Importanta aplicarii principiilor didactice in procesul de imbogatire a vocabularului

Importanta aplicarii principiilor didactice

in procesul de imbogatire a vocabularului

Studiul limbii romane este calea necesara si conditia de baza pentru a realiza scopul fundamental al scolii. Accentul se deplaseaza de pe memorarea unei cantitati de cunostinte pe dezvoltarea gandirii creatoare, pe dobandirea deprinderilor de munca independenta. Gandirea nu este posibila insa fara invelisul material al vorbirii. Ideile nu se pot naste si nu pot exista in mintea omului decat pe baza unui suport lingvistic: cuvinte, propozitii, fraze. Aceasta inseamna ca nu se poate realiza scopul principal al procesului didactic fara o dezvoltare corespunzatoare a vorbirii copiilor, fara imbogatirea si activizarea vocabularului, fara dezvoltarea exprimarii in propozitii si fraze bine construite. Limbaj sarac inseamna gandire saraca si confuza, simtire saraca si fara expresivitate, creativitate redusa si fara valoare.

In ciclul primar, odata cu deprinderea citirii si scrierii se dezvolta noi capacitati, atat in receptarea unui mesaj, cat si in exprimarea orala si scrisa.

Imbogatirea vocabularului elevilor este un proces de insusire de noi cunostinte. De aceea, ca orice proces didactic, el presupune respectarea principiilor didactice. In continuare, vom aminti principiile didactice de care fiecare invatator tine seama in activitatea de imbogatire a vocabularului elevilor.

Principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor presupune o buna pregatire psihopedagogica a invatatorului caci acumularile pe care le fac elevii in privinta bagajului lexical urmeaza niste legi psihice.

Astfel, in clasele I si a II-a se insusesc mai ales notiuni concrete (substantivele). In clasele urmatoare se trece si la insusirea notiunilor abstracte.

In textele pe care le parcurg elevii in clasa I, se observa ca fiecare contine 2-4 cuvinte noi. Cu cat ne apropiem de clasa a IV-a numarul lor creste considerabil.

Accesibilitatea nu inseamna insa usurinta; este accesibil ceea ce elevii isi insusesc in mod constient, sub indrumarea cadrelor didactice, dar cu un efort intelectual. Urmandu-se aceasta cale se respecta si cerinta de a se trece de la concret la abstract, de la simplu la complex.

Toti elevii trebuie sa-si insuseasca noile cuvinte in mod constient si activ, caci numai in acest mod devine durabil ceea ce invata si poate opera. Nu este de conceput achizitionarea unui nou cuvant sau a unei expresii fara ca elevul sa o inteleaga, sa-i patrunda sensul sau chiar sensurile pentru ca sa poata mai apoi sa le foloseasca precis, la locul potrivit. Neintelegand sensul unui cuvant, elevul nu poate sa gaseasca nici cuvantul cu sens opus. In felul acesta se respecta principiul insusirii constiente.

Imbogatirea vocabularului cu cuvinte care au la baza perceperea obiectelor si a fenomenelor se bazeaza pe principiul intuitiei care orienteaza activitatea didactica spre realitatea concreta, prin contact nemijlocit cu obiectele si fenomenele studiate.

Scolarul mic, potrivit teoriei stadiale a dezvoltarii intelectuale a copilului, elaborate de J. Piaget, se caracterizeaza printr-o "gandire imagistica", predominant concreta.

J.S. Bruner, referindu-se la insusirea constienta a fenomenelor de limba, subliniaza necesitatea asigurarii reprezentarii iconice si care sa fie urmata de reprezentarea simbolica, bazata pe operarea copilului cu cuvinte.

Intotdeauna sensurile cuvintelor noi vor fi clare, precise, daca invatatorul asigura, in perceperea lor, contactul nemijlocit cu realitatea inconjuratoare.

Daca invatatorul clasei I va organiza in prealabil o excursie la gradina zoologica, elevii isi vor insusi cu usurinta notiuni cum ar fi: leu, tigru, zebra, girafa, urs, vulpe etc., si cuvintele ce le denumesc. Mai departe vor reusi generalizarea ca toate acestea se numesc animale salbatice, iar opusul lor sunt animale domestice.

O excursie la munte va usura includerea in vocabular a unor cuvinte ca: partie, cabana, teleschi, teleferic, prapastie; plimbarile, drumetiile si excursiile in care invatatorul are permanent grija sa dirijeze observarea mediului inconjurator, fac posibila insusirea unor cuvinte cu mult inainte ca ele sa fie intalnite in textele de la clasa.

Prezentand o ilustrata in care este infatisat un vapor pe mare, invatatorul il ajuta pe elevul care nu a vazut niciodata un vapor sau marea, sa inteleaga notiunile respective cu mult mai usor decat printr-o explicatie lunga si greoaie care nu este insotita de ceva concret. Este greu ca scolarul de 6-7 ani sa transpuna in imagini cuvintele complicate ale invatatorului care vrea numai prin vorbe sa-l faca sa inteleaga ce este vaporul sau marea.

Materialul intuitiv pe langa imaginea pe care o creeaza in mintea copilului, ii cerea acestuia sa-si gaseasca cuvintele necesare pentru a-si exprima gandurile in interpretarea pe care o da materialul intuitiv.

Exemplele arata ca respectarea acestui principiu la orele de imbogatire a vocabularului sunt foarte multe. Spre exemplu, in toate clasele elevii isi insusesc cuvintele referitoare la formele de relief. Reluarea unora, adaugarea altora la cele invatate ulterior, arata ca se are in vedere o continuitate in insusirea acestor notiuni.

Continuitatea presupune consecventa. Din acest motiv explicarea cuvintelor, exercitii necesare insusirii sensurilor nu vor fi sporadice, ci vor constitui o preocupare zilnica din partea invatatorului.

Mai tarziu, in clasele mai mari, cunostintele despre vocabularul elevilor vor fi integrate in sisteme, vor fi clasate, sistematizate. Ei vor sti ca unele cuvinte sunt substantive, altele adjective, verbe, vor invata despre cuvinte cu sens contrar, antonime, desi nu li se da aceasta notiune.

Inutil isi vor insusi elevii tot felul de cuvinte noi daca apoi nu le vor folosi in exprimarea lor scrisa sau orala. Noile achizitii lexicale intra in vorbirea lor curenta prin exercitiu. Exprimarea plastica, nuantata a elevilor, rezulta prin activarea cuvintelor insusite, reprezinta cununa muncii depuse de catre invatator si elev in acest proces migalos si de durata al imbogatirii vocabularului.

Este lucru cunoscut ca notiunile transmise elevilor se considera insusite cand elevii pot opera cu cuvintele, cand stiu sa le foloseasca in activitatea lor de cunoastere, in rezolvarea diferitelor probleme teoretice sau practice, in diferite situatii de viata.

De aceea, cuvintele si expresiile noi, intalnite in textele de citire sau in cadrul altor activitati si lectii se pot considera insusite numai cand elevii le folosesc ca resurse ale limbajului lor pentru intelegerea ideilor altora, pentru a se face intelesi de catre altii, ori de cate ori isi exprima experienta de viata, gandurile ori starile lor sufletesti.

Daca principiile mentionate vor fi respectate nu independent, ci ca sistem, noile cuvinte insusite de catre elevi, sensurile lor vor fi durabile si vor usura din ce in ce mai mult exprimarea acestora.

Repetarea tot timpul a cuvintelor invatate, valorificarea acestora in exercitii de gasire a sensurilor acestora, ne asigura ca ele au intrat in vocabularul activ al elevilor, au devenit un bun al acestora.

Marea importanta pe care scoala romaneasca o acorda astazi cultivarii limbii ridica la cotele cele mai inalte responsabilitatea cadrelor didactice. Acestea trebuie sa faca front comun in vederea imbogatirii, precizarii si nuantarii vocabularului elevilor. Rolul cel mai important il au invatatorul si profesorul de limba si literatura romana.