Ingrijirea bolnavilor - ASPECTE DEONTOLOGICE

Cap.1. Aspecte deontologice

Ingrijirea bolnavilor este o activitate importanta, care necesita o mare implicare intelectuala si fizica, principala sarcina a unui asistent medical constituind-o asigurarea conditiilor optime pentru ingrijirea bol-navilor internati sau asistati la domiciliu.

Asistentul medical trebuie sa respecte programul de lucru si sa fie activ pe toata durata acestuia, in conditiile colaborarii permanente cu medicul, a respectarii normelor de protectie a muncii si sarcinilor profe-sionale.

Sarcina principala a asistentului medical o constituie supraveghe- rea atenta a bolnavilor. In cazul agravarii starii acestora, asistentul medi- cal trebuie sa acorde primul ajutor, prin toate mijloacele disponibile, si sa anunte medicul.

Responsabilitatea profesionala si deontologica a asistentului me-dical presupune respectarea intocmai a recomandarilor medicului. Aceste recomandari se refera la efectuarea corecta a tratamentelor, la asistarea investigatiilor clinice si paraclinice, la asigurarea calitatii instrumentarului si a materialelor utilizate, precum si la asistarea actului medical, pe toata durata desfasurarii lui

Consemnarea corecta a datelor cuprinse in documentele aferente procesului de supraveghere si ingrijire a bolnavilor, constituie o alta obli-gatie de serviciu, foarte importanta, datorita caracterului medico-legal al documentelor intocmite. In afara importantei juridice, o documentatie in-tocmita corect reprezinta si o sursa importanta de informatii privind datele personale si medicale necesare constituirii unor baze de date cu carac-ter informativ sau corelational.

1.1. Aspecte comportamentale ale activitatii asistentului medical

Asistentul medical trebuie sa fie o persoana care impune respect printr-un comportament decent, care inspira in permanenta increderea pacientilor. Acest lucru presupune o educare profesionala si civica conti- nua, care poate determina o reactie pozitiva a societatii fata de corpul de asistenti medicali.

In viata unui asistent medical exista doua compartimente distincte in care acesta se poate manifesta, si anume: locul de munca si mediul social. In ambele situatii, asistentul medical trebuie sa se implice atat ca cetatean cat si ca specialist, datorita conjuncturilor neprevazute in care este obligat sa intervina.

F  Atitudinea asistentului medical fata de bolnavi

Bolnavii sunt oameni suferinzi datorita afectiunilor pentru care tre-buie asistati si datorita unui psihic afectat de starea patologica. In plus, internarea in spital si izolarea fata de lumea din jur, concomitent cu inac-tivitatea inerenta internarii, genereaza un supliment de stress, neobisnuit pentru bolnavi.

Datorita sarcinilor pe care le are de indeplinit, asistentul medical vine in contact cu bolnavii in diverse situatii, ceea ce impune o anumita conduita care trebuie adaptata la nivelul intelectual si comportamental al bolnavilor.

Asistentul medical trebuie sa-si iubeasca profesia si sa fie apro-piat de bolnavi. Aceste calitati fac posibila adoptarea, fata de bolnavi, a unei atitudini amabile, blande, intelegatoare dar, in acelasi timp, sobre si

ferme privind aplicarea tratamentelor si sau a procedeelor de investigatie

recomandate de medic.

Limbajul utilizat, ca si vestimentatia trebuie sa fie absolut decente, pentru a se evita agresiunile de natura psihoemotionala asupra bolnavi- lor sau a apartinatorilor acestora.

Asistentul medical trebuie sa raspunda prompt la solicitarea bol-navului, intrucat starea acestuia poate deveni in mod brusc critica, ceea ce impune o interventie rapida. In caz contrar, anxietatea bolnavului, ge-nerata de absenta cadrului medical, poate agrava starea preexistenta.

F  Atitudinea asistentului medical fata de apartinatori

Asistentul medical trebuie sa aiba o atitudine respectuoasa si fata de apartinatori. Relatia cu apartinatorii este uneori de mare importanta, atat pentru datele pe care acestia le pot oferi, cu referire la bolnavul in-sotit, cat si pentru concursul pe care si-l pot da la solutionarea cazului (transport, donare de sange, recuperare, etc.).

Informatiile privind diagnosticul, gravitatea si evolutia probabila a bolii, constituie date pe care le poate oferi numai medicul, asistentului medical revenindu-i doar sarcina de a facilita intalnirea dintre medic si apartinatori. Este nepermisa transmiterea unor date care fac obiectul se-cretului medical.

Asistentul medical trebuie sa supravegheze discret vizita aparti-natorilor, deoarece vizitele prelungite sau cele care genereaza incarca-turi emotionale puternice, pot agrava starea bolnavului, datorita supra-solicitarii. Contactul prelungit cu apartinatorii, poate determina agrava-rea starii bolnavilor si datorita posibilitatii transmiterii unor agenti infectiosi care pot complica boala de baza.

In cazul in care in salon exista bolnavi care necesita masuri spe-ciale de reanimare sau de izolare (carantina), vizitarea bolnavilor poate fi

complet suspendata, asistentul medical fiind obligat sa explice apartina-torilor situatia creata.

O atitudine solidara a asistentului medical cu apartinatorii si un   comportament civilizat fata de acestia, sunt in beneficiul bolnavului.

F  Atitudinea asistentului fata de medici, colegi si subalterni

Raspunderea fata de evolutia starii bolnavului apartine medicului. Din acest motiv, relatia medic - asistent medical este una de subordona-re directa, asistentul medical fiind obligat sa indeplineasca, in orice si-tuatie indicatiile medicului,. Aceasta relatie trebuie asezata insa pe baze principiale, de colaborare directa si permanenta, atata timp cat nu este incalcat principiul enuntat anterior.

O colaborare buna intre medic si asistentul medical a creat, in timp, asistenti medicali de o mare profesionalitate, care au adus un aport deosebit la ingrijirea bolnavilor. Relatiile neprincipiale, de orice natura, pot duce la deteriorarea calitatii asistentei medicale, a ingrijirii bolnavilor, cu consecinte usor de prevazut.

In asistenta medicala, s-a dovedit faptul ca activitatea in echipa a depasit cu mult performantele activitatilor desfasurate individual, datorita atmosferei de colegialitate si a redistribuirii momentane a activitatii echi-pei pe zone de maxim interes (urgente, tratamente). De aceea, o reala importanta are si spiritul colegial intre asistentii medicali si cadrele sub-ordonate, atat sub raport profesional cat si social. Nici in acest caz, co-legialitatea nu poate substitui raporturile de subordonare, absolut nece- sare in logistica unui sistem sanitar coerent.

Colectivitatea asistentilor medicali, ca o submultime a intregului personal sanitar, devine o unitate functionala extrem de importanta, care poate participa efectiv la realizarea unor performante profesionale si a unei atmosfere de destindere si de lucru in echipa.

1.2. Educarea bolnavilor

Educarea bolnavilor (individuala sau in grup) este un proces care are ca scop formarea unor deprinderi necesare supravietuirii si adaptarii bolnavilor la conditiile impuse de boala (pe perioada imobilizarii la pat), de convietuirea sociala si de reintegrarea in societate.

In cazul internarii bolnavului, acestuia i se va prezenta, spre luare la cunostinta, Regulamentul de ordine interioara al spitalului, respectiv al sectiei, in acelasi timp, bolnavul fiind ajutat sa inteleaga si sa accepte masurile cuprinse in regulament.

In mod deosebit, se va insista asupra necesitatii respectarii cole-gilor de salon, printr-o atitudine intelegatoare fata de suferinta acestora.

Bolnavul va fi informat asupra afectiunilor sale si educat cu privire la modalitatile de solutionare a problemelor determinate de boala.

Este foarte importanta elaborarea unui program complex de ma-suri de educare, care sa cuprinda satisfacerea nevoilor bolnavului de a se adapta, de a invata, de a se informa, de a comunica cu semenii si de a avea acces la mijloacele mass media.

Educarea bolnavilor privind intretinerea igienei personale, a unui grad de civilizatie in relatiile cu alti bolnavi precum si cu personalul sani- tar sau de ingrijire, este absolut obligatorie.

Procesul educational trebuie sa tina seama de gradul de dezvol- tare intelectuala al bolnavului, astfel incat nivelul de educare sa fie adap- tat capacitatii lui de intelegere.

In cazul bolnavilor cu infirmitati, procesul educativ trebuie sa cu-prinda, pe prim plan, instruirea bolnavilor privind desfasurarea unor acti-vitati care sa le permita readaptarea sociala si profesionala, recuperarea medicala si restabilirea raporturilor civilizate cu cei din jur.

Nu trebuie neglijata mentinerea informatiei culturale la nivelul inte- lectual al bolnavului. Astfel, asigurarea accesului la ritualurile de cult, la mijloacele mass-media intra in atributiile asistentului medical, cu atat mai mult cu cat, si in acest mod, se poate realiza o parte din educatia bolnavului.

1.3. Secretul profesional

Secretul profesional se refera la toate datele care sunt legate de starea de sanatate, de intimitatea si / sau de viata bolnavului.

Uneori, datele medicale sau cele sociale sunt absolut necesare pentru asistarea corecta a bolnavilor dar, cunoasterea acestora de catre alte persoane, chiar din anturajul apropiat al bolnavilor, le pot aduce ul-terior, grave prejudicii.

Exista situatii (boli transmisibile, boli psihice) in care anumite date trebuie comunicate anturajului apropiat al bolnavului, altor servicii medi-cale sau unor organe de ancheta. In aceste situatii, numai medicul este in masura sa ia o decizie privind comunicarea datelor.

1.4. Asigurarea calitatii pregatirii profesionale

Pregatirea profesionala constituie o obligatie fundamentala a asis-tentului medical. Nivelul pregatirii, obtinut prin scolarizare, reprezinta o faza de inceput, care permite dezvoltarea ulterioara a cunostintelor in functie de cerintele rezultate din sarcinile de serviciu.

Absenta pregatirii profesionale continue implica riscuri mari, atat pentru bolnavii asistati cat si pentru cariera de asistent medical. Prejudi-ciile aduse bolnavilor, determinate de necunoasterea oportunitatii inter-ventiei intr-un anumit moment cat si de practicarea unor manopere inco-recte, derivate dintr-o pregatire necorespunzatoare, pot agrava starea bolnavului sau ii pot produce moartea.

Cariera profesionala a asistentului medical depinde, in foarte mare masura, de pregatirea profesionala a acestuia, deoarece intr-o concu-renta profesionala continua, castiga intotdeauna cel mai bine pregatit, fapt ce poate pune sub semnul intrebarii, la un moment dat, mentinerea angajarii asistentului medical.

Asistentul medical trebuie sa consulte in mod continuu literatura de specialitate. Cartile sau revistele apartinand domeniului medical de interes, contin date a caror cunoastere pot creste in mod substantial performanta profesionala.

Participarea activa a asistentului medical la vizita medicala consti- tuie un mijloc excelent de pregatire medicala continua si este cu atat mai importanta, cu cat acest mijloc de pregatire se desfasoara zilnic, fiind realizat si condus de cadre medicale cu pregatire superioara.

Practic, vizita medicala constituie cea mai importanta modalitate de perfectionare continua, pe tot parcursul activitatii sale profesionale, deoarece asistentul medical trebuie sa indeplineasca toate sarcinile pe care medicul i le transmite cu ocazia vizitei medicale. 

O alta componenta educationala o constituie participarea asisten-tilor medicali la activitatea de cercetare stiintifica. Aceasta activitate dez-volta spiritul de echipa, spiritul de observatie, meticulozitatea si respec-tul pentru acuratetea datelor obtinute de la bolnavi.

Participarea la cursuri si seminarii organizate de societati profe-sionale, in clinici universitare, universitati sau institute de cercetare, cu cei mai buni specialisti in domeniile medicale, permite informarea si cali-ficarea asistentilor medicali in cele mai noi tehnologii si / sau protocoale de interventie.

Documentarea la zi in domeniile de activitate specifice, este sin-gura modalitate care permite evitarea unor greseli profesionale, cu con-secinte imprevizibile asupra starii de sanatate a bolnavului.

Participarea la schimburi de experienta in tara sau in strainatate, permite contactul cu profesionisti (medici, asistenti medicali cu experien- ta) din alte unitati medicale si transferul de experienta si de tehnologie de varf, in domeniile de interes.

Participarea activa la programe de cercetare, ca o sarcina perma-nenta, desfasurata in limitele competentei, poate completa pregatirea profesionala a asistentului medical prin dezvoltarea unor abilitati, cum ar fi un sistem continuu de observatie, abilitatea de documentare si de  sinteza a datelor observate.

Comunicarea rezultatelor prin lucrari prezentate la reuniuni stiinti- fice, determina dezvoltarea unui stil de comunicare si de prezentare, precum si analiza si sinteza unor elemente care fac obiectul acesteia.