Jocul de volei

Capitolul 1 INTRODUCERE

1.1. Importanta si actualitatea temei

Inca din cele mai vechi timpuri, exercitiul fizic a fost, pe langa necesitate, un mijloc agreat, util si placut oamenilor.

Omul din vechime ,1a fel ca si cel de astazi a stiut ca practicarea miscarii este benefica pentru el, pentru corpul si mintea sa.

Sintagma 'om bun si frumos' alaturi de una la fel de cunoscuta 'minte sanatoasa in corp sanatos surprind si redau in mod plastic esenta educatiei fizice.

Astazi insa revolutia tehnico-stiintifica reuseste sa limiteze efortul fizic, si miscarea din activitatile umane precum si viata de zi cu zi. Preocuparile societatii pentru realizarea unui echilibru rational in solicitarea organismului si asigurarea unui echilibru intre dezvoltarea corecta si combaterea fenomenelor degenerative, sporesc continuu. Modernizarea continua si permanenta a activitatii de educatie fizica si sport impune gasirea unei noi metode, procedee si mijloace. in concordanta cu aceasta sarcina de mare importanta este activitatea profesorilor si antrenorilor de realizare la cote superioare a unui obiectiv de importanta deosebita in pregatirea generala si specifica a elevilor si sportivilor, si anume, dezvoltarea calitatilor motrice. Unul din factorii de baza in desfasurarea multor activitati si in obtinerea unor performante deosebite il constituie capacitatea de efort.

Aceasta capacitate de efort a organismului are influente favorabile nu numai in activitatea sportiva ci si asupra activitatii psihice, care dupa cum se stie, in performanta ocupa un procent deloc neglijabil 65-70% din timpul de munca.

Privind calitatile motrice, literatura de specialitate se ocupa in foarte mare masura de dezvoltarea lor. Numerosi specialisti: V.M. Zatiorski in 'calitatile fizice ale sportivului', D.Harre in Teoria antrenamentului' Gh. Mitra si Al. Mogos in 'Metodica educatiei fizice, precum si practica sportiva atesta ca nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice determina in mare masura si realizarea performantei sportive.

Actiunile motrice se bazeaza in principal pe seama a patru calitati motrice de baza : viteza, indemanare , forta si viteza precum si pe seama unor forma de manifestare ale acestora.

Astfel in lucrarea dezvoltarea calitatilor motrice C. Florescu si colaboratorii arata ca:

Ø                       Cercetarea vitezei in combinatia sa cu forta prezinta un interes practic deosebit, stiindu-se ca viteza miscarilor separate si frecventa lor se afla in inversa proportionalitate cu marimea incarcaturii ce trebuie invinsa. In aceeasi lucrare se afirma ca forta exploziva are o mare valoare in activitatea sportiva iar masurarea ei are o mare valoare practica.

Ø                       Fortei si vitezei le sunt proprii unii parametri prin intermediul carora se pot determina valorile si contributiile la realizarea actiunii motrice. Acesti parametri sunt cuprinsi in modelele de pregatire si rezolvare a performantelor . De asemenea indemanarea si rezistenta sunt privite si intelese potrivit structurilor fizice si psihice ce le genereaza.

Ø                       Interrelationarea si conditionarea reciproca a acestor calitati sunt evidente ; de aceea surprinderea si definirea punctelor de legatura si actiune sunt de o importanta vitala in activitatea sportiva de performanta.

Astazi in procesul de educatie si instruire sportive suntem martorii unei cereri imetuoase a performantei la toate ramurile si probele sportive. Aceasta situatie este consecinta faptului ca pe zi ce trece cunostintele din diferite domenii ale stiintei patrund adanc in pregatirea sportivilor iar ca urmare intregul proces instructiv-educativ se desfasoara la un nivel tot mai inalt, tinandu-se seama de substratul biologic al organismului si de posibilitatile lui de adaptare.

O contributie serioasa la acest progres a adus-o imbunatatirea pregatirii fizice a sportivilor. Se poate prevedea ca si in viitorul apropiat ea va continua sa fie factorul hotarator al creșterii performantelor, in masura in care stiintele ajutatoare vor descoperi noi posibilitati de dezvoltare a capacitatilor motrice a sportivilor, iar progresele se vor realiza pe masura ce aceste cuceriri ale stiintei si practicii inaintate vor patrunde in activitatea curenta a antrenorilor si sportivilor.

Lucrarile de specialitate aparute in ultima vreme subliniaza din ce in ce mai mult necesitatea selectionarii exercitiilor prin care se urmareste dezvoltarea organismului, formarea si perfectionarea deprinderilor motrice iar practica a demonstrat ca pe masura ce mijloacele folosite sunt mai bine alese si aplicarea lor se face mai adecvat sarcinilor, cu atat influenta exercitiilor fizice asupra organismului este mai eficace.

Sub influenta acestor cerinte, inca de mai multi ani practicienii au inceput sa adauge la exercitiile existente si aparatele folosite. Noi exercitii si aparate care pe de o parte asigura pregatirea selectiva a grupelor si lanturilor musculare angrenate in efort iar pe de alta se imbogateste bagajul mijloacelor educatiei fizice.

In felul acesta se evita si monotonia in lectiile de antrenament facandu-le mai variate, mai atragatoare, marindu-le totodata eficienta.

Mijloace cum ar fi exercitii libere, cu partener, cu obiecte sau aparate ajutatoare, au fost si raman procedee eficiente de invatare si perfectionare a actiunilor si sarcinilor specifice jocului de volei.

Multiplele efecte si acumulari ca urmare a folosirii aparatelor ajutatoare este simpla. De aceea ele pot fi construite sau procurate relativ usor.

Un alt aspect important este faptul ca prin folosirea unor aparate ajutatoare si dispozitive specifice se economiseste timp, timp care poate fi folosit mai tarziu la optimizarea si armonizarea relatiei dintre pregatirea fizica si celelalte componente ale antrenamentului.

1.2.Motivarea alegerii temei

Problema pregatirii specifice a jucatorilor pe posturi ( jucatori de preluare) nu a fost in totalitate rezolvata in problematica jocului de volei.

Toate lucrarile facute pana acum ne prezinta o serie intreaga de cerinte, cai, reguli, recomandari metodice, tehnici de lucru si exemplificari de exercitii pe baza carora antrenorii si chiar jucatorii sa adopte o metoda eficienta adaptata la specificul jocului de volei.

Aparatele ajutatoare si dispozitivele specifice au fost inventate cu scopul precis de a imbunatati si instrui calitatile specifice necesare jucatorilor de volei. Acestea din urma au atras atentia starnind interesul , lucru care m-a determinat sa aprofundez cercetarea surselor bibliografice pentru ca apoi sa incerc adaptarea cerintelor jocului de volei la realitati.

Stiind ca doar o cercetare minutioasa imi poate oferi un tablou explicativ al constructiei si folosirii acestor dispozitive am dorit sa aflu unde si in ce mod dispozitivele didactice ajutatoare pot fi introduse in antrenamentul sportiv.

De asemenea am dorit sa aflu ce fel de dispozitive didactice ajutatoare pot mari orientarea si eficienta actiunilor de joc specifice jucatorilor de preluare.

1.3 Ipotezele lucrarii

In vederea obtinerii unor rezultate sportive inalte se cere o munca sistematica pentru perfectionarea deprinderilor dobandite, pentru imbunatatirea lor calitativa si pentru dezvoltarea continua a organismului. Toate acestea impun anumite cerinte organizarii muncii de antrenament.

Procesul de antrenament se construieste in conformitate cu principiile repetarii gradarii si multilateralitatii. Ipotezele de lucru sunt:

Ø                       Aplicarea unor programe de lucru specifice jocului de volei in care utilizam dispozitive didactice ajutatoare duce la imbunatatirea reala a instruirii jucatorilor de preluare.

Ø                       invatarea, consolidarea si perfectionarea actiunilor de joc specifice jucatorilor de preluare se face intr-un timp mai scurt utilizand aparatele didactice ajutatoare, comparativ cu procesul de instruire in care nu s-au folosit aparate ajutatoare.

Ø                       Aplicarea riguroasa a programelor de lucru cu dispozitive didactice ajutatoare duce la ridicarea nivelului tehnico-tactic al jucatorilor de preluare in jocul de volei

1.4.Scopul si obiectivele cercetarii.

Pregatirea sportivilor in vederea obtinerii unor rezultate cu care sa se poata afirma pe plan intern si international implica obtinerea de performante care depasesc cu mult posibilitatile obisnuite ale omului, chiar daca ne referim la persoane care au aptitudini deosebite pentru activitatea sportiva.

In prezent calitatile naturale ale unui sportiv, oricat de mari ar fi ele nu-i pot asigura atingerea unor performante cu care sa se claseze pe locuri fruntase in intrecerile sportive de amploare. Este absolut necesar ca aptitudinile deosebite ale sportivilor sa fie perfectionate printr-o pregatire sistematica si indelungata. Dezvoltarea teoriei antrenamentului sportiv de performanța a dus la cristalizarea unor cerinte si la cristalizarea principalelor aspecte ale antrenamentului. Cu toate ca pregatirea sportivilor constituie un proces unitar din punct de vedere metodologic distingem mai multi factori care concura la realizarea procesului de antrenament, din care mentionam;

Ø        pregatirea fizica

Ø        pregatirea tehnica

Ø        pregatirea tactica

Ø        pregatirea teoretico-metodica

Ø        pregatirea psihologica.

Desigur ca in functie de specificul fiecarei ramuri si chiar probe importanta si ponderea acestor factori difera; cu toate acestea, intr-o proportie mai mica sau mai mare ei exista in fiecare dintre ele.

Necesitatea imbunatatirii necontenite a rezultatelor a dus la studierea si stabilirea de metode diferentiate pentru fiecare dintre acesti factori.

Aceasta preocupare nu a fost intotdeauna in concordanta cu cerintele specifice ale diferitelor ramuri de sport, ci s-a abordat indeosebi unul sau altul din factorii sus mentionati, chiar daca acest lucru nu era pe deplin justificat. Ca atare mult timp, cresterea rezultatelor a fost rezolvata mai ales pe calea imbunatatirii factorului tehnic, apoi a celui tactic, s.a.m.d.

Desigur ca aceasta abordare unilaterala, a factorilor antrenamentului a limitat mult posibilitatile de crestere a rezultatelor. Faptul este cu atat mai evident astazi cand se pare ca aspectele legate de tehnica si tactica au ajuns sa fie mai bine lamurite iar metoda pregatirii fizice neglijata sau rezolvata la modul general a ramas in urma evolutiei celorlalti factori.

Iata de ce in prezent la marea majoritate a ramurilor de sport, atentia specialistilor este indreptata spre rezolvarea problemelor ridicate de pregatirea fizic, socotind-se pe buna dreptate, ca realizarea de noi salturi calitative in viitor este posibila 'indeosebi pe calea aducerii pregatirii fizice la nivelul celorlalti factori. Ca orice lucru nou, si preocuparea pentru realizarea pregatirii fizice a dus in mod inerent la unele greseli si exagerari, acestea nefiind insa de natura sa determine abandonarea problemei ci impun un studiu mai temeinic, masuri mai adecvate, mai mult discernamant si mai multa preocupare pentru adaptarea la cerintele specifice ale fiecarei ramuri si probe sportive.

Evolutia metodicii antrenamentului sportiv, ca urmare fireasca a noilor cuceriri inregistrate de stiintele ajutatoare ( fiziologia, biochimia) are repercusiuni directe asupra tuturor factorilor antrenamentului, insa in mod deosebit aceste noi cunostinte se reflecta in imbunatatirea pregatirii fizice.

Caile prin care se realizeaza aceasta imbunatatire sunt multiple. Totusi fara a respecta ordinea importantei lor putem vorbi despre o mai atenta selectie a exercitiilor utilizate, in sensul acoperirii lor de structura si cerintele concrete ale fiecarei actiuni specifice, despre folosirea aparaturii ajutatoare si despre imbunatatirea metodelor de aplicare a mijloacelor folosite.

Practica unor campioni si recordmani mondiali din ultimii ani ne arata ca fara nici o indoiala obtinerea acelor rezultate a fost consecinta imbunatațirii pregatirii fizice, cladirea unui fundament cat mai solid pe care se grefeaza tehnica si tactica specifica fiecarei probe si ramuri.

Din ce in ce mai evident sportivii fruntasi consacra un volum sporit de timp si mijloace pentru realizarea pregatirii fizice iar acest lucru nu se face in mod intamplator, ci in stransa concordanta cu cerintele probei pe care o practica.

In activitatea mea sportiva m-am lovit de multe ori de problema instruirii specifice pe posturi a sportivilor. In volei, ca si in alte jocuri sportive aceasta instruire ramane o problema.

Scopul experimentului nostru este acela de a gasi modalitati de rezolvare a acestei probleme.

Scopul principal al lucrarii de fata este constructia si experimentarea unor dispozitive ajutatoare care sa faciliteze invatarea si perfectionarea actiunilor de joc specifice postului de tragatori secunzi (jucatori de preluare) cat si evaluarea corecta a pregatirii specifice postului amintit in jocul de volei

Capitolul II

BAZELE TEORETICE ALE LUCRARII

2.1 Caracteristicile generale ale jocului de volei.

Voleiul sportiv modern implica mari cerinte celor care il practica. Pentru dobandirea unei mari maiestrii sportive, jucatorii trebuie sa lucreze cu perseverenta si in mod permanent la insusirea tehnicii jocului si a abilitatii de a valorifica in mod eficace tehnica prin rezolvarea sarcinilor tactice.

Cu cat experienta motrica a jucatorului este mai bogata si cu cat este mai multilaterala tehnica lui, cu cat calitatile lui morale si de vointa sunt mai inalte, cu atat mai bine se rezolva complicatele sarcini tactice.

Trebuie sa tinem seama de faptul ca posibilitatile tactice ale echipei depind direct de nivelul pregatirii tehnice si de aceea tactica jocului echipei trebuie aleasa in functie de gradul pregatirii tehnice.

Tehnica jocului de volei consta in urmatoarele procedee tehnice fundamentale:

1.   pozitiile pe teren si deplasarile

2.   pasele

3.   serviciul

4.   preluarea din servici

5.   loviturile de atac

6.   blocajul

Fiecare procedeu tehnic poate fi executat in mai multe moduri. In volei ca si in celelalte ramuri de sport factorii antrenamentului se gasesc intr-o interdependenta si interconditionare reciproca; factorul tehnic avand o importanta deosebita. La randul ei pregatirea fizica, in sportul de performanta capata o pondere mare. in volei trebuie sa i se acorde importanta cuvenita deoarece rezultatele de valoare nu pot fi realizate fara o pregatire fizica corespunzatoare sub toate aspectele ei.

Se spune, pe buna dreptate, ca intre doua echipe cu acelasi nivel de pregatire tehnico-tactica va castiga cea care poseda o pregatire fizica mai buna. Prin urmare pregatirea fizica trebuie privita ca un factor indispensabil al antrenamentului, al unui sistem de antrenament care incepe sa se contureze ca stiinta avand ca obiectiv marea performanta cu legi proprii si stiinte ajutatoare. Acest factor al antrenamentului cuprinde pregatirea fizica multilaterala si specifica. De la inceput trebuie sa precizam ca ambele laturi sunt deosebit de importante in pregatire si ca una nu o poate suplini pe cealalta. in volei, mingea trebuie pastrata permanent in aer prin loviri repetate executate cu bratele in conformitate cu prevederile severe ale regulamentului.

In general miscarile sunt aciclice. Desi invatarea lor este dificila tehnica trebuie perfectionata la cel mai inalt nivel. in ceea ce priveste pregatirea fizica, prezenta sa in toate stadiile pregatirii tehnice este obligatorie ajutand insusirea corecta si rapida a procedeelor si valorificarea lor superioara. in cadrul fiecarei lovituri din cele permise de regulament, pregatirea fizica are un rol deosebit si specific.

In volei predomina miscarile explozive ( forta - viteza) intercalate cu exercitii ample fine ( indemanarea). Dintre acestea, majoritatea sunt ca forma, pendulari. Fiecare are insa o orientare, un sens un scop diferit, tehnica de executie fiind strans legata de tactica.

Efortul din volei este intens, de scurta durata, intercalat cu pauze active sau pasive. Durata unui meci variaza de la cea 40 minute la 2 ore. Ca atare este necesara si rezistenta specifica.

Trebuie de asemenea amintit rolul deosebit al sistemului nervos solicitat de miscarile explozive de participarea permanenta la joc de alternanta intensitatii jocului in finalul de set si de meci. Oboseala se manifesta la jucatorii de volei, mai putin prin simptome cardio-respiratorii si mai mult prin fenomene care arata ca sistemul nervos nu mai poate face fata efortului; scade concentrarea, se micsoreaza precizia miscarilor si viteza de reactie. Jocul combinativ in atac solicita in mare masura rezistenta la saritura ( la tragatori) si indemanarea ( la ridicatori si jucatorii de preluare).

Folosirea auto-dublarii necesita o foarte buna indemanare si viteza generala si specifica.

Cunoscand evolutia voleiului pe plan mondial, se poate prevedea de exemplu ca se va imbunatati in mai mare masura potentialul de aparare, lucru care va solicita mai multe reprize de efort intens intr-un set.

Durata medie a fazei de efort pe set se va mari, in timp ce pauzele raman aproximativ aceleasi.

Datorita aspectelor multiple si complexe pe care trebuie sa le rezolve, antrenorul este intotdeauna in criza de timp. De aceea imbunatatirea eficientei procesului propriu-zis de pregatire, a participarii sportivului, devin cerinte stringente .

In cadrul procesului de pregatire trebuie sa se apeleze la principii, metode, forme de organizare si mijloace de organizare, care sa asigure o maxima eficiența. In ceea ce priveste alegerea metodelor si mijloacelor se va apela la cele care aduc un castig de timp.

Se poate spune ca optimizarea pregatirii depinde de atingerea urmatorilor parametri: constientizare inalta, cercetare, cuantificarea si cronometrarea. Deci aplicarea regulii celor patru 'C' in activitatea antrenorului si jucatorului are valabilitate.

Aceasta presupune cresterea preocuparilor pe linia folosirii urmatoarelor forme si metode:

Ø   autopregatire si autocontrol continuu

Ø   antrenament invizibil

Ø   antrenament aerob si anaerob ( alternate)

Ø   antrenament autogen, metoda ce trebuie extinsa pentru refacerea si pregatirea psihologica.

2.2. Preluarea din serviciu actiune de joc

Aceasta actiune de joc constituie sarcina primara in jocul la castigarea serviciului pe fondul careia se vor desfasura si actiunile urmatoare ale jocului. In privinta preluarii serviciului, modelul jocului competitional ne arata ca aceasta actiune de joc trebuie pregatita sa faca fata serviciului advers executat variat si dificil. De aceea odata invatata lovirea mingii cu ambele maini de jos, cu 'manseta'; lovirea cu 'manseta' trebuie in continuare exersata in conditii variate si mereu schimbatoare in care mingea vine cu alta traiectorie, cu alta viteza, cu alte unghiuri de cadere.

Datorita implicatiilor preluarii serviciului in eficienta si economia jocului la castigarea serviciului ea trebuie considerata ca actiune de joc prioritara in pregatirea tehnico-tactica a jucatorilor la acelasi nivel cu serviciul.

Ca momente succesive de executie preluarea din serviciu cuprinde o structura formata din:

Ø         deplasare;

Ø         oprire in pozitie medie , ( joasa sau fandat);

Ø         executia plonjonului;

Ø         jucarea mingii (pe 'manseta');

Aceste momente de executie sunt determinate de operatii pregatitoare specifice actiunii de joc , respectiv: sarcina partiala de joc, analiza, deplasarea, decizia si jucarea mingii. Acestea trebuie pregatite corespunzator in functie de particularitatile serviciului advers, in functie de zona din care se face preluarea , in functie de numarul de coechipieri care participa la preluarea serviciului si in functie de locul, traiectoria si distanta la care trebuie transmisa mingea.

Introdusa in instruire din primele ore la grupele de incepatori, preluarea serviciului pe 'manseta' va urmari in continuare perfectionarea ei cu unele cerinte evidentiate de modelul jocului competitional. Prima cerinta este aceea ca in jocul competitional nu exista preluare din serviciu de pe loc executa fara deplasare si oprire in una din pozitii sau cu plonjon. Deci exersarea preluarii de jos din serviciu se va face numai in conditii de deplasare, oprire ( medie, joasa au cu plonjon) si jucarea mingii numai dupa aceste momente. Aceasta inseamna ca imediat dupa invatarea lovirii mingii de jos cu 'manseta', elevii vor trebui invatati unde si cum sa se deplaseze, sa se opreasca si sa trimita mingea cu o anumita directie, alta din diferite zone.

A doua cerinta o constituie aceea ca in jocul competitional preluarea din serviciu inseamna incadrarea in procentaje de executii reusite din totalul lor. Aceasta presupune ca in instruire se vor stabili pentru fiecare grupa si elev in parte, in fiecare antrenament, procentaje de executii reusite din serii de 10 repetari,,' procentaj pe care este obligat sa-1 indeplineasca.

A treia cerinta reiese din necesitatea racordarii permanente a preluarii din serviciu la particularitatile serviciului advers din care urmeaza sa se execute preluarea serviciului, raportata si la suprafata de teren proprie ( zona) ce trebuie acoperita de fiecare jucator. Aceasta inseamna ca preluarea din serviciu va trebui sa tina seama daca serviciul advers va fi mai puternic, mai precis, sau mai plutitor si sa actioneze corespunzator, inainte ca adversarul sau coechipierul in antrenament sa loveasca mingea. in antrenamente trebuie indeplinite aceste conditii de servicii dificile alternate pe care cel de la preluare sa le rezolve in limitele procentajelor reusite.

O alta cerinta a modelului jocului la preluarea serviciului ne arata faptul ca preluarea din serviciu este si o actiune de joc colectiva in care trebuie sa participe, intr-o forma sau alta toti jucatorii din teren. in primul moment, cand adversarul se pregateste sa puna mingea in joc, preluarea serviciului cere jucatorilor sa se aseze in teren corespunzator serviciului si sarcinilor specifice pozitiei lor din formatie, sa-si ia fiecare jucator in primire vizuala suprafata ce o are de acoperit, sa ia legatura vizuala si verbala cu vecinii si cu ridicatorul, urmarind apoi miscarile adversarului care va servi pentru a-i determina mai devreme intentiile. Acesta este momentul concentrarii de care depinde eficienta preluarii serviciului .

Preluarea din serviciu inseamna in jocul competitional concentrare, deplasare si lovirea mingii cu 'manseta'. Acestea sunt de altfel si componentele de continut care trebuie realizate corespunzator si in antrenamentele ce vizeaza preluarea din serviciu. Jucatorii trebuie invatati sa se concentreze la preluare, sa aprecieze din timp unde va cadea mingea, sa participe sonor la fiecare preluare a coechipierilor, inainte ca acestia sa joace mingea.

2.3. Modelul functional al jucatorului in preluarea din serviciu.

Conditiile concrete ale jocului de volei necesita ca fiecare jucator sa posede, pe langa un potential morfofunctional si psihic deosebit si un bagaj bogat de actiuni de joc.

Calitatile motrice specifice modelului jucatorului de preluare sunt viteza si indemanarea dezvoltate la cel mai inalt nivel și forta exploziva.

In ceea ce privește forța, dezvoltarea musculaturii are ca efect imbunatatirea ei, care trebuie sa prezinte indici din ce in ce mai mari de manifestare, in regiuni si situatii diferite. Dintre formele mai importante de manifestare ale fortei generale, mentionam forta absoluta (maxima), forta exploziva si forta cu regim de rezistenta.

Forta speciala combinata cu viteza se mai manifesta si in alte situatii:

-  pornire inainte, lateral, inapoi;

-  schimbare de directie din deplasare laterala si chiar inapoi;

-  oprire;

Dezvoltarea fortei in conditiile specifice voleiului contribuie substantial la imbunatatirea rapiditatii si eficientei.

Cresterea capacitatii de forta se realizeaza numai prin incordari musculare mari.

In acest sens se folosesc:

-  ridicarea repetata a unei greutati medii;

-  ridicarea unor greutati mari si maxime;

- ridicarea de greutati mici, cu viteze maxime.

O alta componenta calitativa motrica ce trebuie dezvoltata la jucatorii de preluare este viteza. Ea include 'viteza reactiei motrice' si 'viteza propriu-zisa a miscarilor si frecventa lor' (Otolin).

Formele de manifestare a vitezei in volei:

-   de reactie;

-   de executie;

-   de deplasare si schimbare a directiei;

-   de oprire;

-   de repetitie;

-   complexul viteza-rezistenta.

O calitate motrica indispensabila practicarii voleiului este indemanarea, care presupune o executie motrica precisa, complexa, in timp scurt si in conditii neobisnuite sau schimbatoare. Indemanarea depinde de o serie de factori, dintre care mentionam:

-   capacitatea de reactie;

-   gandirea rapida;

-   echilibrul;

-   orientarea corpului si a segmentelor lui in spatiu;

-   coordonarea actiunii membrelor superioare cu a celor inferioare in miscari de regula aciclice si in ritmuri diferite;

-   supletea in executarea sarcinilor de joc.

Calitati psihice: jucatorul de preluare trebuie sa fie un tip temperamental puternic echilibrat, capabil sa-si pastreze echilibrul emotional in fazele critice din timpul jocului, atentia si concentrarea sa fie dezvoltate la cel mai inalt nivel si mai trebuie sa posede stapanire de sine, curaj, combativitate, rezistenta nervoasa si factori perceptivi ca perceptii tactile si vizuale foarte bine dezvoltate.

Capacitatea de efort trebuie sa fie bine dezvoltata cu valori la un inalt nivel, deoarece reprizele de efort aerob alterneaza cu cele de efort anaerob, efortul in volei fiind un efort de tip mixt cu reprize de efort foarte intens urmate de efort mediu sau chiar scazut.

Bagajul tehnico-tactic trebuie sa fie foarte bogat si pe langa preluarea din serviciu trebuie sa stapaneasca si celelalte actiuni specifice jocului. Din punct de vedere tactic jucatorul de preluare trebuie sa posede disciplina tactica pentru a se putea angrena in tactica echipei proprii cu toate resursele sale si cu o eficienta cat mai mare, gandire tactica si creativitate.

2.4.Raportul dintre pregatirea fizica generala si pregatirea fizica specifica jucatorilor de preluare.

In jocul de volei, obtinerea unui grad ridicat al pregatirii fizice specifice, caracteristica jucatorilor de preluare este posibila prin dezvoltarea factorului fizic sub toate aspectele lui si a celui psihic in toata complexitatea lui. Componentele acestor factori ale antrenamentului sunt pregatirea fizica multilaterala si cea fizica specifica. in continuare mentionez doar, cateva aspecte din continutul pregatirii fizice:

Ø   dezvoltarea calitatilor motrice de baza;

Ø   pregatirea segmentelor si articulatiilor de prima importanta in volei (aspecte de baza si specifice) .

Aceste aspecte ale pregatirii fizice trebuie privite ca un tot unitar in stransa legatura cu factorul tactic si psihologic. Datorita postului de jucator de preluare, pregatirea fizica multilaterala si specifica trebuie legata permanent de cea tehnica si psihologica, aportul ei in consolidarea si valorificare potentialului tehnico-tactic fiind deosebit.

Pregatirea fizica contribuie la siguranta si eficacitatea unor actiuni de aparare, la viteza actiunilor din atac, aducandu-si in acelasi timp contributia la precizia , constanta si siguranta jocului din atac . in ceea ce priveste factorul psihologic, buna pregatire fizica contribuie si la educarea vointei darzeniei, curajului si perseverentei. Pentru a avea o pregatire fizic eficienta trebuie sa tinem cont de urmatoarele cerinte:

Ø    imbinarea pregatirii fizice multilaterale cu cea specifica

Ø    incercarea de a suplini o componenta prin alta ar fi o greseala

Ø    pregatirea fizica multilaterala sta la baza celei specifice.

Pregatirea fizica continua tot timpul anului sub urmatoarele aspecte: calitatile motrice si cele specifice regreseaza daca nu se lucreaza pentru mentinerea lor, pregatirea segmentelor de prima importanta trebuie efectuata sistematic in fiecare antrenament.

Pregatirea fizica sa fie prezenta in antrenament impreuna cu una sau mai multe componente si incadrate in actiuni de joc , subliniem, importanta deosebita a pregatirii segmentelor mult solicitate in jocul de volei care contribuie considerabil la cresterea valorii jucatorului de preluare, ne referim la incheietura pumnului, articulatia cotului, membrele inferioare care trebuie sa fie foarte puternice. Deficientele in pregatirea unor segmente (ligamente, articulatii) pot favoriza accidentele care duc la intreruperea, intarzierea performantei sau chiar abandonarea voleiului.

Capitolul 3

ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRARII

3.1. Organizarea cercetarii

3.1.1. Locul desfasurarii cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat in mijlocul a doua centre sportive: Clubul Universitatea Cluj, sectia Volei si Clubul Sportiv Industrie Ușoara, din Cluj, de asemenea sectia volei.

Decizia alegerii locului de desfasurare a cercetarii a fost luata pe baza faptului ca am activat ca jucatoare a echipei de volei feminin Universitatea Cluj loc prielnic pentru a culege informatii si a primi sprijin in cercetare.

De asemenea CSS-ul a fost locul unde am avut discutii cu o seama de antrenori de volei care m-au ajutat in a lua aceasta decizie. In general a decide inseamna a alege dintr-o mulțime de variante de actiune, tinand cont de anumite criterii in a atinge anumite obiective prestabilite. Procesul de optiune poate avea loc numai daca multimea variantelor decizionale are cel putin doua elemente. De asemenea criteriile decizionale pot prezenta mai multe niveluri care pot constitui tot atatea obiective. Rezulta din cele prezentate ca elementele oricarui proces decizional sunt urmatoarele:

Ø   decidentul

Ø   multimea variantelor decizionale

Ø   multimea criteriilor de decizie

Ø   mediul ambiant

Ø   multimea consecintelor

Ø   obiectivele

Desigur ca elementul ultim si anume obiectivele procesului decizional care se confunda cu cele ale cercetarii au determinat alegerea locului de desfasurare a cercetarii.

3.1.2. Etapele desfasurarii cercetarii

Intr-o acceptiune filozofica mai larga tehnica muncii intelectuale cuprinde 'gandirea cu intreaga ei bogatie cognitiva, afectiva si motivationala, ratiunea ca o restrictie in libertatea nemarginita a gandirii si intelectul cu puterea lui calculatorie si logica' (M. Draganescu, 1979).

Documentarea teoretica a inceput inca din perioada iulie-septembrie a anului trecut. Lunile octombrie-martie au adus in prim plan experimentul propriu-zis.

Experimentul a constat in imaginarea si constructia de dispozitive ajutatoare, precum si elaborarea metodicii folosirii lor.

Martie-aprilie a fost perioada centralizarii datelor, a interpretarii lor precum si selectionarea unui set reprezentativ de exercitii pentru perfectionarea actiunilor de joc si dezvoltarea pregatirii fizice specifice. Luna mai este perioada in care am redactat lucrarea.

3.2. Metodologia cercetarii

3.2.1. Metoda documentarii teoretice

Tehnicile de munca intelectuala cuprind o gama larga de tehnici de lectura, identificare si catalogare a informatiilor, strategii de analiza, ordonare, clasificare, combinare, interpretare a informatiilor , analize comparative si multicriteriale ale punctelor de vedere perspectivelor , modurilor de abordare, tipuri de organizari de informatii, metode de cercetare, analize de limbaje alternative, utilizarea sistemelor interactive si a calculatoarelor.

Disciplinele stiintifice condenseaza in continutul lor tot mai multa informatie, continutul muncii al profesiilor si activitatilor umane se informatizeaza, creste gradul de solicitare al intelectului; in aceste conditii numai insusirea, operarea cu metode si tehnici de munca intelectuala permit asigurarea eficientei si organizarea rationala a muncii intelectuale.

Analiza de continut a literaturii de specialitate a constat intr-o cercetare sistematica, cercetare realizata in principal cu scopul atingerii a doua obiective:

- culegerea de informatii utile in vederea realizarii lucrarii;

- studierea orientarii generale a specialistilor si practicienilor privind utilizarea simulatoarelor si trenajoarelor in metodologia antrenamentului sportiv.

Bogata bibliografie precum si indrumarea conducatorului stiintific m-au ajutat sa analizez datele culese.

3.2.2. Metoda observatiei

Observatia ca "tehnica' de investigatie este contemplarea intentionata a unui obiect, fenomen sau proces; este cunoasterea stiintifica a unei realitati prin contemplare intentionata si metodica.'

Sarcina sau scopul observatiei noastre a fost culegerea de date concrete a caror analiza stiintifica sa ne permita, in finalul cercetarii, generalizarea. De aici s-a desprins si caracteristica observatiei stiintifice care nu este o "vizionare pasiva' ci un proces intelectual activ in care cercetatorul face efortul de a fi precis si obiectiv in acelasi timp, chiar daca evenimentele observate sunt conduite umane incarcate de subiectivitate.

Este o metoda de cercetare foarte des utilizata, prin care, am urmarit si consemnat modul in care subiectii reactioneaza la sarcinile propuse, modul in care ei isi organizeaza actiunea (cu atentie, cu impulsivitate; lipsa de control necesitand stimulari permanente), felul cum abordeaza situatia tactica aparuta (cu incredere, cu usurinta, dominat sau dominant), modul in care isi coordoneaza actiunile tactice (cu calm, prin miscari controlate, precipitate, cu abilitate, miscari executate natural sau nenatural), reactiile subiective la propriul comportament, la randamentul sau, la esec sau la succes.

3.2.3 Metoda modelarii

Literatura ultimilor ani este foarte generoasa in lucrari si referiri asupra modelarii, metoda care si-a extins serviciile in majoritatea stiintelor.

In desfasurarea cercetarii de fata am tinut cont tot timpul de "avertismentul' formulat de I.A. Jdanov in ceea ce priveste aceasta metoda de cercetare: "In ultimul timp exista tendinta de a considera orice proces de cunoastere doar ca pe o modelare si orice imagine gnoseologica drept model. Aceasta interpretare atat de larga a modelelor nu ni se pare utila, deoarece in acest caz se pierde specificul modelarii ca una dintre metodele cunoasterii realitatii, care exista alaturi de alte metode'.

Modelarea a fost considerata, in aceasta cercetare, o metoda de cercetare a fenomenelor din jocul de fotbal prin intermediul modelelor si consta in utilizarea analogiei care se stabileste intre grupa de subiecti cercetata (originalul) si modelul pregatirii fizice, simplificat care imita,

3.2.4.Metoda experimentului

Experimentul reprezinta, de multe ori, o prelungire a observatiei dar se deosebeste de aceasta prin faptul ca 'in functie de tema cercetata de conditiile desfasurarii activitatii, modul de lucru al profesorului se modifica in functie de ipoteza preconizata.

Ca atare, experimentul presupune interventia activa a profesorului, pentru ca el trebuie sa ia masuri organizatorice speciale, necesare verificarii concrete a ipotezei, sa selectioneze cele mai eficiente mijloace pentru realizarea modelelor.

Experimentul folosit in lucrarea de fata este unul de tip prospectiv, 'sa vedem ce se intampla'.

3.2.5. Metoda statistica.

Pentru prelucrarea, sistematizarea si interpretarea datelor obtinute in urma masuratorilor efectuate am folosit metoda statistico-matematica.

Cu ajutorul acestei metode se centralizeaza datele obtinute, se stabilesc valorile medii, se scoate in evidenta perfect, valoarea rezultatelor obtinute de elevi.

3.2.6 Metoda testelor

Urmareste determinarea aptitudinilor, calitatilor motrice ale elevilor pentru diferite activitati proprii educatiei fizice cu ajutorii unor probe de control. Testele se programeaza de mai multe ori pe parcursul instruirii, iar valorile obtinute infatiseaza evolutia elevilor. Ele au darul si de a obiectiviza intreaga activitate.

3.2.7. Metoda grafica

Exercitiile pentru actiunile de joc au fost simbolizate astfel incat sa poata fi mai usor percepute cat si pentru o aplicare mai operative in antrenament .

3.3. Locul si importanta trenajoarelor in metodologia antrenamentului jocului de volei

In cadrul instruirii jucatorilor de volei se pot utiliza unele aparate ajutatoare (trenajoare). Acestea pot contribui la imbunatatirea cantitativa si calitativa a exersarii.

Din acest motiv unii specialisti le denumesc acceleratori metodici. Prin folosirea trenajoarelor, orele de antrenament devin mai variate si mai placute. Exercitiile cu dispozitive, obiecte sau simulatoare ocupa in ultimul timp un volum din ce in ce mai mare in arsenalul mijloacelor de pregatire a jucatorilor , mai ales atunci cand se urmareste obtinerea unor performante superioare.

Cresterea ponderii acestui gen de exercitii in pregatirea jucatorilor de volei are mai multe explicatii cum ar fi:

Ø   exercitiile cu obiecte sau aparate maresc capacitatea de lucru a organismului si asigura un randament crescut fata de exercitiile libere, angrenand in lucru un numar sporit de grupe si lanturi musculare atat superficiale cat si profunde;

Ø   posibilitatile de localizare, gradare si dozare precisa a acestor exercitii sunt mult superioare celor pe care le ofera exercitiile fara aparate sau obiecte.

Ø   interesul executantilor pentru exercitiile cu obiecte sau aparate este mai mare. in comparatie cu exercitiile libere, care par abstracte si de a caror necesitate si efect asupra organismului executantii nu-si dau prea bine seama, exercitiile cu obiecte si aparate sunt mai concrete, fiind legate direct de obiectul cu care se lucreaza.

In cadrul lucrarii, complexele de exercitii sunt prezentate in urmatoarea succesiune:

Ø   exercitii cu obiecte si aparate

Ø           exercitii libere

Ø           exercitii cu partener.

Complexele de exercitii sunt precedate de o scurta descriere a aparatelor cu unele detalii tehnice de confectionare sau constructie, unele caracteristici ale exercitiilor din complexul respectiv, precum si principalele grupe musculare care pot fi angrenate in actiune si dezvoltare.

Capitolul 4

EXERCITII METODICE AJUTATOARE PENTRUINVATAREA, CONSOLIDAREA SI PERFECTIONAREA PRELUARII DIN SERVICIUCA FAZA DE JOC

Exercitiul 1

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge aruncata de antrenor in Z6. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 2

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge aruncata de antrenor in Z5. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 3

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge aruncata de antrenor in ZI. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 4

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge aruncata de antrenor din terenul advers in zona 6. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 5

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge aruncata de antrenor din terenul advers in zona 5. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 6

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge aruncata de antrenor din terenul advers in zona 1. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercițiul 6

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, in Z 6. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 7

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, in Z 5. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 8

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, in Z 1. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 9

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z6, unde se gaseste jucatorul de preluare .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 10

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele ZI a terenului advers in Z6, unde se gaseste jucatorul de preluare .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 11

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in Z5, unde se gaseste jucatorul de preluare .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 12

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z5, unde se gaseste jucatorul de preluare, .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 13

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in ZI, unde se gaseste jucatorul de preluare .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 13

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele ZI a terenului advers in ZI, unde se gaseste jucatorul de preluare .Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 14

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in Z6,.Jucatorul de preluare se gaseste in Z5, executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 15

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z1 a terenului advers in Z6. Jucatorul de preluare se gaseste in Z5, executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 15

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z6. Jucatorul de preluare se gaseste in Z5, executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 16

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in Z6. Jucatorul de preluare se gaseste in Z1, executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea. Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 17

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z1 a terenului advers in Z6. Jucatorul de preluare se gaseste in Z1, executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 17

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z6. Jucatorul de preluare se gaseste in Z1 executa deplasare in Z6 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 17

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z1 a terenului advers in Z5. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z5 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 18

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in Z5. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z5 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 18

Aparatul fixat intre Z2 si Z3. Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z5. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z5 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 19

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z5 a terenului advers in Z1. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z1 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 20

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z6 a terenului advers in Z1. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z1 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

Exercitiul 21

Aparatul fixat intre Z2 si Z3.Preluare din minge servita de antrenor sau coechipier, din spatele Z1 a terenului advers in Z1. Jucatorul de preluare se gaseste in Z6, executa deplasare in Z1 si realizeaza preluarea . Mingea este directionata de catre jucator prin cercul vertical.

4.1. Indicatii metodice privind folosirea trenajorului

1.  Trenajorul se va gasi permanent la intalnirea zonelor 2 si 3 uneori mai mult intr-una sau alta din aceste zone, sub nici o forma in alte zone.

2.  Serviciul se va executa gradat din punctul de vedere al dificultatii dar cu consemn de aterizare a mingii in zona indicata. Acolo unde este cazul se pot executa si servicii din saritura.

3.  Diametrul cercului este variabil. Ca urmare, acesta se va reduce pe masura ce gradul de pregatire al jucatorului de preluare creste.

4.  Toate exercitiile prezentate se pot realiza in variante prin inclinarea la diferite unghiuri a cercului.

5.  Exercitiile trebuiesc realizate cu consemn in ceea ce priveste eficacitatea stabilindu-se pentru fiecare jucator procentul de reusite pe care trebuie sa le realizeze, in functie de particularitatile individuale.

6.Amendamentele anterioare au valabilitate si in cadrul exercitiilor ce presupun deplasare. La fel de bine deplasarea poate contribui la cresterea dificultatii executiei prin modificarea structurii de pasi.

7.Trenajorul nu va fi folosit excesiv prin inlocuirea fazelor de joc. Trebuie ca dupa fiecare sedinta de trenajor sa urmeze joc bilateral sau joc cu tema.

8.Aparatul este destinat cu precadere instruirii juniorilor, in primele faze ale instruirii

9.In folosirea trenajorului trebuie sa se tina seama totdeauna de principiul individualizarii antrenamentului sportiv.

Capitolul 5

CONCLUZII

In urma experimentului nostru si a studiului literaturii de specialitate se concretizeaza constatarea generala ca ipotezele cercetarii s-au confirmat intr-o masura suficienta pentru a considera rezultatele obtinute ca fiind reusite.

S-a confirmat si in cercetarea noastra ca doar munca sistematica pentru perfectionarea deprinderilor dobandite, pentru imbunatatirea lor calitativa si pentru dezvoltarea continua a calitatilor psihomotrice specifice jucatorilor de preluare duc la obtinerea de rezultate bune in pregatirea lor.

De asemenea am constat ca munca de antrenament este intr-o masura mare supusa idealului sportiv, de aceea cerintele, principiile folosite in antrenament trebuiesc indeplinite printr-un sistem de metode foarte bine puse la punct.

Metodele traditionale, metodele moderne, metodele generale, particulare sau speciale trebuiesc imbinate in mod optim, astfel incat ele sa ofere un raspuns cat mai complet intrebarii ' cum trebuie condus antrenamentul specific al jucatorilor de preluare in jocul de volei.

S-a constatat ca :

Ø   in executia unei acțiuni este de preferat adoptarea unui ritm rapid de natura sa faciliteze constituirea automatismelor;

Ø   exercițiile variate previn monotonia, aparitia plictiselii si a oboselii; mentin atentia si suscita interesul pentru actiune, creeaza disponibilitate pentru efectuarea actiunii; o variatie se poate obtine prin schimbarea formei, a gradului de complexitate si a modului de executie

Ø   verificarea imediata, controlul si autocontrolul constient constituie o conditie importanta in reglarea sau autoreglarea actiunii si obtinerea de performante superioare

Ø   repartizarea in timp a exercitiilor sporeste eficienta invatarii in faza de inceput, a andurantei maxime , impunandu-se o mai mare concentrare a exercitiilor

Ø   cercetarea arata ca reluarea exercitiilor dupa intervale corespunzatoare este mai productiva decat o concentrare in timp. Folosirea dispozitivelor didactice ajutatoare in antrenamentul specific jucatorilor de preluare are ca efect invatarea, consolidarea si perfectionare actiunilor de joc intr-un timp mai scurt comparativ cu antrenamentele in care nu s-au folosit aceste aparate.

BIBLIOGRAFIE

l. AVRAMOFF, E., Fiziologia si biochimia educatiei fizice si sportului

Ed. Sport-turism,Bucuresti,1979

2.BALAIS, F., Indrumarul instructorului de volei,

Ed. Sport-turism, Bucuresti, 1975

3.BARANI, G., Pregatirea fizica in antrenamentul sportiv,

Ed. CNEFS, Bucuresti, 1968

4.CARSTEA , G., Teoria si metodica educatiei fizice si sportului,

Ed. Universul, Bucuresti, 1993

5.DEMETER, A., Bazele fiziologice si biochimice ale calitatilor

motrice,Ed. Sport-turism, Bucuresti,1981

6.DEMETER, A., Fiziologia sportului, Ed. Stadion, Bucuresti, 1972

7.DRAGNEA, A., Antrenamentul sportiv, teorie si metodologie,

Ed. ANEFS, Bucuresti, 1992

8.DRAG NEA, A., Teoria si metodica dezvoltarii calitatilor motrice

Ed. IEFS, 1990

9.FLORESCU, C, Metodica dezvoltarii calitatilor fizice

Ed. CNEFS, Bucuresti. 1968

10.GHENADI, V., Modelarea instruirii copiilor si juniorilor,

Ed. Sport-turism, Bucuresti, 1984

11.GHENADI , V., Model si modelare in voleiul de performanta,

ed. Plumb, Bacau, 1995

12. GRAPA, F., Volei in invatamant,

MARZA, D., Ed.Plumb, Bacau, 1998

13. MARZA, D., Volei, curs, de baza, Bacau, 1997

GRAPA,F.

14. NICU, A., Antrenamentul sportiv modern,

Editis,Bucuresti, 1993

15. SCARLAT, E., Volei, pregatirea echipelor scolare,

Ed. Sport-turism, Bucuresti, 1977

16. STRIOE, S. Volei indrumar metodic,

ANEFS, Bucuresti, 1994

ANEXE

1.  Inel reglabil

2.  Dispozitive de culisare pentru modificarea diametrului cercului

3.  Surub de fixare pentru modificarea unghiului de inclinare al cercului

4.  Tija mecanismului telescopic de reglare a inaltimii aparatului

5.  Surub de fixare a inaltimii tijei

6.  Cilindrul mecanismului telescopic

7.  Suport de sustinere

8.  Role de deplasare

Sistem de pregatire