Receptorul androgen

Receptorul androgen

Stim cu totii ca suntem barbati datorita actiunii androgenilor. Aproape orice caracteristica masculina este influentata de nivelul androgenilor din organism. Pentru ca hormonii androgeni, cum este testosteronul(principalul hormon androgen, produs de testicule) sa aiba efect in organism, trebuie sa aiba acces la receptorii din celule. Hormonii se leaga de receptori asa cum o cheie intra intr-o broasca. Hormonul se leaga de receptor avand o forma complementara; astfel, daca un hormon este agonist, cand se leaga de un receptor, activeaza receptorul si acesta transmite un semnal chimic in interiorul celulei. Daca hormonul este antagonist, se leaga de receptor, dar nu trasmite mesajul in interiorul celulei, nu il activeaza, doar il tine ocupat; ca si cum o cheie intra in broasca dar nu se poate roti. Deci in acest timp, receptorul respectiv nu poate fi ocupat de un agonist. S-a aratat ca testosteronul actioneaza ca un agonist pe receptorii androgeni producand in acelasi timp efecte androgene, dar in acelasi timp se leaga si de receptorii glucocorticoizi ca un antagonist, blocand efectele catabolice ale cortisolului. Stim ca cu cat avem mai mult testosteron, cu atat efectele for fi mai mari. Ceea ce este mai putin cunoscut este ca efectul depinde tot atat de mult si de nivelul receptorilor ocupati de hormoni androgeni. In mod natural, 35-70 mg de testosteron pe saptamana. Aici apare prima problema, a curbei de raspuns la administrarea de androgeni din exterior. Desi teoretic efectele trebuie sa apara si la doze mici, ele apar abia cand se depaseste de cateva ori nivelul natural existent. Primele studii facute asupra steroizilor au fost facute la doze de 10mg de metandienona pe zi, doza normala in tratamentul hipogonadismului(situatii cand productia naturala de testosteron este mica sau nula). Totusi, in medie, efectele apar la doze mult mai mari, de 30-40 de mg pe zi. Acum, daca toti receptorii ar fi fost saturati la 10mg pe zi, nu am fi vazut o crestere mai mare la 40mg pe zi. Ideea este ca receptorii se satureaza pe masura ce crestem dozele, dar in ce masura, este greu de determinat. Un studiu facut pe soareci a demonstrat ca cel putin in cazul acestora, cei antrenati aveau niveluri ale receptorilor mai mari decat sedentarii. Administrarea de testosteron a facut sa scada numrarul receptorilor la ambele grupuri. S-a sugerat ca progresele foarte mari pe care le fac incepatorii la primele cicluri se datoreaza numarului mare de receptori disponibili. O metoda simpla de determinare a nivelului de saturare este monitorizarea efectelor produse de doze similare, la cicluri consecutive. O alta metoda ar fi masurarea 'sex hormone binding globulin' din sange. Testosteronul si steroizii administrati, se leaga de albumina si globulina, dar in mod diferit, in functie de caracteristicile lor moleculare. In mod ideal, ne dorim un steroid care sa se lege cat mai putin de aceste proteine, astfel incat sa fie mai mult din el liber in sange, gata sa se lege de receptorii specifici. Se pare ca steroizii 17 alfa alchilati(stanozololul, oxymetolonul, metandienona-naposim) au o mai mare capacitate de a se lega de receptori. Totusi nu este bine ca receptorii corticosteroizilor sa fie blocati in totalitate, pentru ca aceasta duce la anularea efectelor pozitive, anabolice.