CONCEPTUL SISTEMIC APLICAT IN TEORIA SI METODICA JOCULUI DE VOLEI

CONCEPTUL SISTEMIC APLICAT IN TEORIA SI METODICA JOCULUI DE VOLEI

Teoria generala a sistemelor, constituita la mijlocul sec. al XX-lea, a aparut ca o consecinta a acumularilor de cunostinte din domeniul stiintelor naturii si stiintelor sociale si ca raspuns la necesitatea abordarii unitare a metodelor utilizate in diferite stiinte. T.G.S impune tratarea interdisciplinara a activitatii din domeniul antrenamentului sportiv si in acelasi timp abordarea relationala dintre tipurile de elemente (subsistem si sistem). (D. Colibaba-Evulet, I Bota, 1998, pag 48).

In domeniul pregatirii sportive teoria generala a sistemelor are un grad mare de aplicabilitate, mai ales pentru ca de cele mai multe ori este vorba despre "sisteme de autoorganizare". Aceste sisteme sunt capabile ca atunci cand interactioneaza cu mediul sa-si pastreze integritatea, chiar in conditiile in care structura lor se modifica.

Dintre problemele pregatirii sportive care pot fi abordate din perspectiva teoriei generale a sistemelor, autorii D. Colibaba si I Bota (1998,pag 48) enumera:

relatiile intersistemice antrenor-echipa-mediu ambiant;

sportivul ca sistem individual si subsistem al sistemului social (grup, echipa);

reglarea si autoreglarea modelelor de joc si de pregatire;

ierarhizarea tipurilor de sisteme care alcatuiesc modelele de joc si de pregatire;

orientarea, organizarea si planificarea procesului de pregatire;

sistemele de comunicare si transmitere a cunostintelor si formarea sportivilor de performanta.

Structura unui sistem este data de multimea de elemente sau subsisteme care o compun, iar esenta structurii este realizata de multimile de interactiuni interne si externe, precum si de interactiunea acestora cu mediul extern. Interactiunile dintre elemente sau subsisteme si dintre acestea si mediul extern stau la baza dinamicii sistemului. Prin dinamica se intelege dezvoltarea, progresul, structurarea sau dimpotriva regresul, destructurarea ca rezultat al unor actiuni care se desfasoara in timp si spatiu.

Organizarea functionala a sistemului se refera la asamblarea sinergica a elementelor structurale cu esenta sistemului, in vederea realizarii finalitatilor. Sinergismul caracterizeaza actiunea sincronizata a elementelor si subsistemelor si a interactiunilor interne sau externe pentru realizarea finalitatilor. Prin sinergism elementele care intra in relatie primesc un efect amplificat.

Invariantele sistemului reprezentate de multimea de interactiuni reunite sunt acele aspecte care se pastreaza durabile in decursul timpului, iar finalitatile sunt reprezentate de formarea unor interactiuni care se pot fixa in forme organizatorice ale procesului de instruire, in structura sistemului. Prin caracteristicile sale orice joc sportiv presupune utilizarea notiunii de sistem. Privit ca un sistem, jocul de volei are o imagine finita in timp si spatiu in ceea ce priveste activitatile specifice, deservind un ansamblu de fenomene, organizatii, echipe, sportivi, antrenori care sunt interconectate prin legaturi reciproce in vederea atingerii unor obiective. Privit astfel jocul de volei se manifesta ca un bloc functionale care poate fi optimizat prin modelare in functie de logica de desfasurare a jocului. (M. Serban, 1997)

Jocul de volei ca orice joc sportiv poate fi considerat un sistem "hipercomplex" alcatuit din elemente (E) sau subsisteme (SS) subordonate care actioneaza sinergic spre realizarea unor finalitati performantiale:

E1 = SS1 = tactica de joc;

E2 = SS2 = tehnica de joc;

E3 = SS3 = capacitatea fizica;

E4 = SS4 = capacitatea psihica;

E5 = SS5 = cunostinte teoretice

Intre aceste elemente se realizeaza o multime de:

Ci - conexiuni interne (intre ele)

Ce - conexiuni externe (intre ele si Me mediul extern

Cele trei multimi stabilite (SS+Ci+Ce) actioneaza sinergic spre realizarea finalitatii sistemului propriu-zis.

Finalitatea sistemului este realizarea unui comportament performantial adecvat exigentelor competitionale; finalitatile sunt variabile, fiind determinate de varsta si nivelul de pregatire al componentilor echipei.

Abordarea sistemica in elaborarea continutului pregatirii si desfasurarea proceselor de instruire si educatie presupune respectarea unui principiu de baza: fiecare componenta a sistemului se afla in stransa legatura cu celelalte, iar continutul pregatirii nu se poate stabili inainte sau independent de obiective.