Aspecte ale politicii sociale in lume - Perspectivele politicii sociale din Romania in contextul europenizarii si globalizarii

Aspecte ale politicii sociale in lume.

Perspectivele politicii sociale din Romania in contextul europenizarii si globalizarii.

Strategia Comunitatii Economice Europene in domeniul politicii sociale are ca principal obiectiv imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, crearea de posibilitati privind satisfacerea nevoilor in materie de folosirea fortei de munca, protejarea mediului natural si favorizarea dezvoltarii culturii. Adancirea procesului de integrare implica o mai mare libertate de circulatie a persoanelor intre tarile membre, intensificarea contactelor sociale, valorificarea la maximum a rezervelor europene de mana de lucru la cel mai inalt nivel de calificare.

Un deziderat de prima intensitate al Comunitatii Economice Europene il reprezinta intensificarea eforturilor in directia cresterii nivelului de trai. C.E.E. comporta si o importanta dimensiune sociala. Obiectivele sale sunt deopotriva sociale si economice, tot mai frecvent exprimandu-se pareri in directia crearii unei "zone sociale europene".

Necesitatea ameliorarii competitivitatii industriei europene, transformarea Pietei Comune Europene intr-o veritabila piata interna fara frontiere, introducerea de noi tehnologii avansate reclama o politica sociala mai dinamica, vizand intreaga gama a problemelor legate de ocuparea fortei de munca, tineret, grupuri sociale defavorizate, ameliorarea conditiilor de munca si altele.

O politica activa in favoarea ocuparii fortei de munca va fi intotdeauna necesara pentru a diminua impactul schimbarilor structurale din economie.

Urmare a cresterii numarului somerilor in C.E.E. s-a elaborat o strategie comuna de lupta impotriva somajului. Astfel, s-a avut in vedere ca restructurarea ramurilor de activitate confruntate cu dificultati economice sa nu se realizeze in detrimentul celor ce muncesc, reducerea locurilor de munca facandu-se in paralel cu o reorientare profesionala a acestora.

Totodata, C.E.E. se pronunta in favoarea unei politici europene a pietei de munca, fundata pe o mai buna cunoastere a problemelor muncii, si pentru o mai intensa cooperare intre serviciile nationale de plasare a fortei de munca, in vederea reducerii dezechilibrului intre oferta si cererea de munca.

O atentie deosebita trebuie acordata categoriilor de populatie cu o rata ridicata a somajului - tineri si femei - precum si celor fara locuri de munca pe lungi perioade de timp, cu atat mai mult cu cat acestia din urma sunt foarte numerosi.

Datorita cresterii mai accentuate a somajului in randul tinerilor, C.E.E. a luat o serie de initiative, vizand:

examinarea dificultatilor, inclusiv a celor legate de salarizare, de recrutare a tinerilor;

incadrarea in munca a tinerilor defavorizati, prin identificarea problemelor lor si extinderea contactelor intre serviciile si organismele competente;

sprijinirea tinerilor cu initiativa, activitatea lor necesitand o mai mare recunoastere.

Pentru formarea profesionala si o mai buna adaptare la necesitatile economice si sociale actuale si de perspectiva, actiunea comunitara a beneficiat de asistenta Centrului European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale, cu sediul la Berlin. Consiliul ministerial al C.E.E. a adoptat mai multe rezolutii referitoare la:

pregatirea sociala si profesionala a tinerilor pentru viata;

realizarea unor programe de pregatire profesionala, asigurand o mai mare egalitate de sanse pentru femei;

organizarea formarii profesionale la nivel regional si local;

controlul si recunoasterea studiilor si diplomelor;

protectia sociala si concediile de studii.

In articolul 119 al Tratatului de la Roma se prevede expres egalitatea intre barbati si femei in domeniul salarizarii. Acest principiu a fost concretizat intr-o directiva aplicata din 1976. In 1978, o alta directiva evidentiaza egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca, formarea si promovarea profesionala, conditiile de munca, iar din 1984 toate discriminarile legate de regimul legal al securitatii sociale au fost interzise. In vederea realizarii acestui deziderat, actiunile comunitare au urmarit doua aspecte:

modificarea atitudinii traditionale privind rolul barbatilor si femeilor in societate;

incurajarea participarii femeilor si in sectoarele de activitate ce implica un nivel superior de responsabilitate.

In ceea ce priveste grupurile sociale defavorizate, politica sociala comunitara s-a orientat in directia examinarii mijloacelor de asigurare a unui sistem de protectie si securitate sociala pentru categorii cum ar fi handicapatii, saracii, persoanele in varsta, etc.

Intrucat handicapatii reprezinta circa 10% din populatie, Comunitatea acorda o atentie deosebita incadrarii in munca si mai bunei integrari in societate a acestora. Dintre initiativele adoptate in aceasta problema sunt de retinut:

programul de actiune din 1974 cu privire la incadrarea in munca a handicapatilor;

sprijinirea participarii handicapatilor la viata sociala, precum si cresterea importantei serviciilor specializate;

diverse actiuni ale Comisiei vizand ameliorarea conditiilor de viata ale handicapatilor si favorizarea deplasarii lor prin adaptarea corespunzatoare a locuintelor si a accesului in institutii.

Problemele securitatii si sanatatii la locul de munca ocupa un loc central, mai ales avand in vedere faptul ca in C.E.E. accidentele la locul de munca cauzeaza moartea a 100000 persoane anual si ranirea altor milioane. In acest sens, au fost alocate importante mijloace financiare urmarindu-se atat prevenirea accidentelor, cat si securitatea si protectia locului de munca.

De asemenea, C.E.E. si-a intensificat eforturile in directia realizarii unor proiecte menite sa ajute la desavarsirea procesului de integrare. Aceasta este menita sa asigure totala libertate de miscare intre tarile membre pentru persoane, marfuri, servicii si capital. Instrumentele financiare comunitare vor urmari cinci obiective majore:

dezvoltarea regiunilor ramase in urma;

revitalizarea zonelor cu industrie in declin;

lupta impotriva somajului;

asistenta pentru incadrarea tinerilor in munca;

adaptarea structurilor agricole.

Urmarind definirea unor drepturi sociale fundamentale, in februarie 1988 a fost intocmit un document privind dezvoltarea politicii sociale comunitare, enuntandu-se ca obiective prioritare:

imbunatatirea conditiilor de viata si de munca. Doua probleme sunt in prim planul atentiei: implementarea noului program de actiune pentru sanatate si securitate in domeniul muncii si luarea in considerare a problemelor sociale ridicate de actiunea de standardizare si armonizare tehnica;

asigurarea conditiilor pentru libera circulatie si tratamentul egal al celor ce muncesc, lupta impotriva discriminarii trebuind continuata si eforturi majore ramanand necesare pentru asigurarea aplicarii legilor comunitare;

pregatirea pentru o adaptare eficienta la piata largita, o importanta deosebita avand schimbul de informatii si, totodata, accesul la informare a tuturor utilizatorilor potentiali: agenti economici, sociali si politici;

intarirea coeziunii economice si sociale;

dezvoltarea dialogului la toate nivelurile. Aceasta va insemna nu numai examinarea modalitatilor cailor de dialog intre reprezentantii la diferite niveluri - european si national, general si sectorial - dar si transpunerea treptata a rezultatelor dialogului in legi comunitare.

Relatia om-mediu in politica sociala a Comunitatii Economice Europene consta in aceea ca obiectivul major al legislatiei Pietei Comune privind mediul inconjurator este acela de a proteja viata si sanatatea omului si de a asigura, in acelasi timp, pastrarea si utilizarea eficienta a resurselor naturale (apa, aer, sol, fauna, flora) atat de importante pentru existenta si calitatea vietii umane.

Un alt obiectiv al comunitatii il constituie si imbunatatirea nivelului de trai, a conditiilor de munca si locuit, ceea ce implica si o imbunatatire a calitatii mediului inconjurator si stipuleaza faptul ca tarile membre vor contribui impreuna la o dezvoltare armonioasa a activitatii economice.

Programele C.E.E. promovate in domeniul protectiei mediului inconjurator au fost axate pe gasirea unor solutii imediate la gravele probleme ale poluarii optandu-se in urma rezultatelor obtinute spre o politica axata pe prevenire. Aceasta strategie preventiva a facut ca sa se considere mediul inconjurator ca un element esential al intregii politici sociale si economice a Comunitatii Economice Europene, fapt ce implica o insertie mai activa a politicii din aceasta sfera in celelalte politici comunitare (agrara, industriala, energetica, sociala).

Pentru ameliorarea calitatii si cadrului vietii, a mediului ambiant in conditiile prevenirii, reducerii si suprimarii poluarii de orice gen, programele comunitare contin directive vizand protectia apelor de suprafata si submarine, dulci si marine, fixeaza obiectivele de calitate si limitele poluarii aerului cu plumb, bioxid de azot si alte substante nocive, proiectandu-se o strategie globala in ce priveste reducerea poluarii atmosferice. De asemenea, reglementarile C.E.E.-ului determina metodele de masurare a zgomotului si stabilesc nivelurile poluarii sonore pentru automobile, camioane, tractoare, avioane, iar mai nou s-au fixat asemenea limite si pentru aparatele electrice de uz casnic, elicoptere si mijloace de transport pe cale ferata.

Toate aceste realizari in protectia mediului inconjurator ale Pietei Comune au avut la baza si o dinamica activitate de cercetare stiintifica. Printre temele abordate retin atentia cateva: efectele sanitare si ecologice ale poluantilor; impactul produselor chimice asupra calitatii apei, aerului si solului; reciclarea deseurilor; tehnologiile cele putin poluante, mici consumatoare de materii prime si mici producatoare de deseuri.

Bunastarea individuala: conditiile de viata si modul de percepere a calitatii vietii.

Bunastarea individuala (calitatea vietii) este rezultatul atat al conditiilor de viata obiectiv observate, cat si al evaluarilor subiective ale membrilor societatii. Continutul notiunilor de "bunastare generala", "stat al bunastarii generale", "calitatea vietii" releva urmatoarele:

"bunastarea generala" este uneori echivalenta cu: "asigurarea unui anumit standard de viata", "conditii de viata satisfacatoare", "binele tuturor", "prosperitate". Cel mai adesea insa, cei interogati fac referiri la ajutorarea de catre societate a celor mai lipsiti de mijloace, asimiland bunastarea cu: "ajutor pentru handicapati", "prevederi sociale pentru toti", "siguranta in perioadele dificile ale vietii", "institutii de asistenta sociala de stat", "acordarea de ajutor celor saraci".

"statul bunastarii generale" este o notiune asociata uneori cu "subventii nesatisfacute", "intretinerea lenesilor de catre stat". Totusi si in acest caz predomina raspunsurile pozitive, referitoare atat la prestatii sociale pentru cei lipsiti de mijloace, cat si la securitate sociala si la nivel de viata ridicat pentru toti cetatenii.

"calitatea vietii" este notiunea in legatura cu care s-au facut asociatiile cele mai pozitive: "dezvoltarea personalitatii umane conform inclinatiilor individuale, combinata cu egalitatea sanselor in toate domeniile", "viata imbelsugata", "bunastare", "libertatea deciziei", "suma conditiilor de viata ideale", "multumire", "siguranta", "prosperitate individuala".

Problema principala a cercetarii calitatii vietii este in prezent identificarea celor mai bune criterii de apreciere, tipuri de observatie si puncte de referinta ale bunastarii individuale. In aceasta problema se confrunta doua curente:

a) Obiectivismul - obiectivistii pornesc de la consemnarea conditiilor de viata de catre observatori neutri, care le califica, conform unor standarde stiintifice sau / si morale, drept optime, bune, medii, minime, substandard, etc., premisa teoretica a cercetarii fiind posibilitatea practica a identificarii unor nevoi fundamentale, a caror satisfacere sa duca la bunastare. Deci, obiectivistii pleaca de la necesitati, nu de la dorinte.

Abordarea obiectivista este caracteristica "Programului de indicatori sociali" care defineste bunastarea ca functie a realizarii unui numar de nevoi fundamentale, comune tuturor tarilor membre, nevoi masurabile prin "indicatori sociali".

b) Subiectivismul - subiectivistii pornesc de la psihologia sociala potrivit careia, ceea ce oamenii considera real, are pentru ei si consecinte reale, ceea ce inseamna ca "la urma urmei bunastarea trebuie perceputa de individ" (Campbell). Potrivit abordarii subiectiviste, nivelurile exigentelor individuale si de grup se constituie in procese de comparare, din care rezulta stari cognitive si afective, dar si actiuni pe termen lung. In consecinta, deficitele de exigente pot fi reduse, fie prin coborarea nivelului exigentelor, fie prin actiuni de imbunatatire a situatiei reale.

In cercetarea actuala a calitatii vietii cele 2 moduri de abordare converg: obiectivistii leaga resursele si conditiile de viata cu bunastarea prin nivelul exigentelor individuale; subiectivistii admit existenta unor procese de comparare si sustin ca satisfactiile reactioneaza asupra conditiilor de viata prin actiuni specifice, resursele individuale de actiune permitand o influentare activa (Strumpel).

Daca bunastarea subiectiva ar fi independenta de conditiile de viata obiective, aceasta ar avea consecinte social-politice catastrofale, caci masurile sociale ar fi sortite esecului. In acest sens au fost identificati urmatorii factori de influentare directa a bunastarii individuale de catre conditiile de viata:

nivelul satisfactiei de viata este direct proportional cu nivelul absolut al veniturilor gospodariilor, caci acesta din urma determina marimea gospodariei si deci nivelul necesitatilor;

nivelul satisfactiei privind conditiile de locuit depinde in primul rand de calitatea locuintei, de dotarile acesteia, de spatiul ce revine unei persoane, si in al doilea rand de tipul constructiei si de felul proprietatii;

nivelul satisfactiei privind munca este direct legat de castig si de posibilitatea de organizare independenta la locul de munca;

casnicia, familia si gospodaria sunt evaluate foarte pozitiv, cu toata existenta conflictelor. Aceasta inseamna ca sunt satisfacute necesitatile umane de afectiune si atasament.

satisfactia de viata este puternic afectata de starea de sanatate, care se inrautateste cu varsta. In starea de boala, relatiile sociale dobandesc o importanta deosebita in mentinerea unui nivel minim de bunastarea individuala. In cazul persoanelor singure, un rol important revine, in acest sens, contactelor cu prietenii.

Aspecte ale fenomenelor sociale patologice in lume

Odata cu dezvoltarea economica intr-o serie de tari ca: America, Anglia, Olanda, Italia s-au accentuat si unele fenomene sociale patologice. Acestea se refera la: teama de razboi; criza energetica; inflatia; insecuritatea sociala; somaj; nedreptati sociale; crima; pericol nuclear; abuzuri guvernamentale; ineficienta conducerii politice.

Cercetarile Interpolului din 1974 aratau ca in Spania se inregistreaza mai putin de o crima sau tentativa de omor la suta de mii de locuitori, comparativ cu Marea Britanie 2 1/2 , Germania 4 1/2 . F.B.I. arata ca in S.U.A. se inregistrau aproape 10 crime sau tentative de omor la suta de mii de locuitori, in Spania se inregistrau 12 violuri la suta de mii de locuitori, in Marea Britanie 50, in Germania 77. Crimele savarsite de delincventii juvenili au luat de asemenea o amploare fara precedent. Esantioane de tineri intre 18 si 24 de ani din S.U.A., Marea Britanie, Brazilia, Franta, Suedia si Filipine au fost chestionati in legatura cu urmatoarele 6 cauze care stau la baza crimei juvenile: lipsa unei supravegheri din partea parintilor; influenta prietenilor; influenta mass-media; lipsa autocontrolului in copilarie; influenta societatii; educatia in scoala.

Un alt fenomen social cu tenta patologica prezent in America este si homosexualitatea. 20% din americanii barbati sunt homosexuali si cam in aceeasi proportie, femei - lesbiene. In America, infidelitatea sotilor este considerata mai grava decat homosexualitatea, la randul ei homosexualitatea este mai putin grava decat prostitutia si pornografia.

Nu mai putin grav este considerat alcoolismul. Un american din cinci afirma ca alcoolul constituie una din cauzele dezbinarii familiei, a sinuciderilor, a accidentelor de circulatie, a crimelor violente, a mortii premature.

Acestea sunt doar cateva din aspectele deviante ale societatii, in special cea americana, dar lumea se confrunta azi cu probleme mult mai grave care ameninta linistea si pacea omenirii.

Studii si cercetarii privind tineretul

Conditia umana a tineretului de azi, pozitia lui sociala, cultura sa, stilul sau de viata, valorile si aspiratiile sale se cer explicate si intelese in contextul mai larg al nesigurantei economice si al deteriorarii mediului de munca si fizic.

Abordarea si studierea problemelor specifice varstei tinere au un impact particular asupra calitatii vietii. Ca atare, problemele somajului, ale marginalizarii, raporturile cu lumea muncii, consumul de droguri si alcool, slabirea legaturilor familiale dintre generatii, violenta minorilor sunt probleme care confrunta toate statele de pe suprafata planetei.

a) fetele si munca(strategii si rute ocupationale) - reconstruirea ansamblului de factori culturali si sociali care continua sa orienteze fetele spre directii scolare si sectoare ocupationale traditional feminine.

b) handicap grav si scoala (experiente si propuneri pentru integrare) - pretioasa in acest sens este marturia cu privire la experientele pozitive de integrare scolara, indicand metode, instrumente si structuri. Aceste experiente confirma ca integrarea este posibila si pozitiva, chiar in prezenta unor handicapuri grave si, deseori, in situatii de lipsa a mijloacelor. Se explica, in mod analitic, cum se pregateste integrarea scolara, cum se garanteaza continuitatea educativa in trecerea de la un nivel scolar la altul.

c) somajul juvenil in Canada - criza petrolului in anii '70, concentra- rea bogatiei, proliferarea societatilor transnationale si transferul de capital in tari unde forta de munca are un pret redus, dezvoltarea tehnologiei si a informaticii ca si reducerea cererii de mana de lucru reprezinta numai cativa din factorii economici care au contribuit la evidentierea dramatica a problemei ocupatiei juvenile in Canada. O analiza atenta a datelor releva ca rata somajului este mai ridicata la barbati decat la femei si creste pentru tinerii intre 20-24 de ani.

d) forta de munca imigranta in Canada - desi odata cu anii diferenta ocupationala se diminueaza in favoarea imigrantilor, decalajul in venit nu numai ca s-a diminuat ci, dimpotriva, tinde sa se adanceasca, dezavantajand in special pe imigrantii de culoare.

e) femeia in lumea muncii - se pune problema dificultatilor in a concilia pasiunea pentru cariera cu responsabilitatile domestice. In societatea canadiana persista o stereotipie referitoare la deosebirea de comportament dintre barbati si femei. Intr-adevar, atat baietii cat si fetele interesate se declara convinsi ca dau o valoare si o semnificatie diferita simtului de responsabilitate, de abilitate manuala sau terminarii studiilor superioare. Totusi, odata atinsa maturitatea, barbatii si femeile au aceleasi posibilitati profesionale.

f) tinerii si consumul de alcool - comportamentul canadienilor in privinta consumului de bauturi alcoolice releva scaderea varstei in ce priveste consumul de alcool si cresterea numarului de femei in randul bautorilor. In timp ce inainte femeile incepeau sa bea spre 18-21 de ani, astazi femeile consuma alcool deja de la 14 sau 15 ani. Diferenta de consum pe sex, foarte marcanta in clasa de varsta de peste 25 de ani, descrescand o data cu varsta, pana la a deveni neglijabila.

g) problema populatiei incarcerata - populatia incarcerata din Canada s-a dublat. In unele regiuni ale tarii detinutii sunt in numar mult mai mare decat capacitatea reala a inchisorilor. Pentru reducerea populatiei intemnitate va fi mai oportun sa se actioneze asupra duratei reale a detentiilor lungi: in Canada detinutii condamnati la 15 ani sau la mai mult reprezinta numai 15% din amnistiile anuale, dar constituie mai mult de 15% din populatia intemnitata.

Bunastarea sociala in Marea Britanie

Sistemul britanic al bunastarii sociale cuprinde serviciul national de sanatate, serviciile sociale personale si securitatea sociala.

Serviciul sanatatii furnizeaza un set complet de prestatii medicale disponibile tuturor rezidentilor, indiferent de mijloacele de care dispun. El se bazeaza pe principiul de a fi cuprinzator, pentru a ajuta individul sa se mentina sanatos, sa furnizeze tratament si ingrijire adecvate si la timp, prin cea mai buna utilizare a resurselor. Toti cei care platesc taxe, angajatii si patronii, contribuie la constituirea fondurilor (cei care nu necesita ingrijire medicala platesc pentru cei care au nevoie de aceasta). Unele forme de tratament, cum ar fi ingrijirea in spital, sunt gratuite, altele se platesc.

In cadrul serviciului de sanatate britanic un loc important este acordat actiunilor educative si preventive. Sunt avute in vedere domenii cum ar fi: asigurarea sanatatii gravidelor; asistenta pentru mama si copil; probleme de fertilitate umana si embriologie, planificare familiala; preintampinarea si tratarea abuzului de medicamente, droguri si solventi; infectiile; SIDA; cancerul; fumatul; alcoolul; alimentatia; cercetarea medicala; statutul profesiilor medicale; acorduri cu alte tari.

Serviciile sociale personale ale autoritatii locale si ale organizatiilor voluntare furnizeaza ajutor si sfaturi celor mai vulnerabile persoane din colectivitate: batrani, bolnavi si copii care necesita ingrijire. Aceste servicii sunt administrate de autoritatile locale din Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord. Ele se adreseaza persoanelor in varsta, copiilor si tinerilor, familiilor, oamenilor cu boli mintale, handicapatilor fizic sau psihic, tinerilor delincventi sau altor categorii de persoane si ingrijitorilor lor. Principalele servicii include ingrijire la domiciliu si ambulatoriu, servicii la domiciliu si diferite forme de asistenta sociala.

Cerintele pentru servicii sociale personale vor creste in viitor ca urmare a cresterii numarului persoanelor in varsta si a schimbarii modelului de ingrijire a bolnavilor psihici, a handicapatilor mintali si a bolnavilor cronici, dandu-se prioritate ajutorarii celor in nevoie la domiciliul lor, ceea ce va asigura un serviciu mai prompt si cu o mai buna folosire a resurselor.

Sistemul de securitate sociala este proiectat pentru a asigura un standard de viata de baza pentru oamenii cu nevoi financiare, prin asigurarea de venit in perioadele cand nu pot castiga (inclusiv perioada de somaj), ajutor pentru familie si in caz de imbolnavire. Securitatea sociala are drept scop general constituirea unui sistem eficient si prompt de ajutor financiar pentru persoane in varsta, bolnave, handicapate, somere, vaduve sau gravide.

Anumite prestari constau in furnizarea de ajutoare banesti pentru persoanele care au venituri insuficiente sau deloc, deoarece s-au retras din munca, sunt somere sau bolnave. Altele furnizeaza asistenta pentru cheltuieli suplimentare legate de invaliditate, compensatii pentru accidente sau imbolnaviri (in munca sau in fortele armate), costul cresterii copiilor pentru oameni cu insuficiente mijloace de subsistenta.

Protectia sociala a varstnicilor in Suedia.

Preluarea de catre societate a securitatii varstnicilor, s-a facut, in Suedia, inca in perioada emigratiilor masive din aceasta tara, care au determinat si intrarea, pe scara larga, a femeii in viata productiva. In prezent se inregistreaza o tendinta spre autoasistenta a indivizilor in varsta, cu sprijinul vecinilor si al rudelor si prietenilor.

La baza protectiei sociale a varstnicilor stau urmatoarele principii:

principiul normalitatii: asigurarea unor conditii de viata si a unui mediu cat mai apropiat de cel obisnuit la varsta activa;

principiul conceptiei globale asupra individului: corelarea necesitatilor psihice, fizice si sociale;

principiul libertatii de decizie, legat de respectarea integritatii personale;

principiul participarii si colaborarii la viata sociala;

principiul activizarii asistate.

Obiectivul protectiei sociale a varstnicilor este oferirea securitatii economice, a unor conditii de locuit adecvate, cu posibilitati de asistenta si servicii, ocuparea timpului liber si facilitarea contactelor sociale.