ca sfincterul Oddi cedeaza.

Cauza declansatoare a expulziei bilei in duoden in conditii normale, este reprezentata de alimentatie. Cantitatea si calitatea bilei evacuate, depinde deci de felul alimentatiei, coleistokineticele cele mai eficiente sunt reprezentate de grasimi: galbenusul de ou, untul, smantana, acidul oleic, lecitina, uleiul de olive, de cocos, de ficat, de morun.

Proteinele, mai ales carnea poseda si ele un rol colecistokinetic.

Glucidele sunt lipsite de acest efect, iar laptele prin continutul sau in grasimi stimuleaza secretia biliara si modifica ritmul evacuarii veziculare.

4. Reglarea secretiei si excretiei biliare

Functia de excretie a bilei se numeste colereza, iar factorii care o stimuleaza se numesc factori coleretici. Functia de excretie a bilei din vezicula biliara se numeste colagoga si este stimulata de substante colagoge.

Reglarea acestor doua procese se face conjugat prin mecanismul neuroumoral.

Mecanismul nervos este asigurat de centrul de bilosecretor din bulb care prin intermediul vagului excita colereza si functia colagoga a veziculei biliare.

Exista si un mecanism nervos local de evacuare a bilei.

In perioada dintre mese sfincterul Oddi este de 30 cm, in momentul patrunderii alimentelor in duoden are loc prin reflexe locale si generale relaxarea sfincterului Oddi si contractia peretelui vezicii cu eliminarea bilei.

Sistemul nervos simpatic are efecte opuse, determinand relaxarea vezicii si contractia sfincterului Oddi.

Mecanismul umoral consta in actiunea unor substante asupra secretiei si excretiei biliare. Efecte coleretice au sarurile biliare si hormonii duodenali ca hepatocrinina. Secretia acestor hormoni este stimulata de alimente grase ca smantana, galbenusul de ou, etc

Efecte biliogene au hormonii duodenali, colecistokinina si pancreazinina.

Secretia colecistokinina este determinata de contactul mucoasei duodenale cu HCI si cu diverse alimente cu continut lipidic si difera de pancreazinina prin faptul ca nu influenteaza secretia pancreatica. Glucidele inhiba secretia biliara.

Exista si substante farmacodinamice cu rol asupra motricitatii veziculare:

- acetilcolina provoaca o contractie veziculara puternica, accentuata de ezerina si diminuata de atropina;

- histamina are efect asemanator cu acetilcolina;

- secretina are actiune modesta, dar sigura;

- cauruleina pare a avea o actiune de contractie a veziculei biliare si relaxare a sfincterului Oddi;

- morfina, nicotina, izoprenalina, adrenalina, noradrenalina, gastrina, nu au rol asupra motricitatii veziculare.

5. Functiile veziculei biliare

Bila este secretata de ficat continuu in cantitate de 1-2 l/zi, variind in functie de circulatia sarurilor biliare si de actiunea diferitelor substante asupra colerezei.

1. Functia de concentrare este cea mai importanta si se datoreaza in primul rand capacitatii de absorbtie a epitelului vezicular. Vezicula biliara are capacitatea de a inmagazina 8 moli de acizi biliari, ceea ce corespunde la 3 g de acid colic. Functia de concentrare se realizeaza prin procesele de transport activ al electrolitilor. Mucoasa veziculara este mai permeabila pentru cationi, decat pentru anioni. Alte substante absorbite la nivelul epiteliului vezicular sunt substante liposolubile de tipul bilirubinei libere, acidul chenodexiocolic, fosfolipide. Pigmentii biliari si sarurile biliare se absorb in mica masura, absorbtia lor creste in conditii patologice ca: inflamatia sau iritatia veziculei.

2.Functia secretorie consta in secretia de glicoproteine, predominant la nivelul colului veziculei cunoscuti sub denumirea de mucus, mucine, mucoproteine, mocopolizaharide, glicoproteine. Acestea sunt de fapt proteine bogate in glucide. Cantitatea secretata este cea de 20ml/zi crescand in litiaza veziculara.

3.Functia motorie consta intr-o activitate spontana, ritmica si lenta a veziculei care asigura o presiune de 10-30 mm apa in perioadele de repausale rezervorului biliar.

6. Functiile cailor biliare principale

I. Functia de concentrare. Mucoasa coledocului este dotata cu capacitatea de absorbtie asemanatoare celei a veziculei biliare, astfel incat intre cele doua pranzuri cand bila hepatica stagneaza in coledoc are loc concentrarea acesteia cu cresterea bilirubinei la 6-13 mg fata de 3-5 mg in bila hepatica.

II. Functia secretorie   consta in secretia mucusului de catre glandele mticoase ale epiteliului canaliculelor care in lumenul coledocului se va amesteca cu bila stagnata.

III. Mobilitatea cai biliare principale. In aceasta afirmatie parerile sunt impartite unii sustin doar existenta unor miscari peristaltice ale extremitatii inferioare vateriene a coledocului, iar altii ca contractiile partiale sau totale hepatocoledociene precum si functia sfincteriana a hepaticului comun au rol important in excretia biliara.

IV. Activitatea sfincterului Oddi consta intr-o activitate bazata pe deschidere (diastola) si inchidere (sistola), ritmica uneori intrerupta de contractii violente. Cresterile de presiune produc alungirea celor doua faze, perturband aceasta activitate.