Melanogeneza

Melanogeneza

A doua functie speciala a epidermului este melanogeneza sau pigmentogeneza, care este proprietatea pielii de a forma melanina (pigmentul melanic), o substanta granulara de culoare brun inchisa.

Structura melanocitelor (Caracteristicile melanocitelor). Biosinteza melaninei, are loc in celule specializate din structura epidermului denumite melanocite, care in majoritate sunt localizate in zona membranei bazale. Melanocitele se recunosc (diferentiaza) usor (fata) de celulele malpighiene alaturi de care se gasesc in stratul bazal, prin faptul ca sunt dendritice (prezinta formatiuni asemanatoare degetelor care se extind la distante mari in mediul inconjurator), citoplasma lor este clara si nu prezinta desmozomi. Nucleul lor este rotund si are o membrana dubla: cea externa are o forma neregulata datorita numeroaselor granule de melanina ce adera de ea si cea interna mai groasa decat cea externa.

Dendritele melanocitelor pot veni in contact cu mai multe celule malpighiene, ceea ce demonstreaza ca din punct de vedere anatomic melanocitele sunt singurele celule capabile sa formeze si sa distribuie melanina in stratul epidemial.

Numarul melanocitelor pe o suprafata data este legat de forma si de lungimea dendritelor (Staricco si Pinkus 1957). In cazul cand pe milimetru patrat se gasesc peste 1000 de malanocite, ele au dendrite scurte si invers.

Numarul melanocitelor variaza de la o regiune cutanata la alta, dar nu difera esential in raport cu sexul sau rasa. Deosebirea dintre persoanele cu piele de culoare foarte deschisa si cele cu piele bruna nu consta in numarul melanocitelor ci in distributia lor, capacitatea de sinteza si cantitatea melaninei.

Melanogeneza are loc in melanozomi, din precursori cromogeni-incolori (propigment) cum este tirozina, care sub actiunea tirozinazei (enzima oxidativa - cuproproteina sintetizata de ribozomi), trece in 3,4 dihidroxifenilalanina (DOPA), care in continuare sub influenta unei alte enzime oxidative, dopaoxidaza trece in 5,6 dihidroxichinona (DOPA-chinona), iar apoi printr-o serie de produsi intermediari (leucodopacrom, dopacrom, 5,6 dihidroxindol) se ajunge la indol - 5,6 chinona, care se cupleaza cu un substrat proteic formand melanoproteina.

Melaninele naturale se gasesc sub forma de melanoproteine, in care melanina este puternic legata de proteine, acestea neputand fi indepartate din acest complex decat prin tratamente energice (hidroliza prelungita la temperaturi inalte) - fig.2.

Factori care influenteaza melanogeneza. Melanogeneza este influentata de o serie de factori cei mai importanti sunt:

- sistemul nervos, in special cel simpatic;

- glandele endocrine, influenteaza indeosebi, prin o serie de hormoni care stimuleaza melanogeneza, iar altii o inhiba. O actiune de stimulare o are retrohipofiza, prin hormonul melanostimulator (HMS), iar o actiune inhibitoare manifesta suprarenalele. Hormonul tiroidian stimuleaza pigmentogeneza; hipertiroidismul este insotit de melanodermie prin hipersecretie (boala Basedow), in timp ce in hipotiroidism (mixoedem) apare o paloare caracteristica (hiposecretie);

- lipsa unor vitamine: A, C, PP, provoaca o hiperpigmentare ;

-unele metale (arsenul, cuprul, calciu, magneziu) stimuleaza pigmentogeneza, pe cand altele (molibdenul, mercurul, aurul) o inhiba;

- radiatiile solare, razele X stimuleaza producerea melaninei.

S-a constatat ca intensitatea coloratiei diferita a pielii nu se datoreaza atat gradului de densitate al melanocitelor, cat variabilitatii functionale ale acestora in producerea melaninei. Aceasta variatie este legata de caracteristicile biologice individuale, de intensitatea radiatiilor solare. Sinteza melaninei se face mai rapid la indivizii expusi la soare decat la cei neexpusi (chiar la indivizii de culoare).

Anomaliile melanogenezei se pot manifesta printr-o abundenta neobisnuita a sintezei melaninei (hipercromism), fie dimpotriva printr-o diminuare sau chiar disparitia pigmentului cutanat (hipo sau acromii).

Melanina joaca un rol in fotoprotectia dermului, melanocitelor revenindu-le rolul de a capta o anumita cantitate de radiatii care n-au putut fi retinute de stratul cornos.

Fig.2 Melanogeneza