Helioterapia

Helioterapia

Incepand de la bratul Chilia si pana la Vama Veche, litoralul romanesc al Marii Negre se intinde pe o lungime de 245 Km, aflandu-se din punct de vedere geografic la aceeasi latitudine ca si statiunile celebre de pe Coasta de Azur.

Si totusi, peisajul turistic al litoralului Marii Negre isi gaseste cu greu un echivalent de-a lungul coastelor continentului european, fiind unic in felul sau.

Zona litoralului romanesc este caracterizata de cel mai calduros climat din tara, temperatura fiind repartizata uniform iar influenta marii facandu-se simtita pana la aproximativ 20 km de uscat. Tarmul romanesc este scaldat in soare in medie 295 de zile pe an, iar de la jumatatea lunii mai si pana pe la mijlocul lui septembrie, ne putem bucura de un soare puternic, bun pentru helioterapie.

Dar ce este helioterapia? Etimologic vorbind, termenul provine de le grecescul "helios", soare si "therapia", tratament. Deci, tratament cu ajutorul razelor solare.

Pentru inceput insa.vom incerca.o "istorie" a Soarelui, deoarece este prea frumoasa pentru a o neglija.

Soarele, astrul sistemului nostru solar, reprezinta pentru toate fiintele de pe pamant, garantia vietii. De acest lucru si-au dat seama toate popoarele, inca din negura vremurilor. Toate religiile politeiste ale lumii au fost in inceputurile lor, religii solare, venerand astrul zilei. In Egiptul antic, zeul Ra, al soarelui era cel mai mare dintre zei. La grecii antici il gasim pe Helios, ba chiar si Apollo reprezenta ca zeu al luminii, un zeu solar. Politeismul roman, hinduismul, budismul, dar mai ales aztecii din Mexic si incasii peruani dadeau zeului Soare o importanta deosebita. Adesea, inimi omenesti, inca palpitand ii aduceau soarelui ca jertfa. Gasim un simbol solar si in pietrele de la Stonehenge, cel mai vechi calendar solar. Ideea ritmului circadian de 24 de ore provine din Egiptul antic, unde, se spunea, Marele Ra, soarele, lucreaza 12 ore in lumea pamanteana, iar in celelalte 12 guverna lumea subpamanteana. Insasi calendarul nostru actual isi are radacinile in vechiul Egipt, ca mai apoi, cu un secol inainte de Hristos sa fie preluat de Iulius Cezar, care a inlocuit vechiul calendar lunar cu cel solar, de 365 de zile. Soarele a fost pe rand obiect de cult, de disputa filozofica, de exaltare si de renuntare, de arderi pe rug si de dezicere. Un Copernicus, o jertfa a lui Giordano Bruno, o renegare a lui Galilei, dar si celebrul "si totusi se invarteste" sunt legate, pe rand, de dispute violente privitor la locul soarelui in universul nostru. Si valuri de cerneala au curs si mai curg inca, incercand sa descifreze enigmele astrului zilei.

Dar sa vedem ce stim despre soare ca mijloc terapeutic, in calitatea sa de medicament, ca si dar de la Dumnezeu. Cu 400 ani inainte de Hristos, Hippocrates, parintele medicinei, gasea o legatura intre aparitia anumitor boli si lipsa de expunere la soare. Heliopolis, oras grecesc, era vestit prin templele sale insorite, cu proprietati vindecatoare. Herodotus, parintele helioterapiei recomanda cura de soare bolnavilor sai. Din Roma antica, un medic al acelor vremuri, Tilani ne relateaza ca timp de aproape 600 de ani doctorii nu prea erau cautati, deoarece poporul Romei stia sa se fereasca de boli, prin expuneri repetate la soare, in asa numitele "solarium", dar si prin bai, exercitii fizice si masaje. In Evul Mediu si pana in perioada renascentista, o coloratie mai intensa a pielii, datorata expunerii la soare, era un semn de dispret, deoarece presupunea ca persoana respectiva presteaza o munca in aer liber, in timp ce nobilul avea pielea alba, palida. Odata insa cu revolutia industriala, relatia dintre bronzajul pielii si statutul social s-a schimbat, omul de rand nu mai muncea in aer liber, ci intr-o hala de uzina, departe de razele solare, iar cel avut, din contra, cauta sa mearga pe plajele insorite si costisitoare de pe indepartate meleaguri. Sunt celebre in jurnalele vremii "scandalurile" produse de Coco Chanel, marea creatoare de moda, intoarsa tuciurie la Paris, dupa o croaziera pe yahtul ducelui de Westminster. Si un Paris intreg s-a straduit sa o imite.

Si totusi, ce este soarele? O uriasa bomba termonucleara, perfect echilibrata si stapanita de incredibile campuri magnetice si gravitationale. Consumand miliarde de tone de deuteriu si tritiu in fiecare secunda, el transforma aceste elemente in heliu si energie, disipata sub forma de unde electromagnetice, incepand cu lungimi de unda situate in spectrul radio, trecand apoi prin infrarosii, spectrul vizibil, ultraviolet, ba chiar si radiatii de foarte mare energie. Un foton nascut in miezul atomic al soarelui parcurge un milion de ani pana a ajunge la suprafata sa, ca apoi, odata eliberat, sa ajunga la noi in numai opt minute. Din toate aceste radiatii, ne intereseaza acum doar radiatiile infrarosii, radiatiile vizibile si cele ultraviolete. Si daca ne-am putea imagina acest spectru de radiatii ca avand lungimea de un metru, partea vizibila a sa abia daca ar ocupa un milimetru! Doamne, cat de "orbi" suntem si cat de multe credem ca "vedem"!. Deci, de la soare, ne vin, printre multe alte forme de radiatie electromagnetica, infrarosiile, radiatiile vizibile si cele ultraviolete. Acestea sunt cele mai importante pentru efectele benefice (iar uneori nefaste) ale soarelui. Radiatiile infrarosii ne dau caldura, cele vizibile posibilitatea de a vedea lumea inconjuratoare,(dar si multe alte efecte) iar ultravioletele sunt cele care ne "bronzeaza" pielea.

Savantii au remarcat, de-a lungul timpului o relatie intre anumite boli si ciclicitatea sezoniera a intensitatii radiatiei solare. Este cunoscuta predispozitia la rahitism si la o dezvoltare fizica defectuoasa a copiilor tinuti mai mult in casa., deoarece prin actiunea razelor ultraviolete ia nastre in corpul nostru vitamina D necesara in cresterea si dezvoltarea oaselor. Pentru ca tuberculoza, psoriazis-ul, infectiile cronice ale cailor respiratorii reactioneaza favorabil la actiunea razelor solare, s-au construit de-a lungul timpului sanatorii specializate pe helioterapie. Este cunoscuta deasemeni de catre medici acea ciclicitate sezoniera a tonus-ului nostru psihic. Toti stim ca iarna esti ceva mai melancolic, iar primavara, la aparitia primelor raze mai puternice, risti sa te "indragostesti"mai repede! Medicii englezi au sumat aceste variatii legate de anotimp ale psihicului nostru sub denumirea de "seasonal affective disorder" sau SAS, adica tulburari sezoniere ale afectivitatii. Radiatia solara mai produce si multe alte efecte sistemice, cum ar fi: scaderea tensiunii arteriale, rarirea ritmului cardiac, scaderea colesterolului sanguin, cresterea nivelului de hormoni sexuali si a libido-ului, formarea vitaminei D si fixarea calciului in oase, cresterea adrenalinei, cresterea rezistentei la infectii, cresterea capacitatii la stress. Si nu in ultimul rand, pigmentarea pielii. Din pacate, pentru omul modern, adesea un adevarat "soarece de birou", aceste efecte benefice sunt. aproape nule la lumina becului cu neon din incapere. Studiile arata ca o expunere de numai 2 (doua) minute la soarele amiezii, vara, echivaleaza cu 24 de ore de expunere la un bec obisnuit! Iar de aici, nevoia omului modern de a gasi timp, macar in vacante, pentru o "reincarcare" a bateriilor sale biologice la lumina astrului zilei.

Dar de aici, incep problemele. Cat sa stam? Cat mai mult, am fi tentati sa spunem. Gresit. Stam. cat e nevoie si cat suportam. Oricum, va fi evitata perioada dintre orele 11-14, cand soarele este extrem de puternic, putand cauza mai multe necazuri decat efecte benefice. Expunerea este bine sa se faca progresiv, incepand cu 5-10 minute, pana la 30, maxim 40 minute, evitand zona faciala si alternand fata anterioara a corpului cu cea posterioara, iar dupa expunere, se vor face bai in mare, cu o durata ceva mai mica decat cea a expunerii anterioare. Orice reactie adversa, manifestata prin roseata, senzatie de arsura, usturime, aparitia de flictene (basici) inseamna ca s-a depasit unul din parametrii de expunere, sau pielea noastra este mai sensibila. In acest caz, a doua zi nu mai avem ce cauta pe plaja. Nu incercati sa deveniti "campioni" ai bronzajului, deoarece urmarile vor fi serioase. Un subiect mult discutat de femei este acela al expunerilor "topless". Cu siguranta, ca ele vor avea un efect benefic asupra tonusului psihic al populatiei masculine din zona, dar sa nu uitam ca pielea sanilor este mult mai subtire si sensibila, iar expunerea acestor parti reprezinta un risc asumat. Incercati sa va bronzati .. sub o umbrela de soare, dupa o baie de mare, deoarece radiatia ultravioleta reflectata de apa marii sau de plaja se distribuie aproape uniform in mediul inconjurator, evitand astfel efectul nociv al radiatiei incidente, directe. Exista deasemeni, unele produse (creme, lotiuni) de ecranare solara, care pot proteja zonele mai sensibile ale corpului. Si inca odata, nu exagerati!