STANDARDIZAREA IN TELECOMUNICATII

STANDARDIZAREA IN TELECOMUNICATII

Dezvoltarea rapida a tehnologiilor electronice si a mediului de telecomunicatii impune o organizare a activitatii de standardizare capabila sa urmareasca realizarea retelei globale care sa asigure orice tip de telecomunicatii.

Standardizarea este orientata pe doua planuri: spre aplicatiile noi care utilizeaza reteaua de telecomunicatii exista (PSTN-Public Switched Telecommunications Network) si asupra retelei de telecomunicatii bazata pe B-ISDN (Broadband Integrated Services Digital Network) si ATM (Asynchronous Transfer Mode).

Noile aplicatii impun metode de codare a vocii, tehnici noi de modulatie, divizarea informatiilor in pachete de date, controlul ecoului, comunicatii personale, etc.

Standardele internationale noi elaborate trebuie sa asigure interconectarea echipamentelor de diverse proveniente la reteaua internationala de telecomunicatii.
    In 1820 a aparut serviciul telegrafic iar in 1825 s-a infiintat o organizatie internationala pentru a discuta modul de acces al publicului la serviciul telegrafic international.
    In 1876 a aparut serviciul telefonic, iar ulterior in cadrul unei organizatii internationale s-au desfasurat conferinte care au avut drept scop discutarea accesului publicului si coordonarea planului de frecvente pentru comunicatii radio.

In 1920 s-au creat doua comitete de standardizare: CCIT (Comit Consultatif International Tlgraphique) si CCIF (Comit Consultatif International Tlphonique) care in 1956 au alcatuit impreuna CCITT (Comit Consultatif International Tlgraphique et Tlphonique). CCITT a realizat standardizarea pentru toate tipurile de comunicatii, cu exceptia comunicatiilor radio incluse in activitatea CCIR (Comit Consultatif International Radio). La 28 februarie 1993, CCITT si CCIR si-au incetat activitatea, competentele lor fiind preluate de ITU-T care devine sectorul de standardizare in telecomunicatii al ITU.
ITU (International Telecommunications Union) este o organizatie ce raspunde de standardizarea, coordonare si dezvoltarea telecomunicatiilor internationale, precum si de armonizarea politicilor nationale in domeniul telecomunicatiilor. ITU-T este organizat in 15 grupe de studii (SG - Study Grup).