EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA

 

STUDIU PRIVIND GRADUL DE DEZVOLTARE AL CALITATII MOTRICE -VITEZA,

LA ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL, PRIN UTILIZAREA UNOR MIJLOACE SPECIFICE JOCULUI DE HANBAL

CUPRINS

CAP.I - INTRODUCERE

Prezentarea temei

Istoric privind aparitia handbalului

Scopul lucrarii

Ipotezele lucrarii

CAP.II - FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICA

A LUCRARII

2.1 Tendinte actuale in jocul de handbal

2.1.1 Tendinte pozitive

2.1.2 Tendinte negative

2.1.3 Directii principale pentru perfectionarea jocului

2.2 Pregatirea fizica si calitatile motrice

2.3 Descrierea calitatii motrice viteza

CAP.III - ORGANIZAREA CERCETARII

3.1 Perioada si locul desfasurarii cercetarii

3.2 Subiecti

3.3 Metode de cercetare

3.4 Metode si mijloace folosite in lectie utile dezvoltarii calitatii motrice viteza

CAP.IV - PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1 Descrierea experimentului

4.2 Prezentarea datelor centralizate

4.3 Prelucrarea datelor obtinute

CAP.V - CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Conceptia de pregatire unitara, a junioarelor in handbal este o cerinta tot mai des exprimata de catre numerosi tehnicieni. Ea apare cu atat mai necesara, cu cat se simte nevoia ca procesul instructiv-educativ, la nivelul acestui esalon sa fie incadrat in limitele unor coordonate corespunzatoare particularitatilor de varsta si sex si obiectivului prioritar de crestere a unui numar cat mai mare de valori autentice pentru handbalul de inalta performanta.

Modelele prezinta profilul handbalului, cu trasaturi de ordin fizic, tehnic si tactic pe care trebuie sa-l realizam. La sfarsitul fiecarei etape este prevazut un model spre realizarea caruia trebuie sa conduca intreg procesul instructiv-educativ desfasurat in etapa respectiva.

Trebuie precizat ca indicii valorici ai tuturor loturilor modelelor se situeaza pe planuri de exigenta bine cunoscute. Aceasta exigenta a fost impusa de unele rationamente demne de luat in consideratie. Copii care incep acum instruirea (10-11 ani) vor fi apti sa activeze in esalonul de performanta dupa pregatire de 6-8 ani, perioada suficienta pentru atingerea acestor indici, in conditiile unei munci corespunzatoare.

Parametrul fizic (de dezvoltare si de pregatire fizica) prevazut pentru fiecare model constituie cel mai pretios plafon, reprezinta planul superior de exigenta. De altfel, intre tendintele de dezvoltare a jocului de handbal pe plan international se inscrie cu prioritate cresterea valorii componentei fizice (tip somatic si calitati motrice).

Latura tehnico-tactica a modelelor are, de asemenea un nivel ridicat de exigenta. Elementele prevazute sunt esalonate gradat, in concordanta cu potentialul biomotric al varstelor respective, avand in vedere ideea ca la sfarsitul primelor doua etape, copiii-juniori sa-si fi insusit in cea mai mare parte repertoriul tehnic si tactic al jocului.

Pregatirea tehnico-tactica trebuie realizata concomitent cu dezvoltarea calitatilor motrice, intrucat intre ele exista o conditionare reciproca foarte stransa; de altfel, s-a constatat ca tratarea lor separata franeaza imbunatatirea performantei. Pregatirea fizica este mai legata de cea tehnica in anumite etape, decat in altele. Nu se poate realiza perfectionarea tehnicii handbalului, daca nu se obtine o crestere corespunzatoare si in ceea ce priveste nivelul pregatirii fizice, tinandu-se seama de legile generale ale miscarii de paticularitatile morfo-functionale ale fiecarui sportiv in parte.

Practica ne demonstreaza ca prin folosirea unui schelet de mijloace, prezente in toate etapele dar dozat diferentiat, s-au obtinut rezultate bune.

In ultimii ani s-a observat la marile competitii internationale ritmul sustinut, dinamica disputelor datorita in special cresterii vitezei de executie a procedeelor tehnice si a actiunilor tactice. Este indicat sa nu omitem aceasta cerinta a jocului modern si sa obisnuim jucatorii inca din antrenament sa lucreze intr-un ritm sustinut, cel putin egal celui din timpul jocului.

Fara cunoasterea, studierea si intelegerea in detaliu a prevederilor regulamentului de joc nu se poate forma capacitatea de a castiga.

Este cunoscut nivelul la care au ajuns performantele in handbal: din ce in ce mai numeroase handbaliste au o pregatire complexa, superioara, capabila sa raspunda la interesele solicitarii nervoase la care sunt supuse.

Suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, ca si excesul de prudenta, care duce la nevalorificarea posibilitatilor tinerilor, reprezinta doua aspecte negative ce pot fi evitate daca se tine seama de particularitatile anatomo-fiziologice, de psihologia copiilor si de pubertatea lor, totul intelegandu-se individual.

1.1. PREZENTAREA TEMEI

Metodele de antrenament din ce in ce mai perfectionate, inovatiile aduse de antrenori si jucatori in tehnica si tactica jocului, aparitia, modificarea si completarea regulamentului de joc, au produs transformari in continutul jocului.

Greutatile si eforturile jocului modern pot fi suportate de jucatori numai daca in pregatire se folosesc metode de antrenament bazate pe respectarea datelor fizice din stiintele specializate, precum si rezultatele cercetarilor intreprinse de specialisti in domeniul handbalului.

Numerosi specialisti din domeniu s-au ocupat si se ocupa de problemele handbalului actual, cum ar fi marirea eficacitatii fazelor de atac, imbunatatirea finalizarii in continua scadere.

Din nefericire, exista jocuri de handbal in care numarul de goluri este redus, fapt care are diverse cauze: apararile aglomerate, perfectiunea la care a ajuns jocul de aparare, lipsa unor jucatori sau slaba pregatire care se face in cadrul antrenamentului, viteza cu care se executa procedeele tehnice, actiunile individuale, insuficientele tehnice.

Jocul de handbal pretinde o manifestare complexa a tuturor calitatilor fizice, printre care un loc de frunte o are calitatea motrica viteza, o infinitate de alte abilitati, de deprinderi motrice care reprezinta baza procedeelor tehnice, o gandire profunda dublata de fantezie pentru dezvoltarea fiecarui moment tactic, calitati de vointa si cunostinte teoretice.

1.2 ISTORIC PRIVIND APARITIA HANDBALULUI

Handbalul este un joc sportiv relativ tanar in comparatie cu alte jocuri sportive, care a aparut in Europa la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 prin transformarea unor jocuri cu caracter popular si sub influenta altor jocuri sportive, in special al fotbalului, din a carui idee fundamentala de joc s-a inspirat cel mai mult. Handbalul isi are originea in Germania.

1892-in Cehoslovacia este cunoscut un joc asemanator handbalului in 7 jucatori, caruia Vaclav Karas din Smichov I-a dat in anul 1905 denumirea de "hazera", publicand si primul regulament al jocului;

1898-in Danemarca, Holger Nielsen a introdus in scoli un joc asemanator handbalului in 7, caruia I-a dat denumirea de "Handbold";

1922-intr-un ziar din Sibiu a aparut o notita prin care se anunta ca la 2 mai va avea loc un joc de handbal intre doua echipe scolare din localitate;

1925-primul joc international, intre echipele reprezentative ale Austriei si Germaniei, terminat cu scorul de 6:3 pentru Austria;

1928-se tipareste primul regulament international de joc;

la Jocurile Olimpice de la Amsterdam au fost facute cateva jocuri demonstrative;

4 august, la Amsterdam a avut loc Congresul de constituire al Federatiei Internationale de Handbal Amator(F.I.M.A), la care au loat parte delegati din 11 tari;

se infiinteaza la Reghin prima echipa feminina de handbal;

1930-primul joc international intre doua echipe feminine: Austria-Germania incheiat cu scorul de 5-4;

1934-oechipa din Sibiu sustine primele jocuri internationale in cadrul unui turneu de 11 jocuri, intreprinse in Cehoslovacia si Germania, obtinand 7 victorii;

1935-se disputa primul joc international in 7 jucatori, intre Suedia si Danemarca, castigand Suedia cu 18-12;

1936-se constituie prima echipa reprezentativa a tarii, care sustine 2 jocuri cu Polonia, in deplasare;

1938-la Berlin, se organizeaza primul campionat mondial in sala, la care au participat: Germania, Austria, Suedia si Danemarca;

1948-la Paris, are loc cel de-al doilea campionat mondial masculin de handbal in 11 jucatori, campioana mondiala fiind Suedia;

1948-in Ungaria, se organizeaza primul campionat mondial feminin de handbal in 11, incheiat cu victoria echipei gazda;

1950-se infiinteaza divizia A pentru echipele masculine si se desfasoara a doua editie, si ultima, a cupei Romaniei la handbal masculin

1956-incepand din acest an, istoria si dezvoltarea handbalului au fost influentate puternic de prestatiile jucatoarelor si jucatorilor romani in arena internationala

-echipa feminina de handbal in 7, Stiinta Bucuresti, castiga prima editie a Cupei Campionilor Europeni

1964-echipa feminina Rapid Bucuresti, cucereste Cupa Campionilor Europeni, in 7

1967-in Campionatul Mondial din Suedia, echipa masculina a Romaniei ocupa locul III

-in Franta, echipa masculina de handbal cucereste titlul

-handbalul in 7 este prezent pentru prima data la Jocurile Olimpice de la Munchen, unde echipa tarii noastre ocupa locul 3;

-Steaua Bucuresti castiga pentru a doua oara Cupa Campionilor Europeni

1980-la turneul olimpic la Moscova, echipa masculina se claseaza pe locul 3;

1981-in Danemarca, ser organizeaza Campionatul Mondial feminin, grupa B, la care echipa noastra se claseaza pe locul 2 si obtine calificarea;

1993-echipa feminina se claseaza pe locul 4, la campionatul mondial;

1.3 SCOPUL LUCRARII

Evolutia jocului de handbal cunoaste, in zilele noastre, o intensa acceleratie, similara de altfel cu celelalte sectoare ale vietii sociale, o acceleratie sesizabila concret in ultimii 10-15 ani si care reprezinta efortul, pe plan sportiv-handbalistic, progresului rapid al stiintelor generale si spectrale, al spiritului de competitivitate, spirit pe care-l manifesta omul modern, al tendintelor sale de afirmare in ierarhia nationala si internationala a valorilor. Alaturi de aceste conditii externe, stimulatoare ale dezvoltarii sale, handbalul a evoluat in aceeasi masura si datorita acumularilor inregistrate in continutul si factorii sai componenti, in pregatirea fizica, tehnica, tactica si psihologica. Acesti factori enumerati mai sus, suprasolicitanti pana la limitele relative ale momentului, s-au stimulat reciproc in dezvoltarea unora pe seama altora, cand pregatirea tehnica si tactica pe seama celei fizice, cand toate pe seama angajarii psihice.

Scolile de handbal, din dorinta afirmarii si castigarii pozitiilor de frunte, in clasamentele internationale, au gasit permanent zone neexploatate, fie ale tehnicii si pregatirii fizice, fie ale tacticii sau angajarii psihice, care sa le asigure pe moment intaietatea.

Handbalul a devenit, astazi, un sport foarte practicat, cu elemente de suprastructura, indiferent de locul unde se practica pe glob, un sport de non-strategie, in care pasiunile sunt imbinate cu munca stiintifica. In acest context, handbalul a devenit un sport solicitat, apar de la an la an noi metode de antrenament, noi sisteme si conceptii, elementele si procedeele tehnice se imbunatatesc prin gasirea de noi forme si mijloace de exprimare. Astazi, jucatorii de handbal nu mai reprezinta ceea ce era acum 10-15 ani. Jocul a crescut in intensitate, in conditiile unui stres epuizant. In primul rand, a crescut viteza sub toate formele ei de manifestare (de reactie, de executie, de deplasare) legata indiscutabil, prin joc, de celelalte calitati motrice, viteza in regim de forta, viteza in regim de indemanare si rezistenta, conditiile tehnice impuse.

Importanta problemei motrice, si in special cea a calitatii motrice VITEZA, trebuie sa se reflecte in stabilirea unei metodici clare, bine precizate si adaptata la specificul echipei, precum si printr-o pregatire speciala.

Lucrarea cuprinde, in prima parte, etapizarea procesului de selectie si pregatire in handbal si urmareste sarcinile si mijloacele de realizare la etapele de incepatori avansati si performanta. In a doua parte, lucrarea cuprinde principalele mijloace si metode folosite in handbal pentru dezvoltarea calitatilor motrice, si in special cea a calitatii motrice VITEZA, specifice jucatorilor de handbal.

Factorii principali care determina nivelul calitatilor motrice sunt: forta, rezistenta si elasticitatea musculara, mobilitatea si echilibrul proceselor fundamentale corticale (excitatie-inhibitie) calitatile motrice se caracterizeaza prin:

un anumit grad de complexitate al structurilor, actiunilor motrice, complexitate care consta in indemanare generala si speciala;

viteza de deplasare, viteza de executie, viteza de reactie, viteza in regim de rezistenta;

rezistenta generala si specifica, rezistenta in regim de viteza si forta;

Pentru a se mentine indici crescuti si calitati motrice, se va tine seama de recomandari pana la 13-15 ani creste importanta exercitiilor de viteza, intre 15-18 ani se dezvolta forta si rezistenta, cu accent pe exercitii cu greutati.

Ipotezele lucrarii

In realizarea acestei cercetari am pornit de la urmatoarele:

1. Prin planificarea antrenamentelor si stabilirea mijloacelor de actionare din jocul de handbal determina perfectionarea indicilor de dezvoltare a calitatii motrice VITEZA, la aceasta categorie de varsta.

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODICA

A LUCRARII

2.1. TENDINTE ACTUALE IN JOCUL DE HANDBAL

Observatiile si prelucrarea statistica a inregistrarilor efectuate de echipe de cercetatori la campionatele mondiale, precum si la jocurile olimpice, au scos in evidenta tendintele pozitive si negative care au aparut in handbalul competitional de inalta performanta. Cunoasterea stadiului de dezvoltare a jocului trebuie intregita in mod permanent cu cunoasterea tendintelor de evolutie a sa, care influenteaza in mod direct conceptia de joc si de pregatire.

2.1.1. Tendinte pozitive

Se observa o crestere a maiestriei tehnico - tactice      a jucatorilor, care permite aplicarea cu exactitate a unor sisteme de joc, in atac si aparare. Prin aceasta, jocul intamplator este le cale de disparitie. Numarul de greseli tehnice este in scadere, desi ritmul de joc a crescut mult.

Imbunatatirea tehnicii a contribuit la aparitia unor combinatii de mare finete, a jocului acrobatic in apropierea si pe deasupra spatiului de poarta, ceea ce a dus la cresterea spectaculozitatii jocului.

Faza de finalizare a atacului se pregateste in mod gandit cu ajutorul unor circulatii de minge si de jucatori care preced de regula mijloacele tactice de prefinalizare si finalizare, precum si aruncarile la poarta executate prin surprindere.

Combinatiile tactice intre 2-3 jucatoare sunt folosite in mod oportun, cu scopul crearii onor raporturi supranumerice in favoarea atacantilor si aparitia unor situatii clare de aruncare la poarta.

Actiunea individuala este subordonata ideii jocului colectiv de atragere asupra atacantului, respectiv a 2 aparatori, ceea ce conduce la aparitia unui raport supranumeric in alte zone ale atacului.

Marirea vitezei de joc in toate fazele atacului este evidentiata la majoritatea echipelor. Alaturi de imbunatatirea tehnicii si tacticii, ea reprezinta unul din cei mai importanti factori de program ai handbalului si de marire a spectaculozitatii si atractivitatii jocului.

Jocul de aparare tinde sa se perfectioneze pe seama mai aplicarii mai exacte a sistemelor de joc, in functie de particularitatile echipei adverse.

Tehnica individuala necesara realizarii corecte a marcajului, a blocarii aruncarii la poarta si a scoaterii mingii din tinere echilibrata s-a imbunatatit uimitor. Comparativ cu tehnica specifica jocului de atac, tehnica aparatorului, desi in progres, inca este ramasa in urma.

Specializarea temeinica a jucatorilor pe posturi, atat in atac cat si in aparare, este o tendinta vizibila si cu efecte pozitive asupra eficientei in joc a acestora. Toti marii jucatori, care sunt excelenti specialisti pe diferite posturi, au la baza o pregatire completa. Specializarea pe posturi a aparut din necesitatea obtinerii unei eficiente maxime din partea fiecarui jucator in functie de dezvoltarea sa fizica, de calitatile motrice si psihice si de maiestria lui tehnico-tactica.

2.1.2. Tendinte negative

Desi tendintele negative sunt, care franeaza dezvoltarea calitativa a jocului sunt putine, ele trebuie sa fie cunoscute si analizate pentru a se gasi caile si mijloacele de inlaturare a lor, ceea ce, desigur nu este o problema usor de rezolvat.

Jocul neregulamentar a aparatorilor practicat in mod intentionat si premeditat in scopul intreruperii permanente a cursivitatii atacului adversarilor.

Faultul atacantului constituie un capitol extrem de delicat al handbalului actual care se cere sa fie analizat cu atentie pentru a gasii masuri juste de combatere a lui. Faultul atacantului se manifesta in forme variate care, pentru a fi depistate si sanctionate, din partea arbitrilor cunostinte tehnico-tactice avansate si spirit de observatie si discernamant foarte dezvoltat.

Jocul pasiv si intarzierea reluarii jocului apar destul de frecvent in anumite situatii, ceea ce contravine desigur, spiritului jocului, motiv pentru care trebuie sanctionate de arbitri.

2.1.3. Directii principale pentru perfectionarea jocului

Directiile principale in care trebuie sa se actioneze pentru perfectionarea jocului si pentru inlaturarea tendintelor negative sunt urmatoarele:

elaborarea unei conceptii moderne de joc, care sa tina seama de tot ceea ce apare ca progresist pe plan intern sau international si care sa fie conforma cu spiritul de intrecere sportiva

planificarea riguros stiintifica a procesului de antrenare in vederea insusirii continutului conceptiei de joc si dobandirii capacitatii de aplicare in joc a acestei conceptii;

asigurarea unui calendar competitional corespunzator

ridicarea la un nivel superior a maiestriei tehnico-tactice a jucatorilor;

imbunatatirea pregatirii fizice generale si specifice prin cresterea volumului intensitatii si a complexitatii efortului;

atacarea relativ simultana a factorilor antrenamentului, in functie de perioadele si etapele de pregatire, in vederea accelerarii procesului de formare a jucatorilor;

marirea ponderii acordate pregatirii individuale si colective pentru jocul de aparare

dezvoltarea detentei musculare (membre inferioare si superioare

dezvoltarea fortei generale (abdomen si trunchi, in special);

dezvoltarea rezistentei generale (aerobe);

2. Initierea in tehnica jocului

ATAC

pase de baza (fundamentale) in conditii de mare viteza, de deplasare si de executie

aruncari la poarta

din punct de vedere al elanului- din alergare

din saritura,

cu pas incrucisat si adaugat,

din plonjon.

din punct de vedere al actiunii bratului de aruncare

zvarlita de deasupra umarului,

zvarlita lateral pe langa umar,

zvarlita lateral pe langa sold.

- miscare in teren

toate variantele de alergare prezente in continutul jocului

opriri si porniri bruste,

fente de pornire,

schimbari de directie,

fente simple si duble cu schimbare de directie,

conducerea mingii executata prin toate procedeele sub control exclusiv al vederii periferice.

APARARE

miscarea in teren

deplasari in pozitia fundamentala,

fandari,

opriri si porniri rapide,

blocarea mingiilor aruncate la poarta (toate procedeele),

recuperarea mingiilor de la adversar.

3. Initierea in tactica jocului.

* Obiective:

asigurarea unei pregatiri fizice generale cu indici ai calitatilor motrice care sa constituie certa premiza a evolutiei optime pa plan specific. In acest sens, mijlocul pentru realizarea obiectivului trebuie sa aiba o pondere mai mare (40-50.

insusirea tehnicii de baza a jocului de handbal. Se va evita specializarea pe posturi.

insusirea temeinica a cunostintelor de tactica individuala referitoare la executiile tehnice.

Dezvoltarea proceselor de cunoastere si cultivarea calitatilor morale si de vointa.

* Continutul instruirii:

Pregatirea fizica

Exercitii pentru dezvoltarea vitezei:

de reactie si executie- starturi din picioare

starturi din ghemuit

starturi din culcat inainte

starturi din culcat pe o latura

starturi din sezand

starturi pe distante de 10-15m

starturi de opriri si intoarceri

de deplasare-sprint pe distante de 10 m, intoarcere 180⁰

si alergare cu spatele

deplasare laterala, intoarcere si sprint inainte

alergare intre doua jaloane asezate la distanta de 7-8 m

pe latura lunga a terenului de handbal, alergare normala, iar pe cea scurta sprint

Exercitii pentru dezvoltarea fortei

flotari in brate

sprijin pe brate cu departarea si apropierea picioarelor

exercitii cu haltere-ridicarea halterei la piept

impingerea halterei sus

genuflexiuni cu haltera pe umeri

indoiri, rasuciri de trunchi cu haltera pe umeri

exercitii cu mingi medicinale (un kilogram)

aruncarea mingii cu doua maini de deasupra capului;

aruncarea mingii cu doua maini inapoi peste cap si peste picioare;

deplasari cu pasi adaugati, inainte lateral si inapoi cu 1-2 mingi medicinale tinute deasupra;

Exercitii pentru dezvoltarea indemanarii:

exercitii cu mingi de tenis

exercitii cu mingea de handbal;

dribling pe loc si din deplasare

dribling din sezand

dribling printre jaloane

transmiterea mingii dintr-o mana in cealalta prin spate, pe sub picior

exercitii la panoul de reflexe

Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei

mers obisnuit alternat cu mers rapid, 500-800 m

alergare ]n tempo uniform pe teren plat si pe teren variat

alergare in ritm variat

alergare de durata

excursii.

Pregatire tehnica

Prinderea si pasarea mingii:

prinderea si pasarea mingii pe loc;

prinderea si pasarea mingii din deplasare.

Driblingul

dribling pe loc

dribling din deplasare

dribling printre jaloane

dribling sub forma de concurs

Aruncarea la poarta

aruncarea la poarta deloc folosind procedeul zvarlit

aruncarea la poarta precedata de pasa

aruncarea la poarta precedata de dribling

jocuri de miscare

Tehnica aparatorului

scoaterea mingii de la adversar

cate doi fata in fata

jucatorii asezati in cerc, in triunghi, avand 1-2 jucatori in mijloc care sa intercepteze mingiile pasate;

atacarea adversarului cu corpul;

cate doi fata in fata, deplasari inainte cu pasi adaugati;

in fata semicercului de 6 m, deplasare inainte cu pasi adaugati si retragere

Tehnica portarului:

pozitia fundamentala in poarta;

deplasari si pasi adaugati lateral de la o poarta la alta;

prinderea mingiilor

Grupele de avansati (15-16ani)

Sarcini

Constituirea grupelor de avansati (echipe de juniori 3 si 2).

Continuarea pregatirii fizice generale si inceperea pregatirii specifice

dezvoltarea vitezei de deplasare

dezvoltarea vitezei de reactie

dezvoltarea indemanarii generale (mobilitate, suplete, coordonare)

dezvoltarea si formarea indemanarii specifice

dezvoltarea detentiei

dezvoltarea fortei generale

dezvoltarea rezistentei specifice

Pregatirea tehnica

Atac

perfectionarea tuturor procedeelor tehnice invatate in etapa anterioara;

angajarea pivotului

initierea in executia paselor speciale

aruncarea la poarta din plonjon

aruncarea la poarta de pe extrema

Aparare

atacarea adversarului aflat in posesia mingii

scoaterea mingii de la adversar din dribling si prin interceptie

blocarea mingiilor aruncate la poarta;

Desavarsirea pregatirii tactice

Pregatirea teoretica

Pregatirea psihologica

Obiective:

Dezvoltarea continua a calitatilor motrice cu orientare treptata spre formele de manifestare ale acestora in jocul de handbal.

Perfectionarea tehnica de baza in conditii cat mai apropiate de joc si insusirea procedeelor tehnice speciale.

Specializarea pe grupe de posturi (semicerc si 9 m) si inceperea specializarii pe postul pentru care are aptitudini si care se preconizeza ca da randament maxim.

Insusirea temeinica a cunostintelor si deprinderilor de tactica individuala, insistandu-se asupra formarii capacitatii de alegere a celor mai indicate executii tehnice, in raport cu situatia de joc si de orientare a actiunilor individuale in sensul colaborarii tactice cu coechipierii.

Intarirea deprinderilor de colaborare tactica diversificata in cadrul unitatilor tactice ale echipei.

Formarea capacitatii de integrare eficiente in joc subordonand actiunile individuale cerintelor tactice ale ansamblului.

*Continutul instruirii:

Pregatirea fizica

Dezvoltarea vitezei de deplasare se realizeaza utilizand mijloace specifice atletismului.

startul din picioare din pozitia fundamentala de aparare

intoarcere 180 si alergare de viteza

alergari cu spatele

sprinturi cu opriri bruste;

Se pot utiliza si mijloace specifice

repetari de contraatac

pase in viteza maxima

replieri in viteza maxima

Dezvoltarea vitezei de reactie

deplasari in pozitie fundamentala la semicerc si alergare pe contraatac in momentul cand profesorul arunca o minge spre poarta;

pasarea alternativa a mingii de catre doi jucatori spre cel de-al treilea

aruncarea mingii in perete si prinderea imediat

Dezvoltarea indemanarii generale

rostogoliri peste obstacole

sarituri urmate de rostogoliri

exercitii la spalier

indoiri, aplecari, rasuciri, circumductii de trunchi, membre superioare si inferioare.

Formarea si dezvoltarea indemanari specifice:

aruncari, prinderi, dribling cu mingea din diferite pozitii cu o mana si cu cealalta;

exercitii de jonglerii cu mingea

pase din diferite pozitii (sezand, culcat)

exercitii cu mingea de tenis, de cauciuc.

Dezvoltarea detentei

sarituri in nisip

sarituri de pe lada pe saltea si apoi pe alta lada mai joasa;

sarituri in inaltime, in lungime si triplusalt;

joc de baschet si volei

aruncari peste obstacole (din saritura).

Dezvoltarea fortei generale

genuflexiuni

flotari cu variante;

exercitii la scara fixa pentru dezvoltarea muschilor abdominali

catarari pe franghie

Dezvoltarea fortei specifice

pase si aruncari cu mingi medicinale(700 g.)

utilizarea halterelor prin imitarea miscarii de aruncare

marirea numarului de aruncari din saritura

cresterea timpului de deplasare in pozitia fundamentala.

Dezvoltarea vitezei generale

alergari de durata cu tempo controlat

alergari cu tempo variabil.

Dezvoltarea rezistentei specifice

repetarea tuturor exercitiilor cu pauze mai scurte

utilizarea mijloacelor specifice pe fondul oboselii fizice si psihice.

joc de handbal cu reprize mai lungi decat cele normale.

Pregatirea tehnica

1. Perfectionarea procedeelor tehnice inventate in etapa anterioara se realizeaza pe baza acelorasi mijloace dar care sunt modificate in sensul apropierii lor de aplicare in joc.

2. Initierea in pasele speciale

pase in 2-3 sau mai multi jucatori, de pe loc si din alergare cu si fara elan.

3. Angajarea pivotului

pase zvarlite de la umar intre jucatorii asezati intre cele doua semicercuri, pase speciale

angajarea pivotului aflat langa un aparator sau intre doi aparatori, alegerea procedeului tehnic in functie de pozitia lui.

4. Aruncarea la din plonjon

pe saltea de gimnastica, rostogoliri pe umar, caderi inainte si lateral

acelasi exercitiu cu imitarea miscarii de aruncare

aruncari din plonjon precedate de prindere, alergare, dribling sau angajare;

aruncarea cu cadere inainte si lateral din stand pe genunchi si din picioare;

5. Aruncari la poarta de pe extreme

1-3 pasi de elan aruncand de pe extreme, cu marcarea locului de bataie si aterizare (marirea unghiului de aterizare)

dribling-aruncare

alergare prindere-dribling-aruncare

6.Perfectionarea tehnicii specifice jocului de aparare;

exercitii pentru perfectionarea miscarii in teren;

perfectionarea scoaterii mingii de la adversar;

perfectionarea blocarii mingiilor aruncate la poarta.

7. Perfectionarea elementelor tehnice din continutul jocului portarilor

perfectionarea pozitiei fundamentale si a deplasarii in poarta;

perfectionarea respingerii mingii cu bratele, picioarele si cu trunchiul;

perfectionarea tehnicii necesare in participarea la realizarea contraatacului.

Grupa de perfectionare (17-18 ani)

* Sarcini:

Constituirea grupei de performanta.

Pregatirea fizica:

- Generala - perfectionarea vitezei de deplasare si de reactie;

perfectionarea fortei generale;

perfectionarea rezistentei generale;

perfectionarea indemanarii generale;

- Specifica - dezvoltarea fortei de aruncare

dezvoltarea rezistentei in regim de viteza

dezvoltarea detentei pentru aruncarea la poarta din saritura

perfectionarea indemanarii specifice (manuirea mingii)

dezvoltarea calitatilor motrice combinate, specifice handbalului

Pregatirea tehnica:

perfectionarea tehnicii fazei 1 si sustinerii fazei a 2-a;

perfectionarea tehnicii pe posturi pentru atac si aparare;

perfectionarea tehnicii aruncarii la poarta in momente fixe;

perfectionarea tehnicii portarului.

Pregatirea tactica.

Pregatirea teoretica.

Pregatirea psihologica.

* Obiective:

Cresterea indiciilor calitatilor motrice de baza, cu accent pe formele specifice de manifestare in jocul de handbal.

Perfectionarea tehnicii fundamentale si a procedeelor speciale ce intra in continutul tehnic al postului de baza ocupat in echipa.

Specializarea aprofundata a postului de baza ocupat in echipa si largirea zonei de actiune eficienta pe alte posturi.

Insusirea temeinica a conceptiei de joc.

*Continutul instruirii:

Pregatirea fizica

Pregatirea fizica generala se va realiza, in principal, in cadrul etapelor pregatitoare sau in taberele de pregatire si se va continua in cadrul fiecarui antrenament, concomitent cu pregatirea fizica specifica. In principal, mijloacele utilizate sunt in cadrul acelorasi grupe prezentate anterior (atletism, gimnastica, jocuri ajutatoare), dar ele vor trebui adaptate in functie de particularitatile conditiilor si grupei cu care se lucreaza.

Pregatirea fizica speciala trebuie sa asigure valorificarea deprinderilor si cunostintelor tehnico-tactice acumulate. Din aceasta cauza, principalele mijloace de realizare vor fi proprii inventarii si perfectionarii tehnicii si tacticii, a caror dozare va fi in asa fel facuta, incat sa creeze posibilitatea perfectionarii calitatilor motrice, specifice handbalului. In acest mod mijloacele proprii tehnicii sau tacticii devin si mijloace de pregatire fizica speciala. Spre exemplu: perfectionarea contraatacului cu doua varfuri, prin repetarea sa de mai multe ori, rezolva atat perfectionarea tehnicii (prindere, dribling, aruncare la poarta) si tacticii (incrucisare, scopul tactic al alergarii), cat si pregatirea fizica (rezistenta in regim de viteza, viteza de deplasare si de reactie, indemanare specifica, detenta, forta in brate si in picioare).

Pregatirea tehnica

1.Perfectionarea pana la maiestria a procedeelor tehnice de baza are ca mijloace de realizare cele utilizate in etapele precedente, dar asigurandu-le un grad sporit de dificultate, a unghiului de aruncare, cresterea distantei de unde se arunca.

2.Perfectionarea tehnicii necesare fazei 1 si sustinerea fazei 2-a se poate realiza prin utilizarea unor mijloace care sa se adreseze perfectiunii analitice sau globale. Astfel pentru perfectionare analitica se pot utiliza:

pasele la distante variate, mai tari sau mai incete, de pe loc si din deplasare;

diferite procedee de aruncare executate cu viteza maxima si de la distante diferite;

prinderea mingii venite din urma; din alergare;

degajarea mingii de catre portar, din punct fix sau mobil, cu bolta sau dreapta, de pe loc sau cu elan;

Pentru perfectionarea globala (mijloace utilizate si pentru perfectionarea tacticii utilizarii fazei 1 si a 2-a) se pot face:

diverse forme de contraatac(cu un varf, cu doua varfuri directe sau cu intermediar);

contraatac cu adversari activi;

faza a 2-a realizata cu adversari ce se repliaza (semiactivi si activi);

3.Perfectionarea tehnicii specifice aruncarilor in momente fixe are ca mijloace de realizare:

aruncari de la 7 m, de pe picioare sau cu plonjon, in diverse puncte ale portii, cu portari care stau pe loc sau ies inainte, pe linia portii sau avansati;

aruncari de la 9 m, directe sau cu paravan (plonjon, evitare, de pe loc);

aruncari directe din lovitura de la colt sau cu angajarea unor jucatori deasupra semicercului;

4.Perfectionarea tehnicii din linia de 9 m:

aruncari din saritura, cu semievitare sau evitare, peste si printre jucatori;

aruncari cu paravan sau fara, cu adversari activi;

aruncari din dreptul soldului, genunchilor sau mai jos, cu pasi adaugati sau incrucisati, cu adversari activi;

fente de aruncare sau faze de patrundere (depasire);

aruncari de la mare distanta;

Pentru jucatorii din semicerc:

aruncari cu plonjon (lateral, inainte, cu rostogolire);

prinderea mingilor deasupra semicercului si aruncare (din volei)

aruncari pe la spate cu si fara pirueta, cu si fara rotirea bratului;

aruncari de pe extrema cu marirea unghiului de aruncare, cu bolta, pe bataie pe piciorul stang sau drept, cu bratul de sus, din laterala sau de jos, cu sau fara plonjon (lateral sau rostogolire);

aruncari pe extrema precedate de angajare deasupra semicercului (din volei).

5. Perfectionarea tehnicii portarului de realizare atat prin utilizarea unor mijloace necesare pregatirii fizice speciale (detenta, forta in brate, forta in picioare), pregatirii psihologice (atentie, curaj, stapanire de sine), cat si prin utilizarea unor mijloace specifice:

mingea-prastie;

prinderea si respingerea unor mingi aruncate de aproape

(2-3m),de pe semicerc (extreme, pivot), sau de la distanta cu si fara aparatori;

acelasi lucru, dar cu mainile legate la spate si mingile sa fie

aruncate jos;

apararea mingilor cu pieptul, umeri, coapsele, abdomenul si

chiar cu capul;

scurtarea timpului de recuperare al mingilor;

degajari lungi si scurte, la jucatorii care stau pe loc sau alearga.

2.2. PREGATIREA FIZICA SI calitATile motrice

Pregatirea fizica

Componenta principala a antrenamentului sportiv, pregatirea fizica constituie baza de plecare pentru instruirea tuturor categoriilor de sportivi, de la incepatori la consacrati.

Prin pregatirea fizica se intelege perfectionarea calitatilor motrice, stapanirea unei mari varietati de priceperi si deprinderi de miscare, precum si dezvoltarea indicilor morfologici si functionali ai organismului, corespunzator cerintelor ramurilor de sport.

Desfasurarea procesului de pregatire fizica este conditionata de o serie de factori determinanti care asigura, in acelasi timp, si premisele pregatirii fizice. Acestia sunt: starea de sanatate, dezvoltarea fizica, deprinderile motrice si calitatile psihice.

Pregatirea fizica se imparte in: generala si speciala

Pregatirea fizica generala se refera, in principal, la actiunea de indeplinire a obiectivelor sociale ale educatiei fizice (intarirea sanatatii, sporirea capacitatii de munca fizica si intelectuala, cresterea normala a organismului, dezvoltarea armonioasa), la marirea capacitatii de lucru a tuturor organelor prin armonia functiilor, la educarea si perfectionarea echilibrata a calitatilor motrice. Pregatirea fizica generala se refera si la inarmarea sportivului cu deprinderi motrice variate pe care sa se poata sprijini specializarea intr-un sport.

Pregatirea fizica generala se realizeaza cu ajutorul exercitiilor de dezvoltare generala, la aparate, fara si cu obiecte si materiale ajutatoare, precum si cu ajutorul practicarii altor ramuri de sport (atletism, fotbal pe teren redus, inotul, gimnastica aerobica). Cand se folosesc astfel de mijloace, se are in vedere consolidarea si perfectionarea diferitelor parti (slabe) ale organismului pentru obtinerea unor efecte calitative unitare ale pregatirii fizice.

Un alt grup mare de mijloace il ofera exercitiile cu actiune directa, cu ajutorul carora se urmareste fortificarea organelor, marirea posibilitatilor functionale si dezvoltarea calitatilor motrice. La handbal exercitiile cu actiune directa se selectioneaza din tehnica si tactica de baza in prima etapa a perioadei pregatitoare a antrenamentului. Astfel de exercitii se executa cu o intensitate mai mica decat in etapa a 2-a, dar se disting printr-o durata mai mare. Pentru a imbunatati activitatea tuturor organelor si grupelor musculare, numarul de repetari ale exercitiilor trebuie sa fie crescut.

Pregatirea fizica speciala in handbal vizeaza perfectionarea calitatilor cerute de practicarea jocului. Aceasta se realizeaza printr-un numar relativ mai restrans de mijloace, dar care au structuri asemanatoare actiunilor tactice si procedeelor tehnice de handbal, precum si a calitatilor motrice in stricta concordanta cu solicitarile de efort specific.

Pregatirea fizica speciala ocupa un loc deosebit de important in instruirea sportivilor. Mai mult, nivelul handbalului actual impune organismului modificari efective, atingerea unor inalte valori a indicilor functionali specifici, suportarea unor mari eforturi de antrenament si de joc. Este important ca toate aceste modificari din organism sa raspunda cu precizie cerintelor handbalului. Aceasta se refera nu numai la calitati motrice ci si la cele psihologice.

Mijloacele folosite pentru imbunatatirea pregatirii fizice speciale se pot grupa:

repetarea fazelor de joc caracteristice atacului, apararii si

legarea acestora;

repetarea multipla a procedeelor si actiunilor specifice

portarilor;

practicarea integrala a jocului.

In practica, cresterea duratei repetarii mijloacelor amintite reprezinta una din caile de imbunatatire a randamentului handbalului.

Intre pregatirea fizica generala si speciala exista o stransa legatura; ele se conditioneaza reciproc si nu se substituie una celeilalte. Pregatirea fizica generala o precede pe cea speciala si o influenteaza. In cadrul antrenamentului anual pregatirea fizica generala are caracter preponderent in perioadele de tranzitie si pregatitoare, apoi se reduce treptat pe masura ce ne apropiem de perioadele competitionale, unde pregatirea fizica speciala este dominanta.

Calitatile motrice

Realizarea actiunilor motrice difera de la an la an. Aceasta se datoreaza, pe de o parte nivelului diferit de cunoastere a deprinderilor motrice care fac parte din structura actiunii respective si, pe de alta parte, nivelul indicilor de dezvoltare a calitatilor motrice.

Calitatile motrice pot fi definite ca fiind caracteristici specifice ce se manifesta in activitatea motrica a omului sau a sportivului.

Invingerea inertiei de repaus sau de miscare a segmentelor sau a intregului corp omenesc se obtine prin forta dezvoltata de catre muschi. De indata ce miscarea incepe inseamna ca ea capata si o anumita viteza. Orice miscare are o anumita durata de timp si cu cat miscarile se executa vreme mai indelungata cu atat se face simtita o alta calitate si o anume rezistenta. In efectuarea actelor motrice se vorbeste nu numai de o coordonare neuro-musculara, ci si de indemanare ca element mult mai complex si mai apropiat de practica sportiva.

Pe langa aceste calitati de baza, in literatura de specialitate mai apare mobilitatea, precum si alte calitati combinate ca: forta-viteza, rezistenta in regim de viteza sau de forta.

Factorii principali care determina nivelul calitatilor motrice sunt: forta, rezistenta, elasticitatea musculara; mobilitatea si echilibrul proceselor fundamentale (excitatia si inhibitia); mobilitatea articulara, capacitatea respiratorie, coordonare neuro-musculara. Toti acesti factori sunt legati intre ei prin unitatea organismului, dar fiecare reflecta, intr-un fel special, un anumit aspect al capacitatii de efort al organismului. In acest sens, calitatile motrice pot fi considerate ca fiind forme de manifestare a corelatiei factorilor morfo-functionali.

Asadar, calitatile motrice depind de anumite posibilitati ale organismului ce au la baza fondul ereditar al individului, dar ele depind si de insusirile dobandite in cursul dezvoltarii si maturizarii organismului.

Indicatii metodice

Pentru a obtine indici crescuti ai calitatilor motrice se va tine seama de unele recomandari:

pana la 13 ani este important sa se lucreze pentru viteza si

coordonare;

la varsta scolara mijlocie creste importanta exercitiilor de

viteza-forta;

intre 15-18 ani este necesara o munca sistematica orientata spre

dezvoltarea fortei si a rezistentei, punand accent pe exercitii cu ingreuiere.

Alegerea mijloacelor si metodelor de antrenament pentru educarea calitatilor motrice poate viza dezvoltarea unei singure calitati, a unor calitati combinate sau poate urmari dezvoltarea complexa si simultana a tuturor calitatilor motrice.

In general, actiunea exercitata asupra unei calitati motrice influenteaza si asupra celorlalte, datorita faptului ca fiecare calitate este o functie a aparatului neuro-muscular. Caracterul si valoarea acestor influente reciproce depind de:

eforturile aplicate: perfectionarea calitatilor motrice se produce

atunci cand eforturile de antrenament sunt destul de mari;

gradul de pregatire: la incepatori este necesar sa se actioneze

pentru dezvoltarea tuturor calitatilor motrice, in timp ce la consacrati se tine seama de particularitatile sportului practicat.

Modalitatile de influentare a calitatilor actului motric au la baza corelatia dintre efect si cauza, conform careia raspunsul organismului, materializat prin procesul de adaptare, depinde de caracterul si intensitatea excitantilor, respectiv a exercitiilor fizice. De aceea, pentru a dezvolta forta trebuie actionat pe linia cresterii incarcaturii, care reprezinta un element de intensitate. Aceeasi regula se aplica si in metodica dezvoltarii vitezei, cu diferenta ca aici intensitatea este exprimata prin rapiditatea executiei. Dimpotriva, la rezistenta, prelungirea efortului se poate realiza pe seama volumului.

In handbal, calitatile motrice se caracterizeaza prin:

un grad de complexitate al structurilor actiunilor motrice,

complexitate care consta in indemanare generala si speciala;

viteza de deplasare, viteza de executie, viteza de reactie, viteza

in regim de rezistenta;

forta necesara executarii cu eficacitate a miscarilor in atac si

aparare, forta de aruncare la poarta si detenta;

rezistenta generala si rezistenta in regim de viteza si forta.

DESCRIEREA CALITATII MOTRICE - VITEZA

Viteza inseamna rapiditate in deplasare si iuteala in executie.

In activitatea sportiva prin viteza se intelege capacitatea organismului de a actiona rapid la un semnal, de a executa rapid un act motric, de a efectua un numar mare de miscari intr-o unitate mica de timp.

Viteza este calitatea motrica conditionata de rapiditatea raspunsurilor organismului la diferiti excitanti.

Valoarea vitezei depinde in cea mai mare masura de zestrea ereditara a individului, care poate fi influentata printr-o pregatire sistematica pana la pubertate.

Diferitele forme de manifestare ale vitezei si corelatiei cu alte calitati motrice sunt prezente si in jocul de handbal si hotaratoare pentru realizarea procedeelor tehnice si a actiunilor tactice, a caror succesiune trebuie sa fie rapida.

Factorii care determina viteza

mobilitatea si forta proceselor nervoase fundamentale.

Alternarea rapida a excitatiei si a inhibitiei provoaca contractia si relaxarea muschilor.

frecventa cu care se succed impulsurile neuromotoare. In

legatura cu aceasta, cresterea vitezei miscarilor, un rol deosebit il joaca calitatile psihice ale sportivului.

dezvoltarea musculaturii sportivului capacitatea lui de a

manifesta forta "exploziva" necesara pentru dezvoltarea miscarilor rapide.

lungimea segmentelor, mobilitatea articulara si elasticitatea

musculara sunt alti factori care completeaza tabloul ereditar.

viteza maxima se manifesta in concordanta cu nivelul

perfectionarii tehnicii sportive, cu imbunatatirea coordonarii neuromusculare.

capacitatea fiziologica a organismului, care depinde de starea

functionala a aparatelor si sistemelor.

viteza din punct de vedere biochimic depinde de continutul de

A.T.P. din muschi, de rapiditatea disocierii lui sub influenta impulsului nervos, precum si de viteza de rezistenta a lui.

Formele de manifestare ale vitezei

Viteza de reactie reprezinta iuteala cu care se produc raspunsurile la diferite semnale si se masoara prin timpul de reactie, adica timpul ce se scurge de la aparitia unor excitanti si pana la efectuarea miscarii propriu-zise.

Pentru efectuarea actului motric-raspuns la un anumit excitant-este nevoie de un circuit care consta in : aparitia excitantului (vizual), transmiterea excitantului prin caile senzitive ale centrului nervos, trecerea excitatiei prin retelele nervoase si formularea semnalului efector, conducerea acestuia pe caile nervoase motorii la muschi, excitatia muschiului si reactia acestuia, adica aparitia actiunii mecanice. Reactiile pot fi simple si complexe: reactia simpla este raspunsul printr-o miscare cunoscuta la un semnal stiut, care apare spontan si poate fi simplificata prin pornirea brusca in alergare atunci cand echipa intra in posesia mingii sau pierde mingea; reactia complexa este raspunsul motric la excitantii directi. Astfel analizand actiunile portarului in timpul aruncarii la poarta, vom constata ca acesta este obligat sa vada mingea, sa aprecieze directia ei de zbor, sa tina cont de interventiile aparatorilor, sa aleaga planul de actiune si sa-l aplice. Pentru a reactiona la mingea aflata in miscare, cea mai importanta sarcina a portarului este de a o fixa pe parcursul traiectoriei. Aceasta "fixare" are la baza capacitatea de a urmari mingea care se deplaseaza cu viteza mare.

Viteza de reactie depinde in mare masura de starea functionala a centrilor nervosi motori (analiza-comanda) si de organul efector (temperatura, gradul de oboseala al muschilor).

Viteza de decizie. Raspunsul la excitanti diversi poate sa apara mai repede sau cu intarziere. Viteza de raspuns la acestia este conditionata de repeziciunea cu care sunt sesizate sau anticipate anumite situatii. Asadar, semnalele care declanseaza raspunsurile sunt extrem de complexe, iar la jocurile sportive acestea isi au originea in sesizarea intentiilor adversarilor sau partenerilor, precum si ambianta generala a jocului.

Viteza de decizie este strans legata de indemanare si de viteza de reactie.

Realizarea rapida si in mod oportun a actiunilor tehnico-tactice nu este posibila fara sesizarea intentiilor adversarului si partenerului, fara valorificarea la timp a situatiilor favorabile, fara adaptare la conditiile nou create. Perceperea acestora, analiza si compararea lor cu reprezentarile anterioare (experienta), deliberarea, alegerea solutiei potrivite reprezinta activitati psihice complexe. Abilitatea si promptitudinea sunt hotaratoare pentru viteza cu care se raspunde situatiei create. Ele presupun spirit de observatie, atentie, memorie, gandire si imaginatie. In general, jucatorii de handbal, de categorii superioare, ajung la o buna viteza de decizie legata de alegerea celui mai adecvat raspuns motric, din seria celor posibile.

Viteza de executie (numita si viteza miscarii singulare sau viteza de angrenare) este viteza cu care se executa o anumita actiune motrica.

Viteza de executie depinde de gradul de insusire a tehnicii jocului de handbal si de nivelul fortei dinamice a muschilor. Cu cat viteza de executie a procedeelor tehnice de aruncare la poarta, de prindere si pasare este mai mare, cu atat randamentul acestora creste.

Pentru a imbunatati viteza de executie este necesar ca exercitiile sa fie executate corect si in conditii cat mai apropiate de joc.

Viteza de repetitie reprezinta repetarea in viteza a unor miscari intr-o unitate de timp. Fiziologic, frecventa miscarilor este conditionata de mobilitatea proceselor nervoase si de posibilitatea acestora de a alterna rapid excitatia cu inhibitia in zonele motorii ale scoartei cerebrale. La nivelul muschilor, viteza de repetitie este conditionata de antrenarea contractiilor cu relaxarile.

Practic, viteza de repetitie este legata de miscarile ciclice, care la handbal se manifesta in timpul deplasarilor in alergare spre poarta adversa sau spre poarta proprie. In cadrul jocului, viteza de repetitie se concretizeaza prin marirea frecventei sau a lungimii pasilor.

In handbal, ca si in alte sporturi, se intalnesc forme imbinate ale vitezei integrale, care incumba si alti factori. De pilda, alergarea pe contraatac depinde de viteza de decizie, de reactia la start, de viteza unor miscari ca tempoul pasilor care, depinde de lungimea picioarelor si de forta de impingere.

Dezvoltarea organismului si viteza

Viteza este calitatea motrica care depinde cal mai mult de inzestrarea naturala a individului, fiind considerat talent cel care are posibilitati crescute de a executa acte motrice cu o viteza mai mare comparativ cu alt individ.

Calitatea de viteza se poate manifesta atunci cand exista o mobilitate functionala a S.N.C., o coordonare neuro-musculara, o buna forta-detenta, precum si o coordonare corespunzatoare intre fazele de lucru ale muschilor agonisti si antagonisti.

In acelasi timp este stiut ca mobilitatea, forta si echilibrul proceselor de excitatie si inhibitie sunt calitati care deosebesc tipurile de activitate nervoasa superioara. Aceste calitati se stabilizeaza in perioada de 15-18 ani.

Aspecte metodice ale educarii vitezei

Exercitiile fizice, in conformitate cu natura si cu caracterul lor, determina adaptari corespunzatoare si specifice in organism.

Cresterea vitezei miscarilor la handbal se obtine pe doua cai, datorita lucrului in viteza-forta.

In prima alternativa, se lucreaza pentru cresterea vitezei marind efortul de lucru. Este necesar ca exercitiile de viteza sa se faca in conditii cat mai diverse, cu prelungirea duratei efortului de viteza maxima specific handbalului, cu ingreuiere, urmarind obtinerea limitelor maxime de executie.

Exercitiile de viteza se planifica in lectii la inceputul partii fundamentale, iar in cadrul ciclului saptamanal de antrenament, dupa zilele de efort redus. Cu exercitiile de viteza se opereaza in obtinerea si mentinerea formei sportive.

CAPITOLUL      III

ORGANIZAREA      CERCETARII

3.1. PERIOADA SI LOCUL DESFASURARII CERCETARII

Cercetarea am efectuat-o in perioada octombrie 2007 - martie 2008, adica in perioada de pregatire pentru Turneul Final Scolar - Etapa pe zona, la Sala Sportului din Targu-Jiu, cu echipa de handbal fete a Liceului cu Program Sportiv din Targu-Jiu.

SUBIECTII

Am selectat un numar de 10 jucatoare.

In continuare, prezint tabelul centralizator cu subiectii alesi pentru cercetare:

METODE DE CERCETARE

Pentru realizarea cercetarii am folosit urmatoarele metode:

metoda studiului bibliografic, avuta la dispozitie;

metoda observatiei, prin intocmirea protocoalelor de observatie (antrenamente);

testarea, probele efectuate de subiecti au scos in evidenta gradul de actualitate si utilitatea teoretica si practica a temei de cercetare;

metoda calculului, media aritmetica, abaterea standard, coeficient statistico-metodic de variabilitate.

Am reusit sa prelucrez si sa interpretez corespunzator rezultatele obtinute, ceea ce m-a ajutat in formularea concluziilor partiale si finale ale lucrarii.

METODE SI MIJLOACE UTILE CALITATILOR MOTRICE

Exercitii si jocuri pentru motricitate si coordonare cu accent pe viteza:

trecerea rapida dintr-o pozitie in alta: stand inainte culcat, culcat pe spate, sprijin ghemuit, aplecari, indoiri, la semnale auditive;

culcat pe spate, tinand in maini o minge: ridicare in stand fara ajutorul bratelor,

culcat pe spate: ridicare in ghemuit, rostogolire inainte, saritura cu extensie, aterizare si pornire in alergare;

schimburi bruste de directie din mers sau din alergare, la

comanda;

alergare cu spatele, intoarcere, rostogolire inainte, alergare;

efectuarea unor actiuni rapide din ghemuit sau din culcat: ridicarea brusca si atingerea unei mingi aflate pe sol la distanta de 2m, atingerea unei mingi aflate la diferite inaltimi, prinderea unei mingi oferite de un partener,

parcurgerea unui traseu contra-cronometru: la semnal, jucatorul porneste in alergare pe langa o minge medicinala (5-10m), sare peste o banca se intoarce si sare din nou peste banca, alearga si ocoleste mingea; alearga catre o saltea (95-100m), executa o rostogolire inainte, se ridica, alearga si ocoleste din nou mingea; alearga, trece pe sub un gard plasat la 10-15m, alearga si atinge mingea medicinala. In acest moment se opreste cronometrul;

saritura la coarda in tempoul dorit de jucator sau impus de profesor;

"ultimii doi alearga": echipa se deplaseaza in coloana cate doi, la semnal ultimii doi alearga sub forma de intrecere prin exterior, trecand in fata primului;

"cursa perechilor": la semnal, perechile se prind de maini pe la spate si alearga in acelasi fel ocolind jaloanele si intorcandu-se la linia de plecare;

"primul si ultimul la linia de 7m": echipa se afla aliniata pe linia de centru a terenului de handbal. La semnal, fiecare jucator alearga cat poate de repede spre linia de 7m si se aseaza in flanc, in ordinea stricta a sosirii;

"provocarea prin trei lovituri": jucatorii, impartiti in doua grupe, sunt asezati fata in fata, inapoia unei linii. Fiecare jucator dintr-o grupa atinge de trei ori palmele intinse ale perechii din grupa adversa. Dupa a treia lovitura "provocatorul" alearga inapoi la locul sau, urmarit de cel provocat. Daca este prins devine prizonier, in caz contrar, ramane prizonier acela care l-a urmarit;

"al treilea fuge": jucatorii organizati pe perechi sunt dispusi in formatie de cerc cu fata spre centru. Doi jucatori raman in afara formatiei - unul fiind urmaritorul si celalalt urmaritul. Urmaritul alearga spre exterior in jurul cercului si se poate aseza inaintea oricarei perechi, ajungand astfel la o formatie de trei jucatori, din care ultimul devine urmaritor si fuge dupa cel care a urmarit;

"prinde-l pe cel din fata": jucatorii sunt impartiti in 3-4 grupe, dispuse in formatie de cerc; jucatorii din fiecare grupa numara de la 1 in continuare. Cand profesorul striga un numar, cei cu numarul respectiv din fiecare grupa ies, alearga in jurul cercului intr-o singura directie si fiecare cauta sa-l prinda pe cel din fata, ferindu-se in acelasi timp de cel din spate. La semnalul profesorului se schimba sensul de deplasare;

"alearga dupa minge": jucatorii sunt impartiti in grupe de cate 3, asezati pe semicerc, cel din mijloc are o minge pe care o arunca spre linia de centru, mai aproape sau mai departe; ceilalti doi pornesc concomitent in alergare si castiga cel care ajunge primul mingea, castigatorul arunca la poarta sau poate efectua dribling multiplu sau poate trece intre cei doi pentru a arunca mingea;

"ocheste tinta cu saculetul de nisip": tinta poate fi verticala (zid) sau orizontala, iar saculetii colorati diferit pentru fiecare grupa;

"ocheste mingea": pe o banca de gimnastica se aseaza doua mingi medicinale. Jucatorii se impart in doua grupe si se dispun pe arcuri de cerc la 8-10m de banca. Componentii unei grupe au fiecare cate o minge de oina cu care, la semnal, ochesc mingile medicinale. Pentru fiecare lovitura reusita grupa primeste cate un punct. In continuare cei din grupa a doua aduna mingile, se aliniaza si la comanda profesorului executa aruncarile. Grupele se intrec intre ele;

"la tinta": efectivul se imparte in 3-4 grupe. Grupele sunt aliniate in formatie de sir inapoia unei linii de aruncare situata la 10-20m de un gard inalt sau zid, pe care se deseneaza cercuri cu diametrul de 1m. Primul din fiecare grupa primeste 4-6 mingi de oina, pe care le arunca cautand sa loveasca in cerc. Pentru fiecare aruncare reusita primeste un punct. Dupa ce arunca toate mingile, le aduna cat poate de repede si le preda urmatorului din grupa sa, care executa acelasi lucru. Jocul se desfasoara sub forma de concurs intre grupe. Se apreciaza punctajul si timpul.

Exercitii pentru imbunatatirea tehnicii de alergare:

mers normal, mers din ce in ce mai rapid;

mers cu rulare pe toata talpa si cu ridicare pe varful piciorului de sprijin;

mers cu fandari mari inainte;

alternarea ritmului de mers: 20m mers in tempo lent, 15m mers vioi, 10m mers in tempo lent, 20m mers in tempo rapid;

mers rapid sub forma de intrecere cu plecare de la o linie;

exercitii pentru dezvoltarea mobilitatii articulare coxo-femurale: pendulari inainte si inapoi cu un picior, celalalt pe varf, cu arcuirea spatelui, pendulari laterale, fandari inainte, lateral (stanga-dreapta), aplecari si indoiri de trunchi cu picioarele departate sau apropiate;

joc de glezna pe loc, joc de glezna cu palmele sprijinite la perete, joc de glezna din deplasare; 2-3 ori 10-15m;

alergare cu ridicarea coapsei la orizontala sau cu genunchii la piept 4-5 ori 10m;

alergare cu pendularea gambei inapoi;

alergare 300m pe o linie dreapta trasata pe teren;

alergarea cu accentuarea pendularii gambei inainte sau inapoi: 2-3 ori 20+20m;

alergare accelerata si oprire prin micsorarea treptata a vitezei;

alergare cu pasi sariti: 2-3 ori 15-20m;

alergare 30m pe culoare inguste de 20-30cm;

joc de glezna foarte rapid, cu inaintare, cu tragere energica a unui genunchi la piept;

alergare in tempo uniform cu corectarea tehnicii;

alergare de viteza pe loc cu sprijinul mainilor pe perete;

alergare de viteza cu usoara inaintare, cu sprijinul bratelor pe umerii unui partener;

alergare cu genunchii sus, bratele indoite din coate si cu palmele in jos in asa fel ca genunchii sa loveasca palmele; exercitiul se face pe loc in reprize de 4-6 ori 10-20s, sau in deplasare 3-4 ori 10-15m;

alergare cu accentuarea diferitelor componente ale pasului: 10m alergare usoara, 10m alergare cu genunchii sus, 10m alergare cu pendularea gambelor inainte;

alergare rapida pe 20-30m, cu trecere peste 4-6 obstacole: mingi medicinale, banci de gimnastica, garduri;

Exercitii executate in viteza maxima sau apropiate de cea maxima:

alergare accelerata: jucatorii pornesc in alergare usoara de la linia de poarta pana la linia de 9m, maresc viteza pana la linia de centru a terenului, accelereaza pana la linia de 9m, franeaza alergarea in fata portii;

alergare cu acceleratie pe distante cuprinse intre 5-30m;

alergare accelerata pe 20-30m, cu mentinerea vitezei maxima 10-15m;

alergare de viteza lansata pe distanta de 40-60m;

alergare accelerata de la linia portii pana la linia de centru, cu mentinerea vitezei maxime, pana la linia de 9m;

alergarea cu viteza maxima de-a lungul terenului, cu prinderea si pasarea mingii cu jucatorii plasati in apropierea liniilor de margine;

aruncarea unei mingi de tenis sau de handbal in zid si reprinderea ei;

dribling multiplu in viteza pe distanta de 15-20m;

alergare pe contraatac si prinderea mingii aproape de poarta adversa;

alergare pe contraatac si prinderea mingii la centrul terenului, continuarea contraatacului cu dribling multiplu;

pase in doi si trei cu doua mingi;

aruncari la poarta cu executarea in viteza a unor elemente:

intrare rapida si sigura in posesia, pregatirea ampla si rapida a aruncarii cu accent pe explozia bratului;

Exercitii efectuate cu viteza maxima in conditii usurate:

alergari pe distanta de 40-60m, cu vant din spate;

alergari la vale, pe pante inclinate de 20-30 grade, pe distante de 30-80m, cu accent pe amplitudinea pasilor;

alergari la vale, pe pista inclinata de la 4-6 grade la 10-15 grade, pe distanta de 30-50m;

prinderi si aruncari cu mingi de tenis, de handbal, in reprize de 1-2 sau in serii de 25-30 repetari;

dribling pe piste inclinate de 10-15 grade;

aruncari la poarta, in serii de 2-3 ori, 10-15-20;

Exercitii in tempo ridicat:

alergare de viteza cu frecventa miscarii picioarelor marita: pe loc, cu usoara inaintare, la zid, in reprize de 30² sau pe 10-15m;

alergare pe 15-25m cu pasi scurti si cu frecventa ridicata;

alergare rapida pe loc, cu schimbarea ritmului pasilor dirijata de profesor, in reprize de 30-60²

alergare cu schimbari de tempo la diferite semne sau semnale: 3-4 ori in tempo de 2/4+10m, in tempo de +30m, in tempo de 2/4+10m, in tempo de :3-4-20m, in tempo de +15m, in tempo de 4/4+10m, in tempo de +15m, in tempo de 2/4;

joc de glezna cu deplasare, pe distanta de 10-20m, in tempo rapid;

aruncari si pierderi efectuate cat mai rapid, urmarind imbunatatirea legaturii intre prindere si aruncare rapida.

Exercitii sub forma de intrecere pentru dezvoltarea vitezei:

alergare accelerata in ritm constant, condusa de un jucator: 2-3x20-30m;

alergare pe 30-60m, cu adversar egal ca valoare;(ex.1)

"cine ajunge primul la linia de centru": jucatorii aliniati pe linia portii executa usoare sarituri sau joc de glezna; la semnal pornesc in viteza maxima spre centrul terenului;(ex.2)

alergare 30-40m; serii de 3-4 jucatori; alergare sub forma de intrecere in doua etape: prima etapa pentru desemnarea locurilor in serie si a doua etapa intre cei clasati pe aceleasi locuri in serii. Intrecerea duce la ierarhizarea jucatorilor in echipa;

"urmarirea partenerului" care se deplaseaza in alergare rapida pe teren; dupa 30-40s pauza, se schimba rolurile;

alergari cu handicap de 1-2m, pe distanta de 20-30m;(ex.3)

alergari in torent: viteza maxima pe 15-20m;

jucatorii, asezati pe doua siruri, efectueaza joc de glezna: la semnal, ultimii alearga pana in fata sirului lor s.a.m.d.(ex.4)

dribling cu urmarirea unui partener care se deplaseaza liber si cu viteza;(ex.5)

plecarea la un semnal, pe perechi: alergare cu un handicap de 1m, cu dribling in viteza;

prinderea si aruncarea mingii sub forma de concurs: "care pereche efectueaza mai multe pase in 1 sau 2²

pase in formatie de triunghi: doi jucatori cu doua mingi paseaza succesiv unui al treilea;

Exercitii pentru dezvoltarea formelor de manifestare a vitezei:

In efectuarea elementelor tehnice (prindere, pasare, aruncare la poarta, dribling, fente) sunt prezente formele de manifestare ale vitezei. Dar viteza se manifesta, indeosebi, in cadrul procedeelor miscarii in teren. Miscarea in teren a jucatorilor cuprinde: plecari (startul), alergari (tropotita, lansata, cu spatele, cu pasi incrucisati si adaugati), opriri, intoarceri, miscari (in special, ale trunchiului), indoiri, ghemuiri, rasuciri, miscari speciale ale bratelor, sariturile, schimbarile de directie etc.

In cadrul antrenamentului se urmareste educarea vitezei de start (reactie), de deplasare, de executie si de repetitie si legat de aceasta stapanire, manuirea si aruncarea mingii.

Exercitii pentru viteza de start:

starturi din diferite pozitii: de jos, culcat pe o parte, sezand, culcat pe spate, culcat inainte, continuate cu alergari de viteza pe distanta de 10-20m, se repeta de 4-8 ori cu pauza de 60² intre repetari;

starturi precedate de usoare sarituri pe loc sau de deplasari in pozitia fundamentala, continuate cu alergari de viteza pe distante de 5-15m;

starturi din dispozitive de atac sau de aparare, continuate cu alergari de viteza pe distanta de 5-10m sau 20-30m;

start, alergare de viteza pe 15-20m si culegerea unei mingi de handbal. Exercitiul se va desfasura pe perechi, iar asezarea celor doi jucatori care se lupta pentru minge poate fi opusa sau convergenta fata de minge;

jocuri de miscare "crabii si crevetii", "al treilea fuge";

stand pe perechi: aparatorul aflat pe semicerc reactioneaza obligatoriu la fentele de aruncare sau de pasare ale atacantului 3-5x1¢

start, interceptie, dribling multiplu si aruncare la poarta;

porniri bruste in alergarea de viteza, pe contraatac. Alegerea momentului de actiune este strans legata de aruncarea la poarta efectuata de adversar, de interceptia efectuata de catre un coechipier, sau este bazata pe anticipatia contraatacului.

Exercitii pentru viteza de deplasare:

porniri bruste din pozitia fundamentala cu alergare accelerata: 6-8x10-20m;

deplasari cu pasi adaugati laterali, stanga si dreapta, pe distante de 5m,intre cele doua jaloane sau doua semne trasate pe semicercul spatiului de poarta, 4-6x30-20²

alergarea accelerata pe distanta 15-20m, urmata de alergare usoara si din nou alergare usoara pe 15-20m;

start din pozitia fundamentala, alergare in mare viteza si oprire:8x10m 15-10-5m;

start din diferite pozitii, alergare in viteza 5-15m, oprire, intoarcere, alergare usoara: 4-8 repetari;

alergare de viteza si schimbari de directie in locuri marcate;

dribling multiplu in linie dreapta 4-6x15-25; dribling multiplu cu schimbari de directie; dribling multiplu printre jaloane; dribling multiplu cu piruete; dribling multiplu cu schimbarea vitezei de deplasare;

exercitiul compus din procedee ale miscarii in teren: deplasari stanga-dreapta 3m+3m deplasari din pozitia fundamentala pe semicerc, alergare de viteza 10-15m,oprire, alergare cu spatele 5-7m, intoarcere 180 , alergare de viteza 5-10m, oprire cu intoarcere rapida, continuata cu alergare usoara. Trecerea de la un procedeu la altul se face la semnal sau prin marcaje pe teren. Se repeta de 4-8ori.

joc de miscare: "leapsa in doi";

"joc de perechi": stand in formatie pe doua linii, jucatorii se deplaseaza spre una din porti prin joc de glezna, cei din spate cu initiativa ating cu mana umarul celor din fata, apoi se intorc si sprinteaza, spre poarta opusa, cei atinsi cu palma se intorc si cauta sa-i prinda pe cei care alearga. Apoi rolurile se schimba. Se repeta de 8-10 ori;

acelasi joc, ca cel dinainte, dar jucatorii sunt dispusi pe 3-4 linii, la distanta de 1m. Semnalul se transmite din spate, in lant, spre cel din fata, intoarcerile si urmaririle fiind succesive. In cadrul grupei cei cu viteza mai buna primesc ultimii semnalul.

"joc de perechi": jucatorii sunt dispusi pe doua linii la distanta de 10m. La semnal jucatorii de pe o linie se deplaseaza spre ceilalti care stau cu un brat intins, ating palma celorlalti, se intorc si alearga in viteza maxima spre linia de unde au plecat, urmariti de partenerii respectivi.

Exercitii pentru viteza de executie si reactie:

prinderea si aruncarea mingilor de handbal sau de tenis: 3-5x60-30²

pe perechi: aparatorul marcheaza strans si reactioneaza la procedeele miscarii in teren efectuate de catre atacanti cu sau fara minge: 3x30-35-60²

sarituri combinate cu exercitii de indemanare;

aruncare in panou si prinderea mingii: 3-5x20-10;

trei jucatori sunt asezati in formatie de linie sau de triunghi: doi au mingi pe care le paseaza alternand, celui fara minge, cel fara minge prinde si paseaza cat mai repede celui de la care a primit pasa;

dribling printre jaloane, sub forma de intrecere si sub forma de stafeta;

aruncarea la poarta sub forma de intrecere intre doi jucatori: cine efectueaza mai repede la aruncari din saritura. Mingile sunt dispuse la 12-15m de poarta, iar aruncarile se executa din afara semicercului de 9m;

pase pe pozitie viitoare, in doi, cu schimb de locuri (fara minge, alergare in viteza maxima): 4-6x30-40m;

pe perechi: dribling cu schimb de locuri (cu minge, alergare in viteza maxima), 4-6x30-40m;

Exercitii pentru viteza de decizie:

"cine tine mai mult mingea": jucatorii care au mingea sunt numeric superiori cu 2 sau 3 jucatori. Jucatorii sunt obligati sa paseze mingea jucatorului liber;

jocuri de pregatire si verificare, cu adversari diferiti ca valoare;

loc de handbal cu eliminarea driblingului multiplu, si apoi a celui simplu;

joc la doua porti, cu aruncari la poarta dupa cel mult 3-4 pasi;

joc la doua porti, 6 la 5, 5 la 4, sau 6 la 4;

joc la doua porti, echipele fiind compuse din 8 sau 9 jucatori;

joc 7 la 7 pe teren redus.

Exercitii pentru dezvoltarea vitezei de reactie a portarului:

Un mare numar din exercitiile prezentate anterior sunt valabile pentru pregatirea portarului, la care se pot adauga si alte exercitii speciale:

prinderea, blocarea sau respingerea mingilor ricosate din perete, aruncarea mingii fiind efectuata de catre antrenor de la 3-8m, sau de insusi portarul;

prinderea, blocarea sau respingerea, cu bratele sau cu picioarele a mingii aruncate de antrenor, de la distanta de 6-10m;

blocarea, respingerea sau prinderea mingilor sutate cu piciorul de catre un coechipier, de la distanta de 6-10m;

interventii la mingile aruncate de mai multi jucatori aflati pe diferite posturi ale atacului; ordinea aruncarilor este dirijata;

interventiile portarului la mingile aruncate dupa paravan, eliminandu-se astfel observarea succesiunii miscarilor pregatitoare ale atacantului;

interventiile portarului la mingile aruncate de la 4-5m, prin micsorarea semicercului.

Exercitii cu ingreuieri pentru dezvoltarea vitezei;

Exercitiile de forta influenteaza viteza in cazurile in care forta se mareste concomitent cu obtinerea vitezei maxime. Executia cat mai corecta a procedeelor tehnice in conditii ingreuiate, vizand cresterea fortei si vitezei cat mai apropiate de cele de joc, se mai numeste "metoda a actiunii conjugate".

exercitii cu haltere mici (0,5-1kg) pentru imbunatatirea vitezei de miscare a bratelor;

alergare in viteza pe terenuri nisipoase, insuficient consolidate, prin zapada afanata: 3-5x20-30m;

complexe de exercitii cu procedee ale miscarii in teren, cu accent pe sarituri, opriri, intoarceri;

prinderea mingilor medicinale de 1-2kg;

prinderi, pase si aruncari la poarta, executate rapid si corect, cu mingi de handbal sau medicinale de 1kg.

Exercitii de viteza cu prelungirea duratei de lucru in regim de rezistenta;

In handbal, capacitatea de repetare a exercitiilor de viteza este strans legata de pregatirea tehnica, psihica si tactica;

complexe de exercitii care cuprind procedeele miscarii in teren, in care se maresc distantele parcurse in mare viteza sau se repeta;

suveica simpla sau dubla, efectuata in mare viteza, cu pase la intermediari, cu pase in fata la 8-10m sau cu pase in lungimea terenului;

pase in doi cu deplasare maxima, in lungimea terenului: 10-15x40-30m;

pase in doi cu schimb de locuri cu plecare simultana, executate

in viteza maxima, in lungimea terenului: 8-10x40-30m;

pase in trei cu schimb de locuri, efectuate in viteza maxima, in lungimea terenului 10x30-40m;

3-5 serii de cate 10-20 aruncari la poarta, de pe posturi diferite;

contraatacuri directe efectuate in viteza maxima;

pase pe atacul pozitional, urmate de replici efectuate in mare viteza, 6-8x30m;

deplasarea jucatorilor in pozitie fundamentala de aparare, pe semicercul de 6m, pornire si desfasurare rapida a fazei 2-a a atacului, cu finalizare, 6-8x30m.

CAPITOLUL IV

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. DESCRIEREA EXPERIMENTULUI

Proba 1:

Alergare de viteza, plecarea cu start din picioare, la semnal - 15m. 2X; - se noteaza cea mai buna incercare.

Proba 2

Alergare de viteza, plecarea cu start din picioare, de voie - 20m. 2X; - se noteaza cea mai buna incercare

Proba 3

Dribling cu schimbarea directiei printre jaloane; 2X - se noteaza cea mai buna.

7 m

2,8 2,6 2,6

start

Proba 4

Pasa cu o mana de la umar (la perete) - 15 sec. - distanta 2,5m fata de perete; - se noteaza cate pase se executa.

Proba 5

Deplasare pe traseul stabilit in viteza maxima. Jucatorul parcurge traseul executand schimbarile de directie intotdeauna cu fata spre aceeasi parte pentru exersarea schimbarii de directie cu si pe piciorul drept si pe piciorul stang (stang-drept, drept-stang). 1x

4.2 Prezentarea datelor centralizate

Testarea initiala

Testarea finala

4.3. PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR OBTINUTE

In scopul efectuarii unei analize cat mai apropiate de realitate am folosit urmatorii indicatori statistico-matematici:

Media aritmetica - exprima tendinta centrala a performantelor inregistrate.

In tabele este notata cu X si se calculeaza dupa formula:

S - "suma de .",

X - performantele,

n - numar de subiecti.

Abaterea standard - scoate in evidenta gradul de diferenta individuala in interesul grupului, deci masura variabilitatii in jurul mediei. Se calculeaza dupa formula:

S = unde,

S - abaterea standard,

X - valorile individuale,

- media aritmetica,

n - numar de subiecti.

Coeficientul de variabilitate - indica cea mai generala caracterizare sistematica a variatiei unei caracteristici. Reprezinta aproximarea procentuala a catului dintre abaterea standard si media aritmetica. Se calculeaza dupa formula:

C_V =

Aceasta exprimare procentuala ne permite compararea variabilitatii diferitelor calcule statistice. Cu cat coeficientul de variabilitate este mai mic, cu atat gruparea datelor in jurul mediei este mai pronuntata, adica reprezinta populatia cu cea mai mare incredere (semnificatie).

La proba de alerga de viteza pe 15m - cu care am masurat viteza de reactie si de deplasare - media echipei este de 3,2 sec. Neexistand date in literatura de specialitate pentru a compara aceasta valoare am luat ca termen de comparatie valoarea cea mai buna din rezultatele inregistrate. Aceasta este de 2,7. Se observa o diferenta de 0,5 s intre valoarea medie a echipei si valoarea cea mai buna. 9 jucatoare au o valoare cuprinsa intre 2,7 si 3,2 o jucatoare are valoarea medie a echipei, 6 jucatoare avand valori mai mari decat media echipei - pana la 3,9.

Apreciez, tinand cont ca la aceasta varsta nu exista date comparative pentru jucatoare handbaliste si deoarece 10 dintre jucatoare au valori cuprinse intre valoarea cea mai buna si valoarea medie, viteza este destul de omogen dezvoltata.

La proba de alergare de viteza pe 20m - cu care de asemeni am masurat viteza de reactie si de deplasare - media echipei este de 4,4 sec. Din aceleasi considerente - lipsa de date - pentru a compara aceasta valoare am luat ca termen de comparatie valoarea cea mai buna din rezultatele inregistrate. Aceasta este de 3,9 sec. Se observa o diferenta de 0,5sec intre valoarea medie a echipei si valoarea cea mai buna. Din cele 16 jucatoarea, 6 jucatoare au o valoare cuprinsa intre 3,9 si 4,4 o jucatoare are valoarea medie a echipei, 9 jucatoare avand valori mai mari decat media echipei - pana la 5,3 sec.

Apreciez, tinand cont ca la aceasta varsta nu exista date comparative pentru jucatoare handbaliste si deoarece 7 dintre jucatoare au valori cuprinse intre valoarea cea mai buna si valoarea medie, se observa o modificare comparativ cu proba de alergare de viteza pe 15m., in ceea ce priveste numarul de jucatoare situate valoarea cea mai buna si valoarea medie, 10 respectiv 7.Celelalte 9 jucatoare componente ale echipei au valori intinse pana la 5,3.

La proba de dribling printre jaloane am evaluat viteza de executie a driblingului. Acest parametru este dependent si de tehnica de executie a driblingului. Valoarea medie este de 8,02, iar valoarea cea mai buna este de 7,9.

Un numar de 6 eleve s-au situat peste medie. Rezultatele la aceasta proba de control pot fi imbunatatite atat prin cresterea vitezei de deplasare, cat si a tehnicii de executie.

La proba "pasa la perete" pe durata a 15sec am masurat viteza de executie a paselor. Acest parametru este dependent atat de viteza de executie cat si de tehnica de pasare. Valoarea medie la acest parametru este de 13,62. Un numar de 8 jucatoare au o valoare mai buna decat valoarea medie, iar 2 dintre eleve avand o valoare peste valoarea medie. Apreciez ca valoarea de ansamblu a acestui parametru pe echipa este buna.

La proba "micul maraton" am evaluat viteza in regim de rezistenta.

Valoarea medie a acestui parametru a fost de 32,77 sec, iar cea mai buna valoare 31,1 sec. Un numar de 6 eleve au avut o valoare peste medie. Consider ca, tinand cont de particularitatile morfo-functionale de varsta si particularitatile de dezvoltare a calitatilor motrice viteza si rezistenta, acest parametru poate fi imbunatatit considerabil in anii urmatori.

CAPITOLUL V

CONCLUZII SI
PROPUNERI

Pregatirea fizica este unul din factorii esentiali ai jocului de handbal. Competitiile actuale si mai ales cele viitoare cer si vor cere, in continuare, o pregatire deosebita sub toate aspectele, dintre care pregatirea fizica si factorul psihic sunt cele mai importante.

In aceasta lucrare am cautat sa prezint unele aspecte ale calitatilor motrice din antrenamentul jucatoarelor, in special a calitatii motrice VITEZA, pornind de la necesitatile zilnice ale pregatirii in conditiile handbalului international, adaptate la particularitatile scolii romanesti de joc.

Ideea de baza a lucrarii este dezvoltarea calitatii motrice viteza, ca parte integranta a antrenamentului, exprimata in exercitii care sa constituie componente ale jocului, o modelare care sa respecte atat formele, cat si continutul acestuia.

Impartirea lucrarii pe exercitii, metode si mijloace, corespunde cerintelor metodice zilnice ale conducerii unei echipe si raspunde la intrebarile curente: "Ce trebuie sa facem, cu ce mijloace sa actionam si in ce fel se pot realiza sarcinile pregatirii fizice?"

Cerintele mereu crescande ale handbalului de inalta performanta au determinat si determina aparitia unor metode noi in pregatire. Dintre cele mai utilizate sunt:

pentru dezvoltarea vitezei, in conditii de rezistenta, repetate, asa cum o cere jocul, apare metoda antrenamentului cu intervale;

pentru dezvoltarea diferitelor segmente a grupelor musculare specifice sau nespecifice: circuit-treningul, antrenamentul izometric, antrenamentul specific;

pentru pregatirea fizica generala si specifica s-a apelat si la sporturile complementare: elemente din gimnastica, atletism, baschet, etc.

In urma cercetarilor efectuate mi-am pus intrebarea: "Ce urmareste pregatirea fizica?". Si am ajuns la concluziile:

o pregatire, o dezvoltare si o perfectionare a calitatilor psiho- fizice in vederea stapanirii actiunilor corpului in cele mai dificile miscari fara minge, solicitate pe tot parcursul jocului;

dezvoltarea si perfectionarea calitatilor psihico-fizice in vederea stapanirii mingii in timpul desfasurarii jocului;

adaptarea, dezvoltarea si perfectionarea capacitatilor functionale ale organismului, la efortul specific handbalului;

dezvoltarea calitatilor psihice ale sportivilor si, in special, a celor de vointa si afective, necesare invingerii dificultatilor si greutatilor din timpul jocului.

In vederea realizarii unei cercetari cat mai completa si realista am folosit:

metoda studiului biografic, avuta la dispozitie;

metoda experimentului - probele efectuate au scos in evidenta gradul de actualitate si utilitate teoretica si practica a temei de cercetare;

metoda calculului statistic - unde am folosit urmatorii indicatori statistici:

media aritmetica

abaterea standard

coeficientul de variabilitate (aproximarea procentuala a catului dintre abaterea standard si media aritmetica).

Cercetarea am efectuat-o in perioada octombrie 2003 - aprilie 2004 la Sala Sporturilor a Liceului cu Program Sportiv din Targu-Jiu.

Am selectat un numar de 10 jucatoare de la echipa de J III a Liceului cu Program Sportiv din Targu-Jiu.

Recomandari metodice necesare stabilirii unor criterii de pregatire:

pentru participarea efectiva si eficienta la joc este necesara o continua imbunatatire a procedeelor tehnice pe un fond solid de pregatire fizica, care se realizeaza cu succes in antrenamentul individual si colectiv;

metodele si mijloacele sa fie selectate in functie de particularitatile echipei;

probele de control sa constituie repere concrete, ajutoare pretioase in procesul de pregatire a fiecarui jucator, constituind sisteme de referinta pentru activitatea viitoare;

calitatilor motrice si in special calitatii motrice viteza, le sunt proprii parametrii prin intermediul carora se poate determina valoarea si contributia fiecaruia la realizarea diferitelor actiuni motrice.

Tinand seama de stadiul in care se afla handbalul romanesc, atat cel masculin cat si cel feminin, consider ca este necesar sa atragem atentia asupra faptului ca, pentru a ajunge la rezultate de prestigiu, trebuie acordata o importanta deosebita dezvoltarii calitatilor motrice inca din faza de inceput si mai ales a calitatii motrice VITEZA.

In urma intabelarii celor mai bune rezultate obtinute de eleve la probele sustinute si tinand cont de perioada de cand practica handbalul - echipa fiind formata in luna septembrie 2002 - se poate remarca faptul ca, dintr-un lot de 10 jucatoare s-au evidentiat numeroase jucatoare cu un posibil potential, care sper ca in viitor sa ridice handbalul romanesc pe niste trepte superioare si astfel, s-a confirmat ipoteza prin care calitatea motrica viteza poate fi imbunatatita prin mijloace specifice jocului de handbal.

BIBLIOGRAFIE

BOTA, IOAN; BOTA, MARIA - Handbalul

CERCEL, PAUL - Calitati motrice la jucatorii de handbal

GHERMANESCU, KUNST IOAN - Teoria si metodica handbalistului

GOGALTAN, VALERIU - Instruirea copiilor si juniorilor in handbal

GRIGOROVICI, S si TROFIN, E - Handbalul la copii si juniori

6. Ardelean, T. - (1980), Particularitatile dezvoltarii calitatilor

motrice. I.E.F.S., Bucuresti

7. Bica, M. D. - (2002), Educatie fizica - aspecte teoretice si

metodice. Editura Studii Europene, Tg.-Jiu

8. Bota, C. - (1993), Fiziologia educatiei fizice si sportului.

ANEFS, Bucuresti

9. Bucur, I. - (1969), Contributii privind organizarea diferentiata a

activitatii de educatie fizica in invatamant pe clase si sex, dupa

varsta biologica. Educatia fizica in scoala, Bucuresti

10. Carstea, Gh. - (1997), Educatia fizica - teoria si bazele metodicii.

ANEFS, Bucuresti

11. Chirita, G. - (1972), Optimizarea lectiei de educatie fizica. Editura

Stadion, Bucuresti

Dragomir, P. - (coordonator) (2001), Ghid metodologic de aplicare

a programei de educatie fizica si sport in invatamantul primar,

gimnazial si liceal. Editura Aramis Print, Bucuresti

Mitra, G., Mogos, A. - (1977), Dezvoltarea calitatilor motrice.

Editura Sport-Turism, Bucuresti

Neacsu, I. - (1999), Instruire si invatare. Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti

Niculescu, M. - (2001), Metodologia cercetarii stiintifice in

educatie fizica si sport. A.N.E.F.S., Bucuresti

Siclovan, I. - (1972), Teoria educatiei fizice si sportului. Editura

Stadion, Bucuresti

Siclovan, I.- (1977), Teoria educatiei fizice si sportului. Editura

Sport-Turism, Bucuresti

Tudor, V. - (2001), Evaluarea in educatie fizica. Editura Printech,

Bucuresti

Tudos, S. - (1993), Elemente de statistica aplicata. Editura M.T.S.,

Bucuresti