BAZELE TEHNICE ALE INOTULUI

1. NOTIUNI GENERALE

Asupra omului in apa, actioneaza doua forte: a. greutatea corpului ( de sus in jos ) si b. forta ce-l impinge in sus, numita si portanta hidrostatica. Conform principiului lui Arhimede ca un corp scufundat in apa, este impins de jos in sus cu o forta egala cu greutatea volumului de apa dizlocuit de acel corp, denumita portanta hidrostatica. Ea depinde de volumul corpului scufundat in apa si de densitatea lichidului. Cu cat densitatea corpului este mai mare, cu atat el va pluti mai putin. Cu cat densitatea apei este mai mare, cu atat corpul va pluti mai usor(de exemplu corpul pluteste mult mai usor in apa sarata decat in apa dulce, aceasta datorita densitatii relative mai mari a apei sarate). Cu cat cantitatea de aer din plamani este mai mare prin inspiratie, cu atat greutatea specifica a corpului scade si plutirea este mult imbunatatita.

INVATAREA TEHNICII DE INOT SPORTIV

Metodica invatarii inotului a inregistrat de-a lungul timpului numeroase modificari datorate progreselor societatii si transferate si acestui domeniu de activitate(perfectionarea echipamentelor de concurs si de antrenament), precum si perfectionarea metodelor de instruire, au facut din inot un domeniu accesibil de la varste mici(4-5 ani). Cu ani in urma, inceperea invatarii inotului se facea cu procedeul bras, conform scolii germane. Miscarile erau invatate si memorate mai intai pe uscat, prin descompunerea fiecarui ciclu in trei timpi, pentru a sublinia caracterul circular al miscarii. Datorita asemanarii tehnicii invatarii inotului cu miscarile naturale, precum si dorinta de a invata cat mai multi copii sa inoate, a determinat pe specialistii domeniului sa foloseasca in inceperea invatarii inotului procedeul craul. Astazi se remarca o noua tendinta, si anume inceperea invatarii inotului prin procedeul spate, datorita usurintei cu care se realizeaza respiratia in apa. Metodica invatarii inotului are urmatoarea succesiune unanim acceptata de majoritatea specialistilor:

Acomodarea subacvatica si respiratia simpla sub nivelul apei;

Deprinderea de a pluti;

Inaintarea cu ajutorul miscarilor de picioare;

Asocierea miscarilor de brate cu celelalte segmente pentru cresterea vitezei de inaintare, folosind coordonarea simpla intre miscarile segmentelor (de picioare, brate) si respiratie.

Unificarea tuturor miscarilor in coordonare globala(tehnica de concurs), in scopul cresterii vitezei si scaderii rezistentei la inaintare

Aceasta invatare progresiva a celor 5 etape mentionate, necesita respectarea urmatoarelor cerinte generale:

Trecerea la o noua etapa nu se face inainte de invatarea exercitiilor din etapa anterioara;

Trecerea la o etapa noua reclama exersarea sistematica, in conditii variate a exercitiilor etapei anterioare;

Repetarea si exersarea necesita schimbarea permanenta a conditiilor de lucru;

Exersarea trebuie insotita de explicatii si demonstratii variate ale miscarii, ale elementului tehnic propus spre invatare.

Consolidarea deprinderii, reclama multiple repetari pentru obtinerea unui nivel ridicat al perfectionarii.

Invatarea tehnicii este un obiectiv relativ greu de stapanit, ea trebuind mereu corectata atat in faza de invatare cat si pe parcursul perfectionarii ei. In corectarea greselilor se foloseste compararea executiei gresite cu cea corecta, tehnica de inot reanvatandu-se permanent. Invatarea tehnicii de inot se poate face la un singur procedeu, sau simultan la toate cele 4 procedee de inot, folosind transferul pozitiv de la un procedeu la altul. Obisnuirea cu apa este impusa de toate procedeele, deprinderea de a pluti in pozitie orizontala(ventral sau dorsal) este comuna, miscarile de picioare au aceeasi structura la 3 din cele 4 procedee de inot, iar cele de brate de asemenea.

3. ELEMENTELE TEHNICE ALE PROCEDEELOR DE INOT

Elementele tehnice de baza sunt:

Plutirea(pe verticala, pe piept, pe spate);

Alunecarea (pe piept, pe spate);

Respiratia acvatica.

1. Plutirea: reprezinta capacitatea individului de a deprinde echilibrul de plutire si inaintare pe apa invingand rezistenta acesteia. La cele 4 procedee de inot , plutirea si inaintarea este diferita. Un corp greu pluteste greu si are tendinta sa se scufunde, iar un corp usor pluteste cu usurinta.

Alunecarea: reprezinta deplasarea corpului in pozitie de plutire orizontala(pe piept sau pe spate), ca urmare a unui impuls obtinut printr-o impingere de la marginea bazinului(sprijinului), si este favorizata de gradul de flotabilitate(plutire) a corpului si de o propulsie eficienta.

3. Respiratia acvatica: cuprinde 2 faze: a. inspiratia si b. expiratia.

a. Inspiratia se realizeaza pe gura, ea fiind profunda si rapida. Se realizeaza in imediata apropiere a suprafetei apei si e defavorizata de presiunea pe care o exercita apa asupra cutiei toracice.

b. Expiratia se realizeaza sub nivelul apei cu gura larg deschisa, finalizarea ei efectuandu-se pe nas pentru eliminarea apei din fosele nazale. Ea este favorizata de presiunea apei asupra cutiei toracice si defavorizata de necesitatea invingerii presiunii la nivelul gurii.

Apneea este o retinere a respiratiei controlata, recomandata a se efectua dupa faza de inspiratie si folosita in functie de posibilitatile individului.

4. LEGILE PLUTIRII SI ALE INAINTARII PE APA

Inotul este un mijloc de deplasare in apa cu ajutorul vaslirii bratelor si al miscarilor propulsive ale picioarelor, coordonate cu respiratia si executarea intr-un anumit ritm specific. Greutatea specifica a corpului omenesc este apropiata de cea a apei, dar in acelasi timp variabila, ceea ce determina gradul de plutire. O buna plutire se poate realiza atunci cand corpul este aproape complet scufundat.

5. ORIENTAREA MAINII SI A LABEI PICIORULUI

Pentru obtinerea performantelor ridicate, orientarea si inclinarea mainilor si a labei piciorului in timpul propulsiei trebuie sa fie optime, sub anumite unghiuri. Orientarea se refera la directia in care sunt indreptate mainile si labele picioarelor, iar unghiul de atac se refera la numarul de grade cu care acestea sunt inclinate fata de directia data. Orientarea mainii este determinata de directia palmei fata de corp, iar cea a labei piciorului de directia in care este orientata talpa piciorului. Astfel orientarea poate fi:

a. Orientarea mainilor:

Orientarea mainii in afara.

Orientarea mainii in jos.

Orientarea mainii spre inauntru.

Orientarea mainii spre inapoi.

b. Orientarea labei piciorului:

Orientarea labei piciorului in afara.

Orientarea labei piciorului in jos.

Orientarea talpilor spre interior.

Unghiurile de atac cele mai eficiente sunt cuprinse intre 20º si 50º

Prezenta bulelor de aer in spatele bratelor indica(direct proportional cu cantitatea de bule de aer) un inot defectuos ce necesita corectarea greselilor.

Analiza miscarilor de inot: in cadrul unui ciclu complet al unei miscari de inot deosebim: a. miscari active ce produc inaintarea(vaslirea bratelor si propulsia picioarelor), b. miscari pregatitoare(ducerea bratelor prin aer), si c. miscari de franare(ducerea bratelor inainte prin apa si indoirea picioarelor-la procedeul bras). Sunt avantajati cei cu segmente mari.