PSIHOSEXOLOGIA CUPLULUI

PSIHOSEXOLOGIA CUPLULUI

Din punct de vedere bio]ogic, sexualitatea este determinata de exigentele reproductive. La om insa aceasta capata o dimensiune supraadaugata, prin faptul ca sexualitatea are, de asemeni, o valoare au|onojna legata de elementele de comunicare senzoriala, emotional-afectiya si de intimitatea care se stabileste intre parteneri.

Intimitatea este definita ca fiind o calitate particulara pentru doua persoane, aceea de a fi apropiate sub aspect emotional-afectiv. Aceasta legatura afectiva se bazeaza pe urmatoarele aspecte: atentii reciproce; responsabilitate; incredere; comunicare deschisa, sincera, a sentimentelor si senzatiilor; schimb deschis si total de informatii intre parteneri; cooperare reciproca; realizarea unei securizari reciproce prin sprijinirea unui partener prin celalalt.

Modelul intimitatii variaza in raport cu persoanele implicate: sot-sotie, mama-copil etc. Ele difera ca semnificatie din punct de vedere calitativ, cel mai important fiind raportul "mama-copil'. in orice situatie insa intimitatea este importanta, intrucat ea determini calitatea vietii si a iubirii dintre parteneri.

R.J. Sternberg, referindu-se la "problema intimitatii', remarca faptul ca acest tip de relatie se constituie sub forma unei "situatii triunghiulare', in cadrul careia valoarea de experienta erotica depinde de intensitatea latura emotionala.

Echilibrul intre aceste componente ale iubirii dintre parteneri este intotdeauna diferit si relativ, existand posibilitati infinit de variate in cadrul relatiei erotice.

1) Latura cognitiva a iubirii este facuta din toate aceste lucruri pe care partenerii cuplului "le stiu' din partea altora si care, in final, influenteaza decizia de "a iubi' si de a mentine aceasta decizie, in trecut, "casatoriile aranjate' din ratiuni sociale sau pentru interese familiale, functionau destul de bine, erau durabile, aspect ce se mai mentine si astazi.

2) Latura inoti vationala, legata de pasiuni, prezinta aspectul relativ la cerere, la alegerea unei anumite persoane, sau preferinta pentru o anumita persoana. De ce se simte cineva atras de o persoana in mod deosebit si de ce incearca o.repulsie vie fata de alta? Pasiunea cuprinde aspecte relative fie legate de atractia fizica, in care raportul sexual predomina, fie legate de atractia fizica, in care raportul sexual predomina, fie legate de sentimentul romantic al indragostirii. Pasiunea este un fapt irational, fiind legata de pulsiunile incostientului. Iubirea nu poate exista fara pasiune, in schimb pasiunea singura nu este suficienta pentru a garanta si a dezvolta stabilitatea viitorului cuplu.

3)Latura emotionala a intimitatii cuprinde toate elementele care presupun faptul de "a trai unul alaturi de celalalt' si din care rezulta sentimentul de lagatura. Acesta nu corespunde pasiunii, intrucat nu se insoteste in mod necesar de dorinta sexuala.

Intimitatea este de doua feluri: a) cea legata de starea de "a fi indragostit' si care produce acea situatie de intimitate "fuzionala' dintre parteneri; b) o alta, mai slaba, mai matura in ceea ce priveste natura relatiei, permitand sa se mentina si sa se dezvolte propria invidualitate si autonomie. Nu se poate trai permanent intr-o stare de fuziune in cadrul cuplului conjugal. Este necesara o anumita distanta, pentru a se putea comunica.

Din punct de vedere psihologic, intimitatea ridica mai multe probleme si are aspecte diferite. Le vom analiza in continuare.

Teama de intimitate. Se pune problema "de ce nu exista intimitate in unele cupluri? sau "de ce apare o frica de intimitate mai mare decat cea referitoare la sexualitate?'.

Multe cupluri care doresc sa atinga un grad mai mare de intimitate sfarsesc prin a se indrepta in directia opusa apropierii. Intimitatea da nastere la anxietate, producand, in felul acesta, indepartarea partenerilor.

Fiecare cuplu incearca sa impuna o serie de comportamente care tind uneori sa se indrepte sau sa se apropie, reusind sa mentina, cu ajutorul unor aranjamente continue, intr-o directie sau alta, o distanta ideala intre membrii acestui cuplu, asigurand o stare optima de intimitate si evitand astfel anxietatea.

De ce intimitatea poate genera anxietate? intrucat intimitatea comporta capacitatea de a avea o incredere deplina in celalalt, abandonand propriile masuri de aparare, de a se "arata asa cum este' si fara a avea teama ca celalalt va profita de aceste "momente' sau de "punctele sale slabe'.

Intimitatea nonverbala. in cadrul unui cuplu intimitatea poate fi verbala sau nonverbala. Intimitatea verbala consta in capacitatea de a comunica, prin intermediul limbajului, emotiile si sentimentele cele mai intime celorlalti membri ai familiei.

in sexologie insa, latura neverbala a comunicarii cuplului este mult mai importanta in aspectele intimitatii, fiind raportata in primul rand la sfera senzoriala.

Intimitatea neverbala implica doua elemente complementare: unul individual si altul relational. Elementul individual poate fi definit ca reprezentand contrariul pudorii, al izolarii. El reprezinta capacitatea de a comunica cu corpul, de "a-ti arata corporalitatea' sau de "a o pune in joc' sub aspect fizic, dar mai putin erotic. Este o autoacceptare a sinelui si a propriului corp, sau o mai buna maniera de "a trai in armonie cu tine insuti'.

Elementul relational cqnsta in a nu refuza ca partenerul "sa se arate', in a nu resimti dezgust sau intoleranta fata de manifestarile corporale, neerotice ale celuilalt, in acest caz, totul depinde de capacitatea de "a se accepta', intrucat daca refuzi propriul tau corp este la fel de greu sa-1 accepti pe cel al altuia. Acest aspect are o mare valoare comunicationala in functionalitatea intima a cuplului.

Este posibil ca o persoana sa aiba dificultati in a-si exprima liber, prin propriul sau corp, trairile si de a accepta in felul acesta "sa se deschida' celorlalti. Aceasta "bariera fizica' este rezultatul unei educatii excesiv de rigide in ceea ce priveste pudoarea, in aceasta situatie, daca ea se manifesta, va produce dezgust, iritatie, refuz, atitudini care reprezinta o veritabila alarma pentru functionarea emotionala a cuplului respectiv.

Intimitatea si comunicarea senzoriala. Intimitatea neverbala se mentine prin toate comportamentele care favorizeaza comunicarea senzoriala. Se poate, de exemplu, realiza o buna intimitate verbala prin telefon sau prin scrisori.

Intimitatea sexuala reclama insa cea mai mica distanta posibila intre doua persoane, in cazul acestui tip de "distanta' comunicarea este in primul rand senzoriala, iar perceptia vizuala isi pierde din importanta. Canalele senzoriale cele mai importante sunt mirosul, pipaitul si perceptiile termice.

Simturile joaca un rol mediator in comunicarea individului cu lumea exterioara, intrucat se poate afirma ca perceptiile sunt baza "simtului realitatii'. Se poate astfel spune ca realitatea unui cuplu exista, sau se bazeaza, in egala masura pe comunicarile senzoriale care circula liber in interiorul acestuia si implicit in intimitatea sa.

in raport cu canalul verbal, comunicarea senzoriala are avantajul de a fi imediata, fara a cere elaborari cognitive speciale ale mesajului, si, avand un caracter elementar, direct, imediat, nu se poate preta la confuzii.

Limbajul corpului, in interiorul unui cuplu este, in primul rand, un "discurs al pielii' (D. Anzieu, F. Mascherza si E. Mecco). Pipaitul este forma primordiala a relatiei cu lumea externa, fiind prezent inca din perioada intrauterina la fat si primul care intra in joc in fazele initiale ale raportului "mama-nou-nascut'. La fel de important in aceasta etapa este si mirosul.

Intitnitatea si sexualitatea, intelegerea raportului dintre intimitate si sexualitate, ca si acceptiunea acestuia, sunt diferite la barbat si la femeie.

Barbatul tinde sa-si subestimeze pielea ca organ erotic, dand preferinta penisului si senzatiilor de la nivelul acestuia.' Femeia este considerata mult mai sensibila, tinde sa-si distribuie perceptia eretico-tactila pe o suprafata corporala cat mai extinsa, neglijand clitorisul si senzatiile erotice ale acestuia.

Echilibrul dintre sexualitate si intimitate sta la baza unui "erotism trait' al cuplului. Numai experienta reciproca poate genera acest echilibru, impreuna cu o cunoastere reciproca a partenerilor in intimitatea lor sexuala.

Intimitatea se releva ca fiind un element fundamental pentru viata cuplului. O "relatie in doi' fara intimitate se mentine numai prin teama reciproca, fie de a nu se separa, fie de a nu deveni prea dependenti unul de celalalt (J. Birtchnell).

Realizarea intimitatii este "ideea-cheie' in cadrul terapiilor cuplului conjugal si sexual. Investigarea intimitatii aduce numeroase si importante informatii utile medicului si psihologului in vederea evaluarii vietii cuplului si a posibilitatilor de evolutie viitoare ale acestuia.

Acceptarea corpului celuilalt, nu numai in ceea ce priveste seductiile potentiale, ci in totalitatea sa, ca "relatie corporala' directa, include problema raporturilor sexuale.

Pentru J. Birthchnell intimitatea nu este facultativa, ci o necesitate vitala, fara de care oamenii se simt singuri si abandonati.

Stilul de viata al cuplului

in legatura cu modul de desfasurare a dinamicii cuplului marital, trebuie discutat si "stilul de viata' al cuplului sau modelul comportamentului psihosexual al partenerilor.

Fiecare cuplu are un stil propriu de comportament, in cadrul caruia regasim "modelele de referinta', reprezentand zestrea psihologica cu care fiecare dintre parteneri "intra' in cadrul cuplului. Aceste modele sunt preluate, de regula, din familia de origine a fiecarui partener. Fiecare partener are tendinta de a impune celuilalt "modelul' sau, pe care-1 considera ca fiind cel mai potrivit, adesea fara a tine seama de temperamentul, preferintele si aspiratiile partenerului, ceea ce duce la aparitia unor stari de tensiune emotional-afective, conflicte, putand in unele situatii sa conduca la disolutia cuplului.

Un rol esential in "ajustarea' partenerilor cuplului marital, in stabilirea unui acord intre acestia, il are comunicarea dintre ei in plan emotional-afectiv in directia unor interese comune, a unor aspiratii identice si a unei corespondente pe plan sexual.

Al doilea factor este reprezentat de toleranta reciproca a partenerilor, de concesiile pe care si le fac unul altuia.

In al treilea rand, poate interveni factorul rational care permite aflarea elementelor pozitive ale "modelului' fiecarui partener, selectarea acestora, "re-construirea' si acceptarea, in acest fel, a unui "model comun' nou.

Factorul care poate rezolva aceste "ajustari reciproce' este timpul, care pune treptat de acord partenerii intre ei. Se mai poate constata si o renuntare partiala a partenerilor cuplului marial la unele aspecte ale "modelelor' noi pe care le propune fiecare.

Toate acestea, in final, vor duce Ia formarea unui "model de viata' nou specific cuplului respectiv, intemeiat in primul rand pe o relatie emotional-afectiva pozitiva si pe o coabitare sexuala normala, lipsita de probleme.

Noul stil de viata al familiei va fi in raport cu tipul de personalitate al partenerilor, temperament, tipul de reactie, nivelul de educatie si cultura, forta valorilor morale si religioase care actioneaza in cadrul grupului familial respectiv.

Stilul de viata al cuplului va infitfenta si configuratia spatiului intim al familiei respective. Acesta are o mare importanta, fiind definit sau caracterizat prin mai multe dimensiuni: tipul de comunicare intre partenerii cuplului marital; tipul de relatii emotional-afective; modelul de comportament sexul al partenerilor; tipul de aspiratii, idealuri si interese.

Stilul de viata al cuplului se va reflecta in cadrul atitudinii partenerilor fata de copii si in sfera modelului de educatie a acestora.

Aspectele mai sus prezentate ,pun in evidenta complexitatea problemelor pe care le ridica psih'osexologia cuplurilor maritale. Unul dintre cele mai importante aspecte, in sensul acesta, si avand caracter sintetic, il reprezinta "corelatiile psihosexuale'.

Corelatiile psihosociale

Corelatiile psihosexuale definesc'ansamblul de fapte psihologice care demonstreaza existenta unor relatii, mai mult sau mai putin stranse, a unei influente reciproce intre functia sexuala psihica si ansamblul de manifestari psihice nesexuale. Ea este un domeniu situat la jumatatea dintre aceste doua "parti' - psihica si sexuala - rezultand din adaptarea psihica imediata, in general, si personalitatea constienta si voluntara, in particular, in raport cu ambele, cu solicitarile impulsiunii sexuale (S. Ventri, A. Hesnard).

A. Hesnard imparte "coleratiile psihosexuale' in doua grupe:

Coleratiile psihosexuale directe sau imediate, care se exprima prin sentimente sexuale (iubire, gelozie, pudoare).

2) Coleratiile psihosexuale indirecte sau mediate, care se exprima sau demonstreaza influenta exercitata de psihism prin refularea tendintelor sexuale (caracteriologia sexuala). Le vom analiza pe rand in cele ce urmeaza.

Corelatiile psihosexuale directe. Orice individ la care functia erotica este complet dezvoltata, daca se afla in conditii favorabile din punct de vedere al. aptitudinilor sale psihologice individuale, cat si in ceea ce priveste circumstantele mediului, poate adopta o conduita sexuala normala, asociata cu anumite sentimente legate direct de impulsurile sale sexuale, in aceasta privinta se descriu cateva aspecte principale: psihologia iubirii, psihologia geloziei, pudoarea.

Psihologia iubirii

Relatia bazata pe sentimentele de iubire dintre doi indivizi de sex diferit poate lua mai multe aspecte.

a) Iubirea sexuala normala nu este numai o simpla dorinta erotica, o stare de "foame sexuala', ci un complex in care sunt incluse mai multe stari emotionale: tandretea, nevoia erotica, iubirea pasionala, iubirile de tip idealist, mistic sau religios.

H. Spencer noteaza urmatoarele elemente ale iubirii, reprezentate prin: o afectiune sentimentala, admiratie, o dorinta de. aprobare, o dorinta de posesivitate, o anumita libertate de actiune, simpatie.

Th. Ribot subliniaza caracterul de "irezistibilitate' al iubirii dintre doi parteneri, sustinut de pulsiunea sexuala.

O situatie afectiva speciala legata de circumstante o reprezinta "iubirea la prima vedere' ("le coup de foudre'). in plus, mai trebuie tinut seama si de faptul ca persoana umana se naste intr-o atmosfera de tandrete familiala si continua asa pana la varsta adolescentei.

b) lubirea-dorinta este tendinta de posesiune, mai mult sau mai putin geloasa, uneori cruda si violenta a individului fata de obiect.

c) lubirea-pasiune apare ca o furtuna care domina intreaga personalitate sociala a individului. Ea reprezinta o emotie durabila in timp.

d) Iubirea cerebrala are un pronuntat caracter rational, fiind bazata pe interese, circumstante, aprecieri.

e) Iubirea idealista este mai mult mai putin ardenta, mai nuantata si relativ capabila de altruism. Ea este foarte detasata de obiect, avand un pronuntat caracter narcisic. Acest tip de iubire implica un veritabil spirit de sacrificiu fata de obiectul iubirii, dar este concomitent dublata si de o mare admiratie fata de sine insasi, de cultul unui ideal reprezentat de propria persoana a individului, infrumusetata de o perspectiva iluzorie de obiectivitate. Dupa parerea lui Th. Ribot, "iubirea mistica, platonica, intelectuala este o forma anormala a iubirii sexuale'.

f) lubirea-instinct este legata de o lunga perioada de adaptare a partenerilor, data in primul rand de obisnuinta.

Psihologia geloziei

Sentimentul geloziei consta intr-o emotie durabila si penibila, de tonalitate subiectiva specifica (amara, intepatoare, ca o muscatura sau rana mortala), legata de suspiciunea privind obiectul iubit, rusinea asociata cu sentimentul de inferioritate, mania si ura indreptate catre obiectul sau persoanele vizate de subiectul respectiv.

Dupa S. Freud, gelozia (ca si intristarea) tine de acele stari afective pe care in unele privinte le putem considera normale, in cazurile in care acestea lipsesc, S. Freud conchide ca avem de-a face cu o puternica refulare a pulsiunilor inconstientului.

Gelozia se poate manifesta fata de una sau mai multe persoane iubite. Ea este o "situatie triunghiulara' in cadrul careia figureaza urmatorii: persoana geloasa, obiectul suspiciunii/urii acestuia, rivalul sau (real sau imaginar).

in cazul persoanelor adulte care constituie cuplul marital, situatia triunghiulara este reprezentata prin: sotul indragostit, sotia suspectata de infidelitate, rivalul sotului (real sau imaginar).

Obiectul/persoana suspectata

Gelozia variaza ca forma de manifestare si semnificatie in raport cu epoca, cu moravurile statuate si cu indivizii, dupa cum urmeaza:

a) La popoarele primitive, gelozia imbraca forma sentimentului deposedarii materiale a barbatului de femeia sa.

b) La musulmanii poligami, gelozia se manifesta chiar la simpla contemplare a fetii femeii de catre un strain.

c) La europeni, ea este un sentiment foarte raspandit in multe situatii, fiind cauza criminalitatii pasionale de tipul suicidului sau a homicidului (L. Proal).

Psihanaliza imparte gelozia in trei grupe: gelozia concurentiala sau normala, gelozia proiectiva si gelozia paranoica. Le vom prezenta in continuare.

Gelozia normala se exprima prin intristare, durere legata de credinta ca obiectul erotic este pierdut, cat si printr-o suferinta narcisica. De asemenea, cuprinde sentimente de ostilitate impotriva rivalilor care ii sunt preferati, un anumit grad de autocritica, prin care tinde sa faca raspunzator propriul Eu de pierderea iubirii. Acest tip de gelozie nu este absolut rationala, in sensul de a fi generata de relatii reale dominante proportional si in intregime de Eul constient, intrucat ea isi are originea in sfera inconstientului, perpetuand impulsuri timpurii ale afectivitatii infantile. Gelozia este traita bisexual, in mod egal atat de barbat cat si de femeie.

Gelozia proiectiva, atat in cazul barbatilor cat si al femeilor, provine din manifestarea in viata a propriei lor infidelitati sau din imboldul spre infidelitate trait anterior, in aceasta situatie, individul proiecteaza asupra celeilalte parti, careia ii datoreaza fidelitate, propriile sale porniri de infidelitate. Acest tip de gelozie are un caracter cvasiparanoid, care ascunde in spatele sau fanteziile inconstiente ale propriei sale infidelitati.

Gelozia paranoida este forma cea mai grava si ea rezulta din aspiratiile la infidelitate refulate, obiectele acestor fantazari fiind aceleasi pentru ambele sexe. Acest tip de gelozie corespunde unei homosexualitati latente.

S-a constat faptul ca gelozia este un sentiment marcat puternic de valorile morale ale modelului socio-cultural. in acest sens, Brelm distinge in sfera geloziei trei categorii diferite de sentimente, dupa cum urmeaza:

* cand cineva simte ca relatia erotica este amenintata de interesul crescut al partenerului in raport cu o alta persoana sau chiar cu un alt obiect;

* gelozia pare a fi bazata pe insecuritate, legata de perspectiva abandonului si a destramarii cuplului, in special la persoanele imature afectiv;

* gelozia este intarita de dorinta unei exclusivitati sexuale care pare a fi amenintata, mai ales in modelul cuplului monogam.

Persoanele geloase au o structura psihologica particulara a personalitatii, chiar daca gelozia lor nu are un caracter net conturat in sens psihopatologic, al unor idei fixe sau al unor dezvoltari de tip delirant. Ea este rezultatul urmatoarelor trasaturi de personalitate: neliniste trezita si intretinuta de teama, incapacitatea de a putea intretine la partener sentimentul iubirii, impresia ca este tradat in sentimentele sale, ideea de a

fi respins de catre partenerul sau, impresia de obstacol al posesiunii partenerului, impresia unui sentiment de inferioritate, suspiciunea sau convingerea ferma a infidelitatii partenerului sau de cuplu.

Toate aceste transformari ale personalitatii indivizilor gelosi au multiple consecinte asupra comportamentului si modului de a gandi al acestora, in sensul urmator: schimbarea atitudinii si a comportamentului depresivitate, sentimentul rusinii, nemultumirea de sine, disolutia cuplului familial, o stare de tensiune intrapsihica permanenta, exacerbata prin crize acute de manie, ura impotriva partenerului sau a presupusului adversar, sentimente si actiuni contradictorii, cu caracter marcat de violenta, idei sau tentative de suicid, legate de sentimentele de inferioritate, idei sau acte de homicid, ca forme de razbunare a "onoarei lezate'.

Psihanaliza a contribuit mult la analiza schimbarilor de personalitate ale persoanelor geloase. Se considera ca gelosii sunt persoane pasionale anxioase, sadomasochiste, care cauta cu aviditate toate deciziile care sa le sustina convingerile. Conduita acestor indivizi este dictata de sentimente complexe, cu caracter inconstient (homosexualitate latenta, fixatie oedipiana, ura fata de partener etc - D. Lagache).

in situatii deosebit de severe, gelozia poate afecta profund personalitatea individului, determinand o schimbare de factura psihotica, in care ea se contureaza ca o dezvoltare de tip delirant. Delirul de gelozie exprima falsa convingere, lipsita de orice temei normal, logic, in infidelitatea partenerului, manifestata printr-o atitudine de suspiciune, interpretare eronata, sentiment de prejudiciu etc. In aceste situatii, persoana deliranta traieste deosebit de intens acest sentiment si convingerile care decurg din el. Concomitent, in interiorul cuplului, acest individ creeaza o stare de tensiune in relatiile si comunicarea intrafamiliala, nesiguranta, neliniste si chiar pericolul unor atacuri violente fata de persoana suspicionata.

Modul de a fi gelos difera in cazul barbatului comparativ cu femeia. Femeia este mult mai frecvent si mai puternic geloasa decat barbatul. Ea are o mare rezonanta emotional-afectiva in raport cu acesta. Femeia are nevoie de tandrete, de ocrotire, sprijin si securitate, intrucat isi considera sotul ca pe un tovaras de viata absolut indispensabil, ea are permanent teama ca va fi abandonata sau ca se va izola. De multe ori, la femei gelozia coincide cu starea de frigiditate.

La barbat, gelozia este legata de "obiect' si de un presupus "rival'. De multe ori gelozia are forma patologica, fundamentandu-se pe cauze imaginare, de tipul mai sus descris. Ea se asociaza in unele situatii cu delirul erotic sau eretomania (impresia deliranta de a fi iubit).

Barbatii sunt mai gelosi fata de activitatea sexuala a partenerelor lor, iar femeile'sunt mai geloase fata de implicarile emotionale ale barbatilor, in toate cazurile insa, in spatele geloziei sta un complex de inferioritate, legat de natura pasionala si posesiva a acestor tipuri de persoane. Separat de sentimentul de inferioritate, se mai noteaza in cazul persoanelor geloase si o nevoie nevrotica de a fi apreciat de ceilalti, o anumita trasatura narcisica dominanta.

Gelozia nu trebuie confundata cu invidia, posesivitatea, suspiciunea. Invidia este starea emotionala pe care un individ o incearca in raport cu actiunile sau rezultatele celuilalt. Posesivitatea este dorinta emotionala de a domina si a poseda in final o persoana. Suspiciun este o stare de spirit, o atitudine mintala care interpreteaza realitatea in virtutea tendintelor subiective personale si nu dupa criteriile obiective, logice.

Pudoarea

Pudoarea este in relatie imediata cu exercitarea functiei erotice si ea consta in asociatia de idei, adesea de natura subconstienta, privind posibilitatea unei conduite sexuale (Mantegaz Ellis, Sergi, James, Dugas, Hesnard).

Ea poate fi foarte usor provocata la femei in perspectiva descoperirii "la vedere' a nuditatii trupului, in egala masura, trebuie sa admitem faptul ca "nudismul' este un mod de comportament diferit complet de vechea nuditate legata de pudoare.

Ceea ce carcaterizeaza in principal pudoarea, din punct de vedere comportamental, este tendinta de a se ascunde privirilor publice, fiind conduita cu aparenta antierotica. Acest "antierotism' pudic este insa un tip partial si incomplet. Ea este, de fapt, o "conduita erotica favorabila' " afisata de femeie in scopul dezvoltarii sau provocarii dorintei erotice a barbatului. Considerata in sensul acesta, pudoarea reprezinta un "excitant erotic' particular pentru barbat si un "inceput' de realizare sexuala pentru femeie. (A. Hesnard). De aceea, se poate spune ca "o femeie fara pudoare, sau chiar indiferenta, este repulsiva erotic pentru un barbat' (A. Hesnard). intre absenta pudoarei, prin indiferenta erotica, si atitudinea activa si intentional contrara pudorii, se plaseaza pudoarea propriu-zisa, ca excitant normal al conduitei sexuale.

Pudoarea nu exista in mod natural. Ea este un produs al educatiei familiale si al unui model socio-cultural. Fiind o refulare erotica sistematica, impusa cultural, ea este apreciata ca o ipocrizie.

La barbat, pudoarea se exprima prin ascunderea regiunii organelor sexuale, pe cand la femeie ea are un caracter mai diferit, mai difuz (sani, coapse, zona genitala etc).

La femei, pudoarea se asociaza cu anumite reactii psihice (o stare de emotie difuza, rusine paralizanta, anxietate, sentimentul de culpabilitate, de onoare, jena, timiditate, rezerva, modestie), precum si cu unele modificari psiho-fiziologice (roscata fetii, modificari de tonus si atitudini musculare si posturale cu caracter definitiv), in felul acesta, atitudinea pudica a femeii consta din:. curbarea spatelui, aplecarea corpului si a ochilor, flexarea coapselor, acoperirea cu bratele a sanilor si a zonei genitale.

Pudoarea apare in aceste circumstante ca un rezultat al socului produs de tendintele sexuale si ca o reactie a tendintelor contrasexuale.

Corelatii psihosexuale generale

Viata psihica a individului este influentata de variatiile functiilor sexuale. Atractia si repulsia sexuala, in plan erotic sau psihologic, actioneaza ca un magnet care orienteaza sensul gandirii, al emotiilor si comportamentului individual. Se poate vorbi, in cazul acesta, de o veritabila caracteriologie sexuala (A. Hesnard), in conformitate cu care indivizii se impart in doua grupe:

a) indivizi dominati de viata sexuala, de nevoia imperioasa a satisfacerii instinctelor, a trebuintelor sexuale;

b) indivizi detasati, dezinteresati de nevoia satisfacerii trebuintelor sexuale.In raport cu aceste tendinte caracteriale se constituie si o anumita "imagine de sine' a individului: retinut, calm, demn si impetuos, dezlantuit, libertin.

Se poate spune, in acest caz, ca o concluzie, ca si "caracterul este o rezultanta a miscarilor vietii afective in care sexualitatea reprezinta o parte integranta' (A. Hesnard). A. Hesnard face o sinteza a trasaturilor de caracter influentate de tendintele instictului sexual, descriind trei grupe:

a) Tendintele posesive si captivante: spirit tiranic, posesiv, gelos, cruzime, nevoie de autoritate.

b) Tendinte posesive conservatoare: spirit economic, parcimonios, colectionarism, spirit de ordine, incapatanare.

c) Tendinte posesive productive: mania distrugerii obiectelor, instabilitatea gusturilor erotice, superficialitate, aptitudine pentru creatia artistica.