Regulamentul radiocomunicatiilor al Uniunii Internationale de Telecomunicatii (UIT)

Regulamentul radiocomunicatiilor al Uniunii Internationale de Telecomunicatii (UIT)

Regulamentul Radiocomunicatiilor al Uniunii Internationale de Telecomunicatii, pentru inceput sub denumirea de Regulamentul Radiocomunicatiilor anexat la Conventia Internationala de la Geneva din 1959 a fost semnat la data de 21.12.1959 si a intrat in vigoare la data de 01.05.1961.

Pastrarea secretului corespondentei

Regulamentul UIT impune ca administratiile sa se angajeze sa ia toate masurile necesare pentru a interzice si reprima urmatoarele activitati:

interceptarea fara Autorizatie a radiocomunicatiilor care nu sunt destinate utilizarii generale de catre public;

divulgarea continutului sau numai a existentei, publicarea sau folosirea in orice mod, fara autorizatie a informatiilor de orice natura obtinute prin interceptarea radiocomunicatiilor care nu sunt destinate utilizarii generale de catre public.

Prin art. 18 din Regulament se impune, in paragraful 2, ca titularul unei autorizatii este obligat sa pastreze secretul telecomunicatiilor. Totodata, prin autorizatie se precizeaza faptul ca este interzisa receptionarea/captarea altor comunicatii prin radio in afara celor pe care este autorizata sa le receptioneze si ca, in cazul in care, astfel de comunicari vor fi receptionate in mod involuntar, ele nu trebuie sa fie nici reproduse, nici comunicate unor terti, nici utilizate intr-un scop oarecare si chiar existenta comunicatiilor nu trebuie dezvaluita.

Autorizarea functionarii statiilor de radiocomunicatii

Prin art. 18 paragraful 1 din regulament se impune ca nici o statie de emisiune nu poate fi infiintata sau exploatata de un particular sau de o administratie fara o autorizatie eliberata de guvernul tarii de care apartine statia respectiva.

Totusi, intre guvernele a doua sau mai multe tari se pot incheia acorduri privind functionarea imbunatatita a statiei si pentru a se asigura o acoperire nationala.

Totodata, in paragraful 4 al aceluiasi articol se impune ca guvernul care va elibera o autorizatie unei statii va mentiona in aceasta semnalmentele statiei, inclusiv numele sau, indicativul de apel, si categoria in care este plasata din punct de vedere al corespondentei publice, precum si caracteristicile generale ale instalatiei.

Pentru statiile de sol, inclusiv statiile cu unul sau mai multe receptoare, va fi inclusa o clauza stipuland faptul ca operarea acestor statii este interzisa in alte tari in afara aceleia in care a fost emisa licenta, exceptand situatia in care guvernele statelor implicate au un acord prealabil.

Identificarea transmisiunilor si a statiilor radio aeronautice. Formarea indicativelor de apel

Prin art. 19 din regulament, se precizeaza conditiile ce urmeaza a fi indeplinite de catre o statie pentru a putea fi identificata.

Astfel, prin paragraful 1 se interzice oricarei statii sa emita fara semnal de identificare sau utilizand un semnal de identificare fals.

Prin regulament se impune ca indicativele de apel ale statiilor aeronautice sa fie formate din 3-5 litere.

Exista situatii in care detinerea semnalelor de identificare nu se aplica anumitor elemente, astfel cum impune art. 19, paragraful 4 din regulament, respectiv:

a.     statiilor de pe ambarcatiunile de supravietuire atunci cand transmit semnale de pericol in mod automat;

b.            radiofarurilor de urgenta care indica pozitia.

Semnalele de identificare vor fi, acolo unde este posibil, asfel cum impune art. 19 paragraful 18 din regulament, intr-una din formele:

verbal, folosind amplitudine mica sau modulatie de frecventa;

cod international morse transmis la viteza manuala;

cod de telegraf compatibil cu echipament conventional de printare;

orice alta forma recomandata de sectorul de radiocomunicatii.

Prin art. 45 paragraful 1 din regulament, se precizeaza ca statiile aeronautice terestre sunt contactate de statiile de aeronava atunci cand se ivesc operatiuni in zona de acoperire a primelor. Daca o statie aeronautica considera faptul ca este necesar sa intervina in comunicatiile dintre statiile aeriene, atunci acestea se vor supune indicatiilor date de statia aeronautica terestra.

Autoritatea persoanei responsabile pentru statia radio din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Prin normele impuse de art. 37.1 din Regulamentul Radiocomunicatiilor al Uniunii Internationale de Telecomunicatii (UIT), se impune ca serviciul fiecarei statii aeronautice si fiecare statie aeronautica trebuie sa fie controlate de catre un operator detinator al unui certificat emis sau recunoscut de catre guvernul tarii respective.

In paragraful 37.2 se prevede ca in functie de nevoile speciale, de acordurile speciale intre administratii se pot stabili conditiile de urmat in vederea obtinerii certificatului de operator radiotelefonist in vederea utilizarii lui in statiile de radiocomunicatii aeronautice si in statiile terestre aeronautice in conformitate cu anumite conditii tehnice si de operare. Aceste acorduri, odata incheiate, vor fi cu conditia ca ele sa nu prejudicieze serviciile internationale. Aceste conditii si acorduri vor fi mentionate in certificatele emise pentru fiecare operator.

Totodata, prin paragraful 37.3, se impune ca Serviciul dispozitivelor automate de comunicare instalate intr-o statie aeronautica sau intr-o statie aeronautica terestra va fi controlat de catre un operator detinator al unui certificat emis sau recunoscut de catre guvernul tarii respective.

Regulamentul Radiocomunicatiilor al UIT, prin paragraful 37.4, creeaza permisiunea ca in serviciul statiilor aeronautice si statiilor aeronautice terestre ce opereaza peste frecventa de 30 MHz, fiecare guvern va decide ce tip de certificat ii este necesar si astfel va defini conditiile pentru obtinerea lui.

De asemenea, prin paragraful 37.5. se creeaza impunerea ca prevederea de la paragraful 37.4 sa nu poata fi aplicata oricarei statii aeronautice sau statii aeronautice terestre ce lucreaza pe frecventa stabilita pentru uz international.

Prin paragraful 37.6 se prevede ca in cazul absentei unui operator in timpul unui zbor, si numai ca masura temporara, persoana responsabila cu statia poate autoriza un operator detinator al unui certificat emis de catre guvernul altui Stat Membru al Uniunii pentru a realiza serviciul de radiocomunicatii.

Prin paragraful 37.7, din regulament se instituie posibilitatea ca atunci cand este necesara angajarea unei persoane fara certificare sau a unui operator care nu detine un certificat sau un certificat adecvat de operator temporar, performantele sale pot fi limitate numai la semnale de primejdie, urgenta si siguranta, mesaje referitoare la acestea, la siguranta vietii si mesaje esentiale referitoare la navigatie si la siguranta aeronavei.

Pentru astfel de situatii se impune prin paragraful 37.8 din regulament ca in toate cazurile, operatorii temporari trebuiesc inlocuiti cat mai curand posibil de catre operatori detinatori de certificate descrise in regulament.

Prin paragraful 37.9 se impune ca fiecare administratie sa ia masurile necesare pentru prevenirea utilizarii frauduloase a certificatelor. In acest scop, fiecare certificat trebuie sa poarte semnatura titularului si trebuie autentificat de administratia care l-a emis. Administratia se poate hotari daca doreste si alte metode de identificare ca: fotografii, amprente, etc.

De asemenea prin paragraful 37.10 al articolului 37 din regulament se prevede posibilitatea ca pentru a usura verificarea certificatelor, acestea pot purta, daca este necesar, alaturi de textul in limba materna o traducere a textului intr-o limba de circulatie internationala, utilizata de catre Uniune.

Prin paragraful nr. 3 al art. 37 din Regulament se instituie obligatia administratiei (societatii care foloseste statii radio) de a lua masurile necesare pentru plasarea operatorilor sub incidenta pastrarii secretului de serviciu, pastrarea secretului corespondentei asa cum se prevede in art. Nr.18.4.

Certificatele de operator radio din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Prin paragraful 37.12 se precizeaza existenta a 2 categorii de certificate de operatori radiotelefonisti : general si restrans.

In paragraful 37.13, se precizeaza dreptul ca detinatorul unui certificat general de operator radiotelefonist poate executa serviciul de telefonie pe orice statie aeronautica si pe orice statie aeronautica terestra, iar in paragraful 37.14 se impune ca detinatorul unui certificat restrans de operator radiotelefonist poate executa serviciu de radiotelefonie pe orice statie aeronautica si pe orice statie aeronautica terestra ce opereaza pe frecventele alocate exclusiv de catre serviciul aeronautic sau de catre serviciul mobil aeronautic prin satelit, operarea emitatorului necesitand numai un simplu comutator extern, nepermitand schimbarea frecventei alocate.

Certificatul de operator radiotelefonist general este emis candidatilor care au dat dovada cunostintelor si calificarilor profesionale enumerate prevazute la paragraful 37.13, respectiv:

a)    Cunoasterea principiilor elementare de radiotelefonie;

b)    Cunostinte amanuntite in practica operationala si a aparatelor de radiotelefonie ;

c)    Abilitatea de a trimite si a primi corect prin radiotelefon in una din limbile de circulatie internationala din Uniune ;

d)    Cunostinte detaliate ale Regulamentului ce se aplica in radiocomunicatii si in special a acestei parti din Regulament ce se refera la siguranta vietii.

Pentru certificatul de operator radiotelefonist restrans prin paragraful 37.26 se prevede ca acesta este emis candidatilor ce au dat dovada cunostintelor si calificarilor profesionale enumerate mai jos :

a) Cunostinte practice de operator radiotelefonist si proceduri;

b)    Abilitatea de a trimite corect si de a primi corect prin radiotelefon in una din limbile de circulatie internationala din Uniune ;

c) Cunostinte generale din Regulamentele aplicabile comunicatiilor radiotelefonice si specifice acesteia din Regulament referitor la siguranta vietii.

Pentru statiile de radiotelefonie si statiile aeronautice terestre care opereaza pe frecventele alocate exclusiv serviciului aeronautic mobil sau serviciului aeronautic mobil prin satelit, fiecare administratie poate stabili conditiile proprii pentru obtinerea certificatelor restrinse de operatori radiotelefonisti.

Personalul statiilor radio din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Administratiile vor lua masurile necesare pentru a garanta ca statiile aeronautice, personalul poseda aptitudinile profesionale necesare care ii permit sa asigure in mod sigur si eficace serviciul acestor statii.

Inspectia statiilor radio din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Inspectorii organelor abilitate pot cere pentru verificare licenta statiei respective, iar administratorul statiei respective va colabora cu acestia in acest sens. Inspectorii mai pot cere certificatele operatorului dar nu si dovada cunostintelor acestuia - art. 39 paragraful 1 din Regulament.

La finalul controlului, inspectorii vor prezenta evaluarea facuta persoanei responsabile pentru statiile radio verificate. Daca se va observa o incalcare a acestor regulamente, inspectorul va face un raport scris. De asemenea, frecventele de emisie ale statiilor vor fi verificate.

Orarul de lucru al statiilor radio din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Statiile aeronautice asigura serviciul continuu in toata perioada in care poarta raspunderea serviciului de radiocomunicatii cu aeronavele aflate in zbor. Programul de lucru al acestor statii corespunde cu programul publicat in publicatiile de informare aeronautica AIP.

Statiile aeronautice din serviciul mobil aeronautic si din serviciul mobil aeronautic prin satelit va avea un ceas precis setat dupa UTC.

Statiile din serviciul fix si mobil aeronautic. Pe intreaga perioada de desfasurare a activitatii de zbor vor functiona pentru satisfacerea comunicatiilor esentiale necesare aeronavei privind siguranta si regularitatea zborului respectand cerintele autoritatii competente si nu va inceta functionarea exceptand motivele de forta majora, urmand sa informeze statia aeronautica sau statia aeronautica terestra implicata.

Comunicatii cu statiile radio din serviciile mobil maritim

Statiile de aeronava pot comunica cu statiile din cadrul serviciului mobil maritim. In aceasta situatie statiile aeronautice trebuie sa se conformeze prevederilor din regulament referitoare la serviciul mobil maritim.

Reguli specifice cu privire la utilizarea frecventelor radio pentru serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Frecventele in orice banda alocata serviciului aeronautic mobil si celui prin satelit sunt rezervate comunicatiilor legate de siguranta si regularitatea zborului intre avioane si statiile aeronautice care se ocupa in principal de zboruri civile pe rute nationale sau internationale.

Frecventele in orice banda alocata serviciului aeronautic mobil si celui prin satelit sunt rezervate comunicatiilor intre orice aeronava si statiile aeronautice in afara de cele care se ocupa in principal de zboruri civile pe rute nationale sau internationale.

Frecventele in benzile alocate serviciului aeronautic mobil intre 2 850 kHz si 22 000 kHz vor fi asignate conform prevederilor Anexei 26 si 27 din Regulament.

Administratorii nu vor permite difuzarea corespondentei publice pe frecventele alocate exclusiv serviciului mobil aeronautic si al celui prin satelit.

Pentru a reduce interferentele, operatorii statiilor din avioane, vor incerca pe cat posibil, sa comunice pe banda cu caracteristicile cele mai bune pentru o comunicare clara si eficienta. In absenta acestei frecvente, operatorul statiei va asculta, inainte de a comunica, semnalele statiei pe care doreste sa o contacteze. Intensitatea acestor semnale il poate ajuta sa gaseasca cea mai buna solutie de comunicare.

Ordinea de prioritate a comunicatiilor din serviciile mobil aeronautic si mobil aeronautic prin satelit

Ordinea de prioritate a comunicarilor in serviciul mobil este urmatoarea:

Apeluri de primejdie, mesaje de primejdie si trafic de primejdie.

Comunicari precedate de semnalul de urgenta.

Comunicari legate de localizarea directiei radio

Mesajele de siguranta a zborului

Mesajele meteo

Mesajele de regularitate a zborurilor

Mesajele legate de aplicarea statutului Carta Natiunilor Unite

Mesajele guvernamentale pentru care prioritatea a fost exprimata in mod expres

Comunicatiile de serviciu legate de functionarea serviciului de telecomunicatie sau a schimbului de comunicatiile precedente

Alte comunicatii aeronautice (comunicari efectuate anterior)

Proceduri generale de desfasurare a comunicatiilor

Ca regula generala, este obligatia statiei de aeronava sa ia legatura cu statia aeronautica de sol.

In concluzie, statia. de aeronava poate lua legatura cu cea aeronautica de sol doar atunci cand intra in raza de operare a acesteia.

Inainte de a transmite, o statie isi va lua precautii ca nu va interveni in comunicatii deja existente .

Cand s-a apelat radiotelefonic o statie aeronautica, dar nu s-a primit nici un raspuns, asteptati un interval de 10 sec inainte de a apela din nou.

Statiile din aeronave nu vor perturba comunicatiile intre apeluri.

Documente ce insotesc in mod obligatoriu statiile de radiocomunicatii

Documentele obligatorii care insotesc statiile de radiocomunicatii sunt:

licenta de utilizare a frecventelor radio si autorizatia statiei emise de autoritatea competenta

certificatul de operator / operatori

un jurnal de bord in care sunt inregistrate situatiile prezentate mai jos specificand ora la care au avut loc sau o alta modalitate de inregistrare a datelor in jurnal:

toate comunicatiile relatand in detaliu situatiile de pericol in trafic;

comunicatii de urgenta si siguranta;

notarea orelor referitoare la perioada de tacere cand se afla pe frecventa internationala de pericol

schimbul de comunicatii intre statiile de pe vapoare si statiile mobile si terestre;

incidentele de orice tip;

daca regulile navei o cer, se noteaza pozitia acesteia cel putin o data pe zi;

deschiderea si inchiderea fiecarei perioade de functionare a statiei.

lista alfabetica a indicativelor statiilor folosite in serviciul maritim mobil

lista statiilor de coasta

lista statiilor de pe nave

lista statiilor de radiodeterminare si servicii speciale

manualul de utilizare a serviciului maritime mobil si serviciului maritim mobil prin satelit

tarifele de telegraf ale tarilor pentru care statia accepta frecvent telegrame

Trafic radio de primejdie si urgenta

Transmisiile de mesaje de pericol si urgenta se pot efectua folosind codul Morse in telegrafie si in sistemul de radiotelefonie.

Nici o prevedere a Regulamentului nu interzice folosirea de catre o statie mobila sau o statie mobila terestra aflata in pericol, a oricarui mijloc de transmitere a pozitiei si de a cere ajutor.

Nici o prevedere a Regulamentului nu interzice folosirea de catre o statie de aeronava, de vapor aflat in operatiuni de cautare si salvare, statii terestre sau de coasta, in situatii exceptionale, de a folosi orice mijloc disponibil pentru a ajuta in situatii de pericol.

Procedurile specificate in traficul radio de primejdie sunt obligatorii pentru comunicatiile dintre statiile aflate la bordul aeronavei si statiile serviciului maritim mobil prin satelit, atunci cand sunt mentionate.

Statiile mobile ale serviciului aeronautic mobil pot comunica, in caz de pericol si din motive de siguranta, cu statiile serviciului maritim mobil.

Orice statie de la bordul unei aeronave va respecta reglementarile nationale sau internationale de comunicare in caz de pericol, urgenta sau siguranta cu statii ale serviciului maritim mobil, avand capabilitatea sa transmita si sa primeasca emisii de clasa J3E atunci cand foloseste frecventa purtatoare ( electromagnetica ) 2182 kHz sau 4125 kHz, sau clasa G3E cand se foloseste frecventa 156,8 kHz si, optional, frecventa 156,3 MHz.