Consumul de bunuri alimentare in Romania comparativ cu Uniunea Europeana

Consumul de bunuri alimentare

in Romania comparativ cu Uniunea Europeana

Populatia Romaniei a cunoscut in ultimele decenii mai multe perioade de penurie cronica de alimente de baza, in ciuda unui potential agricol considerabil. Poate cea mai dura experienta a fost seceta din anul 1946, care a intarit criza profunda in care era atunci societatea romaneasca, aflata in plin proces de sovietizare si instaurare a comunismului. In acea perioada, economia romaneasca era predominant agrara. Mai mult de 80% din populatia Romaniei traia la sate practicand o agricultura primitiva.      Perioada 1965-1971, denumita ulterior, 'mica perioada liberala din comunismul romanesc', a fost una de relativa prosperitate, care trebuie judecata la nivelul si pretentiile calitatii vietii Romaniei comuniste de atunci. Astfel, dintr-un salariu mediu de 1200 Lei din 1971 (oficial, atunci paritatea era de 18 Lei pentru 1 Dolar american), o familie de trei persoane cheltuia pentru masa aproximativ 800 Lei. Romanii aveau posibilitatea atunci de a consuma si alimente de import. Pe la sfarsitul anilor 60, Romania avea doua fabrici de imbuteliere sub licenta Pepsi Cola, dar bauturile 'cu gust occidental' se gaseau mai ales in restaurantele de lux din Bucuresti si din marile orase din tara, dar mai ales pe Litoralul Romanesc, unde incepusera sa soseasca si primii turisti vestici.

In anii 80' a avut loc o "tragedie alimentara" Primele semne ale crizei alimentare din Romania comunista au aparut la sfarsitul anilor '70, odata cu inceperea platilor creditelor contractate de Ceausescu cu aproape un deceniu mai devreme pentru tehnologizarea industriei comuniste. Esecul acestui proces a avut ca efect marirea exporturilor de materii prime si produse agricole si alimentare, fapt care, gradual, a dus la o continua degradare a nivelului de trai. La mijlocul anilor '80, dictatura personala a lui Ceausescu devenise insuportabila, iar populatia era supusa unor incredibile privatiuni pentru o tara europeana pe timp de pace: alimentele de baza - painea, laptele, carnea - aproape disparusera din magazine, in apartamante nu mai era caldura iarna, se introdusesera ratiile de benzina de 20 de litri pe luna, iar soferii particulari puteau conduce masinile doar doua duminici lunar. In magazinele alimentare se puteau gasi doar compoturi si conserve de legume, picioare de porc denumite ironic 'adidasi' sau creveti vietnamezi. Pentru a putea cumpara paine, lactate sau carne, trebuia sa stai la cozi interminabile uneori si o noapte intreaga. In asemenea situatii, oamenii au fost fortati sa se adapteze fiecare in felul sau, strategiile de supravietuire luand uneori forme hilare. Multi dintre muncitorii din orase, care se mutasera de la tara ca urmare a procesului de industrializare fortata initiat de Ceausescu in anii 70, au inceput sa se aprovizioneze cu alimente de la gospodariile familiilor lor de la tara. Chiar daca regimul comunist dorea sa tina sub control cresterea animalelor, in multe cazuri, oamenii cresteau si sacrificau clandestin animale, de la porci pana la vitei si chiar vite mari. Penuria de produse alimentare a facut ca fiecare sa fure cate ceva de la locul de munca. Fier, piese de mobilier, piese auto, combustibil, haine si incaltaminte, chiar si carti, pentru a nu mai aminte toate tipurile de alimente care erau sustrase de muncitori, ingineri si directori pentru folosinta personala sau pentru a fi ulterior schimbate in alte servicii si produse.

Trocul inlocuise banii reali. Nimeni nu a murit de foame, dar aproape fiecare trebuia sa se descurce pentru a-si asigura hrana sau sa mamance ceva mai bun. Magazinele alimentare cu regim special, accesibile doar elitei comuniste, ofiterii din serviciile secrete sau din Militie si chiar pentru unii directori de intreprinderi, ofereau alimentele mult ravnite de 'muritorii de rand' la preturi reduse.

Alimentele si celelalte bunuri de larg consum de import erau raritati. Bananele si portocalele se aduceau in cantitati insuficiente doar in preajma sarbatorilor de iarna. Un sistem cinic de magazine, numite SHOP, cu marfuri vandute pe valute occidentale, functionau in hotelurile mai rasarite din tara. Studentii straini din Romania, in marea lor majoritate arabi sau greci, isi puteau cumpara astfel pe dolari sau marci din aceste magazine ulei, salamuri, zahar, cafea, bauturi, dulciuri si tigari. Singurii romani de rand care aveau dreptul oficial de a detine valuta erau marinarii, soferii de TIR (camioane pentru curse internationale), muncitorii din firme romanesti cu lucrari in strainatate, sportivii si unii artisti cu contracte prin Agentia Romana de Impresariat Artistic (ARIA). Acestia aduceau independent bunuri alimentare in tara, de la cafea si bauturi, pana la conserve de carne si dulciuri. De fapt, aceste 'alimente de lux' erau adesea folosite drept mita pentru doctori, functionari ori militieni.

Prin anii 90 romanii au ajuns sa cumpere fara a mai sta la inteminabile cozi, pui congelati americani ori margarina si unt importate din Olanda.Situatia era evident una artificiala si nu a durat mai mult de jumatate de an. Productia agricola insuficienta si slaba dezvoltare a industriei alimentare nu faceau fata cerintelor unei populatii care mai bine de un deceniu suferise de foame si frig. Primele scumpiri din toamna anului 1990 au readus populatia la realitatea dura din anii dictaturii. Inflatia si, ulterior, somajul au devenit astfel principalele probleme ale romanilor care au aveau acum ca principala preocupare supravietuirea intr-o lume nesigura careia nu ii intelegeau logica.

Ce mancau romanii in acei ani? In primul rand au inceput sa 'guste' primele alimente din import, de la conserve de carne din Cehia sau Ungaria, la gemuri, salamuri si cutii de bere din Germania sau ciocolate din Elvetia, pana la paste fainoase italiene. Preturile erau exorbitante pentru majoritatea covarsitoare. Un calcul facut de mine arata ca, in 1992, din salariul mediu al unui muncitor, puteai cumpara vreo 30-40 de cutii de bere de import. In aceasta situatie, majoritatea romanilor au continuat sa stea la cozi in acei ani pentru a putea cumpara lapte, paine si lactate subventionate de stat, iar aprovizionarea cu alimente produse in gospodariile de la tara a continuat conform traditiei din anii comunismului.

In anii 90, multe din fermele agricole si intreprinderile cu profil alimentar au dat faliment. Cu exceptia carnii de pasare, incepand din 1990 am asistat practic la injumatatirea productiei din toate subsectoarele, cea mai dramatica scadere constatandu-se in cazul carnii de vita. Exportul de carne a fost, din pacate, neglijabil in intreaga perioada, in afara celui de carne de porc - care a persistat pana in 1997. Atunci a disparut din cauza eliminarii sustinerii de care se bucurau (sub o forma sau alta) marile complexe porcine. Ca urmare a unor investitii straine, in a doua jumatate a anilor '90 au aparut pe piata o gama mai mare de produse alimentare autohtone, de la lactate pana la mezeluri, care totusi aveau preturi prohibitive pentru majoritatea populatiei. Procesatorii de carne puteau sa-si procure materia prima din import la preturi cu 20-30% mai mici decat oferta interna, fapt posibil datorita ineficientei exploatatiilor agricole, a fabricilor de nutreturi combinate si a crescatorilor de animale. Anii '90 sint si anii importurilor 'strategice' de cereale si produse alimentare pentru acoperirea deficitului intern, care au imbogatit peste noapte pe cei care au avut puterea si informatiile pentru a le realiza.

Dupa anul 2000, odata cu inceperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, caderea economica a fost stopata, iar in ultimii ani am asistat la o crestere economica si o scadere a inflatiei anuale sub limita de 10%. Chiar daca a functionat cu sincope din cauza lipsei de experienta si a ineficientei birocratiei locale, programul de dezvoltare rurala SAPARD, finantat majoritar de Uniunea Europeana, a adus primele schimbari in bine si in infrastructura satului romanesc. Investitiile private din agricultura, in continuare insuficiente, au adus totusi un plus de competitivitate.In ultimii ani am asistat la o puternica dezvoltare a retelelor de distributie alimentara, de fapt acum, in 2008, fiecare oras de peste 100.000 de locuitori avand o retea de supermarket-uri in plina dezvoltare.

Exista doar cateva ONG-uri care au activitati ecologice consemnate de mass-media. In anii '90 s-a vorbit prea putin despre faptul ca terenurile agricole romanesti au devenit un camp de experimentare a culturilor agricole cu seminte modificate genetic, importate pe cai mai mult sau mai putin 'ortodoxe'. Acum cativa ani, spre exemplu, aproape intreaga productie de soia din Romania era modificata genetic.

Productia industria alimentara si a bauturilor din Romania in 2005 a fost de 4,2 miliarde Euro. Aproximativ 165.000 de persoane, adica 11,5% din locurile de munca din industrie, lucrau in acest domeniu. In medie, o familie din Romania aloca inca 40% din venitul familiei pe alimente si bauturi nealcoolice. Romanii sint mult mai saraci decat majoritatea celoralti cetateni europeni si acest lucru se vede din analiza comparata a consumului de produse alimentare. Chiar daca puterea lor de cumparare este in crestere, diferentele sint inca mari, comparativ cu tarile vest europene. Romanii au consumat in 2006 in medie 63 kilograme de carne si produse din carne, cu circa 17 kilograme mai putin decat in Uniunea Europeana. In medie, consumul pe cap de locuitor a fost de 9,5 kilograme de carne de vaca si de 22,9 kilograme de carne de pasare. In ceea ce priveste carnea de porc, consumul a fost de 29,7 kilograme pe cap de locuitor. Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, productia alimentara a Romaniei este conditionata sa se alineze normelor de igiena si calitate europene. Romania si Bulgaria au patruns la 1 ianuarie 2007 pe o piata de 450 de milioane de locuitori, cu o concurenta de 1,4 milioane de restaurante, adica 3 restaurante pentru 1000 de locuitori. Dupa aderarea celor 10 tari din Europa Centrala la Uniunea Europeana, populatia a crescut cu 20 % , PIB-ul pe tara- cu 8 %, pe cand PIB-ul pe cap de locuitor a scazut cu 10 %. Aceasta tendinta s-a accentuat odata cu aderarea Romaniei si a Bulgariei la 1 ianuarie 2007. Aceste doua tari sunt considerate regiunile cele mai sarace din noua Europa a celor 27. Europa isi protejeaza consumatorii prin pastrarea diversitatii. Produsele alimentare si bauturile figureaza printre cele mai importante articole de consum, intrucat satisfac nevoi fiziologice fundamentale precum foamea si setea si reprezinta una dintre cheluielile cele mai frecvente pentru majoritatea gospodariilor. Dezvoltarea metodelor de petrecere a timpului liber, care este evidenta in cresterea numarului de vacante in strainatate si de iesiri la restaurant a contribuit la familiarizarea consumatorilor cu obiceiurile alimentare de origine straina. Din combinarea acestui fenomen cu imbunatatirea retelelor de distributie a rezultat o convergenta a obiceiurilor de consum (de exemplu, cresterea consumului de vin in nordul Europei si cresterea consumului de bere in sud).

Romanii consuma in prezent 60 de litri de sucuri si bauturi racoritoare nealcoolice pe cap de locuitor anual, pe cand in statele comunitare consumul mediu pentru aceste produse se ridica la 70 de litri. Desi in crestere, piata autohtona a cafelei ramane la un consum anual sub jumatate din media de aproximativ 5 kilograme pe cap de locuitor din Europa. Romanii consuma anual doar 1,4 kilograme de ciocolata pe cap de locuitor, de pana la cinci ori mai putin decat locuitorii Europei de Vest. In prezent, circa 80% din ciocolata din supermarket-urile din tara este de calitate inferioara, in timp ce numai 3% dintre romani cumpara produse din ciocolaterii. Consumul anual de paine si produse de panificatie in Romania este de 115 kg pe cap de locuitor. Daca in 1989, acesta se situa la 600 de grame pe cap de locuitor, zilnic, acum se consuma doar jumatate. Aici trebuie mentionat si faptul ca o buna parte din painea cumparata inainte de 1989 era folosita pentru hrana animalelor, fapt care nu mai e valabil acum. Aceste date statistice reflecta si structura consumului alimentar in Romania, care nu tine numai de nivelul de trai, ci si de stilurile de viata si specificul cultural. Evident ca inainte de 1989, pastele fainoase aveau un rol important in aportul caloric zilnic. Acest tip de alimentatie este specific consumatorului sarac, asa cum era romanul mediu din acea perioada. Produsele din carne, lactatele si branzeturile au acum o pondere mai mare in 'cosul zilnic' al romanilor. Situatia este intr-o continua schimbare prin faptul ca si romanii au luat contact si au asimilat obiceiuri culinare 'afara'. In acest fel se explica proliferarea pe scara larga a micilor restaurante cu profil italian sau arabesc, pizza si kebab-ul devenind astfel mancaruri obisnuite in dieta multor romani. A aparut si o categorie de consumatori rafinati care sint preocupati de dieta sanatoasa, dar aici lucrurile sint abia la inceput. Spre exemplu, consumul mediu anual de cereale de mic dejun pe cap de locuitor este de 0,4 kg. In statele dezvoltate, consumul de cereale are o traditie indelungata si atinge pana la 8,5 kg pe cap de locuitor in tari ca Irlanda si Marea Britanie.

Uniunea Europeana este cel mai mare importator mondial (200 de tari) de bunuri alimentare, precum si cea mai mare piata de import de alimente provenite din tarile in curs de dezvoltare. Uniunea a facut alegerea politica de a nu face concesii legate de regulile de securitate alimentara. Aceasta obligativitate se aplica atat membrilor Uniunii, cat si tarilor terte care doresc sa isi exporte produsele in Uniune. Securitatea alimentara incepe in ferma, oricare ar fi originea alimentelor. 
  Uniunea insista mereu ca normele sale sa fie cele mai stricte posibil, nu numai in domeniul securitatii alimentare, ci si in cel a planurilor de protectia mediului, de dezvoltare rurala, de productie durabila si de bunastare a animalelor.

Industria alimentara a inregistrat in prima jumatate a acestui an o crestere medie de 8,2% a vanzarilor in volum si de 27,1% in valoare fata de aceeasi perioada a anului trecut, potrivit unui studiu al companiei de cercetare a pietei MEMRB Retail Tracking Services. Studiul a fost realizat in canalul off-premise (nu include HoReCa), excluzand, de asemenea, segmentul magazinelor cash & carry. Cea mai mare pondere din vanzarile realizate in cadrul industriei alimentare au detinut-o preparatele din carne procesata, respectiv 34,5%. Din gama de produse procesate din carne, aproximativ 40% reprezinta vanzarile de salam, potrivit unor studii Caroli Foods, unul dintre principalii producatori de mezeluri.

Aceasta categorie este urmata, ca pondere, de ciocolata (7,6%), ulei vegetal (6,9%), iaurt (5,5%) si snacks-uri sarate (5,5%). Cumulat insa, produsele lactate (in care sunt incluse iaurturile, laptele, sana, chefirul sau smantana) reprezinta cea de-a doua categorie din industrie din punct de vedere al ponderii detinute din vanzarile in valoare, reprezentand aproximativ 16% din total. In aceeasi perioada, cel mai mare avans a fost inregistrat de uleiul vegetal care, in urma cresterilor puternice de pret, a realizat in prima parte a acestui an o majorare a ponderii de 1,3% fata de primele sase luni din 2007.

Din punct de vedere al dinamicii, categoriile cu cea mai rapida crestere a vanzarilor in primele sase luni ale acestui an fata de aceeasi perioada din 2007, au fost faina si porumb (63,4%), sana si chefir (63,2%), uleiul (63%), alunele (53,3%) si laptele (49,2%), potrivit aceleiasi surse. Acestea sunt categorii care inca nu s-au impus ca si pondere in totalul pietei de food. Consumatorii din Uniunea Europeana isi doresc alimente sigure; dar si alimente de calitate. In plus, isi doresc ca Uniunea sa respecte diversitatea culturala si culinara din interiorul frontierelor sale. Exista astfel patru etichete de calitate.

Eticheta denumire de origine controlata si indicatie geografica protejata (DOC si IGP) se aplica produselor agricole sau bunurilor alimentare care prezinta o stransa legatura cu o regiune sau un loc anume. Un produs IGP poseda o caracteristica sau o reputatie anume, care il asociaza cu o regiune data, in care a avut loc cel putin o etapa a procesului de productie, de transformare si de preparare. Un exemplu il constituie indicatiile Clare Island Salmon, Arancia Rossa di Sicilia si Dortmunder Bier.Un produs cu eticheta DOC poseda caracteristici atestate care rezulta in mod necesar din mediul natural si din competentele producatorilor din regiunea de productie cu care este asociat produsul. Aici pot fi citate denumirile Huile d`olive de Nyons, Queijo Serra da Estrela si Shetland lamb. 

Eticheta specialitate traditionala garantata (STG) este folosita in cazul produselor care poseda caracteristici specifice si care contin ingrediente traditionale sau produse prin metode traditionale. Printre produsele din aceasta categorie figureaza painea Kalakukko, jambonul Jamn Serrano si berea Kriek, ale caror nume au fost depuse de Finlanda, Spania si Belgia. 
  Eticheta productie biologica inseamna ca alimentul a fost produs prin metode biologice agreate, care respecta mediul inconjurator si sunt conforme bunelor practici in materie de crestere a animalelor si cultivare a plantelor. Agricultorii evita indeosebi folosirea de pesticide de sinteza si de ingrasaminte chimice.

In mod constant, spprijinindu-se pe date stiintifice, Uniunea Europeana incearca sa reduca riscurile in materie de securitate alimentara pe o piata globala in continua evolutie. Uniunea considera de asemenea ca normele de securitate alimentara trebuie sa favorizeze si nu sa limiteze alegerea si calitatea, prin elaborarea unor norme de securitate fundamentale pe baza carora sa se poata dezvolta si consolida calitatea si excelenta. Aceasta este cea mai moderna politica de securitate alimentara.     Daca la micul dejun, in Europa de Nord si in Europa Centrala, consumatorii prefera produsele sarate, Europa de Sud isi pastreaza traditiile si prefera produsele dulci (cereale, paine, unt, dulceata.). Alt aspect relevant din punctul de vedere al obiceiurilor alimentare ale popoarelor europene este ca in Europa de Nord si in Europa Centrala, micul dejun este copios si cuprinde majoritatea caloriilor ingerate, pe cand in sudul Europei cina, care se ia in jurul orei 22, este cea mai copioasa masa (Grecia, Spania.).
  Cu toate acestea, in timp ce consumatorii din sudul Europei manifesta o tendinta spre o consumatie de tip mediteranean (regim cretan) si spre o nevoie crescuta de securitate alimentara, noile tari europene les nouveaux pays europens sufera de pe urma puternicei influente anglo-saxone care incita la destructurarea meselor.Este adevarat ca noile modalitati de consum, precum si presiunea mediatica ii incita pe noii consumatori europeni sa renunte intr-o oarecare masura la traditiile autohtone. Acest lucru explica si de ce primele cinci lanturi de restaurante implantate in aceasta noua Europa includ mai mult de 12.000 de restaurante numite fast food . 
  Din fericire, pentru a contrabalansa aceasta tendinta coplesitoare, pe diagonala Polonia-Bulgaria sunt prezente mai mult de 100 de hipermarketuri francofone. Suntem indretatiti sa ne intrebam de ce aceste lanturi de hipermarketuri care comunica asupra autenticitatii, provenientei si calitatii produsului in tara lor de origine, nu comunica mai mult vizavi de noile lor piete stiind ca legislatia europeana se va armoniza, atat in ceea ce priveste produsele, cat si calitatea serviciilor! Prin urmare, consultanta stiintifica privind siguranta alimentara trebuie sa fie de cea mai buna calitate. Aceasta trebuie furnizata la timp si corect celor re      Politica de siguranta alimentara are la baza informatiile stiintifice. sponsabili de luarea deciziilor privind protectia sanatatii consumatorului.

Uniunea Europeana are o legislatie ampla privind productia primara de produse agricole si productia industriala de alimente procesate. Legislatia a evoluat in ultimii treizeci de ani, reflectand un amestec de forte stiintifice, sociale, politice si economice, in special in cadrul crearii Pietei interne. Ea cuprinde legislatie "orizontala " care are prevederi aplicabile tuturor alimentelor si legislatie "verticala" care cuprinde prevederi pentru tipuri specifice de alimente .Legislatia orizontala este reprezentata de peste 130 de directive cadru care sunt considerate cruciale pentru bunurile alimentare. Ea se refera la aditivii alimentari ,contaminantii alimentari,etichetarea si prezentarea alimentelor,controlul oficial al bunurilor alimentare,igiena alimentelor , alimente pentru utilizari nutritionale speciale, materiale si articole care intra in contact cu alimentele, tratarea alimentelor cu radiatii ionizante , alimentele provenite din organisme modificate genetic si alimentele noi , reziduurile de medicamente de uz veterinar , reziduurile de pesticide .

Legislatia verticala se refera la caracteristicile si compozitia unor produse ca ciocolata , gemurile laptele de consum , zaharul, mierea , apele minerale naturale , apa potabila.Ultimile evenimente - dioxina , encefalopatia spongiforma bovina , lipsa unor reguli unitare in domenii ca fortificarea alimentelor,suplimentele nutritive , contaminarea microbiana , au dus la propunerea elaborarii unui nou cadru legislativ. Este necesara revizuirea tuturor procedurilor stabilite de legislatia alimentara in UE pentru implementarea si adaptarea sa la progresul tehnic si stiintific.Trebuie introdusa o mai buna coordonare a comitetelor care se ocupa de legislatia reprezentativa pentru a se asigura ca problemele de siguranta alimentara sunt abordate cu continuitate de la ferma pana pe masa consumatorului prin aplicarea unei proceduri unice de reglementare , a unei proceduri unice de adoptare a deciziilor individuale si a unei proceduri manageriale unice pentru toate problemele urgente privind siguranta alimentara.

Romania are cel mai alert ritm de consum din UE, intr-o perioada in care atitudinea celorlalte tari comunitare este mai degraba ponderata Umplem cosul din supermarket cu mai mare vigoare decat europenii, desi salariile noastre reprezinta doar 40% din media celorlalti membri ai UE Romania a inregistrat cea mai mare crestere anuala, de 23%, a comertului cu amanuntul intre tarile din Uniunea Europeana (UE), potrivit unui studiu al biroului european de statistica, Eurostat.

Prin comparatie, vanzarile in lanturile de supermarketuri din restul Uniunii au scazut cu 1%.Romanii au totusi cele mai mici venituri dintre locuitorii UE. Potrivit aceluiasi birou de statistica, veniturile noastre reprezinta in medie doar 40% din lefurile europenilor.

Conform specialistilor, lipsa de cumpatare a romanilor in fata rafturilor s-ar explica prin deceniile de privatiuni, dar si printr-o disponibilitate mai mare pentru cumparaturi datorita cresterii salariilor. Avantajul lipsei TVA la faina provenita din Ungaria si Bulgaria este evident. Timp in care, ministerele noastre economice fac dragoste, se contopesc in structuri amorfe, incapabile sa instituie masuri fiscale de adaptare a pietelor la noile conditii de pe piata unica. In ministere se schimba comisii, se inlocuiesc oamenii intr-un ritm greoi, parca in ciuda intereselor nationale.
Uniunea Europeana a remis autoritatilor romanesti o oferta de procesare a 100 000 de tone de grau din rezerva UE in vederea ajutarii familiilor nevoiase din Romania, cu faina.
Ideea este buna, dar inutila si chiar periculoasa avand in vedere contextul pietei. In primul rand, faina nu este un aliment prin intermediul caruia sa se poata vorbi de protectie sociala in Romania. Kilogramul de faina poate fi achizitionat cu 0,8 - 1,0 lei noi. Nu cred ca accesul familiilor nevoiase la un produs si asa ieftin este o masura care sa coincida cu interesele oamenilor nevoiasi. Altfel ar fi stat lucrurile deca distinsa doamna UE ar fi scos din rezerva sa: conserve, carne, lapte, unt s.a.m.d., care sunt produse scumpe, la care familiile nevoiase nu au acces.
Ideea este alta, in octombrie cand gratie razgandelilor politice de tot felul, vom avea alegeri europarlamentare, piata va fi invadata de faina pentru saraci. In octombrie incep sa creasca si vanzarile producatorilor indigeni pe segmnentul de pachete. In octombrie intreaga piata de faina incepe ciclul normal de crestere anuala. Si atunci? Producatorul roman se va trezi cu 70 000 de tone faina pe piata, in fata careia este imposibil sa concurezi. O parte din ea va ajunge in brutariile baietilor destepti prin meandre foarte concrete si sinergii de fapte bine tilcuite.
Producatorul roman va pierde piata in plin avant economic al acesteia. Producatorul roman va pierde bani, guvernantii vor zambi siret pe sub mustata citind sondajele. Si uite asa, nenorocim o intreaga industrie doar pentru ca niste baieti destepti vor sa-si mute fundul si familia intr-un scaun de europarlamentar la Strasbourg.

Autoritatile ar trebui sa fie foarte atente in ceea ce priveste deciziile cu care influenteaza pietele romanesti de bunuri alimentare, deoarece acestea sunt tensionate si se pot prabusi in orice moment. El ear trebui sa guverneze inteligent si sa se gandeasca de doua ori inainte sa hotarasca, pentru ca: mai binele este uneori cel mai inversunat dusman al binelui.

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Microeconomie
2. https://www.capital.ro/
3. https://www.sfin.ro.
4. https://www.insse.ro/cms/rw/pages/index.ro.do
5. https://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=3417
6. https://www.revista-piata.ro
7. https://www.capitalul.ro/macro-economie/consumul-va-creste-in-2009-in-pofida-scumpirii-bunurilor-de-larg-consum.html